Sentința civilă nr. 4952/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CI VILĂ NR. 4952
Ședința publică din 18 septembrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: V. P.
- judecător
GREFIER: M. N. D.
Pe rol se află pronunțarea soluției la acțiunea formulată și precizată de către reclamanta SC T. S. & M. S. , înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor sub nr. J_, CUI 19753859, prin administrator S. Giandomenico, cu sediul procesual ales în O., str. Parcul
T., nr. 1/6A, în contradictoriu cu pârâta SC B. S. , cu sediul în B. M., bd.
T., nr. 17, jud. M., înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Maramureș sub nr. J_ 0, CUI 13016750, având ca obiect obligația de a face.
Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din
4 septembrie 2013, concluziile și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta, pronunțarea soluției s-a amânat la data de_ și respectiv pentru data de azi când, în urma deliberării s-a pronunțat hotărârea de mai jos:
T.
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus și precizată (filele 47-52 vol. I) reclamanta SC T. S. & M. S., în contradictoriu cu pârâta SC B.
S., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta la restituirea sumei de 15.000 euro, cu titlu de restituire garanție; la plata sumei de 35.110 euro, cu titlu de cheltuieli necesare și utile, efectuate în vederea punerii în stare normală de funcționare a autobusului împrumutat, și dobânda legală de la data avansării acestor cheltuieli până la plata lor efectivă; la plata sumei de 50.000 euro, cu titlu de beneficiu nerealizat, în conformitate cu art. 1084 Cod civil; la plata cheltuielilor de judecată, înaintate: taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat; să constate, în baza art. 1437, 1452 Cod civil, tacita relocațiune.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că între reclamantă și pârâta SC B. S. a intervenit contractul de închiriere nr. 1158 din_, pe o perioadă de un an, prelungit ulterior prin Declarația notarială nr. 1293 din 10 mai 2012 de către administratorul societății locatoare, până la data de 28 iunie 2012.
Încă de la început părțile s-au înțeles asupra unei chirii modice de 100 lei/lună și plata unei garanții de 15.000 euro, urmând ca la momentul ajungerii contractului la termen, în cazul în care reclamanta dorește, să se perfecteze un contract de vânzare-cumpărare pentru suma de 25.000 euro. Chintesența înțelegerii a fost: reclamanta voia să se asigure că autobuzul funcționează în parametri normali, avea nevoie urgentă de autobuz deoarece avea deja confirmată o colaborare cu o agenție de turism și nu avea disponibilitatea financiară necesară. Pe de altă parte SC B. S. avea nevoie de această sumă de bani, pe care până la urmă, în cazul în care nu s-ar fi ajuns la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, ar fi putut s-o folosească timp de un an, după bunul plac, iar autobuzul nu avea o altă utilitate concretă. Înțelegerea a fost cât se poate de echitabilă pentru ambele părți, până când reclamanta având sediul în județul Bihor, conform normelor legale, a trebuit să obțină certificat de clasificare. La momentul la care s-a adresat RAR Bihor, s-a refuzat emiterea unui certificat de clasificare deoarece autobuzul nu corespundea din punct de vedere tehnic.
Având în vedere că pentru acest autovehicul exista deja emis un certificat de clasificare din_ de către RAR B. M., reclamanta nu a avut nici un fel de dubii că primirea acestuia va fi o pură formalitate.
Însă, RAR O., a refuzat emiterea unui astfel de certificat pentru următoarele motive:
Caroseria grav afectată din cauza ruginii, lucru vizibil doar în urma unei inspecții amănunțite datorită faptului că se afla sub vopsea și sub abțibildele publicitare;
Tapițeria internă uzată, panourile laterale distruse, locul șoferului și panoul aferent locului acestuia foarte uzat;
Facilități și dispozitive, precum microfoane și lumini interne nefuncționale, luminile de siguranță de pe coridor și cele spre ieșire, respectiv scări nefuncționale;
Wc-ul inutilizabil, fiind nevoie de înlocuirea mai multor părți;
De asemenea, conform legislației în vigoare, vehiculul nu trebuie să aibă balustrada galbenă de la ieșire și nici geamul ce desparte locul șoferului de cele ale pasagerilor.
Reclamanta a notificat imediat SC B. S., solicitând rezilierea contractului, însă i s-a confirmat că pârâta va suporta toate cheltuielile aferente reparațiilor necesare obținerii clasificării.
De asemenea, s-a ivit o problemă cu obținerea ITP-ului (inspecția tehnică periodică), deoarece pe lângă problemele tehnice ale autobuzului, era vopsit totalmente în albastru, iar în cartea de identitate a mașinii se prevede culoare
"alb-albastru". De asemenea i s-a confirmat că pârâta va suporta și costurile acestei modificări. Datorită acestor considerente, reclamanta, neputând să își desfășoare activitatea, a dus mașina la service, după care administratorul societății a plecat în Italia.
Fiind lăsată în curtea service-ului în vederea reparațiilor de natură
tehnică: partea electrică și mici reparații care să pună mașină în minime
condiții de utilizare (1300 euro, plus 500 euro manoperă), aceasta a fost vandalizată, faptă constată de poliție. Într-adevăr, vopsirea mașinii s-a realizat prin intermediul firmei de asigurare SC UNIQUA SA, însă aceasta a suportat exclusiv vopsirea în albastru a mașinii, nu a suportat nici aplicarea stratului de antirugină și nici schimbarea culorii conform cărții de identitate, care înseamnă vopsirea unei dungi albe de o lățime specifică de-a lungul întregului autobuz, operațiune care a costat 1.200 euro.
Având acordul SC B. S. mașina a fost dusă în Italia și reparată, deoarece deși manopera este ceva mai scumpă decât în România, piesele de schimb sunt mult mai accesibile, atât din punct de vedere al prețului, cât și din punct de vedere al timpului în care acestea pot fi efectiv obținute, această operațiune însumând piese de schimb și manoperă în valoare de 14.350 euro.
Autobuzul a fost adus în țară, făcându-i-se și ITP-ul și obținându-se astfel licența de transport. Însă sistemul audio al mașinii a fost furat imediat după, făcând astfel imposibilă obținerea clasificării. S-a decis să se ducă mașina din nou în Italia, pentru montarea unui nou sistem. În apropiere de Lonate Pozzolo
- Asti, pe autostradă, autobuzul s-a defectat, rupându-i~se schimbătorul de viteze. Numai tractarea autobuzului a costat 4.000 euro, reparațiile și manopera costând 9.860 euro, asta în condițiile în care s-a optat pentru o piesă de schimb second hand. În service reclamanta a aflat de asemenea că trebuie schimbate și injectorul (1.400 euro) și pompa de motorină (2.500 euro).
Reclamanta a închiriat un autobuz, care se presupunea a fi în perfectă stare de funcționare - așa cum arătă documentele eliberate de autoritățile locale maramureșene (ITP, certificat de clasificare), dar s-au depistat ulterior vicii ascunse și defecte a căror reparație, în conformitate cu textele legale din materia închirierii, îi incumbă proprietarului și nicidecum locatarului. Mai mult decât atât, reclamanta a depus locatorului o garanție de 15.000 euro, așa cum arată chitanțele de la dosarul cauzei, chitanțe pe care, de altfel, așa cum se poate vedea din adresa emisă de Garda Financiară M., nu au fost înscrise în contabilitatea SC B. S. . Pârâta a folosit în propriul interes aceste sume, timp în care reclamanta a tot plătit facturi, îmbunătățind considerabil starea autobuzului și înregistrând pierderi semnificative. Reclamanta este o societate mică, în afară de acest autobuz nu mai are un altul cu care să fi putut onora contractul de transport pe care l-a semnat, ceea ce însemna 500/600 euro pe zi din transport grupuri turistice formate din cetățeni chinezi sau japonezi.
În ceea ce privește licența de transport, în conformitate cu Ordinul ministrului transporturilor si infrastructurii nr 980/2011, pentru aprobarea Normelor metodologice privind aplicarea prevederilor referitoare la
organizarea si efectuarea transporturilor rutiere si a activităților conexe
acestora, stabilite prin OG nr. 27/2011 privind transporturile rutiere - licența
de transport se acordă de către ARR, individual unei societăți comerciale care îndeplinește unele criterii - o licența mamă - de la care pornesc subramuri cu
licențe pentru fiecare autobuz în parte. Reclamanta deține această licență mamă, precum și licența pentru autobusul_, dar nu a deținut niciodată certificatul de clasificare, deoarece imediat după ce sa făcut ITP-ul sistemul stereo al mașinii a fost efectiv furat, iar mașina a fost dusă din nou în Italia pentru reparații, deoarece în România nu se găseau piese, întrucât autobusul este din 1997, iar sistemele stereo propuse de asigurător (SC UNIQUA SA), nu puteau fi montate deoarece fiind mult mai noi însemna să se schimbe și restul sistemului audio, schimb pe care asigurătorul nu l-ar mai fi suportat. Asigurătorul a plătit aceste reparații, aspect față de care reclamanta înțelege să arate că nu are alte pretenții.
În conformitate cu dispozițiile art. 1420 cod civil locatorul are obligația de garanție pentru evicțiune și pentru vicii ascunse, acest lucru însemnând că locatorul SC B. S. avea obligația de a răspunde pentru tulburările provenite din fapta proprie, de a-1 garanta pe locatarul SC T. S. & M. S. contra tulburărilor provenite din partea terților si de a răspunde de viciile ascunse ale bunului închiriat.
Conform art. 1425 alin. 2 Cod civil, reparațiile nu puteau dura mai mult de 40 de zile, or în cazul de față acestea nu doar că au durat mult mai mult, dar deși locatorul și-a dat acordul cu privire la aceste reparații, lucru de altfel logic, deoarece în caz contrar RAR, la momentul inspecției ar fi trebuit să rețină certificatul de înmatriculare, nu a plătit nici una dintre aceste facturi.
În drept s-au invocat prevederile art. 1411 și următoarele Cod civil.
Pârâta SC B. S., prin reprezentantul său prezent în instanță, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ședința publică din 6 februarie 2013 instanța a luat act de renunțarea
reclamantei la judecată
în partea ce privește petitul având ca obiect constatarea
intervenirii tacitei relocațiuni.
Analizând actele dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit înscrisului depus la filele 17-19,la data de_, între pârâta SC
S., în calitate de proprietar și reclamanta SC T. S. & M. S., în calitate de locatar, s-a încheiat contractul de închiriere autentificat prin încheierea de autentificare nr. 1158/2011 a Biroului Notarilor Publici Asociați- Vladimir Mircea Bal - C. M. Bal.
Obiectul convenției constă în închirierea în vederea administrării și folosinței pentru activitatea de transport terestru de călători a autobusului M3 marca SCANIA, cu nr. de înmatriculare_ și nr. de înmatriculare YS4KC4X2B01826226.
Termenul închirierii a fost stabilit pe o perioadă de un an, începând cu data de 28 aprilie 2011 și până la 28 aprilie 2012.
Valoarea chiriei, astfel cum a fost prevăzută în contract, este de 100 lei inclusiv TVA/lună.
La 10 mai 2011, tot în formă autentică, reprezentanta pârâtei, d-na P.
G. R., a declarat că este de acord cu prelungirea termenului de
închiriere prevăzut în contract cu încă două luni, respectiv până la data de 28 iunie 2012.
În ceea ce privește natura raporturilor juridice existente între părți instanța constată că deși, potrivit înscrisului public, între reclamantă și pârâtă s-a încheiat un contract de închiriere, în realitate părțile au înțeles să încheie un contract de vânzare-cumpărare a autocarului.
Și această intenție reală a părților rezultă în primul rând din corespondența purtată între acestea, coroborată cu alte înscrisuri depuse la dosarul cauzei.
La filele 53-68 din vol. I al dosarului acestei instanțe și la filele 83-109 din dosarul nr. 13828/2011 al T. ui Bihor s-au depus listări ale corespondenței prin e-mail din perioada_ -25 iulie 2011, din care rezultă că negocierile finalizate cu plata unui avans și predarea autovehiculului au vizat o vânzare-cumpărare. S-a discutat tot timpul despre o vânzare-cumpărare, despre plata unui avans, despre un preț al bunului vândut care se ridică la suma de 25.000 Eur.
La fila 96 din dosar nr._ al T. ui Bihor există un înscris din care reiese faptul că una dintre ipoteze era încheierea unui contract de comodat având ca obiect autocarul pe care reclamanta îl cumpăra de la pârâtă.
După cum rezultă din probele dosarului părțile au optat în final pentru încheierea unui contract de închiriere ca instrumentum.
Însă prețul modic declarat al chiriei, stabilit în acte pentru suma de 100 lei/lună inclusiv TVA și declarația martorei propusă de către reclamantă, S.
T. A., care afirmă că prețul real al chiriei era de 1000-1500 euro/lună coroborată cu solicitările pârâtei adresate reclamantei de a plăti 3000 Eur, sau 1500 Eur (filele 64, 65 vol. I) confirmă faptul că intenția reală a părților nu a fost aceea de a încheia un contract de închiriere, ci un contract de vânzare- cumpărare cu plata unui avans în cuantum de 15.000 Eur, iar diferența de preț, de până la 25.000 Eur, cu plata în rate.
De altfel, atunci când sesizează Garda Financiară M., reclamanta afirmă că "suma cuprinsă în chitanțele emise de pârâtă a fost acordată ca și avans cumpărare autocar_ "; (fila 86 vol.I).
Și, într-adevăr, atât în cele două chitanțe din_ și respectiv_ cât și în ordinul de plată din_, depuse la filele 87, 88 se afirmă că suma încasată reprezintă "avans autocar Scania";.
Cu privire la realitatea unei operațiuni de vânzare-cumpărare face constatări atât Garda Financiară M. (filele 81-82) cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș (filele 84, 85). În rezoluția din 7 iunie 2012 dată în dosarul nr. 547/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș s-a reținut că "în luna aprilie 2011, SC B. S. B. M. a încasat numerar și prin decontări bancare, suma totală de 15.000 euro, în trei tranșe (câte 5000 eur), de la SC T. S. & M. S. reprezentând avans pentru vânzarea unui autocar transport persoane, marca Scana. Sumele în discuție au fost înregistrate în contul analitic 419 "clienți creditori"; aferent lunii aprilie 2011, însă până la
data controlului efectuat de Garda Financiară, Secția M., societatea nu a emis factura fiscală pentru avansul încasat.
Având în vedere că învinuita a înregistrat în contabilitate sumele încasate cu titlu de avans, la momentul încasării (aprilie 2011), iar ulterior (august 2011) a emis factura aferentă, cu întârziere însă, organul de urmărire penală, apreciind că nu este realizată latura obiectivă a infracțiunii, lipsind și scopul cerut de lege, acela de a se sustrage obligațiilor fiscale, a dispus scoaterea de sub urmărirea penală a învinuitei.
Reclamanta, în primul petit al acesteia, solicită obligarea pârâtei la restituirea sumei de 15.000 Euro achitată cu titlu de garanție.
Plata sumei de 15.000 Euro cu un astfel de titlu (garanție) nu a fost însă dovedită cu nici o probă administrată în cauză. După cum s-a arătat mai înainte, din întreaga probațiune administrată rezultă că suma de 15.000 euro a fost plătită cu titlu de avans din prețul de vânzare-cumpărare, destinația de garanție fiind conferită sumei doar de către reclamantă și doar prin acțiunea adresată instanței, neconfirmată de vreo dovadă.
În consecință, se va respinge acest prim capăt de cerere.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata unor despăgubiri, instanța reține că și aceste pretenții sunt neîntemeiate.
În primul rând că, atâta vreme cât discutăm despre un contract de vânzare-cumpărare ale cărui efecte până la proba contrară, încă se produc, eventualele dezdăunări trebuie întemeiate pe alte fundamente juridice.
Chiar dacă, în lipsa unei solicitări din partea vreuneia dintre părți de a se constata caracterul simulat al convenției părților, am aprecia că între acestea s- a încheiat un contract de închiriere pretențiile reclamantei sunt nefondate.
Reclamanta pretinde contravaloarea reparațiilor pe care a fost nevoită să le aducă autocarului închiriat, care, ulterior preluării bunului, s-a dovedit impropriu folosinței avute în vedere de către părți la încheierea contractului. În susținerea pretențiilor sale invocă prevederile art. 1411 și următoarele Cod civil.
Instanța reține însă că viciile reclamate de către locator nu se circumscriu noțiunii de vicii ascunse, deoarece la o analiză normală, atentă, având în vedere și experiența în domeniu a reprezentantului reclamantei, acestea cu un minimum de diligențe, puteau fi constatate.
Oricum, mecanismul de dezdăunare în cazul viciilor ascunse nu constă în înlăturarea lor de către chiriaș pe cheltuiala proprietarului, ci, potrivit art. 1422 Cod civil, locatarul are alegere între a cere o reducere proporțională din preț sau rezilierea contractului cu daune interese pentru pagubele suferite din cauza viciilor.
Or, reclamanta nu a uzat de niciunul dintre mijloacele de a acționa împotriva pârâtei, puse la dispoziția sa de prevederile legale speciale în materie de locațiune.
De asemenea, chiar dacă am vorbi despre reparații ce incumbă proprietarului, reclamanta nu a uzat de prevederile legii, potrivit cărora dacă
locatorul nu efectuează reparațiile necesare în cursul locațiunii, locatarul poate cere justiției fie obligarea lui sub sancțiunea plății de daune cominatorii, fie autorizarea de a le efectua în contul locatorului, reținând cheltuielile efectuate din chirie, fie rezilierea contractului. Doar în caz de urgență reparațiile pot fi efectuate și fără autorizarea justiției, ceea ce nu este cazul în speță.
La dosarul cauzei nu există dovezi ale faptului că reclamanta a adus la cunoștința pârâtei situația exactă a deficiențelor autovehiculului și că a obținut acceptul pârâtei în vederea efectuării reparațiilor.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că în acest cadru procesual, pe temeiul de drept invocat, reclamanta nu poate obține satisfacerea pretențiilor sale, instanța va respinge acțiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge
acțiunea formulată și precizată de către reclamanta SC T. S. & M. S.
, cu sediul procesual ales în O., str. Parcul T., nr. 1, ap.6A, în contradictoriu cu pârâta SC B. S.
, cu sediul în B. M., bd. T., nr. 17.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi, 18 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | GREFIER | ||
V. P. | M. | N. | D. |
Red.P.V./_
T.red. M.N.D./_ / 5 ex.
| ← Sentința civilă nr. 1607/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 9/2013. Obligatie de a face → |
|---|
