Decizia civilă nr. 493/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 493/R/2013
Ședința publică din data de 30 septembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: S. I. JUDECĂTOR: C. G. JUDECĂTOR: E. B. GREFIER: A. ZAH
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurenții SC D. I.
E. S. și M. C. D. împotriva sentinței civile nr. 412/2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 14 ianuarie 2013 în dosarul nr. _
, privind și pe intimata SC M. DS, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, la cele 2 strigări ale cauzei, nu se prezintă nimeni. Procedura de citare este legal îndeplinită inclusiv cu recurenta SC D. I.
S., aceasta fiind citată la sediul indicată chiar de către ea în cuprinsul recursului declarat.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că la dosar s-a transmis de către intimată, la data de 27 septembrie 2013, prin fax, întâmpinare, în cuprinsul acesteia solicitându-se și judecarea cauzei în lipsă.
De asemenea se constată că deși recurenții au fost citați cu mențiunea de a face dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 171,88 lei și timbru judiciar de 6 lei, aceștia nu s-a supus dispozițiilor instanței.
Instanța, deliberând, având în vedere faptul că recurenții nu și-au îndeplinit obligațiile stabilite în sarcina lor invocă, din oficiu, excepția netimbrării recursului, iar cu privire la această excepție reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 412/2013 pronunțată la data de 14 ianuarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a admis cererea de chemare în judecată formulata de reclamanta S.C. M. DSR.L. în contradictoriu cu pârâții S.C. D. I. E. S. și M. C. D. și a fost obligată pârâta în solidar cu fidejusorul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.383,23, reprezentând contravaloarea facturi și la plata sumei de 2.639,64 lei, cu titlu de penalități de întârziere de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere, datorate începând cu data scadenței fiecărei facturi și până la achitarea integrală a debitului.Totodată, a obligat pârâții la plata in favoarea reclamantei a sumei de 339 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că între părți s-au derulat relații comerciale concretizate prin încheierea Contractului de furnizare produse si servicii - v5, cu fidejusiune, înregistrat sub nr. 3042 din data de_ . Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile asumate potrivit contractului mai sus menționat, respectiv acelea de vânzare către pârâtă a cartelelor valorice electronice de reîncărcare generate de sistemul informatic, prin punerea la dispoziția sa de terminale EFT-POS, asa cum e menționat in contract la Obiectul acestuia. Astfel, a pus la dispoziția pârâtei un terminal de încărcare electronică de
tipul Printec Verifone cu licența seria 210-414-120, ID terminal 41453384, cu ajutorul căruia această reîncărcare este posibilă conform Procesului-verbal de predare primire terminal nr. 47337 încheiat la data de_ . Ulterior, a emis facturile anexate cauzei a căror contravaloare nu a fost achitată de pârâtă.
S-a reținut că prin dispozițiile cap. VII Garanții din contractul părților, îndeplinirea obligațiilor contractuale a fost garantată în solidar de către M. C.
D. în calitate de fidejusor, având funcția de administrator al pârâtei astfel încât acesta, prin semnarea contractului mai sus amintit, se angaja să garanteze executarea contractului, prin efectuarea plăților restante ale distribuitorului, dacă acesta înregistra astfel de creanțe.
Pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin plata cu întârziere a sumelor datorate, conform art. 1088 cod civil si art. 46 Cod comercial, raportat la preved. Cap. VII, punctul 6.7 din contractul părților - clauza penala deopotrivă asumata de părțile contractante se apreciază întemeiată cererea reclamantei și pentru sumele de 2.639,64 lei solicitate cu titlu de penalități de întârziere de 0,5 % pentru fiecare zi de întârziere, datorate începând cu data scadenței fiecărei facturi.
In consecința, față de cele reținute și a fost admisă cererea reclamantei, fiind obligati pârâții si la plata sumei de 339 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declara recurs, recurentii SC D. I. E.
S. și M. C. D., solicitând admiterea recursului, și pe cale de consecință, modificarea sentinței civile nr. 412/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N. .
În motivarea recursului, recurenta SC D. I. E. S. a arătat că în mod greșit s-a procedat la obligarea ei în solidar cu M. C. D., la plata în favoarea reclamantei, a sumei de 1383,23 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, suma de 2.639,64 lei, reprezentând penalități de întârziere, precum și a sumei de 339 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Ținând cont de aspectul potrivit căruia textul legal (art. 304, pct. 9 din Cpr.civ.) prevede că "modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere… numai pentru motive de nelegalitate… când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii";, s-ar impune în consecință că instanța de recurs să contate că, fiind vorba despre rezultatul unei încălcări sau aplicări greșite a legii, hotărârea instanței de fond devine susceptibilă de a fi modificată. S-a arătat că instanța de fond nu a procedat în mod corect și legal la citarea lor, drept urmare, au fost în imposibilitate de a se prezenta în fața instanței pentru a putea propune probe în apărare și pentru a- și exprima poziția procesuală, astfel s-a încălcat în mod vădit dreptul la apărare, precum și dreptul la un proces echitabil.
S-a arătat faptul că prin sentința civilă pronunțată la data de_ în dosarul nr._, având ca obiect - somație de plată al Judecătoriei C. -N.
, instanța, respingând cerea creditoarei SC M. DS, de emitere a unei somații de plată, a constatat, în mod absolut corect că, creditoarea s-a bazat, în susținerea cererii, de niște documente false, existând anumite neconcordanțe între semnăturile de pe contractul încheiat inițial și procesul-verbal de predare- primire terminale, astfel, creanța nefiind certă, lichidă și exigibilă, cum se prevede în mod expres în textele legale în materie. Prin raportare la prevederile art. 948 din Cciv. (anterior), "condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții care se obligă, un obiect determinat și o cauză licită";, în timp ce, raportat la caracterul contractual al fidejusiunii, s-ar fi impus, suplimentar că, pentru validitatea acesteia, recurenții să fi consimțit asupra obligației referitoare la garantarea obligației aparținând debitorului.
Tot astfel, s-a susținut că, instanței de fond, i-ar fi revenit obligația ca făcând dovada interpretării corecte a probelor administrate în cauză, acestea fiind inapte să conducă la stabilirea adevărului în cauză, dispunându-se efectuarea unor expertize grafologice, care să confirme încă odată că recurenții au fost în prezența unor probe, depuse de reclamantă la dosarul cauzei, bazate pe înscrisuri false.
La data de 27 septembrie 2013, intimata SC M. DS, a formulat întâmpinare la recursul declarat de recurenții SC D. I. E. S. și M. C.
D., solicitând respingerea recursului și păstrarea în tot a sentinței civile nr. 412/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca.
Intimata a precizat că, în mod evident, susținerile recurenților sunt simple speculații de natură a întârzia plata debitului ce i-l datorează, fără a avea un temei legal și în vederea sustragerii de la plata debitului datorat acesteia.
În ceea ce privește invocarea, în recursul declarat, a dispoz. art. 948 Cciv., și o eventuală lipsă a consimțământului la încheierea contractului, intimata a învederat, pe de o parte, instanței de recurs că, recurenții nu au învestit instanța fondului cu vreo cerere reconvențională, privind vreun motiv de nulitate a contractului dintre ei și intimată, și pe de altă parte, că afirmațiile recurenților sunt neîntemeiate, la data încheierii contractului, pârâții având consimțământul liber și neviciat, au înțeles să semneze, atât în calitate de reprezentant legal al persoanei juridice, cât și în calitate de persoană fizică în nume propriu, achiesând la totalitatea prevederilor contractuale prin semnarea și ștampilarea contractului mai sus menționat, astfel încât nu au putut afirma că le-a fost afectat consimțământul, în ceea ce privește încheierea acelui acord.
În ședința publică din data de 30 septembrie 2013 tribunalul, din oficiu, a invocat excepția netimbrării recursului.
Analizând excepția invocată, tribunalul o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Art. 11 din Legea nr. 146/1997 actualizată prevede obligația achitării taxei judiciare de timbru, iar art. 1 din OG nr. 32/1995 prevede obligativitatea achitării timbrului judiciar în vederea examinării recursului promovat.
Având în vedere aceste dispoziții legale, tribunalul, în temeiul disp. art. 20 alin.2 din Legea nr. 146/1997 actualizată, i-a adus la cunoștință recurentei, odată cu citația emisă pentru termenul de judecată, obligația legală privind achitarea taxelor judiciare de timbru, în cuantum de ½ parte din taxele legal achitate la instanța de fond (f.10).
Astfel, față de împrejurarea că, potrivit dispozițiilor legale mai sus arătate, recurentilor li s-a pus în vedere cuantumul taxei judiciare de timbru pe care trebuie să o achite, fiind citați la sediul, respectiv domiciliile indicate (f. 7,8), însă până la termenul de judecată stabilit pentru judecarea recursului aceștia nu au înțeles să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente recursului promovat și nici a timbrului judiciar și având în vedere disp. art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997 actualizată, care prevede sancțiunea aplicabilă în cazul neachitării taxelor judiciare de timbru, tribunalul va admite excepția nelegalei timbrări a recursului si va anula ca nelegal timbrat, recursul declarat de recurenții SC D. I. E. S. și M. C. D., în contradictoriu cu intimata SC M. DS împotriva sentinței civile nr. 412/2013 pronunțate la 14 ianuarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite excepția netimbrării recursului, excepție invocată din oficiu, și în consecință:
Anulază ca netimbrat recursul formulat de recurenții SC D. I. E.
S. și M. C. D., în contradictoriu cu intimata SC M. DS împotriva sentinței civile nr. 412/2013 pronunțate la 14 ianuarie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în întregime.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |
S. I. C. G. | E. | B. A. ZAH |
Red./Dact./EB/AA./_
| ← Decizia civilă nr. 189/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 565/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
