Decizia civilă nr. 7444/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L
DECIZIA CIVILĂ Nr. 7444/2013
Ședința publică de la 25 Iunie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta S. DE T. P. SA, împotriva sentinței civile nr. 882/2013, pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr. _
, în contradictoriu cu pârâtul M. T. PRIN P., având ca obiect pretenții.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de_ și următoarele, s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale și scrise ale părților, încheieri ce fac poarte din prezenta hotărâre.
C. EA
Reclamanta S. DE T. P. SA a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 882/2013, pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._ solicitând modificarea sentinței în parte în sensul obligării intimatei la plata subvențiilor datorate recurentei în cuantum de 1.928.481,50 lei precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume de la data scadenței facturilor fiscale până la achitarea integrală a debitului și diminuarea sumei solicitate de către intimată în cuprinsul cererii reconvenționale până la suma de 213.755 lei și înlăturarea obligațiilor cu privire la plata penalităților de întârziere în cuantum de 102.669,29 lei.
În susținerea recursului se arată că în mod netemeinic s-a respins cererea de obligare a intimatei la plata subvențiilor de 1.928,481,50 lei pentru că în cadrul procedurii de achiziție publică desfășurată s-a depus o ofertă de servicii care a fost declarată câștigătoare și potrivit dispozițiilor contractuale respectiv art.2.1.3 din contract, oferta specifica despre acoperirea subvențiilor și a gratuităților și reprezintă partea integrantă din contract.
Ca atare, în baza principiului legalității și a echilibrului financiar al concesiunii au fost impuse o serie de cerințe obligatorii, atribuirea traseelor realizându-se într-un singur pachet și pentru un singur operator de transport căruia i s-au acordat drepturi exclusive iar traseele și programele formează un tot unitar, neputând fi tratate separat.
Astfel, în caietul de sarcini s-a impus obligația de exploatare ce echivalează cu o cheltuială prestabilită impusă operatorului și obligatoriu de efectuat și o obligație tarifară și de transport fiind obligat să presteze serviciul contractat chiar dacă ar determina efecte economice negative.
Toate aceste condiții și obligații definesc serviciul public subvenționat conform art.2 alin.3 din Legea 92/2007 și art.11 alin.3 din Ordinul 272/2007 al ANRSC.
În baza prevederilor respective executarea contractului de concesiune de servicii fără plata subvențiilor aferente ar aduce grave prejudicii financiare operatorului care nu ar avea posibilitatea să-și acopere costurile financiare cu veniturile obținute din vânzarea biletelor cu tarif impus.
Prin urmare, M. T. trebuia să asigure respectarea principiului din art.1 alin.4 lit.i a Legii 92/2007 în scopul asigurării unui profit rezonabil pentru operatorul de transport. Se invocă și faptul că toate aceste aspecte au fost subliniate în oferta depusă de reclamanta recurentă care a solicitat atât subvențiile, cât și acoperirea gratuităților, sunt menționate în formularul 11, fiind aduse la cunoștința autorității contractante bugetul de venituri și cheltuieli, s-a comunicat necesarul anual de resurse financiare și ca atare recurenta avea dreptul la subvențiile care să-i acopere diferența dintre cheltuielile de exploatare și veniturile obținute.
Un alt argument îl constituie faptul că aceste subvenții au fost achitate prin HCL 105/2012 fiind recunoscută această obligație și de autoritatea publică. Până la formularea cererii de chemare în judecată, intimata a plătit sume care cuprindeau atât plata gratuităților, cât și a subvențiilor, însă cu întârziere, recunoscându-și obligația de plată. Pe de altă parte, în mod neîntemeiat s-a arătat de către tribunal că nu ar exista putere de lucru judecat raportat la ordonanța 1835/2012 din dosarul_ în sensul că aspectele soluționate să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre. De asemenea, recurenta invocă prev.art.980 din vechiul cod civil care confirmă dreptul său de a-i fi achitată subvenția. În ceea ce privește cererea reconvențională, se arată că Tribunalul a dispus obligarea la plata unei redevențe mai mari decât cea datorată și la plata unor penalități de întârziere. Suma solicitată, afirmă recurenta, reprezenta o redevență deja
achitată aferentă trimesturlui IV-2011 și perioadei ianuarie-septembrie 2012. Cât privește penalitățile de întârziere nu există o culpă a recurentei pentru că aceasta s-a aflat în imposibilitate de a achita redevența exclusiv din cauza intimatei care la rândul ei nu și-a achitat obligațiile de plată ce îi reveneau potrivit contractului de cesiune.
T. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, arătând că și-a îndeplinit obligațiile asumate prin contract și stabilite în sarcina sa de către instanța de fond, s-a achitat în favoarea recurentei atât suma cu titlu de gratuități la care a fost obligat în primă instanță, cât și sumele aferente perioadei parțial august 2012, parțial martie 2013.
Intimata arată că sumele pretinse prin acțiune nu sunt datorate deoarece prevederile contractuale nu prevăd plata de subvenții, iar simpla completare a formularului 11 de către reclamantă nu îi obligă la plata subvențiilor.
De asemenea, nu pot fi luate în considerare nici susținerile recurentei privitoare la recunoașterea ca datorată a sumelor cu titlu de subvenții pentru că adoptarea HCL 105/2012 nu poate complini lipsa unui cadru contractual valabil încheiat între cele două părți. Astfel, societatea practică un tarif unic la bilete indiferent de lungimea sau tipul rutei pe care se efectuează transportul, a renunțat cu aprobarea intimatei la efectuarea de curse pe anumite linii și au fost înlocuite un nr.de autovehicule destinate prestării serviciului de transport, așa încât serviciul nu îndeplinește condițiile legale pentru a beneficia de subvenții.
Pe de altă parte, nu sunt îndeplinite condițiile prev.la art.5 lit.b și e și art.7 din OG 97/1999 care reglementează modul de calcul a subvenției pretinse deoarece reclamanta a depus un mod de calcul unde numărul de călători crește de la un an la altul considerabil în condițiile în care populația Turzii este în scădere. Acest lucru nu justifică pretențiile reclamantei pentru că ar însemna că activitatea devine din ce în ce mai profitabilă.
Totodată, intimata arată că nu este organizată o evidență contabilă distinctă pe rutele subvenționate ci evidența contabilă se ține global pe întreg serviciu în cadrul punctului de lucru de la T. .
Asupra recursului, C. ea va reține următoarele:
Recurenta-reclamantă S. de T. P. SA a încheiat cu autoritatea contractantă M. T. contractul de concesiune a serviciului de transport public local nr.4771 din_ . Acest contract, susține recurenta, că acoperă un serviciu public subvenționat de transport, întrucât îi sunt impuse prin el obligația de exploatare de transport și tarifară, indiferent de consecințele negative ale îndeplinirii acestei obligații pentru activitatea sa economică.
În acest sens, reclamanta prin oferta sa depusă în cadrul procedurii de achiziție a menționat și acoperirea subvențiilor la transport și a gratuităților de către autoritatea contractantă și a completat formularul 11, iar această ofertă ar fi reluată de art.2.1.3 din contractul de concesiune.
Potrivit art.3 din OG 97/1999 serviciile publice subvenționate de transport intern se pot stabili de către consiliile locale menționându-se rutele, condițiile și tarifele aferente acestor transporturi, iar tarifele și calculația urmează să fie avizate de către oficiul concurenței. Stabilirea serviciului public subvenționat a rutelor condițiilor și tarifelor trebuia stabilită înainte de începerea procedurii de achiziție publică prin hotărâre și menționată în caietul de sarcini. În cazul de față, acest lucru nu a fost realizat, iar formularul nr.11 ce trebuia completat de către toți ofertanții avea ca scop verificarea modului de fundamentare a tarifului unei călătorii. Chiar dacă recurenta susține că a avut în vedere la completarea formularului 11 și subvențiile ce urmau să se acorde, acest lucru este eronat pentru că societatea a avut în vedere doar cheltuielile și profitul fără existența unor subvenții.
De altfel, art.8 din OG 97/1999 se prevede că, contractul de concesiune serviciu public subvenționat de transport, trebuie să cuprindă în mod obligator categoriile de persoane sau de mărfuri care beneficiază de acest serviciu, ruta, obligațiile de exploatare transport și tarifare, durata contractului, modul de calcul și termenele de plată a subvențiilor, perioadele în care se efectuează regularizarea cuantumului subvențiilor, clauze privind modificarea,suspendarea, încetarea sau rezilierea, penalități și cauze de forță majoră.
Este de remarcat că prin contractul de concesiune încheiat între părți nu s-au stabilit astfel de condiții și nici acordarea subvențiilor la transport ci doar acordarea unor sume pentru acoperirea reducerilor din tarif, acordate conform hotărârilor de consiliu sau altor prevederi legale în cadrul programelor de protecție socială pentru diverse categorii de persoane.
Aceste facilități de transport și asigurarea resurselor bugetare pentru susținerea reducerilor de tarif pe seama categoriilor sociale defavorizate au fost singurele menționate în contract și calculul lor a fost prevăzut în anexa de la contractul încheiat între părți.
Prin urmare, C. ea va aprecia că nu au fost îndeplinite condițiile necesare conform OG 97/1999 pentru existența unui serviciu public
subvenționat de transport în sensul existenței unei hotărâri prealabile a Consiliului local al municipiului T. prin care să se prevadă condiții rute, tarife, tarife avizate de oficiu concurenței, acest serviciu să fie stabilit în mod clar în procedura de achiziție publică și asumat în baza contractului și a anexelor aferente.
Prevederile legale stabilesc aceste aspecte care nu pot fi acoperite nici de mențiunile din oferta reclamantei nereluate în contract și nici de plata chiar a unor subvenții de către Consiliul local al mun.T. . Aceste subvenții nu sunt datorate potrivit contractului iar acordarea nu are ca acoperire legală OG 97/1999.
De altfel, art.970 alin.2 C.civ., nu poate argumenta punctul de vedere al recurentei pentru că aceste obligații trebuiau menționate în partea reglementară a contractului de concesiune. În ceea ce privește determinarea efectului economic negativ, acesta nu a fost stabilit potrivit art.6 din OG 97/1999 în sensul menționării unor rute pe care urmează se se țină evidență contabilă distinctă ce intră în serviciul public subvenționat deoarece trebuie înlăturată susținerea potrivit căreia toate rutele ar beneficia de subvenții de transport .
În privința obligării reclamantei la plata sumei de 225.560 lei cu titlu de rederență și a sumei de 102.669,29 lei penalități de întârziere, recurenta nu a dovedit plata acestei redevențe care era datorată potrivit art.4 pct.1 din contractul 4771/2010 în 4 rate trimestriale fiind prevăzută în contract și obligarea la penalități de întârziere dacă întârzierea este mai mare de 30 de zile. Ori, recurenta nu a demonstrat că a efectuat în întregime și la termen plata redevenței astfel că în mod întemeiat a fost admisă cererea reconvențională neputând fi opusă compensarea legală sau invocată culpa autorității contractante pentru neacordarea în termen a gratuităților .
Având în vedere aceste aspecte, C. ea va aprecia că recursul este nefondat, astfel că în conformitate cu prev.art.312 C.pr.civ., îl va respinge menținând în totalitate sentința civilă atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S. de T. P. SA împotriva sentinței civile 882 din_ pronunțată în dosarul_ a Tribunalului Specializat C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
L. U. R. R.
D.
M. D.
M.
T.
fiind în C.O.semnează vicepreședintele instanței
-I. A.
red.RRD/AC 2 ex. - _
| ← Sentința civilă nr. 515/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 959/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
