Decizia civilă nr. 6674/2013. Sechestru asigurator
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL DOSARUL NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 6674/2013
Ședința publică din data de 10 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. RUS JUDECĂTORI: V. G.
A. A. M. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă P. R. împotriva sentinței civile nr.407 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., în contradictoriu cu intimata-pârâtă T. M., având ca obiect obligația sechestru asigurător.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul intimatei-pârâte T. M., avocat Mureșan Sorana cu delegație în substituirea av. B. C. din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Intimata- pârâtă T. M. a depus întâmpinare.
Recurenta- reclamantă P. R. a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
C. ea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și timbrat.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, C. ea în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul intimatei-pârâte T. M., avocat Mureșan Sorana solicită respingerea recursului cu consecința menținerii hotărârii recurate ca legală și temeinică, pentru motivele arătate în întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
Solicită să se aibă în vedere că în cauză sunt incidente prevederile art. 1591alin. 2 din vechiul Cod pr.civ. potrivit cărora necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor, precum și prevederile art. 103 alin. 1 din din același cod potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea din dreptul de a invoca necompetența.
Mai arată că potrivit dispozițiilor art. 592 alin. 1 din vechiul Cod pr.civ. cererea de sechestru asigurător se judecă de către instanța care judecă cauza în fond astfel că, în speța de față competența de soluționare a cererii de sechestru asigurător revenea Tribunalului Specializat C. .
C U R T E A
Prin încheierea civilă nr. 407 din 11 februarie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Specializat C. s-a respins cererea formulată de creditoarea P. R., cu domiciliul în C. -N., str. C. nr. 214, jud. C. în contradictoriu cu debitoarea T. M., cu domiciliul în C. -N., str. P. nr. 12 ap27, jud.C., privind instituire unui sechestrului asigurător.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 01 februarie 2013 sub nr._ pe rolul Tribunalului Specializat C., creditoarea P. R. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu debitoarea T. M. să dispună până la soluționarea acțiunii principale nr._ instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile deținute de pârâtă până la concurența sumei de 10.000 USD( 32.338 lei) datorată în baza contractului de cesiune acțiuni încheiat de pârâta T. M. cu P. R. în calitate de cesionar la data de _
.
În fapt, creditoarea a arătat că pârâta T. M. a deținut în anul 2002 calitatea de acționar al societății FLORA S.A. asupra unui număr de 1719 acțiuni identificate de la seriile nr. 2. până la nr. 2. . la data de_ aceasta a încheiat cu reclamanta P. R. contractul de cesiune a celor 1719 acțiuni deținute de T. M. la S.C. FLORA S.A. prin acest contract de cesiune, precum și prin declarația anexă cedentul și-a asumat obligația de a plăti cesionarului suma de 10.000 USD cu titlu de daune interese și în cazul în care ulterior încheierii prezentului contract va încheia orice alte contracte prin care va înstrăina, va afecta de vreo sarcină, privilegiu ori restricții acțiunile în cauză în favoarea unei terțe persoane fizice sau juridice.
Ulterior, întrucât asupra celor 1719 acțiuni a început să emită pretenții proprii un acționar minoritar al S.C. FLORA S.A, d-l Dunca G., pretinzând că ar fi încheiat un contract de cesiune cu pârâta T. M., creditoarea P. R. a efectuat demersuri în urma cărora pârâta T. M. a declarat că ulterior încheierii contractului de cesiune cu reclamanta creditoare P. R. din data de_, aceasta nu a mai încheiat nici o tranzacție cu privire la acțiunile înstrăinate, întrucât acestea nu îi mai aparțineau; cu toate acestea, la dosarul nr._ d-l Dunca G. a depus în probațiune un presupus contract datat_, contract care se pare că ar fi fost încheiat cu pârâta T. M. .
În continuare, creditoarea a arătat că dată fiind atitudinea pârâtei, pentru certitudinea plății sumei cu titlu de daune interese datorată de aceasta ca urmare a încălcării prevederii contractului de cesiune din_, solicitând admiterea prezentei acțiuni. Această soluție se justifică și din perspectiva următoarelor argumente: 1. deși pârâta în data de_ i-a răspuns creditoarei la notificare în sensul că nu a vândut acțiunile altei persoane, ulterior, în octombrie 2011 în mod surprinzător apare un contract asupra acestor acțiuni în care pârâta figurează ca cedent: 2. pârâta urmărește a obține doar un nou câștig în detrimentul creditoarei, în acest sens în al doilea contract avansul primit pentru aceleași acțiuni fiind de numai 859,5 lei; 3. pârâta fiind o persoană în vârstă există posibilitatea ca până la soluționarea dosarului pe fond să nu își mai poată recupera suma datorată de aceasta.
În drept a invocat art. 591 alin. 1 C.p.c.
În susținerea cererii creditoarea a depus la dosar copii ale următoarelor înscrisuri: acțiunea civilă nr._, dovada de comunicare la data de_ debitoarei T. M. a notificării emisă de BEJ Boloș M. și conținutul acestei notificări, răspunsul comunicat de debitoarea T. M. la data de_, contract de vânzare-cumpărare acțiuni al societății S.C. FLORA S.A înregistrat la sediul acestei societăți la data de_ sub nr. 186, contract încheiat între T.
M. și Dunca G., declarație pe proprie răspundere a debitoarei T. M. din data de_, contract de cesiune acțiuni încheiat între T. M. și P. R. la data de_, certificat de acționar eliberat creditoarei P. R. la data de_ de S.C. FLORA S.A. ( filele 9-24).
Cererea a fost legal timbrată cu 20 de lei taxă judiciară de timbru( fila 1), deși cuantumul legal prevăzut de art. 3 alin. 1 lit. e din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este de 10 lei și 1 leu timbru judiciar.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea formulată pentru următoarele argumente:
Potrivit art. 591 alin. 1 C.p.c. creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de instanță.
Creditoarea P. R. a făcut dovada faptului că a intentat acțiunea nr._ având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 USD echivalentul sumei de 32.338 de lei, cu titlu de daune interese, cu dobândă legală.
Totodată, creditoarea, prin contractul de cesiune încheiat la data de_ cu debitoarea T. M. a probat existența unei clauze penale potrivit căreia si debitoarea cedentă T. M. și-a asumat obligația de a plăti suma de 10.000 USD cu titlu de daune interese în cazul în care ulterior încheierii acestui contract va încheia orice alte contracte prin care va înstrăina, va afecta de vreo sarcină, privilegiu ori restricții acțiunile în cauză ( un număr de 1719 de acțiuni deținute la S.C. FLORA S.A.) în favoarea vreunei terțe persoane fizice sau juridice. Deși textul de lege menționat mai sus nu condiționează soluția admiterii cererii de instituire a sechestrului asigurător de dovedirea caracterului cert al creanței, o asemenea probă urmând a se face în cadrul acțiunii de drept comun,
Tribunalul a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile creanței exigibile și constatate prin act scris.
Astfel, deși nu sunt identificate în concret care acțiuni au făcut obiectul contractului de cesiune din data de_ încheiat de creditoarea P. R. cu debitoarea T. M., nu același lucru se poate spune despre contractul încheiat de T. M. cu cesionarul Dunca G., o asemenea probă urmând a se putea administra în cadrul acțiunii intentate pe calea dreptului comun, respectiv se poate dovedi că pârâta T. M. are calitatea de acționar al S.C. FLORA S.A. exclusiv pentru cele 1719 acțiuni sau nu, creditoarea nedepunând la dosar un certificat de acționar al cedentei T. M., pentru a se elucida acest aspect.
Pe de altă parte, caracterul exigibil implică și caracterul neprescris al dreptului la acțiune; or, este de discutat tot în cadrul acțiunii de drept comun, raportat la data înregistrării contractului de cesiune nr. 186/_ la S.C. FLORA S.A. în ce măsură se poate prevala sau nu creditoarea de necunoașterea acestuia.
Pentru aceste argumente, tribunalul a constatat neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de instituire a sechestrului asigurător instituite de art. 591 alin. 1 C.p.c. motiv pentru care a respins cererea formulată de creditoarea P.
în contradictoriu cu debitoarea T. M. ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs P. R.
solicitând în principal, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Cluj-Napoca.
În subsidiar, solicită modificarea în totalitate a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de sechestru asigurător așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, recurenta a solicitat instituirea sechestrului asigurător fata de parata T. M., pentru considerentele de fapt si de drept prezentate in detaliu in cuprinsul cererii de sechestru.
Instanța de fond in mod greșit a apreciat ca ar fi competenta material sa soluționeze cererea de sechestru, întrucât conform prevederilor art. 592 alin. 2 C.p.civ. cererea de sechestru se judeca de către instanța competenta sa soluționeze cererea principala.
Cum cererea principala (Acțiunea in dosar nr._ ) este de competenta Judecătoriei C. -N., întrucât Dosarul nr._ a fost declinat de către Tribunalul Specializat C. spre soluționare Judecătoriei C. -N., aceasta instanța era competenta sa judece si prezenta cerere de sechestru asigurător.(Necompetenta absoluta.)
Motiv pentru care in temeiul art. 304 pct. 3 C.p.civ. coroborat prevederilor art. 105 alin. 1; art. 108 alin. (1); art. 158 alin. 5; art 159 alin. 1 pct. 2; art. 159 indice 1 alin. 4 C. proc. civ. solicită instanței de recurs să admită recursul, sa caseze încheierea recurata si in temeiul art. 312 alin. 6 C.p.civ sa trimită spre rejudecare cauza instanței competente: Judecătoria Cluj-Napoca.
In subsidiar, solicită instanței de recurs modificarea in totalitate încheierea recurata, intrucat instanța de fond, in mod greșit a respins cererea de sechestru ca fiind neîntemeiata, in speța erau si sunt indeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sechestru asigurător.
În motivarea recursului se arată că, în conformitate cu prevederile art. 591 alin. (1) C.p.civ. :"Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.,,
Se susține că din cuprinsul textului legal rezulta ca măsura sechestrului asigurător va fi dispusa de către instanța ori de cate ori se constata ca sunt îndeplinite cele TREI condiții: a) intentarea acțiunii in vederea recuperării creanței; b) existenta unei creanțe constatata prin act scris si; c) existenta unei creanțe exigibile.
Facând o analiza a îndeplinirii condițiilor CERUTE de prevederile art. 591 alin. 1 C.p.civ. in prezenta cauza, instanța de fond :
In mod corect a constatat îndeplinirea condiției vizând existenta acțiunii pe fondul dreptului: Dosarul nr._ având ca obiect obligarea paratei T.
M. la plata sumei de 10.000 USD echivalentul sumei de 32.338 de lei, cu titlu de daune interese, cu dobânda legala.
Privitor la celelalte 2 condiții: existenta unei creanțe constata prin act scris si condiția de exigibilitate a acesteia - instanța de fond in mod greșit a considerat ca nu ar fi îndeplinite. Soluția instanței rezulta din considerentele reținute de aceasta la pag. 2-3 din incheierea recurata. Considerente pe care le redă:
" ... creditoarea, prin contractul de cesiune încheiat la data de_ cu debitoarea T. M. a probat existenta unei clauze penale potrivit căreia debitoarea cedenta T. M. si-a asumat obligația de a plați suma de 10.000 USD cu titlu de daune interese in cazul in care ulterior încheierii acestui contract va încheia orice alte contracte prin care va "înstrăina, va afecta de vreo sarcina, privilegiu oh restricții acțiunile in cauza (un număr de 1719 de acțiuni deținute la
S.C. FLORA SA.) in favoarea vreunei terțe persoane fizice sau juridice.
Deși textul de lege menționat mai sus nu condiționează soluția admiterii cererii de instituire a sechestrului asigurător de dovedirea caracterului cert al creanței, o asemenea proba urmând a se face in cadrul acțiunii de drept comun,
Tribunalul a constatat ca nu sunt indeplinite condițiile creanței exigibile si constatate prin act scris.
Astfel, desi nu sunt identificate in concret care acțiuni au făcut obiectul contractului de cesiune din data de_ incheiat de creditoarea P. Roza/ia cu debitoarea T. M., nu același lucru se poate spune despre contractul incheiat de T. M. cu cesionarul Dunca G., o asemenea proba urmând a se putea administra in cadrul acțiunii intentate pe calea dreptului, respectiv se poate dovedi ca parata T. M. are calitatea de acționar al S.C. FLORA SA. exclusiv pentru cele 1719 acțiuni sau nu, creditoarea nedepunand la dosar un certificat de acționar al cedentei T. M., pentru a se elucida acest aspect. Pe de alta parte, caracterul exigibil implica si caracterul neprescris al dreptului la acțiune; or, este de discutat tot in cadrul acțiunii de drept comun, raportat la data "înregistrării contractului de cesiune nr. 186/_ la S.C. FLORA SA. in ce măsura se poate prevala sau nu creditoarea de necunoașterea acestuia.
Recurenta apreciază că, din cele expuse in considerentele încheierii rezulta faptul ca si in opinia instanței de fond, condiția existentei actului scris care atesta creanța era/este îndeplinita. In acest sens, chiar si instanța retine faptul ca ..creditoarea, prin contractul de cesiune incheiat la data de_ cu debitoarea T. M. a probat existenta unei clauze penale potrivit căreia debitoarea cedenta T. M. si-a asumat obligația de a plati suma de 10.000 USD cu titlu de daune interese in cazul in care ulterior încheierii acestui contract va încheia orice alte contracte ..."
Se mai arată că pe langa contractul de cesiune din_, reclamanta a depus la dosar, pentru a se proba condiția existentei actului scris, si: dovada de comunicare la data de_ paratei T. M. a notificării emisa de BEJ Bolos
M. si conținutul acestei notificări respectiv răspunsul paratei la aceasta notificare din data de_ .
Se consideră că este esențial, faptul ca la data de_ parata T. M. prin notificare:a) recunoaște faptul ca a deținut un număr de 1719 acțiuni la societatea comerciala Flora; b) recunoaște ca in anul 2002 le-a cesionat in totalitate reclamantei prin contractul de cesiune din_ ; recunoscând si clauzele contractuale privitore la clauza penala si la momentul in care aceasta devine incidența; c)ca răspuns la cele invederate paratei T. prin notificare, aceasta a răspuns in scris faptul ca nu a mai incheiat niciun altcontract de cesiune, a acțiunilor pe care i le-a cesionat, cu vreo terța persoana. La acea data,_, prin notificare subsemnata i-a pus in vedere să-i prezinte in copie, daca exista, un alt asa zis contract pe care dansa l-ar fi incheiat.
Se mai arată că, din cele prezentate mai sus rezulta ca, condiția actului scris era/este indeplinita, intrucat contractul din_ si răspunsul la notificare din_ emana de la parata, iar in cuprinsul contractului exista o prevedere expresa a sumei datorate.
Privitor la exigibilitatea creanței, recurenta consideră că si aceasta condiție era si este îndeplinita, în condițiile în care instanța de fond a constatat faptul ca recurenta a probat existenta clauzei penale, clauza penala care devine aplicabila in momentul in care parata T. ar fi încheiat un alt contract de cesiune, si astfel s-ar fi produs o incalcare a prevederilor contractului din_, iar parata a recunoscut la data de_ ca a deținut un număr de 1719 acțiuni la societatea Flora, acțiuni pe care mi le-a cesionat integral in anul 2002.
Recurenta nu intelege de ce instanța cere un certificat de acționar al paratei daca acesta nu mai deține calitatea de acționar al societății Flora.
Oricum din conduita paratei T. M. (răspunsul din_ la notificare) si a evidentei din Registrul de intrari-iesiri al societății FLORA pe luna august 2007 rezulta cu claritate ca reclamanta recurentă nu avea cum sa aibă
cunostinta de existenta celui de-al doilea contract. In data de_ parata T. declara ca nu exista niciun contract ulterior.
In raport de modul in care instanța i-a respins cererea de sechestru, in cauza, este incident si art. 304 pct. 7 intrucat exista contradicție intre cele reținute de instanța, contradicție redata si de faptul ca instanța nu a avut in vedere toate înscrisurile depuse in probatiune, înscrisuri care confirma temeinicia cererii de sechestru.
De asemenea este incident si art. 304/1 din Codul de procedura civila, conform căruia: "Recursul declarat "împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele".
Pârâta intimată T. M.
prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei solicită respingerea recursului declarat în cauză, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Conform art. 1591 alin. 2 VCPC "Necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de
înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului".
Pe de altă parte, art. 103 alin. 1 CPC dispune: ,Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea ori, în ceea ce privește prezenta cauză, invocarea necompetenței materiale a instanței trebuia făcută în fond, la prima zi de înfățișare. Solicită a se observa că însăși recurenta reclamantă a îndreptat cererea de instituire a sechestrului către Tribunalul Specializat C. și, totodată, nu a invocat în fața primei instanțe vreo excepție de necompetența.
In aceste condiții, raportat la dispozițiile legale mai sus amintite, consideră că recurenta este decăzută din dreptul de a mai invoca o astfel de excepție.
De altfel, chiar și din dispozițiile art. 304 pct. 3 VCPC rezultă faptul că soluționarea cauzei în fond de către o instanță necompetentă poate constitui motiv de casare dacă încălcarea competenței a fost invocată în condițiile legii. Ori, în ceea ce ne privește, reclamanta nu a invocat în termenul legal excepția necompetenței, sens în care îi este aplicabilă sancțiunea decăderii raportat la această excepție, iar acest motiv nu poate sta la baza casării deciziei atacate.
Cel de-al doilea aspect pe care solicită a-l avea în vedere se referă la dispozițiile art. 592 alin. 1 CPC. Conform acestui text de lege, "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanței care judecă procesul". Ori, în momentul în care această cerere de sechestru a fost înregistrată și în momentul în care aceasta a fost soluționată (_ ), instanța investită cu soluționarea fondului era Tribunalul Specializat C. .
Abia la data de_ în dosarul nr._, dosarul de fond, a fost pronunțată hotărârea de declinare a competenței.
In consecință, la data soluționării fondului cererii de sechestru instanța care judeca procesul pe fond era Tribunalul Specializat C. . Raportat la aceste considerente, încheierea atacată apare ca fiind legală și temeinică, ținând cont de dispozițiile art. 592 alin. 1 VCPC care impun ca cererea de sechestru să se adreseze instanței care judecă procesul, fără a da posibilitatea instanței care este investită cu soluționarea cererii de sechestru să stabilească care este instanța competentă în judecarea dosarului de fond.
Ultimul aspect pe care solicită a-l lua în considerare este faptul că recurenta încearcă, pe această cale, să tragă foloase de pe urma propriei sale atitudini culpabile. In concret, recurenta a înregistrat cererea de sechestru la o instanță despre care acum afirmă că nu era competentă și se folosește de acest motiv pentru a casa hotărârea care nu-i este favorabilă. Ori, față de această atitudine lipsită de bună credință, intimata solicită a se face aplicarea
principiului turpitudinii, conform căruia nimănui nu-i este îngăduit să tragă foloase invocând propria vină.
Intimata mai arată că în subsidiar, recurenta solicită modificarea încheierii instanței de fond încercând să demonstreze faptul că sunt întrunite toate condițiile pe care art. 591 VCPC le impune: faptul că s-a intentat o acțiune pe fond, creanța să fie constatată prin act scris și să fie exigibilă.
Așa cum bine a observat instanța de fond, creanța reclamantei recurente nu îndeplinește condițiile de a fi exigibilă și constatată printr-un înscris. Reclamanta, în justificarea exigibilității creanței, indică incidența unei clauze dintr-un contract de cesiune încheiat la data de_, clauză conform căreia cedentul va plăti cesionarului, cu titlu de daune, suma de 10.000 USD în cazul în care, ulterior încheierii contractului de cesiune, va încheia acte de înstrăinare a acțiunilor promise spre vânzare.
Dat fiind faptul că prin contractul de cesiune nu s-a transmis dreptul de proprietate asupra acțiunilor, conform art. 98 din Legea 31/1990, acest act are valoarea unei promisiuni de vânzare cumpărare.
Intimata susținu faptul că, contractul de cesiune ce stă la baza cererii de sechestru a fost ANULAT de instanța de judecată, prin decizia nr. 603/R/2003 a Curții de Apel Mureș, decizie prin care se "constată nulitatea absolută a contractelor de cesiune a acțiunilor SC FLORA SA C. -N., cu sediul în C. -N.
, str. Calea Dorobanților, nr. 1, perfectat de pârâta cesionară P. R., dom. In C. -N., str. C., nr. 214, inclusiv cu reclamanta T. M. .
In aceste condiții, intimata consideră că, orice obligații asumate de ea în cuprinsul contractului de cesiune anulat irevocabil nu mai produc vreun efect, sens în care creanța reclamantei recurente nu este nici certă, nici exigibilă și nici constatată printr-un înscris.
Intimata consideră că instanța de fond a statuat, în mod corect, faptul că creanța care stă la baza cererii de sechestru nu este exigibilă, creanță este una sub condiție suspensivă: cedentul va plăti dacă va încheia ulterior alte contracte prin care va înstrăina acțiunile promise.
Se arată că, condiția suspensivă, așa cum a fost ea stipulată în contractul de cesiune, pune sub semnul întrebării însăși nașterea raportului juridic obligațional. în ceea ce privește efectele condiției suspensive, pendente conditione, ceea ce este specific acesteia este că în această perioadă actul juridic ori clauzele acestuia nu își produc efectele, drepturile subiective civile și obligațiile corelative nefiind născute. In consecință, creditorul nu poate cere executarea obligației (plata) iar debitorul nu datorează nimic, iar dacă totuși plătește, se impune restituirea plății ca fiind nedatorată.
Intimata arată că, așa cum bine a observat și instanța de fond, nu s-a făcut dovada faptului că acțiunile promise spre vânzare doamnei P. au fost vândute altei persoane, toate nedumeririle reclamantei referitoare la existența sau nu a unei înstrăinări a acestor acțiuni nu fac decât să întărească susținerile intimatei, conform cărora condiția suspensivă nu s-a îndeplinit.
Intimata mai solicită a se observa și faptul că nici măcar în recurs nu se face dovada identității între acțiunile promise a fi vândute doamnei P. și cele despre care se afirmă că au fost vândute unei alte persoane, sens în care este evident că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiției impuse pentru a intra în vigoare clauza penală (care oricum este nulă). Concluzia care se impune este aceea că creanța nu îndeplinește condiția exigibilității impusă de art. 591 VCPC.
Intimata mai susține faptul că dreptul de creanță invocat de reclamanta recurentă este prescris, raportat la susținerile reclamantei, conform căreia pârâta a încheiat un contract de cesiune cu domnul Dunca în data de_, instanța de fond a observat faptul că dreptul de a solicita daune interese este prescris, sens in care a statuat că nici din acest punct de vedere creanța nu ar fi exigibilă.
Se mai arată că, nici în recursul declarat recurenta nu face dovada existenței unei cauze de întrerupere sau suspendare a termenului de prescripție, care să contracareze susținerile instanței de fond.
Intimata concluzionează faptul că nu există o creanța care să poată să justifice instituirea unei măsuri asigurătorii față de subsemnata, în contextul în care contractul de cesiune care stă la baza cererii este declarat nul în mod irevocabil.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, C. ea de Apel constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
C. ea constată că, instanța de fond a reținut corect starea de fapt legată de existența unui raport juridic încheiat între părți, legat de unele acțiuni deținute de pârâtă la SC Flora SA, că, creditoarea, prin contractul de cesiune încheiat la data de_ cu debitoarea T. M. a probat existența unei clauze penale potrivit căreia si debitoarea cedentă T. M. și-a asumat obligația de a plăti suma de 10.000 USD cu titlu de daune interese în cazul în care ulterior încheierii acestui contract va încheia orice alte contracte prin care va înstrăina, va afecta de vreo sarcină, privilegiu ori restricții acțiunile în cauză ( un număr de 1719 de acțiuni deținute la S.C. FLORA S.A.) în favoarea vreunei terțe persoane fizice sau juridice.
Tribunalul a constatat corect neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de instituire a sechestrului asigurător instituite de art.591 alin. 1 C.p.c., apreciind că dreptul pretins urmează a fi clarificat în instanță pe calea dreptului comun iar suma pretinsă nu ar fi exigibilă, aspect ce necesită de asemenea probatoriu în dosarul de fond.
C. ea analizând primul motiv de recurs invocat de reclamantă privind necompetenta material de soluționare a cererii de sechestru de către Tribunalul specializat C., în condițiile în care, conform prevederilor art. 592 alin. 2 C.p.civ. cererea de sechestru se judeca de către instanța competenta sa soluționeze cererea principală, cerere principală din dosarul nr._ este de competenta Judecătoriei C. -N., întrucât Dosarul nr._ a fost declinat de către Tribunalul Specializat C. spre soluționare Judecătoriei C. -N., astfel că judecătoria era competenta sa judece si prezenta cerere de sechestru asigurător, constată următoarele:
Conform prevederilor art.1591 alin. 2 VCPC "Necompetența materială și teritorială de ordine publică poate fi invocată de părți ori de către judecător la prima zi de înfățișare în fața primei instanțe, dar nu mai târziu de începerea dezbaterilor asupra fondului", astfel că invocarea necompetenței materiale a instanței trebuia făcută în fond, la prima zi de înfățișare.
C. ea mai reține că, însăși recurenta reclamantă a îndreptat cererea de instituire a sechestrului către Tribunalul Specializat C. și, totodată, nu a invocat în fața primei instanțe vreo excepție de necompetența.
Din cuprinsul art. 304 pct. 3 Cod pr.civilă, rezultă faptul că soluționarea cauzei în fond de către o instanță necompetentă poate constitui motiv de casare dacă încălcarea competenței a fost invocată în condițiile legii, dar în cazul de față reclamanta nu a invocat în termenul legal excepția necompetenței, sens în care îi este aplicabilă sancțiunea decăderii raportat la această excepție, iar acest motiv nu poate sta la baza casării deciziei atacate.
C. ea mai reține că, în momentul în care prezenta cerere de sechestru a fost înregistrată și la data la care aceasta a fost soluționată,_, instanța investită cu soluționarea fondului era Tribunalul Specializat C., instanța care abia la data de_ în dosarul nr._, dosarul de fond, a pronunțat hotărârea de declinare a competenței în favoarea Judecătoriei C. -N., astfel la data soluționării fondului cererii de sechestru instanța care judeca procesul pe fond era Tribunalul Specializat C. .
Raportat la aceste considerente, încheierea atacată apare ca fiind legală și temeinică, ținând cont de dispozițiile art. 592 alin. 1 VCPC care impun ca cererea de sechestru să se adreseze instanței care judecă procesul, fără a da posibilitatea instanței care este investită cu soluționarea cererii de sechestru să stabilească care este instanța competentă în judecarea dosarului de fond.
Față de cele arătate mai sus, C. ea consideră că sub aspectul competenței, Tribunalul Specializat C. era competentă a soluționa cererea de sechestru formulată de recurentă, motiv pentru care va respinge acest capăt de recurs cu consecința casării încheierii recurate si trimiterea spre rejudecare a cauzei instanței competente: Judecătoria Cluj-Napoca.
In subsidiar, recurenta a mai solicitat modificarea in totalitate încheierea recurata, întrucât instanța de fond, in mod greșit a respins cererea de sechestru ca fiind neîntemeiata, în condițiile în care în speța erau si sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a cererii de sechestru asigurător.
C. ea analizând Încheierea recurată, constată că instanța de fond a stabilit corect existența contractului de cesiune încheiat între P. Roza cu T. M., insztanța de fond reținând că, deși nu sunt identificate in concret care acțiuni au făcut obiectul contractului de cesiune din data de_ incheiat de creditoarea
P. Roza cu debitoarea T. M., nu același lucru se poate spune despre contractul incheiat de T. M. cu cesionarul Dunca G., o asemenea proba urmând a se putea administra in cadrul acțiunii intentate pe calea dreptului, respectiv se poate dovedi ca parata T. M. are calitatea de acționar al S.C. FLORA SA. exclusiv pentru cele 1719 acțiuni sau nu, creditoarea nedepunând la dosar un certificat de acționar al cedentei T. M., pentru a se elucida acest aspect.
Deși recurenta în recursul declarat susține caracterul exigibil al datoriei pârâtei față de ea și existența unor probe certe a deținerii și cesiunii acțiunilor de către pârâtă, C. ea apreciază că nu sunt clarificate aspectele enumerate de Tribunal în considerentele încheierii, în condițiile în care există probe din care rezultă că, contractul de cesiune ce stă la baza cererii de sechestru a fost anulat de instanța de judecată, prin decizia nr. 603/R/2003 a Curții de Apel Mureș, decizie prin care se "constată nulitatea absolută a contractelor de cesiune a acțiunilor SC FLORA SA C. -N., perfectat de pârâta cesionară P. R., inclusiv cu reclamanta T. M. .
In aceste condiții, urmează ca instanța ce judecă fondul cauzei să constate dacă sentința de anulare a contractului a rămas irevocabilă, dacă contractului de cesiune anulat irevocabil nu mai produc vreun efect, existând astfel suspiciuni că, creanța reclamantei recurente nu este nici certă, nici exigibilă și nici constatată printr-un înscris.
Recurenta mai invocă faptul că în raport de modul in care instanța i-a respins cererea de sechestru, in cauza, ar fi incidente si art. 304 pct. 7 Cod pr.civilă, întrucât exista contradicție intre cele reținute de instanța, contradicție redata si de faptul ca instanța nu a avut in vedere toate înscrisurile depuse in probațiune, înscrisuri care confirma temeinicia cererii de sechestru.
De asemenea se susține că ar fi incident si art.304/1 din Codul de procedura civila, conform căruia: "Recursul declarat "împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevăzute in art. 304, instanța putând sa examineze cauza sub toate aspectele".
C. ea analizând și aceste motive de recurs, constată că nu sunt nici un fel de motive de admitere a recursului, nici din cele invocare de recurentă și nici alte motive care să fie sesizate din oficiu de instanța de control judiciar.
Astfel instanța de fond în soluționarea cererii de sechestru judiciar a analizat probatoriul, incomplet pus la dispoziție de reclamantă și existent în dosar la momentul respectiv, apreciind că este necesar a se clarifica pe calea
dreptului comun în dosarul de fond aspectele enumerate mai sus, astfel că în mod corect a respins cererea reclamantei de instituire a sechestrului asigurător,
C. ea nesesizând nici unul din temeiurile admisibilității recursului prev. de art. 304 pct.7 Cod pr.civilă.
În consecință, C. ea în conformitate cu prevederile art.321 Cod pr.civilă va respinge recursul declarat de P. R. împotriva încheierii civile nr.407 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de P. R. împotriva încheierii civile nr.407 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat
C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. L. RUS V. G. A. A. M. fiind în CO semnează fiind în CO semnează
Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel Judecător V. M. Judecător V. M.
GREFIER
M. V. G.
fiind în CO, semnează Grefier șef
M. LENA T.
Red.V.G./M.N.
2 ex./ Jud.fond.-
| ← Decizia civilă nr. 183/2013. Sechestru asigurator | Încheierea civilă nr. 2929/2013. Sechestru asigurator → |
|---|
