Decizia civilă nr. 72/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
DECIZIA CIVILĂ NR.72/2013
Ședința publică din data de 4 februarie 2013 Completul este constituit din:
PREȘEDINTE: N. K. JUDECĂTOR: F. M. JUDECĂTOR: D. D. GREFIER: A. B.
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulate de către contestatoarea SC H. I. T. S. împotriva sentinței civile nr. 692/28 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul Specializat C., în contradictoriu cu intimatele SC L. E V. W. S., SC A. U. SA B., SC
A. U. SA - S. O. și SC M. T. S., cauza având ca obiect în primă instanță pretenții.
La apelul nominal se prezintă în apărarea intereselor contestatoarei d-l avocat Chișiu Voicu, cu împuternicire avocațială depusă la dosar la acest termen de judecată, la f. 36 și reprezentanta intimatei SC L. E V. W. S., d-na avocat Gorde A. A., cu împuternicire avocațială anexată la întâmpinare, la f. 27, lipsind reprezentanții intimatelor SC A. U. SA B., SC A. U. SA - S.
O. și SC M. T. S.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că s-a înregistrat la dosar în data de 16 ianuarie 2013, de către recurentă un înscris intitulat "precizare la contestația în anulare";, un exemplar comunicându-se reprezentantei intimatei SC
L. E V. W. S. .
Tribunalul ridică, din oficiu, excepția tardivității contestației, în temeiul dispozițiilor art. 319 alin. 2 teza a II-a C.proc.civ. în ceea ce privește contestația împotriva încheierii prin care s-a anulat ca netimbrat recursul și excepția inadmisibilității față de contestația în anulare formulată față de decizia pronunțată în recurs, excepții pe care le pune în discuția reprezentanților părților. Reprezentantul contestatoarei depune la dosar un înscris reprezentând dovada faptului că în data de 6 septembrie 2012 a ridicat decizia pronunțată de Tribunalul Comercial; apreciază că încheierea prin care s-a anulat recursul ca netimbrat putea fi atacată numai împreună cu decizia pronunțată de Tribunalul Comercial și nu separat; solicită respingerea excepțiilor ridicate, din oficiu, de
către instanță.
Reprezentanta intimatei S.C. L. E V. W. S.R.L. solicită admiterea excepțiilor invocate; chiar și în ipoteza în care s-ar admite că încheierea prin care a fost anulat recursul ca netimbrat trebuia atacată odată cu decizia civilă nr. 69/_ pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, termenul ar fi trebuit să curgă de la data luării la cunoștință, respectiv de la data pronunțării,_ având în vedere că motivul contestație în anulare este exclusiv eroarea considerată de recurent a instanței de recurs constând în anularea recursului ca netimbrat, lucru de care contestatorul avea cunoștință încă din data de_ ; apreciază ca fiind tardiv introdusă contestația în anulare. Solicită cheltuieli de judecată conform dovezilor depuse în acest sens la acest termen de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra contestației în anulare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației în anulare de față:
Prin contestația în anulare înregistrată sub nr._ la data de 3 octombrie 2012, contestatoarea SC H. I. T. S. a solicitat, în contradictoriu cu intimații SC L. E V. W. S., SC A. U. SA B., SC A. U. SA S.
O., SC M. T. S., anularea deciziei civile nr. 692/28 noiembrie 2011, pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr._ și trimiterea spre rejudecare în calea de atac a cauzei, solicitând în acest sens admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, cu consecința respingerii acțiunii introductive; admiterea recursului în sensul modificării sentinței atacate, cu consecința admiterii cererii contestatoarei de chemare în garanție a A. U. și de a o obliga la plată în cazul în care s-ar respinge capătul principal de cerere al recursului de față, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației în anulare contestatoarea a arătat că în cauză sunt incidente prevederile art. 318 alin. 1 teza de început din C.proc.civ., fiind în prezența "unei erori materiale"; în judecarea recursului. În cazul de față, la termenul din data de_, recursul a fost judecat în lipsa contestatoarei, cu toate că aceasta a anunțat că va ajunge la instanța din C., doar în jurul orelor 10, (conform înscrisului de la fila 89 din dosarul de recurs și notei telefonice transmisă de pe drum, grefierului șef al acestei instituții). În aceste condiții, taxa de timbru nu a ajuns de dimineață la dosarul cauzei, recursul promovat de către contestatoare fiind anulat ca netimbrat.
Cu toate acestea, ajunsă la instanța de recurs, contestatoarea a solicitat reluarea cauzei, făcând totodată dovada achitării taxei de timbru cu câteva zile înainte, astfel cum sunt și prevederile legale în acest sens, dar instanța de judecată nu a ținut cont de aceste susțineri și a anulat ca netimbrat recursul.
Contestatoarea a susținut că suntem fără dubii în prezența cazului reglementat de prevederile art. 318 alin. 1 C.proc.civ., atâta timp cât instanța de recurs nu a ținut cont de faptul că în cauză s-a săvârșit o greșeală materială, în sens procedural, recursul anulându-se ca netimbrat, cu toate că înainte de încheierea dezbaterilor completului de judecată în recurs s-a făcut dovada achitării taxelor de timbru.
A mai arătat că doctrina în materie s-a pronunțat în mod constant că un astfel de caz, ca și cel de față, se încadrează în categoria cazurilor în care contestația în anulare este admisibilă, fiind îndeplinite condițiile: greșeala este a instanței de recurs; greșeala este evidentă, raportat la aspectele formale ale judecății recursului; greșeala materială este esențială, determinând soluția instanței de recurs.
În opinia contestatoarei, contestația în anulare promovată este perfect admisibilă din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, anularea ca netimbrat a recursului, încadrându-se în sfera "greșelilor materiale"; astfel cum acestea sunt descrise atât în doctrină, cât și în practica judecătorească.
Contestatoarea a arătat că înțelege să critice sentința instanței de fond prin faptul că, deși în considerente reține faptul că în cazul de față prejudiciul, sub aspectul întinderii, este "mai greu de cuantificat";, rezolvă foarte ușor acest aspect, găsind că prejudiciul în cazul de față a fost corect cuantificat, iar singura probă avută în vedere fiind o simplă declarație a unui martor, martor, care în opinia contestatoarei, nu este străin de interesele în conflict.
A mai arătat că, din punct de vedere procedural, cuantificarea prejudiciului pe simpla declarație de martor ar fi trebuit argumentată de instanța de fond, din punctul de vedere al elementelor avute în vedere atunci când aceasta și-a format convingerea că mărturia respectivă reflectă cu exactitate realitatea. Analizând însă
considerentele sentinței instanței de fond, se observă că instanța nici pe de parte nu analizează din această perspectivă declarația martorei la care se face referire, limitându-se la a relata ceea ce martorul a declarat.
Sub aspectul cuantumului prejudiciului, a invocat faptul că acesta a fost stabilit luându-se în considerare doar declarația martorei P. M. . Pe lângă faptul că depoziția acesteia nu avea cum să fie decât în defavoarea societății contestatoare, aceasta a arătat că penalizarea pentru o eventuală încetare a lucrului a fost stabilită de către conducerea societății Leoni, avându-se în vedere mai multe aspecte, generale: salariile muncitorilor care nu lucrează, transportul acestora înapoi acasă, datorită încetării activității, costul cu utilitățile, eventualele cheltuieli de transport suplimentare etc. Martora a indicat un cuantum de 15 euro/oră pentru fiecare operator afectat de întârziere, cost suportat de societatea Leoni în cazul golurilor de producție. Aceeași martoră a declarat, însă, că în cazul de față, nu au fost goluri de producție pentru care societatea să fie nevoită a-și întrerupe în totalitate fluxul tehnologic, ci o parte din muncitori au fost relocați în alte posturi de lucru și, mai mult, prin modificarea unor fire din stocurile proprii, montajul a continuat. În aceste condiții, a apreciat, în mod firesc, că cuantumul de 15 ero/oră/operator nu reprezintă nici pe de parte prejudiciul efectiv suferit de societatea Leoni, mai ales că în depoziție martora arată că muncitorii nu au fost trimiși acasă înainte de încheierea schimbului, ceea ce este normal dacă au fost relocați la alte posturi de producție. Astfel, cheltuiala avută în vedere cu efectuarea unor transporturi suplimentare a muncitorilor la și de la lucru în cazul opririi producției, nu mai poate fi avută în vedere, pe cale de consecință costul stabilit de 15 euro/oră/operator nu mai poate fi avut în vedere la stabilirea prejudiciului efectiv suferit.
A mai arătat că aspectul că, la un anumit moment, societatea Leoni a înțeles să-și stabilească, la modul general, un cuantum al costului generat de o
eventuală oprire a fluxului tehnologic, nu poate fi avut în vedere într-un caz particular, precum cel de față. Faptul că reclamanta a înțeles să achite, fără a solicita justificări, acest cuantum, nu poate da posibilitatea de a îi fi impus contestatoarei.
În opinia contestatoarei, prejudiciul în cazul de față este unul aleator stabilit, trebuind să fie particularizat, prin administrarea unui probatoriu adecvat, iar dacă nu, trebuind a fi respins de instanța de fond ca fiind în prezența unui prejudiciu incert. Desigur că din punct de vedere procedural, sarcina probei ar fi trebuit să revină reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 1169 C.civ., iar instanța de fond, în baza rolului activ, ar fi trebuit să pună în vedere reclamantei să dovedească prejudiciul real, particularizând pentru speța de față și nu să aibă în vedere doar criteriile generale avute în vedere de societatea Leoni, singurele probe fiind o factură și declarația unui martor.
Față de această situație, contestatoarea a considerat că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a cuantumului prejudiciului, impunându-se ca acesta să fie stabilit în concret la speța de față, ceea ce nu s-a făcut.
Pe lângă aspectele legate de greșita apreciere a prejudiciului, a mai arătat că contestatoarei i s-a comunicat prin adresa nr. 5193/_ o sumă cu titlu de prejudiciu, în speță 5460 euro+TVA, fără nicio altă justificare.
A subliniat că, în completarea alegațiilor legate de modalitatea de stabilire a prejudiciului în cazul de față, sunt celelalte probe administrate în cauză, probe de care instanța de fond nu a ținut cont, nefiind amintite în considerentele sentinței atacate. Astfel, la data de_ i-au fost comunicate contestatoarei cele două facturi pe care reclamanta înțelege a-și întemeia acțiunea. Cu toate că în corespondența purtată cu reclamanta s-a insistat de nenumărate ori să se trimită, pe lângă cele două facturi, actele justificative care au stat la baza cuantificării
prejudiciului, reclamanta a înțeles să le comunice abia în data de_, prin adresa nr. 4172. În susținerea faptului că prejudiciul nu este unul cert, real, a mai arătat că instanța de fond, deși amintește de ele, nu ține cont de actele justificative comunicate contestatoarei, acte care sunt cel puțin echivoce, aspect invocat în fața instanței de fond, dar aceasta nu a ținut cont de acestea, preferând să îmbrățișeze în totalitate depoziția martorei audiată în cauză.
Astfel, a arătat că, o dată cu asa-zisa justificare a calculului prejudiciului, printre actele comunicate contestatoarei se află un mail, provenind din corespondența internă a societății Leoni și în baza căruia, se susține că au fost calculate costurile legate de stoparea producției. Acest înscris face referire la un transport care a întârziat în data de 13/_, deci anterior datei comenzii de transport nr. 396/_ .
A învederat că martora audiată a susținut însă că este doar o "greșeală";, cu toate că atunci când se transmite un mail, data este generată automat, fără ca în principiu să se poată interveni asupra acesteia. Dacă data a fost generată automat, înseamnă că trebuie luată drept dată corectă, iar dacă s-a intervenit, pentru a fi schimbată această dată, s-a întrebat care mai este rostul ei, atâta timp cât este anterioară comenzii de transport primite de contestatoare. În opinia contestatoarei, cu toate că martora susține altceva, este vorba de cu totul alt transport, dar costurile întârzierii au fost imputate contestatoarei. A mai arătat că s-a atașat un tabel, centralizator denumit "Tyco cost summary"; cu situația unor stopări ale producției dar având datele din octombrie 2009, care, evident, nu au cum să îi fie opozabile, cu atât mai puțin imputabile. Martora audiată și-a amintit cu precizie acest tabel și, desigur, a declarat că și acest înscris a fost trimis tot din
"greșeală";.
A mai arătat că un alt înscris, la care instanța de fond nu face referire și care scapă analizei martorei, nefiind amintit în depoziție, dar aflat la dosar, este un centralizator realizat tot de Leoni, având nr. de înregistrare 4611/_ și în care se face referire la întârzierea transportului care a făcut obiectul comenzii nr. 396/_, arătându-se însă că este vorba de autocamionul cu numere de înmatriculare_ respectiv,_ . Simpla consultare a confirmării acceptării comenzii de transport nr. 396/_, și a CMR-ului aferent transportului arată că acesta a fost executat cu un autocamion înmatriculat în județul Bihor, autocamion aparținând societății M.
, având numerele de înmatriculare_, respectiv_ . Instanța de fond amintește de această adresă în considerentele sentinței și o coroborează cu celelalte probe, considerând-o pertinentă, fără să observe inadvertența legată de numerele de înmatriculare.
A mai arătat că instanța de fond, în ansamblu, nu a dat nicio importanță acestor inadvertențe apărute între probele care constituie înscrisuri și depoziția martorei, îmbrățișând doar ceea ce martora a declarat. Aceste inadvertențe din înscrisurile trimise cu prilejul solicitărilor privind justificarea modalității de calcul a costurilor legate de întârzierea transportului ridică un real semn de întrebare cu privire la acuratețea modalității de calcul a acestor costuri. A mai arătat că martora s-a aflat sub jurământ, atunci când a declarat ceea ce a declarat și că și- a amintit toate aceste "greșeli";, fără însă să răspundă la întrebările contestatoarei, motivând că a uitat aspectele pe care aceasta a dorit a le dovedi, dar era în sarcina instanței să coroboreze atât mărturia cât și probele scrise.
A mai arătat că este adevărat că pe tărâmul dreptului comercial proba cu martori este admisibilă, însă, practica judecătorească și doctrina în materie au atras atenția că proba testimonială trebuie folosită cu prudență, atunci când se încearcă a se dovedi contra înscrisului.
În opinia contestatoarei, nu suntem în prezența unui fapt izolat, a unei simple greșeli de redactare, așa cum susține martora, ci "greșelile"; în cazul de față sunt mai multe, conducând spre ideea că societății contestatoare i s-a "încărcat nota de plată";. Atât depoziția martorei, pe care în fond se întemeiază întreg raționamentul instanței, atunci când admite acțiunea reclamantei, cât și depoziția celuilalt martor, nu sunt date de persoane care să fie cu totul străine de interesele în conflict, aprecierea acestor probe testimoniale trebuind făcută cu precauție și nu dându-le valoare absolută.
De asemenea, a mai arătat că sentința instanței de fond mai suferă sub aspectul că, în urma probatoriului administrat de reclamantă, nu s-a dovedit fără echivoc că în cadrul transportului care a făcut obiectul comenzii nr. 396/_, s-au aflat ambele fire la care se face referire, respectiv 76753111k000 și 76753111k335. Nu există niciun act care să confirme afirmația de față, nu s-a depus niciun document care să ateste acest lucru, de genul unei anexe la CMR sau aviz de însoțire a mărfii, sau detalierea facturii aferente mărfii transportate. Și aici, din nou, instanța de fond se bazează exclusiv pe depoziția martorilor.
Contestatoarea a arătat că critică sentința instanței de fond și cu privire la respingerea cererii de chemare în garanție făcută împotriva A. U. . A remarcat faptul că instanța de fond, în mod corect reține în considerentele hotărârii că suntem în prezența unui risc asigurat. Este absolut normală și firească hotărârea, din acest punct de vedere, atâta timp cât contestatoarea avea încheiată cu chemata în garanție o poliță de asigurare a caselor de expediții, unde, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. c din condițiile de asigurare, parte integrantă a contractului de asigurare, cazul de față reprezintă risc asigurat.
Însă, a mai arătat contestatoarea, instanța de fond a respins solicitarea contestatoarei, întemeindu-și soluția pe faptul că aceasta nu a anunțat asigurătorul în termenul stipulat în condițiile de asigurare și anume în 2 zile, termen prevăzut de punctul 31 din Cap. IX. A arătat că interpretarea absolut rigidă a instanței de fond, nu poate fi luată în considerare. Astfel, contestatoarea a deschis dosar de daună pentru acest eveniment, dosar de daună în care nu a fost pusă, până în momentul de față nicio rezoluție de admitere sau respingere. Singurul aspect discutat cu reprezentanții chematei în garanție a fost acela de a dovedi cu acte pretențiile ridicate. Astfel, dosarul de daună este și acum în stadiul deschis, nefiind finalizat. Analizând termenul din norma instituită de punctul 31 din Cap. IX al Condițiilor de asigurare, din punct de vedere teleologic, adică în conformitate cu scopul instituit de acest termen de 2 zile, se remarcă că el are ca finalitate capacitarea asiguratului de a furniza în timp util informații cu privire la
eveniment, astfel încât asigurătorul să poată să-și desfășoare propriile cercetări, în vederea acordării despăgubirilor.
A arătat că instanța de fond, în considerentele sentinței, analizează rațiunea instituirii unui astfel de termen și ajunge la concluzii absolut corecte față de termenul în cauză. Însă, cu toate că premisele sunt absolut corecte, concluzia instanței este eminamente greșită. În cazul de față, așa cum rezultă din probatoriul administrat, contestatoarea a fost înștiințată în scris prima oară despre acest eveniment în data de_ prin adresa trimisă de reclamant cu nr. 5193. În această adresă se face vorbire pentru prima dată de suma de 5.460 euro, reprezentând penalități de întârziere. În acel moment, contestatoarea a solicitat să se dovedească acest prejudiciu, modalitatea de calcul, etc. În data de_, contestatoarei i-au fost comunicate facturile de către reclamantă, fără a se justifica în vreun fel calculul prin care s-a ajuns la acel cuantum al penalităților. În data de_, contestatoarea a avizat asigurătorul cu privire la acest eveniment, chemata în garanție înregistrând avizarea de daună cu nr. 8066. Abia în data de_, reclamanta, prin adresa nr. 4172, în urma insistențelor
contestatoarei, i-a comunicat un set de acte justificative cu privire la modul în care au fost calculate penalitățile privind întârzierea transportului. În aceste condiții, în care contestatoarea trebuia să justifice cu acte avizarea de daună și cererea de despăgubire către asigurător, aceasta nu poate fi în culpă, atâta timp cât așa zisele acte justificative i-au fost comunicate la 9 luni de la comunicarea facturilor de penalizare. În ceea ce privește termenul de 2 zile instituit prin condițiile de asigurare, raportat și la prevederile art. 101 și urm. Cod de proc. civilă, contestatoarea susține că este în termen din punct de vedere al avizării asigurătorului.
A arătat că chiar dacă nu ar fi în termen, diferența de o zi nu este vătămătoare pentru interesele asigurătorului, încât să fie pusă problema respingerii dosarului de daună. De altfel, dacă asigurătorul, prin reprezentanții săi din O., ar fi interpretat atât de rigid condițiile contractuale ca și instanța de fond, ar fi respins, pe aceleași temeiuri, de mult, cererea de despăgubire și ar fi închis cazul. A arătat că analiza teleologică a rațiunii pentru care s-a instituit un astfel de termen duce la concluzia că acest termen se justifică din punct de vedere al asigurătorului, atunci când, trecând un timp destul de lung, acesta nu mai poate desfășura cercetări pentru a stabili întinderea prejudiciului, persoana responsabilă, împrejurările în care a fost produsă paguba etc. În speța de față, nici unul dintre aceste elemente nu sunt în măsură să afecteze capacitatea asigurătorului de a desfășura aceste cercetări. Faptul că contestatoarea a întârziat cu o zi avizarea de daună nu are consecințe asupra desfășurării de către asigurător a unei eventuale investigații cu privire ta fapte, împrejurări, persoane responsabile, având legătură cu cauza.
A mai arătat că, având în vedere că nu s-a dovedit că din cauza faptului că a existat o întârziere de o zi în avizarea asigurătorului și acesta a fost pus în imposibilitatea de a efectua cercetări și de a stabili întinderea prejudiciului, instanța de fond a făcut o apreciere absolut rigidă și greșită a prevederii din pct. 31 al condițiilor de asigurare și a respins pe aceste temeiuri cererea de chemare în garanție, impunându-se reformarea hotărârii și din acest punct de vedere. A mai arătat că instanța de fond a arătat că asigurătorul ar fi în drept să refuze piața dacă asiguratul îl anunță tardiv despre producerea daunei, iar această conduită îl pune pe asigurător în situația de a fi în imposibilitate de a stabili existența și întinderea prejudiciului și împrejurările producerii acesteia. A apreciat corecte aceste considerente, cu mențiunea că în cazul de față nu a existat o astfel de situație. Analizând prevederea pctului. 31 din cap. IX al condițiilor de asigurare prin prisma gramaticală și sistemică, adică coroborat cu ansamblul condițiilor și al legislației în vigoare se ajunge la concluzia că instanța de fond interpretează eronat, rigid, formalist aceste prevederi și din aceste puncte de vedere. Astfel, conform prevederilor pct. 40 din cap. IX din Condițiile de asigurare orice
nerespectare de către asigurat a obligațiilor menționate anterior, inclusiv a celei cuprinse la pct. 31, dă dreptul asigurătorului să refuze plata despăgubirilor. A da dreptul să se refuze despăgubirea, indiferent de analiza asupra textului, nu se poate confunda cu a fi obligat să refuze despăgubirea. De asemenea, a arătat că trebuie analizat și textul art. 19 din Legea nr. 136/1995, amintit de instanța de fond în considerentele sentinței, potrivit căruia asiguratul este obligat sa comunice asigurătorului producerea riscului asigurat, în termenul prevăzut in contractul de asigurare. În caz de neîndeplinire a obligației prevăzute la alineatul precedent asigurătorul are dreptul sa refuze plata indemnizației, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubei. A apreciat absolut cert faptul că prevederea legală, coroborată cu prevederea pct. 31 din Cap. IX al condițiilor de asigurare poate fi folosită ca temei al refuzului despăgubirii doar în situația în care ne găsim în prezența uneia sau
mai multor motive din cele prevăzute în teza finală a alineatului 2 al art. 19 din Legea nr. 136/1995, deoarece norma juridică analizată conține o condiție suspensivă, în sensul că dacă această condiție este la un moment dat îndeplinită, se impune respingerea cererii de despăgubire. A arătat că în cazul de față această condiție nu a fost îndeplinită, neexistând nicio probă, niciun aspect în temeiul căruia datorită întârzierii în avizarea daunei de către contestatoare, indiferent de perioada de timp scursă, să fim în prezența situațiilor în care asigurătorul "nu a putut determina cauza producerii evenimentului asigurat și întinderea pagubei";.
A arătat că greșeala instanței de fond este aceea că apreciază că termenul de 2 zile pentru înștiințarea asigurătorului ar curge din data de_, data când transportul a întârziat și contestatoarea a luat cunoștință despre eventualul eveniment. A arătat că acest considerent este eronat, atâta timp cât, chiar dacă ar avut cunoștință telefonic de întârziere, exista posibilitatea de a nu se solicita daune. Până la adresa nr. 5193/_, comunicată în_, nu s-a stabilit concret nicio sumă, vehiculându-se doar aproximări. În aceste condiții, până în momentul recepționării unor înscrisuri, nu avea rost avizarea asigurătorului. A învederat că abia în momentul primirii facturilor de la reclamantă s-a conturat existența unui prejudiciu, moment în care contestatoarea a avizat asigurătorul. Până la acel moment, nu au existat decât discuții, fără a exista o probă scrisă, estimările penalităților fiind imprecise, fără a exista vreun înscris care să poată fi uzat în fața asigurătorului. Astfel, contestatoarea nu a avizat dauna în momentul în care nu i s-au comunicat acte doveditoare, neputând aviza această daună cu motivația că "așa ne-a spus d-l M. n de la E van W. ";. Oricât de pueril suna afirmația anterioară, acesta este raționamentul instanței de fond, care concluzionează că contestatoarea a amânat avizarea daunei către asigurător mai bine de două luni, deși aceasta a fost anunțată telefonic de d-l M. n la data de_ de existența unei întârzieri, instanța de fond întemeindu-și alegația pe declarația martorului M. n.
A mai arătat că este interesant de analizat și raționamentul analitic al instanței de fond, aceasta plecând de la premise favorabile, dar ajungând la concluzii diametral opuse. Se înțelege că, dacă premisele sunt greșite, concluzia nu poate fi decât greșită, dar dacă premisele sunt corecte, concluzia nu poate fi decât corectă, în niciun caz concluzia nu poate fi greșită.
Concluzionând, contestatoarea a considerat că instanța de fond a greșit în aprecieri, analizând deosebit de formalist șl rigid temeiurile privind termenul stipulat în condițiile de asigurare, făcând o apreciere greșită a probelor, cu privire la datele la care societatea contestatoare a primit efectiv înscrisurile care fac dovada existenței unul prejudiciu, concluzionând în mod greșit că contestatoarea este în culpă și ca atare, a respins cererea de chemare în garanție, sub acest aspect sentința de fond fiind nelegală și netemeinică, consecința fiind admiterea recursului și reformarea sub acest aspect a hotărârii.
În drept, a invocat art. 318, alin. 1 prima teză, C.proc.civ.
Contestația a fost legal timbrată cu suma de 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbru judiciar.
Pentru dovedirea contestației, a arătat că înțelege să se servească de probe scrise, fără a le indica.
Prin întâmpinarea depusă la 7 ianuarie 2013, intimata SC L. E V. W.
S. a solicitat respingerea contestației in anulare formulate ca nelegala si neîntemeiata si, pe cale de consecința, menținerea in totalitate a hotărârii atacate, cu obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecata.
În susținerea poziției procesuale intimata a arătat că, cu rea-credință, în mod nelegal și neîntemeiat, înțelege contestatoarea să formuleze contestație în anulare pe motiv de eroare materială. În realitate, instanța de recurs a judecat
legal și temeinic recursul care a făcut obiectul dosarului nr._ și nu există motiv de contestație in anulare. A apreciat că eroarea materială invocată de contestatoare nu se susține, atâta vreme cât nu instanța de recurs s-a aflat în eroare, ci exclusiv recurenta H. I. T. S., care, în mod culpabil, nu și-a dat diligențele minime necesare să depună în termen util dovada plății taxei de timbru la dosar.
Intimata a mai arătat că în data de_, recurentele H. I. trans S. si Megamotor T. S. au înregistrat recurs împotriva sentinței civile nr. 10452/_
, pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca in dosar nr._, ambele solicitând in principal casarea cu trimitere spre rejudecare, respectiv, in subsidiar, modificarea sentinței atacate in sensul respingerii cererii de chemare in judecata a intimatei, fără să achite taxa judiciară de timbru corespunzătoare.
Instanța de recurs a citat recurentele, respectiv pe petenta H. I. trans S.
, pentru termenul din_, cu mențiunea platii taxei de timbru de 2130,39 lei si timbru judiciar de 20 de lei, sub sancțiunea anularii recursului ca netimbrat, anexând copia recursului M. T. S. .
La termenul din_, nefiind la dosar dovezile de plata a taxelor de timbru, reprezentanta intimatei L. E V. W. S. a invocat excepția netimbrarii recursurilor formulate de H. I. trans si Megamotor T. S. . Reprezentanta Megamotor T. S. a aratat ca nu s-a achitat taxa de timbru deoarece s-au depus, de către ambele recurente, cereri de reexaminare care nu au fost inca soluționate. Reprezentantul H. I. trans S. nu a fost prezenta, fiind depusa in numele sau la dosar, din data de 29 august 2011, întâmpinare împotriva recursului formulat de Megamotor T. S., respectiv ulterior cerere de amânare a judecații pentru motive medicale. Reprezentanta intimatei L. E V. W. S. a susținut in continuare excepția nelegalei timbrări, considerând ca, in baza art. 18, alin. 4 raportat la art 20, alin. 1 din Legea 146/1997, introducerea unei cereri de reexaminare nu scutește partea de la plata anticipata a taxei de timbru, art. 18, alin. 4 din Legea 146/1997 arătând in mod clar ca, in caz de admitere integrala sau parțiala a cererii de reexaminare, taxa de timbru se restituie total sau, după caz, proporțional cu reducerea sumei contestate.
Instanța de recurs a rămas în pronunțare cu privire la excepția nelegalei timbrări, urmând sa o respingă tocmai pentru motivul dreptului la un proces echitabil, deși instanța arată ca o interpretare literală a textului de lege ar putea conduce la soluția anularii recursurilor. Ca atare, instanța de recurs, considerând ca recurentele nu au refuzat achitarea acestor taxe, ci au contestat legalitatea cuantumului lor, nu a reținut intenția sau omisiunea platii taxei de timbru, si in spiritul dreptului la un proces echitabil, a respins excepția invocata de intimata, acordând un nou termen de judecata nr. data de 3 octombrie 2011, ora 8.00. termen pentru care părțile au fost legal citate.
A mai arătat că cererea de reexaminare a taxei de recurs pentru recurenta
H. I. trans S. a avut stabilit termen în data de 12 septembrie 2011, în dosarul nr._, pe rolul Tribunalului Comercial C., cerere care a fost soluționată în sensul respingerii ca tardivă a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru pentru recurenta H. I. trans S. .
A învederat că, la termenul din_, la apelul nominal al partilor, s-a prezentat reprezentanta recurentei intimate Megamotor T. S., respectiv reprezentanta intimatei L. E V. W. S., procedura de citare fiind legal îndeplinita. Reprezentantul recurentei H. I. trans S. nu a fost prezent și nici nu exista la dosar vreo cerere din partea avocatului reprezentant cu privire la termenul în discuție. Instanța de recurs, constatând că, prin încheierea comercială pronunțată în dosarul nr._ s-a respins in mod irevocabil cererea de reexaminare a taxei de timbru a recurentei H. I. trans S., respectiv
față de lipsa dovezii plății taxei de timbru, din oficiu, a ridicat excepția netimbrării recursului declarat de recurenta H. I. trans S., excepție cu care celelalte părți au fost de acord, solicitând admiterea ei. Ca atare, față de lipsa dovezii plății taxei de timbru, de care recurenta H. I. T. S. avea cunoștință, fiind stabilită în sarcina sa și comunicată pentru termenul din_, instanța, în temeiul art. 20, alin. 3 din Legea nr. 146/1997 republicată, a anulat recursul petentei ca netimbrat, acordând un nou termen de judecata pentru data de 14 noiembrie 2011.
A învederat că încheierea de ședință din_ cuprinde o notă potrivit căreia se arată că, după închiderea dezbaterilor, tribunalul ia act de faptul ca un domn avocat a comunicat telefonic instanței de recurs, prin intermediul prim- grefierului, că este în imposibilitate de a se prezenta la prima strigare a cauzei întrucât, deplasându-se de la O. la C. -N., circulația a fost îngreunată datorită unui accident rutier pe această rută. De asemenea, se menționează o a doua notă potrivit căreia, după închiderea dezbaterilor, se prezintă reprezentantul recurentei, care solicita reluarea cauzei. Tribunalul a comunicat reprezentantului
H. I. T. S. dispozitiile date la termenul de judecată respectiv și noul termen stabilit in cauză.
La termenul din_, instanța de recurs a luat act de timbrarea recursului recurentei Mega Motor T. S., după care a acordat cuvântul reprezentanților părților pentru susținerea recursului, rămânând în pronunțare asupra recursului. Inclusiv reprezentantul H. I. trans S. a susținut recursul
M. T. S. cu aceleași argumente pe care le-a invocat și în propria cerere de recurs, așa încât, în fapt, instanța de recurs a luat act de poziția recurentei H. I. trans S. .
In ce privește solicitarea reprezentantului recurentei H. I. trans S. de a se reveni asupra încheierii din_, in sensul de a se ține cont de faptul că, după încheierea dezbaterilor în cauză, reprezentantul recurentei s-a prezentat cu dovada plății taxei de timbru în original, a apreciat că în mod legal și întemeiat
instanța de recurs a respins această solicitare, pe de o parte, datorită faptului că încheierea din_ este una interlocutorie, iar pe de altă parte pentru că
recurenta avea suficient timp din_, când i s-a respins irevocabil cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru și până la termenul din_ să depună dovada plății în original a taxei de timbru, aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit art. 20. alin. 1 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, respectiv recurenta fusese citată cu mențiunea plății taxei de timbru încă de la termenul din_ .
A mai arătat că instanța de recurs a amânat pronunțarea pentru data de_, când a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta M. T. S.
, menținând în întregime, în mod legal și întemeiat, hotărârea pronunțată de instanța de fond.
În concluzie, intimata a arătat că instanța de recurs, în mod legal și temeinic, a înțeles să anuleze ca netimbrat recursul declarat de recurenta H. I. trans S., respectiv să respingă ca nefondat recursul recurentei M. T. S. .
A arătat că toate deciziile instanței de recurs sunt legal si temeinic fondate pe textul Codului de procedură civila. A apreciat că se poate cu ușurința observa că instanța de recurs nu a prejudiciat dreptul părților la un proces echitabil, atâta vreme cât, tocmai în sensul echității, a amânat obligația părților de a plăti taxa de timbru până la soluționarea cererilor de reexaminare, după care, firește, în măsura în care partea nu și-a dat diligența minimă necesară de a depune în termen util dovada plății taxei de timbru, a luat act de netimbrarea recursului.
A mai arătat că avocatul recurentei H. I. T. S. nu poate invoca propria culpă ca motiv de nelegalitate, respectiv motiv de strămutare. Formulând cerere
de strămutare, respectiv contestație în anulare, contestatoarea își invoca propria culpa, sub apanajul nerespectarii dreptului la un proces echitabil. Culpa avocatului recurentei H. I. T. S. consta in aceea că, deși a fost legal citata cu mențiunea plații taxei de timbru inca de la termenul din_, recurenta H.
I. trans S. nu si-a dat diligentele minime necesare pentru a depune in termen util la dosar dovada plații taxei de timbru. Din data de_, când recurentei i s- a respins irevocabil cererea de reexaminare a taxei de timbru ca tardiv introdusa si pana la termenul din_, recurenta H. I. trans S. avea suficient timp sa plătească taxa de timbru conform invederarilor instanței si sa o trimită prin posta sau sa o depună la dosar in termen util, cunoscând sancțiunea nedepunerii ei. A mai arătat că potrivit art. 20, alin . 1 din Legea 146/1997 "Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat";. Potrivit art. 129, alin. 1 din C.proc.civ. "Părțile au îndatorirea ca, in condițiile legii, sa urmărească desfășurarea si finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația sa îndeplinească actele de procedura in
condițiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau de judecător, sa-si exercite drepturile procedurale conform dispozițiilor art. 723, alin. 1, precum si sa-si probeze pretențiile si apărările."; Potrivit art. 723, al. 1 din C.proc.civ. "Drepturile procedurale trebuie exercitate cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea căruia au fost recunoscute de lege.";
A arătat că recurenta H. I. trans S. nu a respectat, in mod culpabil, aceste norme de procedura si nu s-a îngrijit sa depună in termen util dovada plații taxei de timbru.
Cat privește susținerea reprezentantului recurentei, ca la dosarul cauzei exista depusa cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare, respectiv nota telefonica cu privire la întârzierea avocatului reprezentant, urmata de cerere de redeschidere a cauzei, cerere de care instanța de recurs nu a ținut cont, intimata a arătat că la prima strigare a cauzei in cadrul ședinței din_, nu exista la dosar nicio cerere din partea reprezentantului recurentei H. I. trans S. cu privire la lăsarea cauzei la a doua strigare sau la o anumita ora. Cererea la care se refera contestatoarea a fost primita si înregistrata la dosar ulterior inchiderii dezbaterilor din cauza_, ședința din_, drept dovada stand inclusiv ordinea numerotării filelor in dosar.
A mai arătat că cererea de lăsare a cauzei pentru ora 9-9.30 a fost trimisa prin fax in data de_, ora 22.00 (aspect recunoscut insasi de contestatoare, in motivarea cererii de strămutare), adică intr-o zi de duminica, la ora 22.00. Cu alte cuvinte avocatul recurentei este uimit de ce aceasta cerere de lăsare a cauzei la a doua strigare nu a ajuns la dosar pentru ora 8.00 in data de_, insa uita sa menționeze ca trimiterea cererii s-a făcut pe faxul instanței, intr-o zi nelucratoare, la o ora târzie. A apreciat că de aici rezulta în mod evident diligenta cu care avocatul recurentei a inteles sa se îngrijească de cauza. A mai apreciat că o parte diligenta ar fi depus, cel târziu vineri,_, cererea de lăsare a cauzei la a doua strigare si s-ar fi îngrijit ca aceasta sa ajungă la dosar, impreuna cu dovada plații taxei de timbru.
Mai mult, a arătat că, asa cum rezulta si din mențiunea făcuta pe fila 89 de Ia dosar, cererea de lăsare a cauzei pentru ora 9-9.30 a fost primita la terminarea dezbaterilor, respectiv la ora 15.15, asa incat instanța de recurs nu avea de unde sa ia act de o astfel de cerere. Cat privește nota telefonica si cererea reprezentantului recurentei H. I. T. S. de a se relua cauza, si una si cealaltă au intervenit după incheierea dezbaterilor in cauza, or in acest context, o redeschidere a dezbaterilor in lipsa reprezentanților celorlalte parti ar fi fost nelegala si împotriva dreptului la un proces echitabil fata de părțile absente.
Ca atare, a apreciat că instanța de recurs, in mod legal si temeinic a procedat la consemnarea tuturor evenimentelor survenite ulterior închiderii
dezbaterilor in cauza, fara insa a reveni asupra soluționării excepției nelegalei timbrări, corect si legal luata. A mai arătat că o parte diligenta s-ar fi îngrijit ca cel puțin dovada plații taxei de timbru sa existe la dosar pentru ședința din_, mai ales in contextul in care recurenta H. I. trans a avut suficient timp pentru a face aceste demersuri.
A concluzionat în sensul că nu instanța de recurs a fost in eroare, ci partea nu si-a dat diligenta minima necesara de a depune in termen util cererea de strigare a cauzei pentru o anumita ora, respectiv dovada plații taxei de timbru.
A mai arătat că contestatoarea a invocat in motivarea cererii de stramulare, de altfel respinsa de Înalta C. e de Casație si Justiție, dispozițiile art. 104, alin. 12 din ROIIJ, potrivit căruia "La cererea partilor, instanța va putea lasă cauza Ia urma, fixând o anumita ora, când dosarul va fi strigat din nou";, însă nu a precizat faptul că orice instanța de judecata nu are cum sa dea curs unei cereri de amânare a strigării cauzei, atâta vreme cat nu are cunostinta de ea. La fel, partea nu poate imputa instanței sau registraturii instanței ca nu a înregistrat cererea in termen util, atâta vreme cat insasi partea a trimis cererea intr-o zi de duminica, la ora 22.00, fara o minima diligenta si respect fata de programul de înregistrare a actelor in instanța. Mai mult, chiar trecând peste aceste aspecte, dispozițiile art, 104, alin. 12 din Regulamentul de Ordine I. ioara al Instanțelor, nu sunt imperative, ci dispozitive pentru instanța de judecata. Cu atât mai mult, partea trebuia sa manifeste o seriozitate în prezentarea la timpul si ora cuvenita in instanța, mai ales cunoscând, in calitate de profesionist, consecința neprezentarii la termen a dovezii plații taxei de timbru - partea a fost legal citata pentru ora
8.00 pentru ședința din_ .
In concluzie, raportat la contestația in anulare formulata in temeiul art.
318. alin. 1, teza de inceput din C.proc.civ., a apreciat că aceasta trebuie respinsa ca neintemeiata, cu consecința păstrării in totalitate a deciziei contestate.
Intimata a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 318, alin. 1, teza de inceput din C.proc.civ., pentru ca greșeala nu este a instanței de recurs, ci exclusiv a recurentei H. I. T. S. . Soluția instanței de recurs respecta toate rigorile cerute de normele procedurale in vigoare.
In privința doctrinei invocate de contestatoare, intimata a arătat că, din nou, aceasta se afla intr-o regretabila eroare. Ipoteza tratata de doctrina ca motiv de contestație in anulare nu se verifica cu ipoteza din speță. Doctrina arata ca anularea recursului ca netimbrat, deși la dosar fusese depusa recipisa de plata a taxei de timbru este nelegala si se poate constitui intr-un motiv de contestație in anulare speciala. Insa, in cazul de față, la dosar nu exista, in momentul dezbaterii cauzei, nicio recipisa de plata a taxei de timbru, lipsa acestei recipise datorandu- se culpei exclusive a recurentei care, din_ - când s-a respins irevocabil cererea de reexaminare a plații taxei de timbru si pana la termenul din_, avea timp suficient sa depună dovada plații in original a taxei de timbru sau cel puțin sa incunostinteze instanța despre acest fapt, lucru pe care nu l-a făcut.
Cu privire la rejudecarea recursului in contradictoriu cu intimata, pentru motivele de netemeinicie a hotărârii pronunțata de instanța de fond, in dosarul nr._, invocata de contestatoare, a considerat-o inadmisibila, deoarece contestatoarea H. I. trans a pus concluzii in recurs in contradictoriu cu intimata, in cadrul ședinței din_, având aceeași poziție procesuala cu M.
T. S., raportat la hotărârea instanței de fond.
Toate argumentele invocate in contestația in anulare au fost expuse si in fata instanței de recurs, atât de H. I. trans S., cat si de M. T. S., instanța respingând in mod irevocabil motivele recurentelor, cu menținerea integrala a hotărârii instanței de fond.
In acest context, cel puțin in contradictoriu cu ea, a considerat ca toate motivele de netemeinicie invocate prin contestația in anulare sunt inadmisibile, deoarece ele au fost deja expuse si supuse controlului instanței de recurs, prin prisma recursului promovat de M. T. S. . (care a invocat, printre altele, aceleași motive de netemeinicie a hotărârii instanței de fond ca si H. I. T. S., in privința intimatei).
Astfel, chiar daca recursul contestatoarei H. I. trans nu ar fi fost anulat ca netimbrat, cel puțin in contradictoriu cu ea, soluția instanței de recurs ar fi fost aceeași, de păstrare a hotărârii instanței de fond.
Cum contestația in anulare nu se poate transforma intr-un recurs la recurs, coroborat cu faptul ca motivele de netemeinicie ale hotărârii instanței de fond au fost expuse deja de H. I. trans - prin prisma recursului M. T. - si au format obiectul controlului instanței de recurs, cel puțin in contradictoriu cu ea, a considerat ca nu se poate relua analiza acestor motive de netemeinicie.
Chiar trecând peste aceste aspecte procedurale, a considerat ca motivele invocate de contestatoare sunt neîntemeiate, facand trimitere la întâmpinarea si concluziile scrise depuse de ea în dosarul de recurs.
A apreciat că hotărârea instanței de fond este legala si temeinica, motiv pentru care, in mod corect, a fost păstrată integral de instanța de recurs.
A apreciat că în mod eronat critică contestatoarea hotărârea instanței de fond pe motivul ca prejudiciul nu a fost corect apreciat, respectiv ca au existat inadvertențe cu privire la data unor mailuri prin care se comunica cuantumul prejudiciului. Deși a contestat caracterul cert si direct al prejudiciului suferit de ea, a apreciat că alegațiile contestatoarei sunt nefondate, in condițiile in care
intimata a făcut dovada existentei si certitudinii prejudiciului prin proba cu înscrisuri: e-mailuri schimbate intre societățile implicate prin care se informează cu privire la cuantumul si determinarea prejudiciului; tabel detaliat de evaluare a costurilor comunicat de firma Leoni, factura de dauna, ordinul de plata al facturii de dauna care dovedește neechivoc existenta unui prejudiciu in patrimoniul intimatei; extras de pe bursa de transport cu privire la parata H.
I. T. S. ; interogatoriul pârâtei H. I. T. S. ; proba cu martorii Gavril M. n si M. P., ambii dând explicații pertinente cu privire la criteriile de evaluare a pagubei.
A mai arătat că martorul Gavril M. n, in calitate de profesionist in materia industriei auto, a confirmat caracterul intemeiat al modului in care s-a făcut evaluarea pagubelor de către firma Leoni S., indicând si o prezentare comparativa de preț in acest sens, din care rezulta ca pagubele au fost evaluate echilibrat si proporțional cu paguba efectiv suferita.
A învederat că martora M. P., in mod intemeiat a dat detalii cu privire la modul in care s-au evaluat costurile, declarația acesteia fiind una pertinenta, iar concluziile reținute de instanța de fond pe marginea ei fiind corecte.
A apreciat că recurenta interpretează eronat declarația martorei M. P., vrând sa sugereze ca, neexistand un gol de producție in sensul unei întreruperi in totalitate a fluxului tehnologic, firma Leoni S. nu este îndreptățită la cuantumul comunicat al daunelor. În realitate, martora chiar a arătat ca, pentru diminuarea pagubelor in livrarea produselor către alte firme din Germania, societatea Leoni S.
, in condițiile neprimirii la termen a unor fire esențiale si pentru a se feri de un prejudiciu si mai mare, a procedat la modificarea unui tip de fir existent in stoc, pentru a-i înlocui pe unul dintre firele care au fost livrate cu întârziere, obtinandu-se astfel un timp de oprire a producției de doar 2 ore in loc de 7 pentru acel tip de fir. Asa se explica de ce pentru firul 76753111k335, timpul de ore de întârziere este facturat la 2 ore/operator, respectiv pentru firul 76753111k000, timpul de ore de întârziere este facturat la 7 ore/operator. Cu alte cuvinte,
costurile de stop producție, cuantificate la 15 euro/ora, au fost facturate circumstanțial, in funcție de orele de întârziere in producție pe fiecare fir, si nu la nivelul unei întreruperi totale a fluxului tehnologic, asa cum sugerează recurenta. Faptul ca societatea Leoni a recurs la artificii de genul modificării unor fire existente in stoc, ceea ce presupune implicit un efort material, uman si logistic suplimentar, in incercarea de reducere a pagubei, nu inseamna ca societatea nu trebuie sa fie despăgubită pentru paguba produsa. Recurenta H. I. trans S. si- a încălcat grav obligațiile contractuale, printre altele, întârziind cu livrarea transportului, in condițiile in care termenul prevăzut era unul esențial, aspect dovedit neechivoc prin CMR-ul aferent transportului, iar consecințele prejudiciabile ale acestui fapt au fost si trebuiau sa fie reparate.
A mai arătat că contestatoarea a sugerat cu rea credinta ca intimata ar fi comunicat cu întârziere actele care au stat la baza evaluării prejudiciului, abia in data de_, prin adresa nr. 4172, când, in realitate, aceasta a sesizat constant recurentei H. I. T. S., atât telefonic, cat si in scris, detalii despre evaluarea pagubei, asa cum rezulta si din adresele cu nr. 5193/_ (s-a comunicat valoarea prejudiciului), 6416/_ (s-a făcut comunicarea actelor deținute de ea pana la acel moment), care premerg adresei 4172/_, respectiv celelalte probe administrate - proba cu martorul Gavril M. n - din care rezulta ca intimata a încercat in mod constant sa justifice recurentei pretențiile sale, prin comunicarea actelor si acordarea explicațiilor necesare cu privire la modalitatea de evaluare a pagubei.
A învederat că recurenta H. I. T., in mod nefondat, plasează suspiciuni asupra obiectivitătii martorei M. P., inclusiv aspra interpretării asupra e-mail-urilor care conțin eroarea de data de la filele 120-123 din dosar, arătând ca, atunci când se trimite un mail, data este generata automat, fara sa se mai poată interveni asupra acesteia. Totuși, recurenta nu studiază suficient de bine înscrisurile si nu observa ca e-mailurile au fost trimise in_, deci ulterior comenzii 396/_, respectiv ulterior descărcării cu întârziere a mărfurilor din_, la un interval de timp rezonabil pentru cuantificarea pagubei de către destinatar. Ca atare, tocmai generarea automata a datei din e- mail_ . sugerează ca data cuprinsa in explicații 13-_ este una eronata. A arătat că dovada insurmontabila a lipsei oricăror înțelegeri frauduloase intre ea si firma Leoni S. se probează prin extrasele din evidentele informatice ale beneficiarei Leoni referitoare la avizele de insotire a mărfurilor pentru firele 76753111K000 si 76753111K335, respectiv avizele nr. 80550741 si nr. 80550749, avize care apar notate si pe CMR-ul nr. 1421 la rubrica nr. 5, documente anexate, secțiune destinata indicării avizelor de însoțire a mărfurilor (lieferscheln) 80550741, 749 etc.
A concluzionat în sensul că pentru mărfurile transportate prin CMR-urile anexa, inclusiv firele in discuție, s-au emis avize de insotire a mărfurilor care apar notate si pe CMR si care trebuiesc păstrate in evidenta destinatarului transportului, cu indicarea datei de primire. Pentru firele 76753111K000 si 76753111K335 au existat livrări numai in datele indicate in tabel, nicidecum in perioada 13-_ . Se observa ca pentru firul 767531111k000 livrarea din_ a fost insotita de avizul de însoțire a mărfii 80550741, respectiv 80550749, iar pentru firul 76753111K335, avizul 80550741 din_, avize care se coroborează cu informațiile trecute pe CMR-ul nr. 1421. Ca atare, pentru firele in discuție, nu puteau exista întârzieri in data de 13-_ . cum, de altfel, nu au existat alte intarzieri, ceea ce conduce la concluzia că informația din mail-ul din_ cu privire la data cuprinde o eroare materiala, respectiv intre ea si firma Leoni S. nu au existat niciun fel de înțelegeri frauduloase cu privire la cuantificarea prejudiciului. De altfel, ea nu a achitat factura emisa de firma Leoni
imediat, ci numai după ce a primit explicații cu privire la evaluarea prejudiciului.
Cu toate acestea, a arătat că recurenta H. I. T. neglijează probatiunea existentă la dosarul de fond, respectiv extrasele din contabilitatea Leoni S., asa cum de altfel, neglijează si celelalte materiale probatorii administrate, ajungând la concluzia vădit eronata ca ar fi existat o înțelegere frauduloasa intimată si destinatarul mărfii.
A mai arătat că contestatoarea recurentă afirma neîntemeiat ca intimata nu ar fi dovedit neechivoc faptul ca, in cadrul transportului care a făcut obiectul comenzii nr. 396/_, s-ar fi aflat ambele fire 76753111K000 si 767531111k335, in condițiile in care chiar prin inscrisurile de la filele 146-148 din dosarul de fond, intimata a făcut dovada insurmontabila a acestui fapt, potrivit explicațiilor de mai sus. A apreciat că recurenta contestatoare incearca sa- si ascundă culpa procesuala, arătând ca reclamantului ii revine sarcina probei si
instanței rolul activ, sugerând, in mod cu totul nefondat, ca probatoriul administrat este insuficient, iar de acest aspect se fac vinovate ea, care nu a administrat probe si instanța, care nu si-a manifestat rolul activ. In realitate, intimata a administrat probatoriu suficient pentru dovedirea condițiilor răspunderii contractuale, constând in înscrisuri, interogatoriu si proba cu martori, iar instanța de fond si-a manifestat in permanenta rolul activ, prin intrebarile adresate martorilor si explicațiile solicitate partilor cu privire la obiectul litigiului. Pe de alta parte, întrebata fiind de instanța de judecata despre probele pe care dorește sa le administreze in probatiune, in susținerea poziției de respingere a cererii introductive, parata H. I. T. S. nu a solicitat alte probe dacat interogatoriul intimatei, respectiv proba cu expertiza, la care ea insasi a renunțat. A învederat că nici chiar la momentul formulării contestației în anulare contestatoarea nu a indicat probatiunea pe care a considerat-o necesara a se administra, pentru a se răsturna probatiunea făcuta de ea.
Întâmpinarea formulată de intimata SC L. E V. W. S. nu a fost motivată separat în drept.
În cauză a formulat întâmpinare și intimata SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE A. SA, solicitând respingerea contestației în anulare ca netemeinică.
Referitor la soluția instanței de recurs de a anula recursul declarat de SC H.
I. T. S., ca netimbrat în ședința publică din 3 octombrie 2011, a arătat că nu suntem în prezența unei erori materiale a instanței, pentru a fi admisibilă contestația. În acest context, a invocat art. 20 din Legea nr. 146/1997, arătând că în situația în care reprezentantul recurentei H. I. T. S. nu s-a prezentat cu dovada achitării taxei judiciare de timbru până la închiderea dezbaterilor, pe bună dreptate instanța de recurs a anulat recursul ca netimbrat, iar contestația în anulare este inadmisibilă.
Pe fondul raporturilor juridice, a arătat că, în conformitate cu art. 969 C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante și a arătat că asigurata sa, contestatoarea SC H. I. T. S., a avizat-o în legătură cu producerea riscului asigurat la mai bine de 2 luni de la producerea lui, cu încălcarea clauzei contractuale referitoare la termenul de avizare, contrar art. 19 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 136/1995. A mai arătat că această întârziere este
imputabilă în totalitate pârâtei contestatoare și a pus-o în imposibilitatea de a cerceta în timp util cauzele care au determinat defecțiunea mijlocului de transport, refuzul său de plată fiind astfel justificat.
În drept, a invocat art. 115-118 C.proc.civ.
La termenul din 16 ianuarie 2013, contestatoarea a depus o precizare a contestației în anulare, prin care a arătat că înțelege să extindă contestația și
împotriva încheierii de ședință pronunțate de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ la termenul din 3 octombrie 2011, prin care a fost anulat ca netimbrat recursul său.
Contestatoarea a depus la dosar cererea sa de comunicare a deciziei atacate, înregistrată la data de 3 februarie 2012, cuprinzând și dovada comunicării deciziei la 6 septembrie 2012, precum și dovada expedierii printr-un curier rapid a prezentei contestații la 24 septembrie 2012 (f.40-41).
Analizând contestația în anulare formulată prin prisma dispozițiilor art.
317-321 C.proc.civ., tribunalul reține următoarele:
Prin încheierea pronunțată la 3 octombrie 2011 în dosarul nr._, Tribunalul Specializat C. a anulat ca netimbrat recursul formulat de recurenta SC H. I. T. S. împotriva sentinței civile nr. 10452/17 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr._ de către Judecătoria Cluj-Napoca.
Prin decizia civilă nr. 692/2011 pronunțată la data de 28 noiembrie 2011 în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta SC M. T. S. împotriva sentinței civile nr.10452/2011 pronunțată la data de 17 iunie 2011, în dosarul nr._, de către Judecătoria Cluj-Napoca, care a fost menținută în întregime și au fost obligate recurentele SC M. T. S. și SC H. I. T. S., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatei SC L. E V. W. S., în cuantum de 2.000 lei, reprezentând onorariu avocațial.
În conformitate cu prevederile art. 319 C.proc.civ., contestația se introduce la instanța a cărei hotărâre se atacă. Contestatia se poate face oricând înainte de
începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b sau c. Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la
îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Atât încheierea din 3 octombrie 2011, cât și decizia civilă nr. 692/28 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul Specializat C. sunt hotărâri irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, astfel încât contestația în anulare putea fi introdusă de contestatoarea SC H. I.
S. în termen de 15 zile de la data când a luat cunoștință de hotărâre.
Astfel cum rezultă din cea de a doua notă din cuprinsul încheierii din 3 octombrie 2011, la data de 3 octombrie 2011, după închiderea dezbaterilor, reprezentantului recurentei SC H. I. T. S. i s-au adus la cunoștință dispozițiile instanței de la acel termen de judecată. În consecință, termenul de a ataca încheierea respectivă a început să curgă pentru SC H. I. T. S. la data de 3 octombrie 2011 și s-a încheiat la 19 octombrie 2011.
În ceea ce privește decizia civilă nr. 692/28 noiembrie 2011, tribunalul are în vedere faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 102 C.proc.civ., termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel, însă termenele încep să curgă și împotriva părții care a cerut comunicarea, de la data când a cerut-o.
Echipolența stabilită de art. 102 alin. 2 între cererea de comunicare a unei hotărâri și comunicarea efectivă a hotărârii, care marchează și momentul de la care începe să curgă termenul de atacare a ei, se fundamentează pe ideea că, de la momentul la care o parte cere comunicarea unei hotărâri, cunoaște existența ei și, deci, cunoaște soluția (dispozitivul hotărârii) pe care o (îl) atacă.
În consecință, formularea de către contestatoarea SC H. I. T. S. a cererii de comunicare a deciziei civile nr. 692/28 noiembrie 2011 marchează momentul de la care termenul de 15 zile pentru formularea contestației în anulare a început să curgă pentru contestatoarea SC H. I. T. S., acest termen
împlinindu-se la 19 februarie 2012 (duminica) și prelungindu-se până în ziua de 20 februarie 2012.
Prin formularea prezentei contestații în anulare împotriva deciziei civile nr. 692/28 noiembrie 2011 la 24 septembrie 2012, respectiv împotriva încheierii civile din 3 octombrie 2011 la 16 ianuarie 2013, contestatoarea a inițiat demersul său de control judiciar extraordinar cu încălcarea termenelor imperative stabilite în acest sens de dispozițiile art. 319 alin. 2 C.proc.civ., motiv pentru care tribunalul, în temeiul dispozițiilor legale mai sus arătate, va respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC H. I. T. S. împotriva deciziei civile nr. 692/28 noiembrie 2011 pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC
H. I. T. S. împotriva deciziei civile nr. 692/28 noiembrie 2011, pronunțată în dosarul nr._ de către Tribunalul Specializat C., în contradictoriu cu intimatele SC L. E V. W. S., SOCIETATEA DE ASIGURARE REASIGURARE
A. SA și SC M. T. S. . Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||
N. K. În CO, semnează | F. | M. | D. D. A. B. În CO, semnează | În CO, semnează |
președintele instanței | președintele instanței | primul grefier |
Red.2.ex. FIM/MM/_
| ← Decizia civilă nr. 210/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 545/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
