Decizia civilă nr. 545/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 545/2013
Ședința publică din 16 octombrie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. U. JUDECĂTOR V. C. JUDECĂTOR I. P.
GREFIER L. C. A.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurent reclamant S. O. V. I. G. S. împotriva Sentinței civile nr. 489/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar civil nr._ în contradictoriu cu intimat pârât M. G., având ca obiect pretenții acțiune în regres.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu intimatul pârât M. G. . S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată recursul la prim termen, declarat în termen, motivat.
De asemenea, se constată că recurentul a fost citat pentru acest termen cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat.
Întrucât recurentul reclamant nu s-a conformat dispozițiilor anterior menționate, instanța invocă din oficiu excepția netimbrării recursului.
Tribunalul, constatând că nu sunt alte cereri, precum și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, reține cauza în pronunțare cu privire la excepția netimbrării recursului.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sent.civ.nr.489/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dos.civ.nr._ s-a admis excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată din oficiu și, în consecință:
S-a respins, ca prescris dreptul la acțiune, cererea formulată de reclamanta S. "O. V.
I. G. "; S.
în contradictoriu cu pârâtul M. G.
având ca obiect pretenții (acțiune în regres).
S-a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de_ a avut loc un eveniment rutier comis pe DJ 172 în care au fost implicate autoutilitara marca IVECO cu nr._ condus de numitul Tomoioagă Ștefan și autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ condus de pârâtul M. G. . Astfel, la un moment dat pârâtul M. G. a pătruns pe contrasens, a acroșat autoutilitara_ după care și-a continuat drumul, fără a opri.
În acest context a fost sesizată Poliția orașului Năsăud care a oprit pe pârât în trafic ocazie cu care s-a constatat și faptul că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Prin fapta sa, pârâtul a cauzat un prejudiciu reclamantei ce se ridică la suma de 1638 lei reprezentând contravaloarea reparațiilor autoutilitarei marca Iveco.
Astfel, în baza Poliției de asigurare Seria C nr. 7. din_, cu valabilitate în perioada_ -_, reclamanta a achitat asiguratului Afin Leasing IFN S., proprietar al autoutilitarei, aflată în utilizarea S. Ciotu S.R.L. M. ei, contravaloarea acestor reparații în sumă totală de 1638 lei.
Raportat la situația de fapt astfel reținută, în analizarea excepției ridicată instanța are în vedere că în conformitate cu art. 1 alin.1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege iar potrivit alin.2 odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii .
Potrivit art. 3 din același act normativ termenul prescripției este de 3 ani iar în conformitate cu art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fata ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
În speță, așa cum rezultă din starea de fapt susmenționată, fapta ilicită ca izvor de prejudiciu s-a comis la data de_ dată la care s-a aflat și autorul acesteia, responsabil de paguba produsă prin evenimentul rutier, astfel cum asiguratorul recunoaște chiar prin cererea de chemare în judecată. În speță, termenul prescripției dreptului la acțiune începe astfel să curgă de la data de_ și s-a împlinit la_ .
Ori, acțiunea a fost promovată de reclamantă abia în luna decembrie 2012 (conform plicului de expediere) fiind înregistrată la instanță la_ .
La data formulării acțiunii (luna decembrie 2012), termenul de prescripție era astfel împlinit cu mult.
Pentru considerentele expuse se va considera întemeiată excepția ridicată și în baza textelor de lege citate se va admite excepția urmând să se respingă acțiunea ca fiind prescris dreptul la acțiune al reclamantei atât pentru obligația principală de plată cât și pentru obligațiile accesorii de plată .
Se impune precizarea faptului că în speță instanța a considerat ca fiind aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, raportat la prevederile art. 201 din Legea nr. 271/2011 în conformitate cu care prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
În speță, prescripția a început să curgă de la data de_ când erau încă în vigoare prevederile Decretului nr. 167/1958. În consecință, raportat la textul de lege citat, actul normativ aplicabil în cauză este acest decret.
Deoarece culpa procesuală aparține reclamantei, care a promovat acțiunea după împlinirea termenului de prescripției extinctivă, în baza art. 274 Cod procedură civilă se va respinge ca neîntemeiată cererea acesteia de obligare a pârâtului la cheltuieli de judecată.
Pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sent.civ.nr.489/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dos.civ.nr._ a declarat recurs SC O. V. I. G. SA în contradictoriu cu intimatul M. G., solicitând admiterea recursului și în consecință casarea sentinței atacate cu trimiterea spre rejudecare instanței de fond în temeiul art.312 C.pr.civ.
In motivarea recursului susține că în fapt, prin sent.civ.nr.489/2013 Judecătoria Năsăud a admis excepția prescripției dreptului la acțiune al recurentei și pe cale de consecință s-a respins ca prescrisă acțiunea în regres înregistrată pe rolul Judecătoriei Năsăud la data de_ de recurentă.
Consideră recurenta că sentința atacată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Raportul la excepția prescripției dreptului la acțiune.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului recurentei la acțiune în sens material, considerând că termenul de prescripție aplicabile în speță este cel general, prev.de art.3 din decr.nr.167/1958, termen calculat de la data la care păgubita AFIN LEASING IFN a cunoscut atât paguba, cât și persoana care răspunde de pagubă, pârâtul M. G. .
Consideră că instanța în mod corect a reținut termenul de prescripție aplicabile în speță ca fiind cel de 3 ani, însă data de la care se calculează acest termen nu este cea a accidentului, în speță data de_, ci data la care recurenta a efectuat plata către asigurat, și anume data de_ .
Recurenta își întemeiază afirmația pe prev.art.7 din decr.nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, care statuează că "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită";. Ori, așa cum reiese și din art.22 din Legea nr.136/1995,
dreptul asigurătorului de a se subroga în drepturile asiguratului se naște doar din momentul în care societatea de asigurare a efectuat plata către asiguratul său. Având în vedere faptul că dreptul la acțiune se naște doar de la data plății, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune, se poate observa faptul că în cauza de față termenul de prescripție a început să curgă de la data de 5 octombrie 2009, data la care recurenta a efectuat plata sumei de 1.638,00 către asiguratul său, AFIN LEASING IFN SA.
În sensul calculării termenului de prescripție de la data efectuării plății s-a pronunțat și Curtea Supremă de Justiție - Secția Comercială prin Decizia nr.3341/2003 pronunțată în dos.nr.832/2003, decizie în considerentele căreia s-a reținut că "în speță este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, calculat de la data de 29 august 1997, data efectuării plății către asigurat…";.
Aceeași dată de la care începe să curgă termenul de prescripție este reținută și de către Curtea de Apel B. - Secția a V-a Comercială prin decizia nr.299 din 29 iunie 2011, în considerentele căreia instanța a statuat că "Dreptul de regres al asigurătorului este un drept de creanță propriu, transferat în patrimoniul său. Pornind de la definiția generală a prescripției, stingerea dreptului la acțiune neexercitat în termenul de prescripție, și de la rolul acesteia, de sancțiune pentru pasivitatea titularului dreptului, termenul de prescripție al dreptului la acțiune al asiguratorului nu poate începe să curgă de la aceeași dată de la care curgea și pentru păgubit întrucât dreptul de regres, și în consecință dreptul la acțiune, se naște abia la momentul plății îndemnizației. De la data plății, asigurătorul se poate întoarce împotriva celui responsabil, din acest moment putând fi sancționat pentru pasivitate";.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța de fond trebuia să se raporteze și la prevederile legale cuprinse în art.720/1 alin.1(1/1) Cod proc.civ., conform cărora "termenul de prescripție a dreptului la acțiune pentru dreptul litigios supus medierii sau concilierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de 3 luni de la începerea ei";.
Având în vedere faptul că plata despăgubirilor s-a efectuat la data de 5 octombrie 2010 și că în speță sunt incidente prev.art.720/1 alin.1 C.pr.civ., iar în baza acestora termenul de prescripție sa prelungit cu 3 luni, prin suspendarea cursului prescripției odată cu invitația la conciliere, consideră că acțiunea în regres înregistrată la data de 27 decembrie 2012 a fost promovată în termen legal, motiv pentru care se impunea admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Din cele expuse mai sus, rezultă fără putință de tăgadă faptul că acțiunea este introdusă în termenul de prescripție, că instanța în mod eronat a dispus respingerea acțiunii ca fiind prescrise, motiv pentru care solicită să se dispună prin decizia pe care se va pronunța admiterea recursului și pe cale de consecință casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea soluționării pe fond a cauzei.
Raportat la fondul cauzei menționează următoarele:
In fapt, la data d_, numitul Tomoioagă Ștefan, în timp ce se deplasa cu autoutilitara marca Iveco, modelul Daily 35C10, având numărul de înmatriculare_, pe DN 17D, în direcția Salva-Chiuza, iar pe DJ 172 a avut loc un eveniment rutier cauzat de către pârâtul M. G., ce se afla la volanul autovehiculului având nr.de înmatriculare_, ocazie cu care a pătruns pe contrasens, a avariat autovehiculul anterior menționat, după care și-a continuat drumul fără a oprit.
Starea de fapt și atribuirea unei culpe exclusive aparținând pârâtului M. G. în producerea evenimentului rutier sunt menționat în adresa nr.701/_, emisă de către Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de Poliție al jud.Bistrița-Năsăud, Postul de Poliție Nimigea. Aceeași adresă precizează faptul că, în ciuda faptului că pârâtul nu a oprit la locul producerii avariilor, s-a luat legătura cu Poliția orașului Năsăud, ocazie cu care a fost oprit în trafic, constatându-se, totodată, faptul că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice, motiv pentru care i s-a întocmit dosar de cercetare penală.
La momentul producerii evenimentului rutier, autoutilitara pe care a avariat-o pârâtul M.
G., marca Iveco, modelul Daily 35C10, având numărul de înmatriculare_, aflat în proprietatea SC Afin Leasing IFN SA și în utilizarea SC Ciotu SRL, avea încheiată o asigurare facultativă a autovehiculelor, materializată în polița seria C, nr.7., emisă de către SC O. V.
G. SA.
Având în vedere:
întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale:
fapta ilicită - producerea evenimentului rutier mai sus descris;
prejudiciul - pagubele produse autoutilitarei marca Iveco, modelul Daily 35C10, având numărul de înmatriculare_, suportate de către asigurătorul de bunuri, SC O. V. I. G. SA;
raportul de cauzalitate faptă ilicită-prejudiciu - rezultă din speță, acroșarea de către pârâtul
G. a autovehiculului menționat, impunând soluțiile tehnice precizate în devize pentru a aduce vehiculul asigurat de către recurentă la starea anterioară.
Culpa pârâtului M. G. rezultă din adresa nr.701/_, emisă de către Ministerul Administrației și Internelor, Inspectoratul General al Poliției Române, Inspectoratul de poliție al jud.Maramureș, Postul de Poliție Nimigea.
La solicitarea asiguratului-păgubit, recurenta a fost obligată a suporta contravaloarea reparațiilor la autovehiculul menționat, despăgubirea fiind în cuantum de 1.638,00 ron achitată cu OP nr.1205/_ (conform extras de cont_ ).
Aplicabilitatea în speță a prev.art.22 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, în limitele îndemnizației plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului sau al beneficiarului asigurării contractelor răspunzători de producerea pagubei, în cazul de față contra pârâtului M. G., pentru recuperarea acestei sume, reclamanta a convocat pârâtul la conciliere directă, dovada comunicării acesteia, aflându-se la dosarul cauzei, în temeiul art.720/1 C.pr.civ., comunicându-i, totodată și dovezile și temeiul juridic al pretențiilor, însă aceasta nu a formulat obiecții, ignorând totalmente demersurile recurentei, motive pentru care a fost nevoită să formuleze prezenta acțiune.
Referitor la petitul de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale a remuneratorii de la data introducerii prezentei până la pronunțarea hotărârii, precizează următoarele:
conform art.1 alin.2 din Ordonanța nr.13/24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul bancar, dobânda datorată de debitorul obligației de a da o sumă de bani la un anumit termen, calculată pentru perioada anterioară împlinirii termenului scadenței obligației este denumită dobândă remuneratorie.
art.2 din actul normativ, menționat precizează că în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi remuneratorii și/sau penalizatoare, după caz, și în absența stipulației exprese a nivelului acestora de către părți, se va plăti dobânda legală aferentă fiecăreia dintre acestea.
conform art.3 alin.1 din OG. nr.13/2011, rata dobânzii legale remuneratorii se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință a Băncii Naționale a României, care este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administrație a BNR.
Raportat la petitul prin care s-a solicitat actualizarea despăgubirii cu dobânda legală penalizatoare pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii și până la data plății efective, își fundamentează solicitarea pe următoarele prevederi:
art.1 alin.3 din OG nr. 13/2011, conform căruia dobânda datorată de debitorul obligației bănești pentru neîndeplinirea obligației respective la scadență este denumită dobândă penalizatoare;
art.3 alin.2 din același act ce precizează că rata dobânzii legale penalizatoare se stabilește la nivelul ratei dobânzii de referință, plus 4 puncte procentuale.
Având în vedere cele expuse mai sus, consideră că se impune admiterea prezentului recurs și pe cale de consecință casarea sentinței recurate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare ori modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii în regres așa cum a fost formulată.
In drept, invocă prev.art.998 și 999 C.civ., art.112 și urm.C.pr.civ., art.720/1 C.pr.civ., art.22, art.58 din Legea nr.136/1995 privind asigurările și reasigurările, art.1, alin.2, art.2, art.3 alin.1 din OG nr.13/24 august 2011 privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar fiscale în domeniul bancar, precum și orice alte acte normative la care sa făcut referire la cuprinsul prezentului recurs.
Examinând actele și lucrările dosarului
, tribunalul reține că recursul nu a fost timbrat, că taxa judiciară de timbru și cu timbru judiciar, motiv pentru care s-a dispus citarea recurentei de a timbra recursul cu taxă judiciară de timbru de 4 lei și cu timbru judiciar de 0,l5 lei în conformitate cu disp.art. ll alin.2 liniuța a 5-a din Legea nr.l46/l997 și cu prev.art. 3 alin.l din OG nr. 32/l995.
Deși recurenta a fost citată cu mențiunea timbrării, nu a înțeles să dea curs solicitării instanței și nici nu a formulat cerere de reexaminare în condițiile prevăzute de art.l8 din Legea nr.l46/l997.
Având în vedere această împrejurare precum și caracterul imperativ al dispozițiilor legale în materie, tribunalul în baza prev.art. 20 din legea citată urmează să anuleze ca netimbrat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul declarat de intimata SC O. V. I. G. SA cu sediul în mun.B., str.Grigore Mora nr.23, sector I, în contradictoriu cu pârâtul-intimat M. G. domiciliat în localitatea Ș., nr.1342, jud.Bistrița-Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2013.
PRESEDINTE, | JUDECATORI, | GREFIER, | |||
I. U. V. | C. | I. P. | L. | C. | A. |
Ch.V./VF/CR
2 ex./4 XI 2013.
Jud.de fond: M. D.M.
| ← Decizia civilă nr. 72/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 750/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
