Sentința civilă nr. 565/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 565/2013
Ședința publică de la 21 Noiembrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE R. -R. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - acțiunea formulată de reclamanta SC T. C. SRL, în contradictoriu cu pârâtul M.
T. ȘI I., având ca obiect pretenții plată servicii prestate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că prin încheierile de ședință din data de 07.11, respectiv_ s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheieri ce fac parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Reclamanta SC T. C. SRL, a chemat în judecată pe pârâtul
M. T. ȘI I. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 20._ lei reprezentând serviciile prestate în temeiul contractului de servicii publice pentru perioada 2012-2015 aprobat prin HG 74/2012 cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta arată că aceste sume reprezintă compensațiile cuvenite pentru prestarea serviciilor publice asumate, obligație atât contractuală, cât și prevăzută de legislația europeană, respectiv Regulamentele_ /69 și 1107/70 ale Comunității Europene.
Reclamanta susține că, costurile suportate pentru prestarea serviciului public s-au ridicat la suma de 75.282.572,11 lei, iar cu titlu de compensație s-a achitat doar suma de 45.410.657,99 lei. Diferența dintre venituri și costuri este de 18.717.227,18 lei la care trebuie adăugată o cotă de profit între 3 și 5 % și calculând la cota de 3% din costul suportat la subscrisă, rezultă o sumă de 2.258.477 lei și o sumă totală datorată de 20._ lei.
Se susține că în anul 2012 în condiții contractuale identice s-a achitat diferența dintre veniturile încasate și cheltuielile făcute cu realizarea serviciilor de transport asumate precum și cota de profit aferentă.
M. T. a depus întâmpinare solicitând respingerea cererii ca nefondată deoarece în conformitate cu contractul de servicii publice aprobat, reclamanta și-a asumat realizarea unui pachet minim social de 2818 km/tren și asigurarea transportului a 85.000 de călători pentru care statul a acordat subvenția de 45.931.000 lei. Suma alocată din bugetul de stat pentru reclamantă în anul 2012 a fost de 45.934.000 lei, astfel încât raportat la activitatea realizată de reclamantă se justifică acordarea unei subvenții de 45.410.657 lei. Astfel, compensația serviciilor publice sociale se acordă pe baza indicatorului tren-km în funcție de realizarea volumului trem-km față de cel contractat, nivelul maxim putând ajunge pentru compensație până la 85% din veniturile totale. Ca atare, dacă reclamanta ar
fi realizat indicatorul referitor la pachetul minim social ar fi avut dreptul doar la o subvenție de 45.934.000 lei suma maximă pe care statul o poarte acorda în 2012.
Din actele dosarului, Curtea va reține următoarele:
Între societatea comercială reclamanta SC T. C. SRL, și M.
T. ȘI I. s-a încheiat contractul de servicii publice pentru perioada 2012-2015. Potrivit acestui contract M. T. urma să aloce lunar sumele compensatorii cuvenite ca diferență între tarifele stabilite cu avizul autorităților publice competente și costurile reale de transport la care se adaugă o cotă de profit cuprinsă între 3 și 5% din costul respectiv prevăzute prin bugetul de venituri și cheltuieli urmând ca până la data de
31.01.a anului următor să se prezinte de către societate dovada efectuării pachetului minim social ce îi revenea confirmată de CFR SA.
Acest art.4 din contractul cadru se coroborează cu art.11 ce stabilește nivelul compensației, nivel care poate ajunge până la 85% din veniturile totale din transportul de călători fiind stabilit la art.11 alin.3 din contract că nivelul compensației de la bugetul de stat ca plată a serviciilor publice pentru acoperirea diferenței dintre nivelul costurilor și cel al veniturilor realizate din tarifele aprobate este prevăzut în anexa nr.6 putând fi revizuit doar în cazul bine justificat.
Astfel, anexele și actul adițional la contract stabilesc indicatorul tren- km (mii) pentru anul 2012 la 2818, călători -km (mii) la 85.000, costurile de transport pentru anul 2012 la suma de 78.380 lei stabilirea nivelului de venituri (mii lei) prognozat la 8800, compensația anuală necesară pentru anul 2012 (mii lei) la 69580, din care acordată și angajată din legea bugetului de stat pe anul 2012 nr.293/2011, 45.931 (mii lei).
În cauză a fost dispusă o expertiză contabilă care raportat la volumul tren-km călători efectuat în anul 2012 de reclamantă care este de 2.785.947 a stabilit că sumele compensatorii cu titlu de subvenție se ridică la 63.855.812,97 lei, iar cota profit 3% din costuri reale la suma de 2.250.314,99 lei din care scăzând suma virată de 45.410.658 lei rezultă că a rămas o sumă de achitat de 20.695.469,96 lei.
Curtea de Apel va aprecia că raportat la prevederile art.11 din contract precum și la actul adițional și anexele acestuia, pârâtul M. Transportului nu datorează reclamantei sumele ce constituie obiectul acțiunii și care sunt arătate de expertiză. Aceasta deoarece actul adițional cu anexele sale plafonează suma care este acordată de la bugetul de stat la suma de 45.931.000 lei fiind stabilit în mod expres că acesta este nivelul compensației de la bugetul de stat care poate fi revizuit doar de M. Transportului în cazuri bine justificate, or în acest caz revizuirea compensației nu s-a realizat, situație în care la acest nivel al compensației trebuie raportată realizarea pachetului minim social față de care reclamanta a justificat o subvenție de 45.410.657 lei calculată după algoritmul 2.785.947 x 16,2999, iar această sumă a fost achitată de către pârâtă. Este posibil ca în anii anteriori pârâtul să fi achitat un nivel al compensației superior însă aprecierea poate fi făcută în acest caz doar în funcție de suma maximă alocată de la bugetul de stat și de realizarea condițiilor cumulative prevăzute de HG 74/2012 așa încât acțiunea reclamantei este nefondată. Lipsa de obiect invocată de pârât nu se justifică pentru că reclamanta nu pretinde suma care a fost achitată ci diferența până la nivelul la care compensația putea fi acordată dacă suma respectivă ar fi fost bugetată și prevăzută în actele adiționale și anexele contractuale .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC T. C. SRL cu sediul în C. -N., str.T.V. nr.2-4, în contradictoriu cu pârâtul M.
T. ȘI I. cu sediul în B., str.D. G. nr.38, sector 1. Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE GREFIER
R. -R. D. M. T.
red.RRD/AC 4 ex. - _
| ← Decizia civilă nr. 493/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 103/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
