Decizia civilă nr. 123/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR nr._ /a1
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ nr. 123/R/2013
Ședința publică din data de 25 februarie 2013
C. pletul este constituit din: PREȘEDINTE: N. K. JUDECĂTOR: D. D. JUDECĂTOR: F. M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind examinarea recursului declarat de recurenta SC E. C. S., în contradictoriu cu intimatul M. N., împotriva încheierii pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 19 septembrie 2012 în dosarul nr. _
, cauza având ca obiect în prima instanță pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă în reprezentarea intereselor recurentei, d-l avocat L. Irimie, în substituirea d-lui avocat H. Bora, cu împuternicire avocațială de substituire la dosar, lipsind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul recurentei arată că înțelege să susțină recursul astfel cum a fost formulat și că nu are de formulat alte cereri în probațiune sau excepții.
Nemaifiind formulate alte cereri, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul reprezentantului recurentei.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului și casarea încheierii din 19 septembrie 2012, pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, în sensul constatării ca netemeinică a suspendării
judecății cauzei dispusă de către instanță, cu consecința trimiterii cauzei către Judecătoria Cluj-Napoca pentru continuarea judecății. Apreciază că instanța de fond a pronunțat hotărârea de suspendare cu aplicarea greșită a legii, deoarece dispozițiile art. 242 alin. 2 C.proc.civ. nu sunt aplicabile atunci când, deși ambele părți lipsesc și nici una dintre ele nu a solicitat judecarea în lipsă, există la dosar o cerere justificată de amânare a soluționării cauzei. Menționează că existența unei cereri de amânare răstoarnă prezumția voinței părților de a nu continua judecarea cererii, astfel că dispozițiile art. 242 C.proc.civ. nu sunt aplicabile.
T. ul rămâne în pronunțare asupra recursului.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra recursului de față:
Prin încheierea pronunțată la 19 septembrie 2012 în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca, reținând că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor la dezbateri, în temeiul art. 242 pct. 2 C.proc.civ., a dispus suspendarea judecării cauzei, până la o nouă stăruință a părților.
Împotriva aceste încheieri a formulat recurs reclamanta SC E. C. S., solicitând casarea încheierii din 19 septembrie 2012 cu consecința trimiterii cauzei către Judecătoria Cluj-Napoca pentru continuarea judecării cauzei.
În motivarea recursului, a arătat că în data de 20 iunie 2012 a înregistrat pe rolul Judecătoriei C. -Napoca o acțiune prin care a solicitat instanței obligarea pârâtului M. N. la plata sumei de 9.997,48 lei, reprezentând
penalități de întârziere contractuale pentru achitarea cu întârziere a facturii nr. 3011842/2009, calculate începând cu data de 1 septembrie 2009 și până la data de 18 noiembrie 2009. Astfel, s-a format dosarul nr._, cu termen de soluționare în data de 19 septembrie 2012. La data de 18 septembrie 2012, reprezentantul convențional al reclamantei a formulat o cerere de amânare întemeiată pe dispozițiile art. 156 C.proc.civ. prin care a solicitat instanței amânarea judecării cauzei și acordarea unui nou termen de judecată având în vedere faptul că în data de 19 septembrie 2012 acesta era angajat să reprezinte interesele clientei SC PA & CO Internațional S. în dosarul nr._, dosar aflat spre soluționare pe rolul Judecătoriei Onești. În acest sens, a anexat cererii de amânare împuternicirea avocațială din dosarul nr._ și citația emisă în acest dosar. Totodată, a alăturat cererii de amânare, în original, dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 701 lei, reclamanta conformându-se dispozițiilor cuprinse în citația emisă în dosarul_ .
A mai arătat că la termenul din data de 19 septembrie 2012 prima instanță a suspendat judecarea acestei cauze în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ., deși din cuprinsul încheierii de ședință rezultă că la dosar a fost depusă o cerere de amânare motivată de imposibilitatea apărătorului său de a se prezenta la judecarea acestui dosar, căreia i s-a alăturat dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 701 lei, precum și dovada lipsei sale justificate.
A arătat că hotărârea a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 242, alin. 1, pct. 2 și ale art. 156, alin. 1 C.proc.civ. A învederat că potrivit art. 242, alin. 1, pct. 2 C.proc.civ., instanța va suspenda judecata dacă niciuna din părți nu se înfățișează la strigarea pricinii, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, cu toate acestea, pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâtul au cerut în scris judecarea în lipsă. A apreciat că reglementarea art. 242, alin. 1, pct. 2 C.proc.civ. pornește de la premisa că neprezentarea părților legal citate la judecată se consideră ca o expresie a voinței lor prezumate ca judecarea pricinii să fie suspendată.
A apreciat că în speță nu se poate reține o asemenea voință, ci tocmai contrariul ei, acest fapt rezultând fără echivoc din cererea de amânare depusă de reprezentantul său în data de 18 septembrie 2012, prin care a solicitat ca judecarea cauzei să fie amânată pentru lipsă de apărare în sensul art. 156 C.proc.civ. A apreciat că prima instanță a reținut în mod greșit incidența
prevederilor art. 242, alin. 1, pct. 2 C.proc.civ. pentru următoarele considerente
: cazul de suspendare a judecății prevăzut de art. 242, alin. 1, pct. 2 C.proc.civ. este unul dintre cele două cazuri de suspendarea voluntară a judecății care intervine datorită manifestării de voință tacite a părților de a nu mai continua judecata, dedusă din împrejurarea că niciuna dintre ele nu se prezintă la termenul de judecată și niciuna dintre ele nu a solicitat, în scris sau oral, judecarea cauzei în lipsă. Practic, o atare conduită semnifică abandonarea procesului, iar în situația în care condițiile de procedură sunt îndeplinite, instanța este obligată să suspende judecarea pricinii, știut fiind că norma juridică conținută de art. 242, alin. 1, pct. 2 C.proc.civ. este imperativă.
A apreciat, însă, că împrejurarea că la dosarul cauzei exista o cerere din partea reprezentantului său prin care se solicita acordarea unui nou termen de judecată în vederea garantării apărării și reprezentării intereselor sale obligă instanța să o analizeze în substanță și să întrevadă dacă, în realitate, exprimă o intenție tacită în vederea abandonării procesului sau dacă, în realitate, partea urmărește efectiv continuarea și soluționarea procesului, dar pe moment este împiedicată să-l gestioneze. Altfel spus, deși instanța se afla în fața incidenței art. 242, alin. 1, pct. 2 C.proc.civ., aceasta era datoare să statueze asupra cererii de amânare, având în vedere justificările prezentate.
A mai arătat că, în dovedirea interesului său de a fi soluționată această cauză, a depus alăturat cererii de amânare o taxă judiciară de timbru în valoare de 701 lei. Or, în situația în care avea intenția de a nu continua judecata, nu ar fi achitat taxa de timbru, lăsând instanței posibilitatea de a anula cererea ca insuficient timbrată în temeiul art. 20, alin. 3 din Legea nr. 146/1997. Totodată, având în vedere importanța litigiului, nu a acceptat substituirea avocatului titular. A apreciat că instanța avea posibilitatea legală, la termenul următor de judecată, să verifice dacă recurenta are o conduită neconformă cu dreptul, respectiv nu dorește efectiv și nu urmărește continuarea procesului și încalcă dispozițiile imperative ale art. 129 alin. 1 și ale art. 723 C.proc.civ. putând să fie sancționată procesual prin aplicarea dispozițiilor art. 1081, cât și prin aplicarea dispozițiilor art. 242, alin. 1, pct. 2 C.proc.civ.
A menționat și faptul că dacă ar fi solicitat prin cererea de chemare în judecată judecarea cauzei și în eventuala lipsă a părților în temeiul art. 242, alin. 2 C.proc.civ., instanța ar fi putut rămâne în pronunțare asupra acestei cereri fără să fi putut administra probatoriul propus în dovedirea pretențiilor sale, probatoriu pe care îl consideră util și pertinent pentru admisibilitatea acțiunii.
În drept, a invocat dispozițiile legale menționate în cuprinsul motivării de fapt a recursului.
Recursul a fost legal timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimatul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, art. 3041și art. 312 C.proc.civ., tribunalul specializat reține următoarele:
Astfel cum rezultă fără echivoc din considerentele hotărârii atacate și din motivele recursului, recursul vizează doar chestiunea interpretării dispozițiilor art. 156 alin. 1 și art. 242 alin. 1 pct. 2 C.proc.civ.
Prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale pertinente incidente în materia analizată. Cazul de suspendare a judecății care intervine în conformitate cu art. 242, alin. 1, pct. 2 C.proc.civ. este unul din cele două cazuri de suspendare voluntară a judecății care intervine datorită manifestării de voință tacite a părților de a nu mai continua judecată, dedusă din împrejurarea că niciuna dintre ele nu se prezintă la termenul de judecată și niciuna dintre ele nu a solicitat, în scris sau oral, judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri. Practic, o atare conduită semnifică abandonarea procesului, iar în situația în care condițiile de procedură sunt îndeplinite, instanța este obligată să suspende judecarea pricinii, dispozițiile art. 242, alin. 1, pct. 2 C.proc.civ. fiind imperative.
Într-adevăr, reclamanta recurentă a formulat o cerere de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare în temeiul art. 156 alin. 1 C.proc.civ., respectiv niciuna dintre părți nu a solicitat judecarea cauzei și în lipsa sa/reprezentantului său la dezbateri.
Prima instanță a statuat că dispozițiile art. 242, pct. 2 C.proc.civ. au prioritate, fiind astfel, implicit, împiedicată să se pronunțe asupra cererii de amânare. Este real că dispozițiile art. 242, alin. 1, pct. 2 C.proc.civ. sunt imperative, astfel încât, dacă sunt îndeplinite cerințele acestui text de lege, instanța este obligată să suspende judecata, fără a mai efectua vreun alt act de procedură.
Împrejurarea că la dosarul cauzei exista o cerere de amânare formulată de reclamantă obliga însă prima instanță să o analizeze în substanță și să întrevadă dacă, în realitate, în cauză există un acord tacit al părților în vederea
abandonării procesului sau dacă, în realitate, cel puțin reclamanta urmărește efectiv soluționarea procesului. Or, cererea de amânare a judecării cauzei tinde tocmai la continuarea procesului și dovedește intenția reclamantei de a obține soluționarea cererii sale, din formularea acestei cereri neputând fi dedus un acord tacit al reclamantei la abandonarea procesului, ci tocmai contrariul.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 3041C.proc.civ., coroborate cu art. 2441și art. 312 alin. 1 și 6 C.proc.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurenta SC E. C. S., în contradictoriu cu intimatul M. N., împotriva încheierii pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 19 septembrie 2012 în dosarul nr._, pe care o va casa și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Admite recursul declarat de recurenta SC E. C. S., în contradictoriu cu intimatul M. N., împotriva încheierii pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 19 septembrie 2012 în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
N. K. | D. D. | F. | M. F. | B. |
Red.FIM 2 ex./_
Judecător fond: d-na F. M. Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 459/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 66/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
