Decizia civilă nr. 925/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ nr. 925/R
Ședința publică din_ Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. G.
Judecător: M. P. Judecător: M. H.
G. ier: E. -A. I. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă SC T.
S. SA, cu sediul în C. N., Calea D. nr. 114, județul C., împotriva sentinței civile nr. 486/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC DS, cu sediul în B. M., str.
O. nr. 4, județul M., având ca obiect pretenții.
Se constată că toate susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când s-a dezbătut cauza, încheiere care face parte integrantă din decizie. Pronunțarea soluției a fost amânată pentru termenul din_ ,_, apoi pentru termenul de astăzi, când instanța în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie.
T.
Deliberând asupra recursului de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 486/2013 pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosar nr._ s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta SC D.
S., în contradictoriu cu pârâta SC T. S. SA, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei 13.367,79 lei c/val. cantității de 1.297 kg cupru sustras la data de_ precum și dobânda legală aferentă acestui debit începând cu data de_ și până la data plății integrale și cheltuieli de judecată de 916 lei.
Pentru a hotărî astfel prima instanță reține în considerentele sentinței următoarele: în baza contractului de prestări servicii de monitorizare și intervenție, pârâta avea obligația de a asigura paza bunului aflat în incinta societății reclamante și de a interveni cu echipajele proprii în cazul producerii unor evenimente.
Astfel că în urma evenimentului (furt) produs în data de_ s-a constatat o pagubă în dauna societății reclamante evaluate la suma de 13.367,79 lei reprezentând cantitatea de 129 kg deșeu cupru sustrase.
Din constatările făcute la fața locului rezultă că pârâta nu și-a executat corespunzător obligația asumată în contract existând o faptă ilicită imputabilă acesteia.În ceea ce privește raportul de cauzalitate între fapta și prejudiciul produs, art. 1082 cod civil arată că debitorul este îndatorat la plata de daune interese în afară de cazul în care neexercitarea, executarea necorespunzătoare sau cu întârziere provin dintr-o cauză străină exoneratoare (forța majoră sau caz fortuit), iar în materie contractuală existența raportului de cauzalitate este prezumată de lege.În speța de față nu există vreo cauză străină exoneratoare de răspundere (forța majoră sau caz fortuit).
Pârâta SC T. S. SA a formulat recurs
prin care a solicitat în principal casarea sentinței pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod procedură civilă de la 1865 și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă de la 1865. În subsidiar a solicitat modificarea în tot a sentinței și rejudecând cauza să se dispună respingerea cererii, cu obligarea SC DS la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
În susținerea motivelor care susțin casarea sentinței recurente-pârâtă invocă nemotivarea sentinței întrucât din considerentele expuse de către prima instanță nu rezultă din ce constatări la fața locului a rezultat culpa reclamantei, cine a constatat-o și care sunt probele care fundamentează această constatare care nu există la dosarul cauzei.
Din motivarea sentinței nu rezultă care sunt argumentele invocate de către pârâtă pentru respingerea cererii și care s-au fundamentat în rapoarte electronice de eveniment, care arătau ora și minutul la care echipa de intervenție a ajuns la obiectiv, documente care atesta fără putința de tăgada faptul că s-a intervenit foarte prompt la obiectiv. De asemenea, din raportul electronic cu intervențiile rezultă clar ora alarmei, ora sosirii la obiectiv precum și timpul de intervenție.De asemenea instanța de fond nu precizează nimic cu privire la faptul că la câteva zile după producerea evenimentului, la intimata SC DS s-a deplasat un reprezentant al societății, care a solicitat vizionarea înregistrărilor video din data de_ . S-a constatat faptul ca în noaptea respectivă camerele video au fost oprite pentru circa 4 ore. Oprirea camerelor de luat vederi se poate realiza prin doua modalități: oprirea directa a camerei, situație în care s-ar fi înregistrat pe cameră persoana care a oprit camera, sau din birou.
Nu s-a ținut cont de asemenea de faptul că nici până la momentul pronunțării hotărârii IPJ nu a comunicat procesul-verbal de constatare a efracției nici reclamantei și nici SC ARDAF SA B. M. (asigurătorul subscrisei societăți), chiar dacă acest proces-verbal trebuia depus la dosarul de daună deschis la SC ARDAF SA.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că obligația SC T. S. SA rezultată prin contract este o obligație de diligență, prin care societatea se obligă să ajungă la obiectiv prompt, ceea ce a și făcut, însă nu poate garanta că în acest interval, de la declanșarea alarmei și până la intervenția la obiectiv nu se poate produce vreun prejudiciu societății reclamante.
Prima instanța nu a indicat probele care au creat instanței convingerea că se impune admiterea cererii reclamantei SC DS și care au fost motivele pentru care nu s-au luat în calcul apărările formulate de pârâtă.
Maniera extrem de succintă în care se exprimă considerentele soluției face hotărârea dată criticabilă din perspectiva legalității, în măsura în care nu creează transparență asupra silogismului judiciar care explică și justifică dispozitivul și nu arată, la situația concretă supusa judecării care a fost parcursul logic al concluziei exprimate.
Se poate observa că instanța de fond nu a argumentat apărările pârâtei formulate atât în scris, cât și susținute oral, limitându-se la o singură fraza în analizarea probelor dosarului, neefectuând un examen propriu și obiectiv al probelor și mijloacelor de probă și nerăspunzând detaliat criticilor formulate.
Un proces civil finalizat prin hotărârea care dezleagă fondul, cu garanțiile date de art. 6.1 din Convenția Europeana privind Drepturile Omului, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Altfel spus, aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale pârților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt (a se vedea hot. CEDO din_ in cauza A. ina c. României si hot. CEDO din_ in cauza Gheorghe c. României).
Or, în cauza, deși instanța a pronunțat o soluție care reprezintă fondul cauzei, este notabil că nicio afirmație a părților nu a fost cercetată, nicio probă nu a fost considerată, deci nu au servit ca suport al concluziilor instanței, concluzii care nu se fundamentează pe stabilirea unei stări de fapt sau pe maniera în care legea devine incidentă în cauză.
Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârii judecătorești întrucât numai pe aceasta cale se poate verifica maniera în care, în circumstanțele concrete ale cauzei "justiția a fost servită". Exigenta motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Motivarea trebuie să fie coerentă, pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă, să ofere garanția că cererile și apărările au fost analizate cu atenție și interes. În hotărârea pronunțată instanța de fond face referire la apărările formulate de pârâtă într-o singură frază, când, de fapt, atât în scris cât și pe cale orală s-au formulat apărări pertinente, mult mai ample decât s-a consemnat în hotărâre.
O motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Cu privire la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, când hotărârea pronunțata este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii se arată faptul că instanța a înțeles să se pronunțe văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă (referitoare la cheltuielile de judecata).
Din motivarea hotărârii nu rezultă care este litera din lege aplicabilă sau dacă legea a fost sau nu corect aplicată, motiv pentru care se consideră că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal. Astfel, instanța de recurs trebuie să constate că hotărârea nu este motivată în drept.
Modificarea sentinței este argumentată de către recurentă prin expunerea detaliată a stării de fapt pe care o invocă în favoarea sa raportat la probele administrate în cauză. În esență se susține că nu exista fapta ilicită imputabilă societăți pârâte, îndeplinindu-se corespunzător obligația asumată prin contractul pentru prestări servicii de pază, monitorizare și intervenție rapidă nr. 30087/_ respectiv aceea de a interveni prompt la obiectivul unde s-a declanșat alarma.
Coordonatele de timp ale intervenției se dovedesc prin scriptele oficiale de monitorizare electronică a intervențiilor, care se găsesc la dispeceratul SC T.
SA și a căror copii au fost atașate la dosar în fondul cauzei, prin întâmpinarea depusă. Pentru a exista răspundere contractuală trebuie să existe fapta ilicită imputabilă pârâtei.
Fapta ilicita presupune neexecutare, executarea cu întârziere ori necorespunzătoare a obligației asumata printr-un contract valabil încheiat. În speță nu poate fi vorba de neexecutare, executare necorespunzătoare ori cu întârziere a obligației asumate de către societatea pârâtă. Așa cum reiese din toate documentele depuse, pârâta a executat corespunzător și în termen obligația de intervenție rapida.Prejudiciul nu a fost produs din culpa SC T. S. SA, care a respectat contractul încheiat cu SC DS, intervenind la evenimentul din data de_ . Obligația SC T. S. SA rezultată prin contract este o obligație de diligență, prin care societatea se obligă să ajungă la obiectiv prompt, ceea ce a și făcut, însă nu poate garanta că în acest interval, de la declanșarea alarmei și până la intervenția la obiectiv nu se poate produce vreun prejudiciu societății D. . În prezenta cauza nu exista raport de cauzalitate între faptă și prejudiciul produs. Pentru că la obiectivul D. au fost amplasate și camere de luat vederi, la câteva zile după producerea evenimentului la SC DS s-a deplasat un reprezentant al societății, care a solicitat vizionarea înregistrărilor video din data de_ pentru a vedea în ce circumstanțe a fost săvârșit furtul, pentru a se vedea daca se poate descoperi autorul. S-a constatat faptul că în noaptea respectivă camerele video au fost oprite pentru circa 4 ore. Oprirea camerelor de luat vederi se poate realiza prin doua modalități: oprirea directă a camerei, situație în care s-ar fi înregistrat pe
cameră persoana care a oprit camera, sau din birou. De ce numai în acea zi au fost oprite camerele, de ce numai 4 ore?
În drept se invocă art. 299, art. 304 pct. 7, 9, art. 312 alin 3 și art. 242 Cod procedură civilă de la1865 .
Intimata-reclamantă SC DS nu și-a exprimat poziția procesuală în recurs și nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând recursul prin prisma motivelor pe care se întemeiază, T. constă următoarele:
S-a examinat cu precădere cazul de casare cu trimitere spre rejudecare prevăzut de art. 312 alin. 3 coroborat cu art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă.
constată că este fondat recursul și urmează a fi admis potrivit art. 312 alin. 5 coroborat cu art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă.
Prima instanță nu a analizat în considerentele sentinței argumentele invocate de catre recurenta-pârâtă, rezumandu-se la a reproduce textual o parte din sustinerile reclamantei.
Recurenta a invocat apărări punctuale și care s-au fundamentat în esență pe următoarele: natura obligației recurentei SC T. S. SA rezultată din contract de obligație de diligență, prin care societatea se obligă să ajungă la obiectiv prompt, ceea ce a și făcut, însă nu poate garanta că în acest interval, de la declanșarea alarmei și până la intervenția la obiectiv nu se poate produce vreun prejudiciu societății reclamante; starea de fapt contrară celei invocate de către intimata-reclamnată, invocându-se rapoartele electronice de eveniment pentru a face dovada cu privire la ora și minutul la care recurenta susține că echipajul său de intervenție a ajuns la obiectiv și că că s-a intervenit foarte prompt la obiectiv.
Prima instanță nu se pronunță nici cu privire la apărarea recurentei întemeiată pe împrejurarea că la câteva zile după producerea evenimentului, un reprezentant al recurentei s-a deplasat la intim-reclamantă SC DS și a solicitat vizionarea înregistrărilor video din data de_ ,invocându-se de către recurentă că s-a constatat faptul că în noaptea incidentului camerele video au fost oprite pentru circa 4 ore iar oprirea camerelor de luat vederi se poate realiza prin doua modalități: oprirea directa a camerei, situație în care s- ar fi înregistrat pe cameră persoana care a oprit camera, sau din birou.
Potrivit art. 261 pct. 5 Cod proc.civ., redactarea hotărârii trebuie să arate motivele de drept și de fapt care au format convingerea instanței.
Motivarea trebuie să fie în strictă concordanță cu măsurile luate de instanță prin dispozitiv. Suportul motivării este tocmai acela de a fundamenta și explica măsurile adoptate de instanță.
Obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe ale celeilalte, este o obligație esențială, prevăzută de art. 261 pct. 5 Cod proc.civ.de la 1865, a cărei încălcare este sancționată cu nulitatea hotărârii conform art. 105 alin. 2 Cod proc.civ de la 1865.
Obligația de a motiva hotărârea este prevăzută printre altele și pentru exercitarea controlului judecătoresc în căile de atac.
Întrucât legalitatea hotărârii atacate se analizează în funcție de motivele de fapt și de drept reținute de instanța de fond la adoptarea soluției, motive care trebuie să fie în concordanță cu actele existente în dosar și cu celelalte probe administrate, în lipsa indicării unor asemenea motive, instanța de recurs nu poate verifica legalitatea soluției primei instanțe, astfel că nemotivarea hotărârii pronunțate echivalează cu o necercetare a fondului cauzei.
Această soluție se impune și din perspectiva art. 6 paragraful 1 din Convenție, care implică, mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă al părților pentru a le aprecia pertinența (CEDO, Cauza A. ina contra României, Cauza I. contra României).
Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, T. va admite recursul și va casa sentința trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe cu îndrumarul de a cerceta pe fond cauza printr-o analiză temeinică a apărărilor părților și probațiunii administrate și de a argumenta soluția pronunțată .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul formulat de către recurenta-pârâtă SC T. S. SA, cu sediul în C. N., Calea D. nr. 114, județul C., împotriva sentinței civile nr. 486/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ pe care o casează și, în consecință:
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | |
C. G. | M. P. | M. | H. |
GREFIER,
E. -A. I. C.
Red. M.H./_
Tehnored. E.A.I.C./_ - 2 ex. Jud. la fond V. Ungureanu
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Secția a II-a Civilă de Contencios
Administrativ și Fiscal
Dosar nr. _
Din_ 4204
C ă t r e,
JUDECĂTORIA BAIA MARE
Vă înaintăm alăturat spre competentă soluționare dosarul cu numărul de mai sus, în temeiul sentinței civile nr. 925R/_ pronunțată în acest dosar, prin care s-a dispus trimiterea spre rejudecare a cauzei, privind pe recurenta-pârâtă SC T. S. SA, cu sediul în C. N., Calea D. nr. 114, județul C., în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC DS, cu sediul în B. M., str. O. nr. 4, județul M., având ca obiect pretenții.
Vă înaintăm alăturat dosarul din recursul nr._, cusut și
numerotat, conținând
file (atașat fiind și dosar nr._ )
Vă mulțumim pentru colaborare,
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
C. G. | E. -A. | I. C. |
| ← Decizia civilă nr. 139/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 515/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
