Sentința civilă nr. 1022/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R.
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 1022/2013
Ședința publică din data de 4 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. H.
GREFIER: N. N.
Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii formulate de către reclamantul B. S.
F. în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R. A. R. S.A., privind pe intervenienții L. C. și L. R. C., cauza având ca obiect pretenții.
La ambele apeluri nominale, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în cuprinsul încheierii de ședință din data de 25 martie 2013, care este parte integrantă din prezenta sentință, dată la care instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 04 aprilie 2013, când
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28 august 2012 sub nr._ pe rolul Tribunalului Specializat C., reclamantul B. S. solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta SC E. R. A. R. SA să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 640.035 lei (echivalentul a 150.000 euro la cursul BNR de 4,2669 lei/euro din data de_ - data accidentului_ fiind o zi de duminică) cu titlu de daune morale, la plata penalităților de 0,1% calculate pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de_ și până la plata efectivă, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în data de_, în jurul orelor 05.45 pe DN l/E60 la km. 495 plus 800 m, în localitatea Gilău a avut loc un accident de circulație grav în care au fost implicate două autovehicule, primul autoutilitara înmatriculată în Ungaria, marca IVECO FORD cu număr de înmatriculare LMG-270 condus de numitul BENCZE ATTILA LASZLO și al doilea marca DACIA LOGAN BREAK cu număr de înmatriculare_ condus de către numitul L. VĂLEAN.
Reclamantul se afla în calitate de pasager în autoturismul marca DACIA LOGAN BREAK cu număr de înmatriculare_ condus de numitul L. VĂLEAN.
Evenimentul rutier s-a produs în următoarele circumstanțe: numitul L. Vălean conducea autoturismul cu număr de înmatriculare_ spre C. -N., iar în jurul orelor 05.45 pe DN l/E60 la km. 495 plus 800 m, în localitatea Gilău pe fondul neadaptării vitezei la condițiile de drum și a oboselii a părăsit partea carosabilă, a pătruns pe contrasens unde, cu partea laterală dreapta a intrat în impact cu partea frontală a autoutilitarei înmatriculată în Ungaria, marca IVECO FORD cu număr de înmatriculare LMG-270 condusă de numitul BENCZE ATTILA LASZLO.
În urma accidentului a rezultat decesul numiților Vitan Ionuț Honorius, L. Vălean, vătămarea corporală gravă a reclamantului, a numiților Banyoi Ioan, Bencze Attila Laszlo, B. n Anamaria și Pușcaș Ioan și avarierea celor două autovehicule.
În rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din data de_ dată în dosarul nr. 1692/P/2011 s-a constatat că vinovat de producerea accidentului este numitul L. VĂLEAN și s-a dispus în temeiul art. 228 alin.6 raportat la art. 10 lit.g Cod procedură penală neînceperea urmăririi penale ca urmare a decesului făptuitorului.
Făptuitorul decedat conducea autoturismul închiriat marca DACIA LOGAN BREAK cu număr de înmatriculare_ proprietatea S.C. KITY & OANA TRANS S.R.L. care avea
încheiată polița de asigurare RCA seria RO/16/H16/DV nr. 2000211148 la S.C. E. R.
A. R. S.A.
Temeiul de drept al cererii de chemare în judecată îl constituie art. 998-999 C.civ. din 1864, Legea nr. 136/1995, Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010, art. 19 C.proc.pen, art.720 indice 1 C.pro.civ.
Potrivit Legii nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările în R., asigurarea de răspundere civilă auto este un contract forțat prin care asigurătorul se obligă corelativ încasării primelor de asigurare, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule (prejudicii ale bunurilor, integrității corporale sau vieții unor terțe persoane).
Art. 1 indice 1 din Legea nr. 136/1995 prevede că persoana păgubită este persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii riscului asigurat printr-un contract de asigurare de răspundere civilă.
Dispozițiile legii se completează cu cele cuprinse în norme emise de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, la data accidentului fiind în vigoare Ordinul nr. 5/2010.
Art.24 (2 b) din Ordin prevede că "..pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește pentru anul 2010, la nivelul de cel puțin 2.500.000 euro, echivalent în lei la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului.
În temeiul prevederilor Ordinului reclamantul a înaintat la data de_ Avizarea de daună, Cererea de despăgubire și în temeiul art. 720 indice 1 C.pr.civ. a formulat și invitația la conciliere directă pentru data de_ . La data fixată nu s-a prezentat nici un reprezentant al pârâtei.
Ca urmare a accidentului produs reclamantul a fost internat în perioada_ -_ la Spitalul Clinic Județean de Urgență C. -Clinica Chirurgie I, cu diagnosticul politraumatism prin accident rutier TCC sever, traumatism cranio-cerebral sever, contuzie dilaceroasă frontală, edem cerebral difuz, fractură temporală cu fragment intracerebral, fractură cominutivă frontală.
Ulterior, în perioada_ -_ reclamantul a fost internat în Spitalul municipal Dej, fiind externat cu următoarele recomandări: antialgice la nevoie, repaus la pat, menține imobilizarea timp de 6 săptămâni, control medical.
Datorită stării de sănătate și a recomandărilor medicale reclamantul a fost imobilizat la pat un număr de circa 90 de zile.
Reclamantul a arătat că are vârsta de 28 de ani, este necăsătorit și nu a avut la data accidentului și nici în prezent un loc de muncă. La data accidentului reclamantul avea vârsta de 27 de ani și a lucrat frecvent în agricultură și în construcții fără a avea un loc de muncă stabil și un contract de muncă.
În ceea ce privește traumele fizice și psihice suferite, reclamantul a arătat că acestea le-a resimțit enorm atât în momentul producerii accidentului când se deplasa din Italia, cât și ulterior pe perioada spitalizării și în tot timpul lungii perioade de convalescență care nu s-a încheiat nici la acest moment.
Înainte de producerea accidentului reclamantul era o persoană activă social, ale cărei planuri de viitor au fost puse serios sub semnul incertitudinii datorită stării de sănătate.
Din punct de vedere psihic, reclamantul a suferit tulburări datorate traumatismului, fiind de multe ori confuz, dezorientat temporospațial, cu tulburări cognitive, de memorie, concentrare și amnezice. Toate acestea au dus la restrângerea posibilităților de viață familială și socială, reclamantul fiind obligat să stea doar în locuință și rupând contactele cu alte persoane în afara familiei. Aceasta a devenit o povară pentru familie, datorită irascibilității și restrângerii posibilităților de deplasare și autoîngrijire.
Raportat la gravitatea urmărilor accidentului suferit în ceea ce privește starea de sănătate a reclamantului, la numărul foarte mare de zile de îngrijiri medicale și la incertitudinea cu privire la recuperarea fizică integrală, acesta a apreciat că se impune obligarea pârâtei la plata daunelor morale solicitate.
Obligarea pârâtei la plata penalităților în cuantum de 0,1% zi începând cu data introducerii cererii de chemare și până la plata efectivă este solicitată în temeiul art. 36 și 37 din Ordinul 5 /2010.
S-a mai arătat că în conformitate cu recomandările făcute de Consiliul Europei și de
C. ea Europeană a Drepturilor Omului (Protocol 11 al Convenției Europene privind Drepturile Omului din 1994) dreptul la indemnizare este consacrat prin rezoluția nr. 75-7 care recomandă indemnizarea prejudiciilor corporale reprezentate prin dureri fizice, insomnii, sentimente de inferioritate sau în caz de limitare a anumitor activități recreative (teatru, activități sportive, activități tip hobby, etc). Prejudiciile corporale pot avea un caracter material (economic) în varianta îngrijirilor medicale (damnam emergens), a incapacității de muncă și cu caracter moral, cu următoarele variante: suferințe și dureri fizice (pretium doloris-prețul durerii), prejudiciu de agrement privit ca imposibilitatea de a avea o viață de calitate și prejudiciu estetic.
În drept au fost invocate prevederile art. 112-115 C.pro.civ, 998-999 C.civ din 1864., Legea nr. 136/1995, Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010, art. 19 C.proc.pen, art.7201C.proc.civ.
Pârâta S.C. E. R. A. -R. S.A. a formulat întâmpinare la data de _
, prin care a solicitat respingerea acțiunii.
În susținerea întâmpinării, pârâta a invocat excepția netimbrării acțiunii, arătând că este un litigiu de natura comerciala, având ca obiect solicitarea de daune materiale si morale ca urmare a producerii unui accident de circulație. Din punct de vedere legal acest tip de acțiuni se timbrează la valoarea pretențiilor, nefiind încadrată la excepția prevăzută de art. 15 lit. o din Legea 146/1997. Conform textului de lege invocat de reclamant "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile referitoare la cauzele penale inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale și morale decurgând din acestea". În prezenta cauză nu este vorba de o cauză penală, având în vedere rezoluția Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca de neîncepere a urmăririi penale ca urmare a decesului făptuitorului. Daunele materiale și morale sunt solicitate în cadrul unui proces civil și nu penal, drept pentru care speța nu se încadrează la excepția prevăzuta de art. 15 lit. o din Legea 146/1997. Drept urmare, in lipsa unei cauze penale pendinte, mențiunile referitoare la scutirea de plata taxelor de timbru referitoare la cauzele penale nu isi au aplicabilitatea in speța.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii comerciale față de lipsa dovezii îndeplinirii procedurii prealabile a convocării la conciliere directa in baza art. 7201Cod proc.civ. și pe cale de consecința, excepția inadmisibilitatii acțiunii, arătându-se că prezentul litigiu, fiind unul comercial, conform prevederilor art. 7201Cod. Proc. Civ. reclamantul trebuia sa facă toate demersurile necesare pentru soluționarea pe cale amiabila a diferendului născut între părți.
Pârâta a mai invocat excepția inadmisibilitatii acordării de penalități la daunele morale întrucât legislația in domeniul asigurărilor nu permite acordarea penalităților de întârziere de 0.1% pentru daunele morale, ele se referă strict numai la daunele materiale. În acest sens sunt și prevederile Ordinului CSA nr.5/2010 de aceea reclamantul nu poate solicita asemenea pretenții care sunt inadmisibile.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat instanței să cenzureze substanțial pretențiile reclamantului în sensul reducerii semnificative a cuantumului daunelor morale și acordarea doar a cuantumului daunelor materiale dovedit cu documente justificative, având în vedere că pretențiile reclamantului sunt mult exagerate și admiterea lor ar determina automat o încălcare a principiului echilibrului, proporționalității și echității cu încălcarea prev. art.41 din CEDO și ar conduce și la o îmbogățire fără justă cauză.
Din probele administrate în faza de cercetare penală a rezultat că persoana decedată Vitan Ionuț Honorius a condus la întoarcerea din Italia majoritatea drumului, însă din localitatea Gilău l-a lăsat să conducă pe L. Valean, care potrivit procesului-verbal de cercetare la fata locului, nu avea permis de conducere eliberat in R. si care, după ce a devenit pasager in dreapta lui L. Valean la un moment dat, deci nici după 150-200 m pentru ca L. Valean vorbea la telefon si mașina se indrepta spre satul din dreapta, a tras brusc si puternic de volan inspre stânga, producandu-se intrarea pe contrasens si apoi accidentul rutier. Deci culpa este in sarcina instanței civile sa o stabilească in
producerea accidentului, asa incat din probele deja administrate in faza de cercetare penala rezulta culpa exclusiva a lui Vitan Ionut Honorius in producerea accidentului pentru ca daca nu trăgea brusc si puternic de volan la stânga nu ar fi intrat autoturismul pe contrasens si nu s-ar fi produs accidentul de circulație. Chiar si in situația in care s-ar concluziona ca in speța ar fi culpa comuna, adică culpa ar aparține atât a persoanei decedate din dreapta, adică a pasagerului, Vitan Ionut Honorius, care a tras brusc si puternic de volan spre stânga, ceea ce a determinat intrarea pe contrasens si producerea accidentului, cat si a șoferului, persoana decedata L. Valean, care nu era atent la drum, vorbea la telefon si se indrepta mașina spre satul din dreapta, devin aplicabile disp. art. 28. alin.1, conform cărora în situația in care persoana prejudiciata a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat sa răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care ii este imputabila - culpa comuna. In astfel de situații intinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatata prin orice mijloc de proba. Conform alineatului 2 în situația in care nu se poate stabili intinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili in cote egale, in raport cu numărul pârtilor implicate in accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire in proporția in care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.
Având in vedere împrejurările concrete ale producerii accidentului din data de_ pe raza localității Gilau, pe DN1-E60, la km 495+800 m se impune ca instanța civilă să lămurească exact împrejurările producerii accidentului, cauzele acestuia, cine a produs sau agravat starea de pericol, cine și cum ar fi putut evita producerea accidentului, contribuția tuturor celor implicați, partea de culpă exactă a fiecăruia.
Pe fondul cauzei, se solicita instanței de judecata sa constate sub aspectul cuantumului daunelor morale solicitate prin acțiune ca acestea sunt mult prea mari si se solicita sa se aibă in vedere prevederile Ordinului CSA nr.5/2010 aplicabil in speța fata de data producerii accidentului.
In ceea ce privește daunele materiale solicitate de către reclamant, acestea sunt apreciate ca fiind mult prea mari în cuantum de 640.035 lei (echivalent a 150.000 Euro) după prețuirea reclamantului, acestea reprezintă prejudicii cauzate unei persoane, constând în suferințe de ordin psihic. Solicitarea unui asemenea cuantum prea mare pentru situația de fapt din prezenta speță și raportat la practica judiciară națională, legislația și jurisprudența din R. pentru vătămări corporale în funcție de nr. de zile de îngrijiri medicale, dovedește că un asemenea cuantum aduce atingere normelor eticii și echității care interzic în principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufletească este incompatibilă cu un echivalent bănesc.
Daunele morale solicitate de reclamant prin acțiune sunt exagerat de mari, depășind cu mult practica judiciara naționala care conform art. 49 alin. 2 din Ordinul CSA reprezintă un criteriu obligatoriu de luat in considerare la stabilirea in concret de către instanța de judecata a cuantumului daunelor morale acordate.
La stabilirea daunelor morale acordate instanța trebuie să aibă în vedere prejudiciul efectiv suferit, pentru a preîntâmpina o îmbogățire fără justă cauză a victimei sau o sancțiune suplimentară pentru inculpat, cu consecința obligării asigurătorului la plata unor despăgubiri excesive.
Dintre criteriile utilizate în stabilirea daunelor morale, în speță se consideră că cele mai importante sunt cele privitoare la preîntâmpinarea îmbogățirii fără justă cauză și la forma de vinovăție cu care a fost comisă fapta. Având in vedere ca in prezent in lipsa unui număr exact de zile de îngrijiri medicale dovedite ale reclamantului nu se poate stabili cu exactitate nici un cuantum rezonabil de daune morale, sens in care se impune si se solicita efectuarea unei expertize medico-legale cu obiective privind stabilirea exacta a numărului de zile de îngrijiri medicale pentru leziunile cauzate reclamantului, B. S.
F., vătămat de producerea accidentului din data de_ pe baza de acte medicale de la instituțiile spitalicești, urmând a fi stabilita si starea actuala de sănătate a acestuia. În plus, Ia stabilirea daunelor morale acordate acesteia nu se va putea face abstracție de jurisprudența existentă în materie, or în acest sens facem vom face trimitere la practica judiciara naționala pentru spete similare in materie insa ulterior, după ce se va putea stabili pe baze de expertiza de specialitate numărul exact de zile de îngrijiri medicale pentru leziunile reclamantului.
Prin extinderea de acțiune depusă la dosar la data de 5 decembrie 2012 reclamantul a arătat că înțelege să o cheme în judecată și pe intervenienta forțată L. C. în calitate de soție supraviețuitoare a decedatului L. VĂLEAN - persoana vinovată de producerea accidentului și în calitate de reprezentantă legală a minorului L. R. C. . Prin întâmpinare, intervenienții forțați L. C. si L. R. C. prin reprezentant legal L. C., au arătat că la data de_ pe raza localității Gilau a avut loc un eveniment rutier produs din culpa defunctului sot si tata al intervenienților, L. Valean in calitate de conducător al autovehicoluiui marca Dacia înmatriculat cu nr. _
. In urma acestui eveniment rutier a decedat atât sotul respectiv tatăl intervenienților, cat si numitul Vitan Ionuț Honrius. De asemenea, au suferit vătămări corporale numiții B.
S. F., Banyoi Ioan, Bencze Attila Laszio, B. n Ana M. si Puscas Ioan.
Pentru folosința autovehicolului marca Dacia-Logan înmatriculat cu nr._, la data producerii evenimentului rutier era încheiata o polița de răspundere civila de tip RCA emisa de către parata SC E. R. A. R. SA. In consecința raportat la prevederile Legii nr. 136/1995 privind asigurările in R. si a Ordinului nr. 5/2010 emis de Comisia de Supraveghere ă Asigurărilor, prejudiciile produse in urma acestui eveniment rutier sunt suportate de către parata in limita prevăzuta de art. 24 din Ordinul 5/2010.
Cu privire la întinderea pretențiilor cu titlu de daune morale formulate de către reclamant, intervenienții forțați au arătat că este imposibil a cuantifica printr-o normă legală prețul durerii (pretium doloris). Din acest motiv, stabilirea întinderii despăgubirilor cu titlu de daune morale este atributul exclusiv al instanțelor de judecată.
Intervenienții au arătat că nu contesta suferințele reclamantului si de principiu nu se opun admiterii cererii acestuia. Cu privirea la stabilirea cuantumului despăgubirilor ce-i vor fi acordate cu titlu de daune morale s-a apreciat ca instanța de judecata este singura in măsura sa se pronunțe, raportat la probele ce vor fi administrate in prezenta cauza, la jurispudența in aceasta materie si la limitele acoperite de către polița RCA emisa de către parata.
Cu privire la solicitarea penalităților de întârziere intervenienții au arătat că nu se opun admiterii acestui petit în condițiile in care reclamantul va proba ca a efectuat demersurile prevăzute de Ordinul 5/2010 pentru soluționarea pe cale amiabila a cererii sale de despăgubire. In acest sens sunt prevederile art. 37 din actul normativ mai sus menționat, care sancționează, refuzul societăților de asigurare de a da curs cererilor de despăgubire formulate de către persoanele păgubite in urma unui eveniment rutier.
Prin încheierea de ședință din data de 26 noiembrie 2011 Tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare a netimbrării acțiunii și a prematurității acțiunii pentru considerentele expuse în cuprinsul acestei încheieri. De asemenea, în ceea ce privește pretinsa excepție a inadmisibilității acordării penalităților de întârziere la daunele morale, tribunalul a calificat incidentul ca fiind o apărare de fond, iar nu o excepție procesuală, argumentele pârâtei urmând a fi avute în vedere cu prilejul soluționării cauzei pe fond.
În probațiune, instanța a avut în vedere înscrisurile depuse la dosar, raportul de expertiză medico-legală nr. 1763/II/b/27 din data de 05 martie 2013( filele 70-73).
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:
În fapt, astfel cum rezultă din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale dispusă față de L. ( fost Lingurar) Vălean de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca la data de 16 februarie 2012 în dosarul nr. 1692/P/2011, la data de_ pe DN1-E60 la KM 495+800 m pe raza comunei Gilău a avut loc un accident rutier în care au fost implicate autoutilitara cu nr. de înmatriculare LMG-270 condusă de învinuitul Bencze Attila Laszlo și autoturismul marca Dacia Logan cu nr._ condusă de L. ( fost Lingurar) Vălean. Potrivit probatoriului administrat, pasagerii din autoturismul Dacia Logan se întorceau din Italia, majoritatea drumului conducând numitul Vitan Ionuț Honorius, însă, la intrarea în localitatea Gilău a urcat la volan făptuitorul L. Vălean care, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului nu avea permis de conducere eliberat în R. . Numitul Pușcaș Ioan, pasager pe bancheta din spate în Logan, audiat fiind, a arătat că după aproximativ 150-200 m autoturismul condus de făptuitorul Lingurar Vălean, care vorbea și la telefon în timp ce conducea, s-a îndreptat spre șanțul
din partea dreaptă a sensului de mers Oradea-C. -N. . La reacția părții vătămate Pușcaș Ioan, numitul Vitan Ionuț Honorius, pasager pe partea din dreapta față a apucat volanul autoturismului și, împreună cu făptuitorul Lingurar Vălean au virat puternic în partea stângă, intrând pe contrasens în fața autoutilitarei conduse de Bencze Attila Laszlo. Deși, acesta din urmă a observat cum autoturismul Dacia Logan a ieșit de pe partea carosabilă după care și-a schimbat brusc direcția, intrând pe sensul de mers al autoutilitarei, iar ulterior, acesta, în încercarea de a evita coliziunea, conducătorul auto al autoutilitarei a frânat și a virat spre dreapta, cu toate acestea tamponarea celor două autovehicule nu a putut fi evitată. S-a mai reținut faptul că autoturismul Logan circula cu viteză mare.
În urma impactului a rezultat decesului numiților L. Vălean și Vitan Ionuț Honorius, respectiv vătămarea corporală a numiților Pușcaș Ioan, B. n Anamaria, B.
F. și Banyoi Ioan.
Pe de altă parte, autoturismul Logan cu nr. de înmatriculare_, aparținând
KITY & OANA TRANS S.R.L. a fost închiriat de numitul L. Vălean potrivit contractului de închiriere nr. 4/_ din data de_ până în data de_, autoturismul fiind asigurat RCA la societatea de asigurări E. S.A. potrivit poliței de asigurare civilă auto RCA seria RO/16/H16/DV nr. 2000211148 având perioada de valabilitate pentru intervalul_ -_, așadar era în vigoare la data de_, data producerii accidentului rutier.
Potrivit art. 998-999 din Codul civil din 1864 orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. Omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sa sau prin imprudența sa.
Deși Codul civil vechi nu le reglementează, doctrina și jurisprudența în mod unanim au stabilit drept condiții de angajare a răspunderii civile delictuale: existența faptei ilicite, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală întocmit în cauză, în urma accidentului rutier din data de_ reclamantul B. S. F. a prezentat următorul diagnostic: politraumatism prin accident rutier, Traumatism cranio-cerebral sever; contuzie dilacerare frontală dreapta; edem cerebral difuz; fractură temporal cu fragment intracerebral; fractură cominutivă frontal drept; fractură viscerocraniu; pneumotorace bilateral; fractură L3 parcelară cu deplasare; traumatism toraco- abdominal; fractură epifiză distală tibie dreaptă; fractură diafiză peroinieră dreapta; fracturi costale III-IV. Aceste leziuni traumatice au putut necesita 100-110 zile de îngrijiri medicale. Lewziunile traumatice au pus în primejdie viața victimei.
Totodată, la data examinării din_ reclamantul B. S. F. a prezentat următorul diagnostic: stare postpolitraumatism prin accident rutier. Stare postcontuzie dilacerare frontală dreaptă. Fractură temporal cu fragment intracerebral. Fractură cominutivă frontal drept. Fractură viscerocraniu. Fractură L3 parcelară cu deplasare, epifiză distală tibie dreaptă, diafiza peronieră dreaptă, fracturi coaste III-Iv dreapta.
Ca urmare a accidentului rutier, s-a constatat în cuprinsul aceluiași raport de expertiză, raportat la examinarea medico-legală și la actele medicale anexate că reclamantul prezintă o incapacitate adaptativă de 40%, neîncadrabilă în grad de invaliditate și deficiență globală ușoară. Totodată, reclamantul nu prezintă infirmitate fizică sau psihică.
În ceea ce privește fapta ilicită, tribunalul reține că potrivit rezoluției de neîncepere a urmăririi penale menționate anterior rezultă cu certitudine existența faptei ilicite a conducătorului auto L. Vălean care nu a adaptat viteza la condițiile de drum, nu a fost atent la direcția pe care se deplasa autoturismul Logan, care a ieșit pe partea carosabilă și, în urma unei manevre bruște față de viteza mare cu care era condusă această mașină a pierdut controlul autoturismului, intrând pe contrasens și lovindu-se cu partea laterală dreaptă de autoutilitara cu nr. de înmatriculare LMG-270 condusă de Bencze Attila Laszlo. Fapta ilicită constă în provocarea vătămării grave a integrității corporale a reclamantului, cu consecințe directe asupra vieții sale sociale, familiale.
Fapta ilicită a fost săvârșită cu vinovăție, sub forma culpei cu prevedere și a generat în mod direct cauzal vătămarea gravă a integrității și sănătății reclamantului.
Reclamantul a solicitat suma de 150.000 de euro în echivalent lei cu titlu de daune morale.
Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită. Aceasta înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv, dar și beneficiul nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. În acest mod se urmărește a se asigura restabilirea situației anterioare a victimei prejudiciului.
Se poate constata din ansamblul materialului probator faptul că la data producerii accidentului reclamantul avea doar 27 de ani, că a suferit intervenții chirurgicale ca urmare a vătămării integrității corporale, că leziunile traumatice au necesitat un număr de 100-110 zile de îngrijiri medicale, iar aceste leziuni traumatice au pus în pericol viața victimei.
De asemenea, fapta ilicită a cauzat reclamantului o incapacitate adaptativă de 40%, care presupune scăderea capacității acestuia de a face față cerințelor profesiei și vieții socio-familiale.
Fără a circumstanția alte elemente ale vieții de familie de către reclamant prin probele administrate și ținând cont de faptul că daunele morale au un caracter reparator, nicidecum o sursă de îmbogățire nejustificată a acestuia, tribunalul apreciază ca fiind rezonabilă suma de 150.000 de lei cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat reclamantului prin fapta ilicită a defunctului L. Vălean.
Revenind la răspunderea civilă a asigurătorului, tribunalul va reține că, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din R. despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În plus, potrivit art. 49 alin. 1 lit. a din Legea nr. 136/1995 Asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectiva și cel prevăzut în contractul de asigurare.
O asemenea reglementare reprezintă dreptul comun în materie de răspundere civilă a asigurătorului față de terțe persoane cât timp sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil.
În ceea ce privește pretinsa inadmisibilitate a acordării de penalități la daunele morale întrucât legislația asigurărilor nu permite acordarea penalităților pentru daunele morale, ele se referă strict la daunele materiale - argumente invocate de pârâtă prin întâmpinare - tribunalul reține că pentru a fi o veritabilă excepție de procedură, ar trebui ca reglementarea legală să fie categorică. De altfel, din dispozițiile art. 37 raportat la art. 36 din Ordinul CSA NR. 5/2010 în vigoare la data producerii accidentului, rezultă că penalitățile se aplică la suma pe care asigurătorul o avea de plătit în condițiile art. 36 alin. 1, fără a face vreo derogare în ce privește daunele morale Or, unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem, fiind evident că se pot acorda despăgubiri reprezentând daune morale atât de către asigurător, ca urmare a admiterii cererii de despăgubiri, cât și de către instanța de judecată.
Din această perspectiv, pretinsa inadmisibilitate a acordării de penalități la daunele morale, invocată de pârâta S.C. E. R. A. R. S.A. este neîntemeiată.
Cât privește temeinicia penalităților de întârziere pretinse de reclamant, tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiat acest petit având în vedere că potrivit art. 36 alin. 1 și art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010 termenul de la care asigurătorul poate fi obligat la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere curge - în ipoteza stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească - de la momentul la care asigurătorului i s-a comunicat hotărârea judecătoreasă definitivă, moment care nu s-a
împlinit; pe de altă parte, reclamanții au solicitat plata penalităților din_ ; ca urmare, acest petit urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Cât privește fondul acțiunii, având în vedere faptul că au fost analizate deja condițiile antrenării răspunderii civile delictuale potrivit art. 998-999 Cod civil, tribunalul urmează a antrena răspunderea pârâtei E. R. A. R. S.A. în temeiul art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995 considerente pentru care tribunalul va admite în parte pretențiile reclamantului și va dispune obligarea asigurătorului S.C. E.
A. R. S.A. la plata sumei de 150.000 de lei cu titlu de daune morale în contradictoriu cu intervenienții forțați L. C. și L. R. C. .
În temeiul art. 274 C.p.c. pârâta urmează a fi obligată la plata sumei de 3413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul B. S. F., cu domiciliul procesual ales la cab. Av. A. F. A. situat în C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr.104, bl.L.1, ap.1, jud.C., în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R. A. R. S.A., cu sediul procesual ales la SCA CORCIU & ASOCIAȚII situat în B., str. Dr. Dimitrie Draghiescu nr.15, sector 5 și cu intervenienții forțați L. C. și L. R. C., cu sediul procesual ales la cab. Av. D. Hedeșiu situat în C. -N., str. Ion V. nr. 14, jud. C. și, în consecință:
Obligă pârâta S.C. E. R. A. R. S.A. la plata către reclamantul B.
F. a sumei de 150.000 de lei cu titlu de daune morale.
Respinge cererea privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiată.
Obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 3.413 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.DH/tehnored. MM 6 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 312/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 140/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
