Decizia civilă nr. 592/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 592/R/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: I. P. JUDECĂTOR: E. B. JUDECĂTOR: V. -L. G. GREFIER: S. M.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de către recurenta
C. A., împotriva sentinței civile nr. 6871/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în data de 15 aprilie 2013, privind-o și pe intimata SC O. R. SA B., având ca obiect, în primă instanță, obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă, în reprezentarea intereselor recurentei, avocatul Pîrva I. Ines, cu împuternicire avocațială depusă la fila șapte din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a depus la dosar, în data de 13 august 2013, din partea intimatei, o întâmpinare în două exemplare. T. ul comunică reprezentantei recurentei un exemplar din întâmpinarea formulată de către intimata SC O. R. SA.
Reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 45,5 lei și timbru judiciar în valoare 0,3 lei, aferente recursului.
La solicitarea instanței, de a se preciza când a fost făcută plata ultimei rate a primei de asigurare, reprezentanta recurentei arată că această plată a fost făcută în luna ianuarie 2013, următoarele rate nu au fost achitate deoarece nu au fost facturate.
Reprezentanta recurentei arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune sau excepții de invocat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și pe cale de consecință admiterea cererii reclamantei așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs. Critică sentința instanței de fond pentru motivul principal și esențial al interpretării
eronate de către aceasta a clauzelor contractuale incidente în speță, precum și pentru aplicarea greșită a legii. Instanța de fond a raționat greșit atunci când a apreciat că prin cesiune au încetat raporturile juridice dintre părțile inițiale ale contractului, astfel încât au devenit incidente dispozițiile art. 4, al. 2 din contractul de asigurare al telefonului mobil. O altă reținere eronată a instanței de fond este aceea privitoare la faptul că cesionarul nu și-a asumat obligația de a achita și prima de asigurare. Nu putea cesionarul să achite prima de asigurare, raportat la clauza contractuală care prevedea că intermediarul (respectiv SC O. SA) era cea care trebuia să factureze prima de asigurare odată cu factura lunară pentru celelalte servicii oferite în cadrul contractului de abonament. Din punct de vedere al instanței de fond, contractul de asigurare al telefonului mobil a încetat la momentul cesiunii contractului de abonament, dar nimeni nu i-a mai facturat recurentei prima de asigurare. Nu poate fi reținută în niciun caz culpa recurentei pentru neachitarea ulterior intervenirii contractului de cesiune a primei de asigurare aferentă telefonului mobil. Pentru toate considerente expuse în motivele de recurs solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civila nr. 6871/2013 pronunțată în ședinta publică din data de 15 aprilie 2013, în dosarul nr._ al Judecătoriei C.
-N., s-a respins acțiunea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. O. R. S. ., având ca obiect pretenții și s-a luat act că pârâta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în conformitate cu factura seria PHONE 11 nr. 4001539 din data de_, reclamanta C. A. a cumpărat de la pârâta SC O.
R. SA, telefonul Samsung Galaxy S II NOBLE, achitând suma de 645 lei.
La data de_ între London General Insurance Company Limited, în calitate de asigurător și reclamantă, în calitate de asigurat, s-a încheiat polița de asigurare, aflată în copie la fila 13 din dosar, având ca obiect asigurarea pentru daune din accident a telefonului mobil marca Samsung Galaxy S II NOBLE Black - O., serie IMEI 358150043210773. Polița era valabilă în perioada_ -_, metoda de plată a primei de asigurare fiind conform facturii lunare O. emisă pentru cod client 0388138125.
În perioada septembrie 2011 - ianuarie 2012 reclamanta a achitat contravaloarea facturii lunare emisă de pârâtă aferentă abonamentului My Smartphone pentru numărul de telefon 0740033115, facturi care includeau și prima de asigurare a telefonului mobil achiziționat.
La data de_ reclamanta a cesionat contractul de abonament aferent numărului de telefon 0740033115 cesionarului Cabinet Individual avocat C. A., conform contractului nr. 33533963. Ulterior cesiunii, pârâta nu a mai facturat cesionarului prima de asigurare aferentă telefonului mobil marca Samsung Galaxy S II NOBLE Black - O., serie IMEI 358150043210773.
Instanța de fond a reținut că reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de vânzare-cumpărare având ca obiect telefonul mobil marca marca Samsung Galaxy S II NOBLE Black - O., serie IMEI 358150043210773, precum și un contract de abonament aferent numărului de telefon 0740033115. Într-adevăr, astfel cum a susținut reclamanta, aspect recunoscut și de către pârâtă, obiectul contractului de cesiune l-a constituit contractul de abonament aferent numărului de telefon 0740033115, iar nu telefonul mobil marca Samsung Galaxy S II NOBLE Black - O., serie IMEI 358150043210773, care a rămas proprietatea reclamantei C. A.
.
Raportat la polița de asigurare a telefonului mobil marca Samsung Galaxy S II NOBLE Black - O., serie IMEI 358150043210773, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 4 din contract - termeni și condiții asigurare pentru daune din accident pentru telefonie mobilă, asigurarea pentru daune din accident va lua sfârșit înainte de expirarea perioadei de asigurare, respectiv_ în următoarele cazuri: (…),,contractul dumneavoastră cu intermediarul a încetat";.
În art. 2 din contract sunt definiți termenii "contract"; și
"intermediar";. Astfel "contractul"; este un acord între intermediar și client, privind un abonament de telefonie mobilă incluzând sau nu un telefon mobil, iar "intermediarul"; este S.C. O. R. S. .
Raportat la faptul că între reclamantă și pârâtă s-au încheiat două contracte, unul de vânzare-cumpărare a telefonului mobil (contract cu executare dintr-o dată) și unul de prestări servicii (contractul de abonament - contract cu executare succesivă) și având în vedere și definirea termenilor din art. 2 instanța de fond a reținut că, "contractul"; la care se referă art. 4 este contractul de abonament, instituția încetării contractului fiind incidentă doar în cazul contractelor cu executare succesivă. Or, cum prin încheierea contractului de cesiune raporturile dintre cedent (reclamantă) și
intermediar (pârâtă) au încetat, au devenit incidente disp. art. 4 alineatul 2 punctul 5 din contract - termeni și condiții asigurare pentru daune din accident pentru telefonie mobilă, conform cărora încetează și contractul de asigurare a telefonului mobil. În acest sens, pârâta nu a mai facturat prima de asigurare către cesionar (Cabinet Individual de Avocat C. A. ). Oricum raporturile dintre reclamantă și pârâtă încetând, pârâta nu avea cum să-i mai factureze reclamantei prima de asigurare, care era plătită conform facturii lunare O. emisă pentru cont client 0388138125.
Totodată, instanța de fond a reținut că obligația de plată a primei de asigurare revine proprietarului bunului asigurat, respectiv reclamantei, iar nu cesionarului Cabinet Individual de Avocat C.
A. atâta timp cât prin contractul de cesiune s-a transferat contractul de abonament pentru numărul de telefon și cesionarul nu și-a asumat obligația de a achita și prima de asigurare.
In fine, s-a reținut incidența art. 969 din Codul civil de la 1864 și faptul că reclamanta a acceptat odată cu semnarea poliției de asigurare faptul că asigurarea încetează înainte de expirarea perioadei de asigurare dacă contractul său cu pârâta încetează, că la data la care s-a produs riscul asigurat, contractul de asigurare încetase, urmare a încetării contractului de abonament ca efect al cesiunii, astfel că s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C. A. în contradictoriu cu pârâta S.C. O. R.
S. .
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs reclamanta C.
A., solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței civile atacate și admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în fond și în recurs.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că înțelege să critice sentința instanței de fond pentru motivul principal și esențial al interpretării eronate de către aceasta a clauzelor contractuale incidente în speță, precum și pentru aplicarea greșită a legii. Raționamentul de la care a pornit instanța de fond este eronat. Pornind de la definiția cesiunii potrivit NCC ( contractul de cesiune al abonamentului fiind încheiat la data de 16 ianuarie 2012 ), recurenta a precizat că, în acest caz se vorbește despre o situație juridică intervenită după intrarea în vigoare a NCC, așadar analiza juridica trebuia făcuta prin prisma noilor dispoziții legale. Întrucât cesiunea contractului lipsea din Codul civil anterior, pentru preluarea unui contract de către un terț se utilizau diferite artificii juridice, în special instituția novației prin schimbare de debitor. Din punct de vedere practic, problema era că novația, nefiind o modalitate de transmitere,
ci una de transformare a obligației, nu avea cum să transpună perfect ideea de cesiune de contract.
Spre deosebire de novație, cesiunea nu presupune vreo modificare a raportului juridic dintre părți, toate drepturile și obligațiile cedentului, potrivit contractului cedat, fiind preluate de cesionar. Prin comparație, novația presupune intenția de modificare a raportului obligațional, fiind înlăturată posibilitatea de a invoca excepții bazate pe raportul juridic primar si începând să curgă noi termene de plată.
De altfel, recurenta a precizat că, se poate spune că novația prin schimbare de debitor era folosită în practică mai ales ca o modalitate - imperfectă - de a obține efectele unei cesiuni de datorie, rămânând de văzut care ar mai fi incidența practică a novației prin schimbare de debitor acum, când NCC reglementează cesiunea contractului.
În acest sens, s-a învederat disp. art.1315 NCC care, permite cesiunea drepturilor și obligațiilor deținute de una dintre părți (cedent) către un terț față de momentul formării contractului (cesionar), terțul devenind astfel parte în contract și urmând a avea o relație contractuală cu co-contractantul inițial (contractantul cedat).
Astfel, s-a arătat că, nu este așadar vorba, în nici un caz, despre o încetare a raporturilor obligaționale inițiale ale părților, ci de o modificare a acestora. Condițiile de bază ale cesiunii contractului sunt
: prestațiile să nu fi fost încă integral executate și contractantul cedat să consimtă la cesiunea contractului. Așadar, cesiunea contractului poate interveni numai în cazul unui contract cu executare succesivă aflat în derulare sau în cazul unui contract cu executare uno ictu care nu a fost integral executat. În ceea ce privește forma cesiunii contractului, recurenta a menționat fatul că, NCC aplică principiul simetriei formelor, cesiunea contractului și acceptarea acesteia de către contractantul cedat trebuind încheiate în forma cerută de lege pentru validitatea contractului cedat.
În acest sens, s-a arătat că, în speță, contractul de cesiune a fost încheiat în formă scrisă, ca și condiție ad probationem, iar consimțământul contractantului cedat existând prin chiar încheierea și semnarea de către pârâtă a contractului de cesiune amintit. Potrivit Noului Cod civil, cesiunea contractului produce efecte numai pentru viitor, contractantul cedat putându-i opune cesionarului toate excepțiile ce rezultă din contract, mai puțin cele rezultând din drepturile personale născute din contractul originar pentru cedat contra cedentului, care nu pot fi exercitate automat contra cesionarului, ci numai în cazul în care contractantul cedat își preconstituie o asemenea posibilitate prin contractul de cesiune.
Cesiunea contractului produce efecte în funcție de momentul acceptării acesteia de către contractantul cedat.
Astfel, art.1317 Noul cod civil prevede că, în cazul în care cocontractantul cedat a consimțit în mod anticipat ca cedentul să își poată substitui o terță persoană în raporturile născute din contract, cesiunea produce efecte față de contractantul cedat din momentul în care substituirea îi este notificată ori din momentul în care o acceptă. În lipsa unui consimțământ anticipat, cesiunea produce efecte de la momentul acceptării acesteia de către contractantul cedat.
Efectul principal al cesiunii contractului este liberarea cedentului. Astfel, primul alineat al art.1318 NCC prevede ca regulă liberarea cedentului de obligațiile sale față de cedat din momentul în care substituirea își produce efectele față de acesta.
Prin urmare, recurenta a precizat că, instanța de fond a raționat greșit atunci când a apreciat că prin cesiune au încetat raporturile juridice dintre părțile inițiale ale contractului, pentru că devenit incidente disp.art. 4 alin.2 din contractul de asigurare al telefonului mobil.
O altă reținere eronată a instanței de fond, privitoare la faptul că, cesionarul, cabinet individual avocat C. A., nu și-a asumat obligația de a achita și prima de asigurare, precizându-se că, cesionarul nu a putut achita deoarece, raportat la clauza contractuală din prima de asigurare, aceasta prevedea ca intermediarul, respectiv pârâta SC O. SA, era cea care trebuia să factureze prima de asigurare odată cu factura lunara pentru celelalte servicii oferite în cadrul contractului de abonament. Astfel, s-a arătat că, din punctul de vedere al instanței de fond, contractul de asigurare al telefonului mobil a încetat la momentul cesiunii contractului de abonament, dar nimeni nu i-a mai facturat recurentei prima de asigurare.
În acest sens, recurenta a învederat că, nu poate fi reținută, în nici un caz, culpa acesteia pentru neachitarea, ulterior intervenirii contractului de cesiune, a primei de asigurare aferentă telefonului mobil.
Prin întâmpinarea depusă, intimata SC O. R. SA a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 6871/2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul_, ca legală și temeinică.
A arătat recurenta că izvorul juridic al obligației pentru a cărei executare reclamanta s-a adresat instanței, îl reprezintă polița de asigurare emisă de către London General Insurance Company Limited, pentru bunul asigurat, respectiv telefonul marca Samsung Galaxy S II Noble Black. În acest sens, în termenii și condițiile asigurării pentru daune din accident pentru telefoane mobile s-a menționat că,
asigurarea pentru daune din accident va lua sfârșit înainte de expirarea perioadei de asigurare în următoarele cazuri: "_ Dumneavoastră nu mai sunteți proprietarul bunului asigurat"; sau
"Contractul Dumneavoastră cu Intermediarul, respectiv O. R. SA, a încetat";.
Așadar, în momentul în care numărul de telefon a fost cesionat către Cbinetul Individual de avocat C. A., acest contract de asigurare a încetat, întrucât a încetat contractul de prestări servicii încheiat între reclamantă și O. R. . Ca urmare a acestui lucru, odată cu cesiunea numărului de telefon nu s-a mai perceput nici taxa lunară pentru asigurare.
Astfel, aceste aspecte au fost reținute corect de către instanța de fond, în motivarea hotărârii atacate aceasta arătând că "prin încheierea contractului de cesiune raporturile dintre cedent (reclamantă) și intermediar (pârâtă) au încetat";. Prin urmare, instanța în mod temeinic a apreciat că în speță sunt incidente dispozițiile art. 4 alin 2 pct. 5 din contract - termeni și condiții asigurare pentru daune din accident pentru telefoane mobile.
Astfel, contractul de abonament încetând în data de 15 ianuarie 2012, polița de asigurare și-a pierdut valabilitatea, în speță fiind incidente dispozițiile art. 969 din C.Civ. din 1864, față de data încheierii poliței de asigurare, respectiv_, așadar, cererea de chemare în judecată formulată de C. A., fiind respinsă în mod temeinic, ca neîntemeiată.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a susținerilor din cuprinsul întâmpinării și a prevederilor art. 304, art. 3041 și art. 312 C.proc.civ.,
T. ul constată că recursul este fondat, urmând să fie admis pentru considerentele care vor fi expuse în cele ce urmează.
Un prim aspect care se impune a fi subliniat este faptul că cesiunea contractului de abonament dintre recurenta C. A. și CABINETUL INDIVIDUAL DE AVOCAT C. A. a avut loc la
data de_, contractul fiind redactat de către un agent al intimatei SC O. R. SA, astfel că cesiunea ii este opozabilă intimatei de la data anterior menționată, contractul de cesiune fiind guvernat de dispozițiile art. 1.566 din noul Cod civil în vigoare de la data de 1 octombrie 2011.
Conform art. 1.315 din noul Cod civil, de la data încheierii contractului de cesiune, cesionara CABINETUL INDIVIDUAL DE AVOCAT C. A. a preluat toate drepturile, garanțiile și, firește, toate obligațiile cedentei C. A. . Cu alte cuvinte, cesionara CABINETUL INDIVIDUAL DE AVOCAT C. A.
trebuia să achite abonamentul lunar pentru serviciul de telefonie
mobilă prestat de către intimata SC O. R. SA și să respecte clauzele contractuale agreate și acceptate de către cedenta C. A.
. Corelativ, intimata SC O. R. SA, era ținută să presteze serviciile contractate inițial cu cedenta recurenta C. A. .
Anterior încheierii acestui contract de cesiune, recurenta a încheiat, tot prin intermediul intimatei, polița de asigurare 29579552/_, poliță în baza căreia intimat se obliga să factureze lunar și să încaseze în numele asiguratorului LONDON GE. RAL INSURANCE COMPANY LIMITED prima de asigurare de 1,95 euro pe lună.
Intimata a apreciat însă că obligația sa stabilită și definită de art. 2 alin. 11 și art. 5 din Termenii și condițiile de asigurare pentru daune din accident pentru telefonul mobil a încetat la data încheierii contractului de cesiune, dată de la care recurenta nu mai este proprietara telefonului mobil.
Susținerile intimatei sunt nefondate, urmând să fie înlaturate de către tribunal. În primul rând, tribunalul observă că obiectul contractului de cesiune validat de către intimată este contractul de abonament de telefonie mobilă, nu și aparatul, telefonul mobil asigurat în baza poliței de asigurare 29579552/_ . În al doilea rand, contrar susținerilor intimatei, contractul de asigurare nu a încetat, intimata neputând denunța acest contract intrucât nu este decât un intermediar, pentru încetare, denunțarea sau rezilierea putând opta doar asigurătorul și asiguratul.
Din perspectiva faptului că cesiunea a fost încheiată după intrarea în vigoare a noului Cod civil și a faptului că intimata avea calitatea de prestator de servicii în sensul art. 2 din OG nr. 21/1992 rep., aceasta avea obligația să lămurească situația facturării lunare a primei de asigurare de 1,95 euro pe lună, obligație asumată în calitate de intermediar la încheierea de către recurentă a poliței de asigurare nr. 29579552/_ .
Dat fiind faptul că nici asiguratorul și nici recurenta cedentă nu și-au manifestat intenția de a denunța clauza inserată în polița de asigurare conform căreia intermediara intimată facturează lunar prima de asigurare, că această obligație a fost asumata de către intimată anterior cesiunii contractului de abonament, obligația de facturare lunară a primei de asigurare a rămas în sarcina intimatei și după cesiunea anterior menționată în condițiile în care în contractul de cesiune redactat de către aceeași intimată nu există nici o clauză în acest sens.
Din polița de asigurare și clauzele cuprinse în Termenii și condițiile de asigurare pentru daune din accident pentru telefonul
mobil rezultă că bunul asigurat a fost telefonul mobil marca Samsung Galaxy S II Noble Black, perioada asigurării fiind_ -_ .
Articolul 4 din aceste clauze definește durata și cauzele în care încetează contractul de asigurare. Interpretarea logică, gramaticală și legală a art. 4 duce la concluzia că ordinea cazurilor de încetare a contractului de asigurare este cea avută în vedere de părți, această ordine neputând fi schimbată.
Prin prisma acestor considerații, tribunalul reține că primul caz de încetare este cel prevăzut alin. 1, respectiv în cazul neplății ratelor lunare ale primei de asigurare, valoarea ratei lunare urmând să fie
,,specificată în factura emisă de Intermediar";, adică de intimata SC O.
R. S. ..
Este real faptul că la data la care recurenta a solicitat intimatei repararea telefonului mobil ca urmare a intervenirii riscului asigurat prin polița de asigurare nr. 29579552/_, aceasta nu a putut face dovada plății la zi a primei de asigurare, însă nu se poate susține că recurenta ar fi refuzat această plată în condițiile în care intimata nu a emis facturi lunare așa cum s-a obligat.
Or, pentru a opera cazul de încetare prevăzut de alin. 1 al art. 4 din contractul de asigurare nr. 29579552/_ trebuie să fie îndeplinite două condiții: intimata să fi emis facturi lunare pentru prima de asigurare, pe numele recurentei și recurenta să fi refuzat să achite aceste facturi.
Din toate probele administrate în cauză rezultă că intimata nu a emis aceste facturi, astfel că nu își poate invoca propria-i culpă în susținerea intereselor și pentru a justifica refuzul reparării sau înlocuirii telefonului mobil asigurat. T. ul subliniază din nou că intimata nu era decât un intermediar în contractul de asigurare încheiat de recurentă cu asiguratorul LONDON GE. RAL INSURANCE COMPANY LIMITED, astfel că nu putea să aibă inițiativa denunțării sau încetării acestui contract.
În mod temeinic a reținut instanța de fond faptul că cesionara CABINETUL INDIVIDUAL DE AVOCAT C. A. nu și-a asumat
obligația de plată a primelor de asigurare, însă nu s-a dat eficiență convenției de asigurare și s-a reținut doar incidența celui de-al șaselea caz în care contractul încetează, nefăcându-se o analiză completă a înțelegerii părților, respectiv a cazurilor de încetare definite la alin. 1 și la punctele 1-4 ale aliniatului 2 al art. 4 din contractul de asigurare, și fără a se da eficiență dispozițiilor art. 1.315 și următoarele din Codul civil.
Așa cum s-a reținut în cele ce preced, la data de 15 ianuarie 2012, data încheierii contractului de cesiune a abonamentului de telefonie mobilă, intimata își asumase față de recurentă atât obligația
de a-i furniza servicii de telefonie mobilă, cât și obligația de a emite facturi lunare pentru prima de asigurare, respectiv de a colecta prima de asigurare.
T. ul reține că, dat fiind faptul că cesiunea de contract a avut loc după intrarea în vigoare a noului Cod civil, că cedentul era o persoană fizică care se bucura de protecția conferită de art. 10 din OG nr. 21/1992 republicată, că cesiunea de contract era condiționată de validarea ei de către intimată, aceasta din urmă avea obligația de a clarifica cu cedenta recurentă toate obligațiile care subzistă în sarcina sa, inclusiv cea referitoare la facturarea primelor de asigurare.
În cauză nu s-a produs o astfel de dovadă, astfel încât intimata nu poate invoca dispozițiile alin. 2 pct. 5 din condițiile generale de asigurare, impunându-se a se da eficiență dispozițiilor art. 14 și 15 din noul Cod civil, precum și art. 10 din OG nr. 21/1992 republicată. În plus, contractul de abonament nu a încetat, ci s-a continuat cu cesionara, poziția cedentei recurente fiind preluată de cesionară. Nu este culpa recurentei că nu a achitat prima de asigurare atâta timp cât intimata nu a emis facturi în acest sens.
În aceste condiții și în lipsa unui refuz de plată a primei de asigurare, a unei denunțări din partea asiguratului sau asigurătorului și în condițiile în care nu s-a făcut dovada că recurenta nu mai este proprietara bunului asigurat (contractul de cesiune vizând abonamentul de telefonie, nu telefonul mobil), intimata avea obligația să dea curs cererii recurentei și să verifice, eventual, doar dacă cererea recurentei nu intră sub incidența dispozițiilor art. 7 din contractul de asigurare (capitolul ,,excluderi";).
Prin urmare, față de toate aceste considerente, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C.pr.civ., dat fiind faptul că încetarea contractului de asigurare a fost decisă în mod nelegal de către intimată, că riscul asigurat s-a produs, că sunt incidente dispozițiile art. 6 și 8 din polița de asigurare 29579552, în baza art. 3041și art. 312 C.pr.civ., tribunalul, cu majoritate de voturi, va admite recursul cu majoritate de voturi, recursul formulat de către recurenta C. A. împotriva sentinței civile nr. 6871/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în data de 15 aprilie 2013 și va modifica hotărârea instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei SC O. R. SA să-i înlocuiască reclamantei C. A., telefonul mobil marca Samsung Galaxy S II Noble Black, cu un aparat identic și să-i plătească reclamantei suma de 92 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
În baza art. 274 C.pr.civ., va obliga intimata să plătească în favoarea recurentei, suma de 45,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs constând în taxe judiciare.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite, cu majoritate de voturi, recursul formulat de către recurenta C. A., împotriva sentinței civile nr. 6871/2013, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în data de 15 aprilie 2013.
Modifică hotărârea instanței de fond în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei SC O. R. SA SA B., să-i înlocuiască reclamantei C. A., telefonul mobil marca Samsung Galaxy S II Noble Black, cu un aparat identic și să-i plătească suma de 92 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Obligă intimata să plătească, în favoarea recurentei, suma de 45,8 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11 noiembrie 2013.
JUDECATORI, GREFIER,
E. B. V. L. G. S. M.
Red.EB/AA 4 ex./_
Opinia separată a domnului judecător I. P., președintele completului de judecată, în sensul respingerii recursului ca neîntemeiat.
Consider faptul că instanța de fond a motivat în mod corect și legal hotărârea luată, de respingere a acțiunii, ca neîntemeiată. Între contractul de abonat și contractul de asigurat există o strânsă legătură care nu poate fi menținută în ipoteza cesiunii primului. Asigurarea aparatului telefonic a fost făcută luându-se în considerare calitatea specială a reclamantei de beneficiar al servicului de telefonie mobilă prestat de către pârâtă. În cazul încheierii unei asigurări de acest fel (aparat vândut prin rețeaua de telefonie mobilă, în urma încheierii unui abonament), prima de asigurare se stabilește având în vedere mai multe criterii ce țin atât de calitatea asiguratului, cât și de valoarea abonamentului, vechimea raporturilor contractuale etc. Asigurarea de care dorește reclamanta să se prevaleze nu a fost una obișnuită, simplă, de asigurare a unui bun pentru apariția situației neplăcute a distrugerii acestuia, făcând abstracție de contractul de
abonament încheiat. Una dintre situațiile în care contractul de asigurare încetează era și aceea a încetării contractului de telefonie mobilă, fapt stipulat în chiar termenii și condițiile de asigurare aferente poliței de asigurare (capitolul 2 Definiții, Contratul). Tocmai de aceea reclamantei nu i s-au mai facturat primele de asigurare, această facturare fiind făcută, conform prevederilor contractului, odată cu facturarea serviciilor de telefonie mobilă (la rubrica Metoda de plată din polița de asigurare), care nemaifiind prestate la un moment dat, nu mai trebuiau nici plătite. Schimbat fiind titularul contractului de abonament ca urmare a cesionării acestuia, noul abonat dobândea și calitatea de posibil beneficiar al unei polițe de asigurare asemănătoare celei încheiate cu reclamanta, asigurarea acesteia încetând, în mod automat. Bineînțeles, noul abonat avea posibilitatea să ceară încheierea unui contract de asigurare iar operatorul de telefonie mobilă, în calitate de intermediar al asigurării, avea posibilitatea să încheie sau nu un astfel de contract pentru telefonul pe care îl deținea. Dacă un astfel de contract ar fi fost încheiat, atunci, acceptând teza opiniei majoritate, pentru același abonament de telefonie mobilă, ar fi fost în ființă două contracte de asigurare, fapt evident, inadmisibil, deoarece, așa cum s-a arătat, o astfel de asigurare specială era oferită doar abonaților O. R., calitate specială pe care reclamanta, la data producerii evenimentului, nu o mai avea.
judecător,
I. P.
| ← Sentința civilă nr. 7261/2013. Obligatie de a face | Sentința civilă nr. 3473/2013. Obligatie de a face → |
|---|
