Decizia civilă nr. 554/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
T. UL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR. 554/R/2013
Ședința publică din data de 28 octombrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE - S. I. JUDECĂTOR - C. G. JUDECĂTOR - V. L. G. GREFIER - DP
S-a luat spre examinare recursul formulat de recurenta SC D. C. ADJUSTER S B. împotriva sentinței civile nr.5731/_ pronunțate de către Judecătoria Cluj- Napoca, în contradictoriu cu intimata SC E. RO S., cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal la ambele strigări ale cauzei, se constată lipsa părților. Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei și se constată că recurenta a solicitat judecarea în lipsă. De asemenea, se constată că intimata a înregistrat la data de_ întâmpinare. Apreciind că prezenta cauză se află în stare de judecată, tribunalul o reține în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 5731/2013 pronunțată la data de 25 martie 2013 în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. a fost respinsă cererea formulata de SC E. .Ro S. în contradictoriu cu parata SC D. C. Adjuster’s B. Regularizari de Daune Broker de asigurare S., ca ramasa fara obiect și a fost obligată parata la plata catre reclamanta a sumei de 2350.59 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că la data de_, in loc. Santion, jud. Bihor, autovehiculul cu nr. de inmatriculare_ apartinand reclamantei a fost implicat intr-un eveniment rutier, suferind mai multe avarii. S-a deschis dosar de dauna la SC Astra Asigurari SA si, avand in vedere ca persoana responsabila de producerea accidentului era un cetatean maghiar, despagubirile urmau a fi suportate de societatea de asigurari din Ungaria, unde persoana vinovata avea incheiata polita de asigurare RCA. Cum reparatia trebuia efectuata cat mai repede, autovehiculul servind desfasurarii activitatii societatii, reparatiile, in cuantum de 6276,51 lei, au fost suportate de reclamanta. In temeiul art.54 alin.2 din legea nr.136/1995, s-a adresat cu cerere de despagubire paratei, insa aceasta a refuzat sa solutioneze favorabil cererea. Cu toate astea, asa cum rezulta din adresa nr.04/_ emisa de parata, in dosarul de dauna nr.00A_
, suma ce a fost aprobata la plata a fost de 7140 lei, parata detaliind ca aceasta este formata din suma de 872,41 lei aprobata in favoarea reclamantei si suma de 6537,59 lei aprobata in favoarea unitatii reparatoare SC Mega Auto S. . Aceasta a mai aratat ca suma de 6537,59 lei nu poate fi achitata reclamantei, ci unitatii ce a efectuat reparatia, intrucat pentru facturile fiscale nr.10490/_ si 10493/_ nu s-a facut dovada platii de catre reclamanta fata de service.
Analizand dosarul de dauna, depus in copie de parata, instanta a retinut ca adresa nr.04/_ emisa de parata, in mod eronat face referire la facturile fiscale nr. 10490/_
si 10493/_, intrucat pentru suma solicitata prin prezenta cerere s-a emis de catre unitatea reparatoare seria BHMAS nr.10621/_, in valoare de 6276,51 lei, factura aflata la dosarul de dauna, impreuna cu ordinele de plata si chitanta ce dovedesc efectuarea platii de catre reclamanta. Cu toate ca parata a sustinut prin notele de sedinta ca la data de_ a solicitat reclamantei prin adresa nr. 4 sa completeze dosarul de dauna cu dovada platii sumei de 6276.51 lei, dar reclamanta a depus alte facturi, instanta observa ca adresa paratei face vorbire de o alte facturi decat cea emisa ca urmare a reparatiei autovehiculului in discutie si de o alta suma decat cea solicitata de reclamanta.
Cu toate astea, la data de_, prin ordinul de plata nr.10, parata a achitat reclamantei suma de 6276,51 lei. Astfel, instanta a respins cererea reclamantei ca ramasa fara obiect, apreciind ca ulterior efectuarii platii aceasta nu mai justifica un interes in continuarea judecatii.
Asupra cerererii de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata, instanta a constatat ca in conformitate cu prevederile art. 274 alin.1 C.p.c, partea care cade in pretentii va fi obligata la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata. Potrivit art.275 C.p.c, paratul care a recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecata, afara numai daca a fost pus in intarziere inainte de cererea de chemare in judecata.
Instanta a apreciat ca in cauze de acest gen, raspunderea asiguratorului este guvernată de prevederile Legii nr.136/1995 coroborate cu principiul înscris în art. 998 cod civil conform căruia orice faptă a omului, care cauzează altuia un prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. De aceea, pentru a putea fi angajata raspunderea asiguratorului, in persoana asiguratului trebuie sa fie cumulate conditiile necesare raspunderii civile delictuale si, evident, raspunderea asiguratorului RCA nu poate fi stanilita in afara limitei maxime stabilite prin contractul de asigurare. Astfel, contractul de asigurare creeaza raporturi contractuale numai între persoana culpabila de producerea accidentului rutier din care au rezultat pagube (asiguratul) și asigurător. Persoanele prejudiciate sunt terți în raport de contractul de asigurare și față de acestea contractul asigurat-asigurator nu produce efecte directe. Astfel, persoanele prejudiciate au dreptul de a primi de la asigurator plata despăgubirilor, care constituie valoarea prejudiciului lor real și efectiv produs și dovedit numai ca efect al dispozițiilor legale ce reglementează regimul juridic legal al poliței RCA. Instanta retine ca potrivit art.41 alin.1 din legea nr.136/1995, in asigurarea de răspundere civilă, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii față de terțele persoane păgubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Totodata, conform art. 50 alin.1 din acelasi act normativ, despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite (…).
Pentru a putea fi angajata raspunderea asiguratorului, cum s-a aratat mai sus, in persoana asiguratului, trebuie indeplinite conditiile răspunderii civile delictuale, conditii care rezulta din cuprinsul art.998 C.civ., si anume: existenta unei fapte ilicite, prejudiciul, legatura de cauzalitate si vinovatia, fara a fi necesara punerea in intarziere. Or, daca persoana prejudiciata ar fi formulat actiunea in instanta impotriva celui responsabil de producerea pagubei, in temeiul art.998-999C.civ., nu ar fi fost necesara punerea in intarziere, intrucat cel responsabil de producerea prejudiciului era de drept in intarziere. O asemenea recunoastere a prejudiciului inainte de prima zi de infatisare, nu l-ar fi exonerate pe cel responsabil de prejudiciu de la plata cheltuielilor de judecata, avand in vedere ca nu era necesara punerea sa in intarziere. Avand in vedere prevederile art.50 alin.1 din legea nr.136/1995, instanta a apreciat ca in prezenta cauza, fata de parata, in calitate de asigurator, nu sunt aplicabile prevederile art.275 C.p.c. si ca parata e de drept
in intarziere, o alta interpretare ar duce la incalcarea dreptului persoanei prejudiciate de a- si recupera integral prejudicial, cu toate ca art. 50 alin.l1 din Legea 136/1995 ii recunoaste acest drept.
Fata de aceasta, instanta a admis cererea reclamantei de obligare a paratei la plata cheltuielilor de judecata si a obligat pârâta sa plateasca reclamantei suma de 2350,59 lei, reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar, precum si onorariu avocatial. In privinta onorariului avocatial, in suma de 1860 lei, instanta l-a apreciaza potrivit raportat la complexitatea cauzei, valoarea obiectului, munca concreta a avocatului si numarul de termene acordate in cauza.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurenta SC SIANA
C. ADJUSTER’S B. S., solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul reducerii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial în conformitate cu disp. art. 274 alin. 3 C.pr.civ.
În motivarea recursului recurenta a arătat că valoarea onorariului avocațial este de 1.860 lei, o valoare nejustificat de mare raportat la volumul de muncă depus de avocat, cât și la valoarea obiectului cererii. La o analiza simpla, observam ca valoarea onorariului de avocat reprezintă aproape 70% din valoarea pretențiilor. Acest lucru este inadmisibil in condițiile in care, deși intr-o procedura obișnuita, cauza a fost caracterizata de maxima celeritate si lipsita de administrare de probatoriu, astfel ca volumul de munca al avocatului a fost extrem de redus, acesta nici măcar nu a fost prezent la ședința de judecata. Nu se justifica astfel un onorariu de valoarea celui care a fost admis de instanța de fond. A mai subliniat recurenta faptul că este de notorietate faptul ca instanțele de judecata, deseori cenzurează onorariile avocaților, raportându-le in mod obiectiv la complexitatea pricinii, la numărul termenelor de judecata, la valoarea pretențiilor atunci când acestea pot fi cuantificate, ori în cauza este vorba de un litigiu de complexitate redusa si cu o valoare destul de mica a pretențiilor astfel ca un onorariu de avocat in cuantumul solicitat si acordat de către instanța nu se justifica.
Mai mult, sentința civila atacata este nelegala si netemeinică deoarece instanța de fond a constatat greșit ca D. C. Adjuster’s B. este societatea de asigurare a autovehiculul cu nr. de înmatriculare L_ CO), sumele achitarea sumelor cu titlul de despăgubire nefiind făcută în nume propriu ci în numele societății emitente a poliței de asigurare pentru autovehiculul vinovat, in calitate de corespondent nominalizat, consideram ca nu sunt aplicabile prevederile legii nr. 136/1995.
De asemenea, nu sunt îndeplinite nici condițiile art. 274 Cod procedură civilă, deoarece prin întâmpinarea pe care a fost depusă la dosar a evidențiat acest fapt pe care l- a și dovedit prin notificările comunicate reclamantei intimate prin care i s-a pus în vedere, în mod repetat, sa completeze dosarul de dauna cu documentele lipsa, în conformitate cu prevederile art. 47 Ordinul CSA nr. 21/2009, in caz contrar fiind in imposibilitate de a da curs solicitării de plată, situație în care nu i se poate reține vreo culpă privind plata cu întârziere.
A mai precizat faptul că din analiza dosarului cauzei rezulta cat se poate de clar ca nu au fost puși in întârziere, pe cale de consecința nu se poate retine in sarcina sa obligația de achitare a cheltuielilor de judecata. A mai precizat faptul că în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată există o neconcordanță între suma publicată pe portalul instanțelor de judecată (1.390,59 lei) iar în dispozitivul sentinței, cuantumul acestei creanțe este de 2.350,59 lei.
Intimata S.C. E. .RO S.R.L a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat de recurenta S.C. D. C. A. B. S. împotriva sentinței civile nr. 5731/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ și menținerea acesteia ca fiind legală și temeinică.
În susținerea poziției procesuale, intimata a arătat că în cursul anului 2010, un autoturism al societății a fost implicat intr-un accident auto in urma căruia a suferit avarii grave, iar întrucât asigurarea de răspundere civila auto in baza căreia societatea si-a reparat autoturismul a provenit de la un cetățean maghiar, acesta fiind si cel vinovat de producerea accidentului, despăgubirile trebuia a fi suportate de societatea de asigurări din Ungaria unde persoana vinovata de accident a incheiat o polița de asigurare RCA.
Parata D. C. A. B. - Regularizări de daune broker in asigurări S.R.L este societatea din România care are încheiata convenție cu firma de asigurare din Ungaria in cazul implicării in accidente a cetățenilor maghiari pe teritoriul României in conformitate cu art. art. 54 alin 2 din Legea 136/1995, așadar aceasta este cea care trebuia sa achite despăgubirile către societatea noastră in calitate de persoana vătămata ori către unitatea reparatoare.
Cuantumul la care s-au ridicat reparațiile autoturismului au fost de 6.276,51 lei, suma pe care intimata a achitat-o in integralitate societății reparatoare, întrucât societatea de asigurări D. Claim"s A. B. a refuzat sa achite pe cale amiabila contravaloarea reparațiilor autoturismului, in ciuda demersurilor pe care le-a întreprins încă din anul 2010. Astfel, instanța de fond a dat o soluție corecta si întemeiată atât în ceea ce privește capătul principal de cerere cat si in ceea ce privește cheltuielile de judecata.
A mai precizat faptul că acțiunea în pretenții formulata împotriva recurentei a fost înregistrată pe rolul instanțelor de judecata încă din data de_, iar timp de aproximativ 2 ani de zile începând cu anul 2010 când au fost efectuate reparațiile auto a făcut tot ce se putea pentru a recupera aceasta suma de bani de la recurenta si pentru a rezolva aceasta situație pe cale amiabila insa pana nu a demarat o procedura la instanța de judecata, aceasta nu a binevoit sa achite contravaloarea despăgubirilor. Mai mult, pârâta a avut cunoștința de acest dosar înainte de primul termen de judecat prin comunicarea de către instanța de fond a citației si prin notificările noastre, parata a așteptat sa treacă 3 termene de judecata pana când a binevoit a achita despăgubirile solicitate.
Susținerile recurentei sunt nefondate având in vedere demersurile pe care avocații angajați de le-au întreprins pentru recuperarea acestei sume de bani, respectiv diversele notificări scrise si telefonice către recurenta, redactarea si trimiterea convocării la conciliere directa, redactarea acțiunii in pretenții, redactarea de note scrise si concluzii scrise, astfel că toate cheltuielile de judecata ocazionate cu acest dosar sunt justificate întrucât recurenta a fost pusa in întârziere cu privire la achitarea acestei sume de bani cu mult înainte de introducerea cererii de chemare in judecata atât prin notificările de plata trimise cât si prin convocarea la conciliere stabilita pentru data de_ .
Cu privire la punerea in întârziere, instanța de fond a apreciat in mod corect faptul ca in cauze de acest gen, răspunderea asigurătorului este guvernata de prevederile Legii 136/1995 coroborate cu principiul înscris in art. 998 Cod Civil, ori având in vedere dispozițiile art. 50 alin.l din legea 136/1995, instanța de fond a apreciat ca recurenta a fost de drept in intarziere.
A mai precizat intimata faptul că a făcut dovada ca a notificat-o pe parata recurentă si a pus-o in întârziere încă din data de_ când a convocat-o la conciliere directa. Mai mult, in art. 50 alin.l din Legea 136/1995 se menționează ca "despăgubirile se acorda pentru sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească cu titlu de dezdăunare si cheltuieli de judecata persoanelor păgubite _", astfel că în temeiul acestui articol, instanța de fond in mod corect a admis capătul de cerere cu privire la plata cheltuielilor de judecata inclusiv a onorariului avocațial.
În ceea ce privește cuantumul onorariului avocațial, acesta a fost in mod corect acordat de instanța de fond potrivit dovezilor de plata a acestuia raportat la elementele esențiale care se au in vedere la aprecierea corectitudinii acestuia cum ar fi: complexitatea
cauzei, valoarea obiectului, munca concreta a avocatului, numărul de termene acordate in cauza, or, așa cum reiese din înscrisule depuse la dosarul de fond, avocatul a fost cel care a întreprins toate acțiunile împotriva acestei societăți rău-platnice, a trimis notificări scrise si convocări la concilieri, a presat-o pe recurenta cu telefoane, a redactat acțiune împotriva acesteia, a redactat note de ședința si concluzii scrise, iar prin urmare, munca avocatului este evidenta si mai mult decât atât este corect cuantificata.
Faptul ca pe portalul instanței de judecata a fost trecuta o suma mai mica poate fi considerata drept o eroare materiala si nu are nicio relevanta întrucât suma corecta a fost menționata in mod corect in considerentele si dispozitivul sentinței recurate.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a susținerilor din cuprinsul întâmpinării, cu luarea în considerare a prevederilor art. 304, 3041și 312 C.pr.civ., tribunalul reține următoarele
:
Cu titlu preliminar, tribunalul are în vedere faptul că prin cererea introductivă de instanță reclamanta SC E. .RO S. a solicitat obligarea la plata unei sume de bani a pârâtei SC D. C. ADJUSTER’S B. S. în nume propriu, respectiv faptul că acțiunea a avut ca obiect pretenții derivate din raportul obligațional născut ca urmare a accidentului auto care a avut loc la data de 20 aprilie 2010.
Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul reține că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Codul comercial din 1887 și Legea nr. 136/1995 și legislația secundară în materia asigurărilor, ca legi speciale și de Codul civil din 1864, ca lege generală.
T. ul mai are în vedere dispozițiile art. 294 alin. 1 C.proc.civ., aplicabile în cauză prin raportare la dispozițiile art. 316 C.proc.civ., potrivit cărora în recurs nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi. Excepțiile de procedură și alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi.
Analizând cu prioritate critica recurentei referitoare la soluția primei instanțe asupra primului motiv de recurs privitor la calitatea de asigurător al recurentei pârâte, tribunalul are în vedere faptul că România este semnatară a Convenției Tip Inter Birouri, act juridic multinațional cu forță juridică maximă. În conformitate cu dispozițiile art. 2, pct. 4 și art. 4 alin. 4 ale Regulamentului General adoptat de Adunarea Generală din 2002 a Birourilor semnatare ale Convenției Tip Inter Birouri, revizuit în 2008,
"corespondentul"; unui asigurător de răspundere civilă tip "carte verde"; este orice asigurător sau altă persoană numită de unul sau mai mulți asigurători, cu aprobarea Biroului țării în care persoana este stabilită (în speță BAAR România), pentru a gestiona și a lichida cererile de despăgubire făcute în urma accidentelor care s-au produs în acea țară și care implică vehicule pentru care asigurătorul sau asigurătorii în cauză au eliberat o poliță de asigurare. Corespondentul va gestiona toate cererile de despăgubire în conformitate cu prevederile legale sau cu reglementările aplicabile în țara în care s-a produs accidentul cu privire la răspundere, despăgubirea părților vătămate și la asigurarea auto obligatorie, în numele Biroului care l-a nominalizat și în numele asigurătorului care a cerut nominalizarea sa. Cererile de despăgubire sunt cele făcute ca urmare a accidentelor produse în acea țară și care implică vehicule asigurate de asigurătorul care a cerut nominalizarea.
Dispozițiile art. 11 din Ordinul CSA nr. 21/2009 (în vigoare la data producerii accidentului, 20 aprilie 2010), care reprezintă legislația secundară română prin care dispozițiile Regulamentului General sunt puse în aplicare, impun asiguratorilor RCA români obligația de a numi reprezentanți de despăgubiri în fiecare stat membru, cu excepția statului membru în care a obținut autorizația pentru practicarea asigurării de răspundere civilă a vehiculelor. În consecință, dispozițiile art. 11 din Ordinul CSA nr. 5/2010 nu sunt aplicabile "corespondenților"; societăților străine de asigurare de pe teritoriul României. Dispozițiile art. 12 - art. 13 din Ordinul CSA nr. 21/2009 se referă însă la reprezentanții de despăgubiri fără a face distincție între cei ai unor asigurători români în străinătate și cei ai unor asigurători străini în România, astfel încât aceste prevederi sunt aplicabile în speță, conform principiului ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.
Potrivit art. 12 din Ordinul CSA nr. 21/2009, reprezentantul de despăgubiri este împuternicit să instrumenteze daunele în numele și în contul asiguratorului RCA și să reprezinte asiguratorul RCA. În acest scop, reprezentantul de despăgubiri întocmește dosarul de daună și ia toate măsurile necesare pentru soluționarea cererilor de despăgubire pretinse de partea prejudiciată, pentru prejudiciile cauzate în urma unui accident, consecință a utilizării vehiculului: a) pentru care asigurarea de răspundere civila a fost emisă de către un asigurator ori de filiala acestuia în alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul; b) care provine din alt stat membru decât statul în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul; și c) pentru prejudiciul produs în alt stat membru decât cel în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul. Reprezentantul de despăgubiri poate acționa pentru mai mulți asiguratori RCA.
Potrivit art. 13 din Ordinul CSA nr. 21/2009, reprezentantul de despăgubiri trebuie să fie autorizat sa reprezinte asiguratorul RCA cu puteri depline, inclusiv cu drept de dispoziție în fața părții prejudiciate, să i se atribuie competența necesară pentru a răspunde pretențiilor de despăgubire justificate ale părții prejudiciate și să fie apt să examineze cazul în limba oficială a statului membru în care partea prejudiciată este rezidentă sau își are sediul. Numirea unui reprezentant de despăgubiri nu exclude dreptul părții prejudiciate de a institui proceduri directe împotriva persoanei care a cauzat prejudiciul sau a asiguratorului acestuia, după caz.
În conformitate cu dispozițiile art. art. 2, pct. 4 și art. 4 alin. 4 ale Regulamentului General, biroul român, BAAR, a aprobat desemnarea de către asiguratorul maghiar Wabard Biztosito Zrt a recurentei SC D. C. ADJUSTER’S B. S. în calitate de gestionar de daune pentru a gestiona și a lichida cererile de despăgubire făcute în urma accidentelor produse în România și care implică vehicule pentru care Wabard Biztosito Zrt a eliberat polițe de asigurare RCA.
Acest contract de mandat nu este guvernat de legea română (Codul comercial din 1887), ci de Regulamentul General Adunarea Generală din 2002 a Birourilor semnatare ale Convenției Tip Inter Birouri. Coroborarea dispozițiilor legale mai sus citate conduce la concluzia potrivit căreia SC D. C. ADJUSTER’S B. S. nu putea participa la acest proces în nume propriu, ci doar în calitate de reprezentantă a Wabard Biztosito Zrt.
În conformitate cu dispozițiile art. 67 alin. 1 C.proc.civ., părțile își pot exercita drepturile procedurale personal sau prin mandatar. Aceste dispoziții generale se completează, în speță, cu dispozițiile speciale ale art. 54 alin. 2 din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse pe teritoriul României de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în străinătate se exercita împotriva asiguratorului prin reprezentanțele de despăgubiri sau prin Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, după caz, daca sunt îndeplinite condițiile
prevăzute la art. 48 alin. 2 din Legea nr. 136/1995. Această obligație din planul dreptului material a recurentei nu îi conferă însă legitimare procesuală pasivă pentru a participa, singură, în nume propriu, în calitate de pârâtă în prezentul litigiu, deoarece obligația de despăgubire nu este personală, în ceea ce o privește pe recurentă. Mai mult și plata despăgubirilor nu a fost efectuată în nume propriu ci în calitate de reprezentantă al asiguratorului Wabard Biztosito Zrt, persoană care trebuia chemată în judecată și căruia trebuia să îi fie solicitată și suportarea cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.
Având în vedere aceste elemente, tribunalul reține că nu mai prezintă interes analizarea motivelor invocate de către recurentă cu privire la cuantumul onorariului avocațial și al cheltuielilor de judecată ocazionate în fața instanței de fond atâta vreme cât obligația de plată a acestora nu incumbă recurentei pârâte în nume propriu ci societății de asigurări pe care aceasta o reprezintă în România.
Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 3041și 312 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de recurenta SC D. C. ADJUSTER’S B. S. în contradictoriu cu intima SC E. .RO S. împotriva sentinței civile nr. 5731/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o va modifica în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei SC D. C. ADJUSTER’S B. S. de plată în favoarea reclamantei SC E. .RO S. a sumei de 2.350,59 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de recurenta SC D. C. ADJUSTER’S B. S. în contradictoriu cu intima SC E. .RO S. împotriva sentinței civile nr. 5731/_ pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei de plată în favoarea reclamantei a sumei de 2.350,59 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
S. | I. C. G. | V. | L. G. | DP |
Red.CG/MM 2 ex./_
Judecător fond: C. I., Judecătoria Cluj-Napoca.
| ← Decizia civilă nr. 1088/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 1416/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
