Decizia civilă nr. 246/2013. Sechestru asigurator

R O M A N I A

T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _

Cod operator de date cu caracter personal 11553

DECIZIA CIVILĂ NR. 246/R/2013

Ședința publică din data de 15 aprilie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - C. G.

JUDECATOR - V. L. O. JUDECĂTOR - S. I. GREFIER - F. B.

S-au luat spre examinare recursul declarat de recurenta SC R. S. în contradictoriu cu intimata SC R. I. S. împotriva încheierii civile nr. 335/2013 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., având ca obiect în primă instanță sechestru asigurator.

La apelul nominal, la ambele strigări, nu se prezintă părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recurenta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

De asemenea se constată că intimata a înregistrat la dosar în data de_, întâmpinare la recursul formulat.

Totodată se constată că din oficiu s-a imprimat și s-a atașat la dosar fișa dosarului nr._ precum și copia Ordonanței comerciale nr. 21149/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca.

T. ul constată cauza în stare de judecată și o reține pentru pronunțare pe baza documentelor existente la dosar.

T. UL,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 335/2013 pronunțată la 11 ianuarie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., a fost admisă excepția lipsei de interes, ridicată de instanță din oficiu, și a fost respinsă cererea de instituire a sechestrului asigurator formulată de creditorul S.C. "R. "; S.R.L. în contradictoriu cu debitorul S.C. "R. I. "; S.R.L., ca lipsită de interes.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut faptul că prin ordonanța comercială nr. 21149/2012 a Judecătoriei C. -N., pronunțată în procedura ordonanței de plată reglementată de OUG nr. 119/2007, debitoarea S.C.

"R. I. "; S.R.L. a fost obligată să achite creditoarei S.C. "R. "; S.R.L. suma de 97.284,91 lei, cu titlu de debit principal, dobânda legală aferentă debitului principal, calculată începând cu data scadenței fiecărei facturi și până la momentul achitării efective a debitului principal, precum și suma de 44 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. În drept, conform art. 591 alin. (1) C. proc. civ creditorul care nu are titlu executoriu_ poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. Prin urmare, cerința legală pentru instituirea unui sechestru asigurator este lipsa titlului executoriu pentru sumele respective, întrucât dacă creditorul ar avea un asemenea titlu ar putea demara procedura executării silite, astfel că cererea de instituire a unei măsuri asiguratorii ar fi lipsită de interes. De asemenea, potrivit art. 13 alin. (2) din

OUG nr. 119/2007, hotărârea pronunțată în procedura ordonanței de plată are caracter executoriu, iar cererea în anulare nu suspendă executarea.

Instanța de fond a reținut că în speță, creditoarea a solicitat instituirea sechestrului asigurator pentru o sumă la plata căreia debitoarea a fost deja obligată printr-o hotărâre judecătorească. Raportat la faptul că această hotărâre constituie titlu executoriu, creditoarea poate demara procedura executării silite, neavând interesul de a solicita luarea unei măsuri asiguratorii. În ceea ce privește susținerile creditoarei, potrivit cărora hotărârea nu i-a fost comunicată, instanța reține că acest fapt nu afectează caracterul de titlu executoriu al hotărârii în discuție, creditoarea fiind îndreptățită să solicite comunicarea acesteia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs recurenta SC R. S., solicitând modificarea încheierii recurate si admiterea cererii de instituire a sechestrului asigurător asa cum a fost formulata si precizata, asupra bunurilor mobile si imobile ale intimatei, pana la concurenta sumei de 104.016,8 lei reprezentând: 97.284,91 lei debit restant, 6.687,89 lei dobânda legala, 44 lei cheltuielile de judecată.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că a formulat in conformitate cu dispozițiile art. 591 si urm. din Codul de procedura civila o cerere de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile si imobile ale intimatei, pana la concurenta sumei de 104.016,8 lei reprezentând 97.284,91 lei debit restant, 6 .687,89 lei dobânda legala, 44 lei cheltuielile de judecată. Ordonanța comerciala nr.21149/2012 pronunțata in procedura ordonanței de plata de către Judecătoria C.

N. nu este definitiva si irevocabila putând fi desființată pe calea contestației in anulare, motiv pentru care nu a solicitat punerea in executare a acesteia pentru a evita cheltuieli suplimentare ocazionate de o eventuala intoarcere a executării.

In ceea ce privește excepția lipsei de interes in promovarea cererii de instituire a sechestrului ridicata de prima instanța din oficiu si admisa, recurenta arată că sub aspectul interesului atât doctrina cat si practica judiciara confirma ca acesta reprezintă folosul practice urmărit de cel ce a pus in mișcare acțiunea, interes care trebuie sa indeplineasca următoarele cerințe: sa fie legitim, sa fie născut si actual, sa fie personal si direct. Condiția este ca interesul sa fie născut si actual, respectiv ca interesul părtii in promovarea acțiunii sa existe la momentul exercitării acesteia, in sensul ca partea s-ar expune la un prejudiciu daca nu ar recurge in acel moment la forma concreta de manifestare a acțiunii. De asemenea, recurenta considera ca întrunește toate condițiile pentru a se aprecia ca are interes in promovarea cererii de instituire a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile si imobile ale intimate debitoare, dat fiind in primul rând cuantumul mare al debitului pe care dorește sa-l recupereze in intregime si in al doilea rând existând suspiciuni ca intimata debitoare va incerca sa se sustragă de la urmărire si va intreprinde acțiuni de micșorare a patrimoniului. Or, in aceasta situație ar fi evident prejudiciată si acesta este motivul pentru care a incercat sa se protejeze si sa se asigure ca va putea obține recuperarea debitului, formulând o cerere de instituire a sechestrului asigurător.

În drept, recurenta a invocat prevederile art. 299 alin. 1, art. 304 ind. 1, art. 304

pct. 9, art. 592 alin. 2 Cod proc.civ.

Intimata SC R. I. S. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că prin încheierea atacată s-a respins ca lipsită de interes cererea recurentei S.C. R. S.R.L, de instituire a sechestrului asigurător, asupra bunurilor mobile și imobile ale sale. Potrivit art. 591 alin.1 Cod procedură civilă "creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță. În

conformitate cu alin 3 al aceluiași text de lege "instanța poate încuviința sechestrul asigurător chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță." În mod excepțional legea mai permite înființarea sechestrului asigurător chiar dacă creanța nu a ajuns la scadență dar numai când datornicul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise, ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-și ascundă ori să-și risipească averea. Or, în cazul de față nu sunt întrunite condițiile prevăzute la al.1, din textul de lege, instanța de fond în mod legal și temeinic, respingând cererea formulată de recurentă. Așa cum rezultă, ordonanța comercială nr. 21149/2012, a fost investită cu formulă executorie, și s-a încuviințat executare silită, creditoarea fiind în fază de executare silită, existând titlu executoriu. De asemenea, în cauză, nu s-a făcut dovada ascunderii sau risipirii averii și având în vedere și cele reținute la analiza incidenței art. 591 al.1 și 2 Cod procedură civilă, constată că și sub acest aspect hotărârea recurată este legală și temeinică.

Sechestrul asigurător, constituie mijloc procesual puse la îndemâna creditorilor pentru a putea împiedica înstrăinarea sau degradarea, în timpul judecații, a averii debitorului sau a bunului urmărit prin proces, asigurând astfel executarea hotărârii viitoare. Sechestrul și poprirea asiguratorie sunt măsuri de indisponibilizare și conservare ce intră în conținutul acțiunii civile și care au ca scop doar asigurarea creditorului asupra posibilității de a obține realizarea creanței sale, în măsura în care acesta va obține un titlu executoriu și care îl împiedică pe debitor să distrugă sau să micșoreze activul patrimonial. Or, acest titlu executoriu deja există. Or, hotărârea există, este pusă în executare, astfel că într-adevăr nu se mai justifică interesul recurentei, analizat prin prisma prevederilor legale.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304, 3041și 312 Cod proc.civ., tribunalul reține următoarele:

Potrivit art.591 Cod proc.civ., cererea de înființare a sechestrului asigurător este admisibilă numai în cazul în care creditoarea dovedește că a intentat acțiune pe cale principală în contradictoriu cu debitoarea, prin care să urmărească realizarea creanței. Sechestrul asigurător poate fi instituit în cazul în care, pe lângă condiția comună de admisibilitate constând în intentarea acțiunii pe cale principală pentru realizarea creanței, sunt întrunite condițiile oricăreia dintre cele trei variante prevăzute de cele trei alineate ale art. 591 Cod proc.civ. Astfel, pentru a putea fi instituit sechestrul asigurător, potrivit art. 591 alin. 1 Cod proc.civ. este necesar ca creditorul să nu aibă titlul executoriu, creanța acestuia să fie constatată prin act scris și să fie exigibilă.

În mod judicios a reținut instanța de fond că nu este îndeplinită această condiție, dat fiind faptul că acțiunea intentată de către creditoare, în contradictoriu cu debitoarea, prin care aceasta urmărea realizarea creanței sale, fusese anterior soluționată prin ordonanța comercială nr. 21149/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la_ în dosarul nr._ . Această din urmă ordonanță fiind pronunțată în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 119/2007, avea valoare de titlu executoriu, față de prevederile art. 13 alin. 3 din O.U.G. nr. 119/2007, potrivit cărora formularea cererii în anulare împotriva ordonanței de plată, nu suspendă executarea acesteia. Deci, ordonanța comercială nr. 21149/2012 pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca la_ în dosarul nr._ fiind executorie de la data pronunțării acesteia, creditoarea avea posibilitatea să procedeze la punerea în executare a

acesteia, astfel că nu avea interes să obțină luarea unor măsuri asigurătorii asupra patrimoniului debitoarei, putând să obțină direct luarea unor măsuri de executare asupra patrimoniului debitoarei, prin care să își realizeze creanța, iar nu doar să își garanteze posibilitatea realizării acesteia în viitor.

În cazul în care creanța nu este constatată în scris, sechestrul asigurător poate fi instituit potrivit art. 591 alin. 2 Cod proc.civ. dacă creditorul depune o dată cu cererea de sechestru o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată. Or, instanța constată că reclamantul nu a depus cauțiune o dată cu cererea de sechestru, și mai mult, a solicitat în mod expres ca aplicarea sechestrului asigurător să se facă fără obligarea sa la plata vreunei cauțiuni. În fine, potrivit art. 591 alin. 3 Cod proc.civ. sechestrul asigurător poate fi instituit chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile când debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul sa se sustragă de la urmărire sau sa-și ascundă ori sa-și risipească averea, caz în care creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de alin. 1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță. Nici condițiile prevăzute de art. 591 alin. 2 sau alin. 3 Cod proc.civ. nu erau îndeplinite în cauză, de vreme ce creanța creditoarei era constatată prin act scris și era exigibilă, întrunirea acestor cerințe rezultând din chiar titlul executoriu deținut de către creditoare.

Față de reglementarea condițiilor în care poate fi dispusă măsura sechestrului asigurător, tribunalul reține că creditoarea nu are drept de opțiune între această măsură și cele de executare silită, întrucât sechestrul asigurător este reglementat doar ca mijloc de garantare a posibilității viitoare de executare a creanței creditorului în cazul în care acesta va obține un titlu executoriu împotriva debitorului, nefiind un mijloc pus la dispoziția creditorului care deține deja un titlu executoriu la data formulării cererii.

Pentru considerentele arătate, reținând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, tribunalul, în temeiul art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod proc.civ., va respinge, ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC R. S. în contradictoriu cu intimata SC R. I. S. împotriva încheierii civile nr. 335/2013 pronunțată la 11 ianuarie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., pe care o va menține în întregime.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiat recursul formulat de recurenta SC R. S. în contradictoriu cu intimata SC R. I. S. împotriva încheierii civile nr. 335/2013 pronunțată la 11 ianuarie 2013 în dosarul_ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în întregime.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 15 aprilie 2013.

PREȘEDINTE

JUDECĂTOR

JUDECĂTOR

GREFIER

C. G.

V. L. O. S.

I.

F. B.

Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L/2ex./_

Judecător fond: I. Pășculeț/Judecătoria Cluj-Napoca

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 246/2013. Sechestru asigurator