Decizia civilă nr. 90/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ N. 90/2013
Ședința publică din data de 14 Februarie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: A. P. M. JUDECĂTOR D. E. L. JUDECĂTOR L. T. B.
GREFIER I. D. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta S.C. P. & C. S. împotriva sentinței civile nr.5290/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar civil nr._ având ca obiect pretenții.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din 31 ianuarie 2013, dată la care instanța a reținut recursul în pronunțare, și a dispus amânarea pronunțării, din lipsă de timp pentru deliberare pentru data de 7 februarie 2013, respectiv data de azi_ .
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr. 5290/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar civil nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei SC P. & C. S., invocată de pârâtă.
A fost admisă ca fiind fondată acțiunea în regres formulată de reclamanta S.C A. S.A B.
, prin SA B. N. 2, în contradictoriu cu pârâta SC P. & C. S., și, în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 2.880 lei, reprezentând despăgubiri plătite de reclamantă, pentru reparațiile efectuate autoturismului cu nr. de înmatriculare_, în baza asigurării CASCO, în dosarul de daună BN1009CA002421, a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 244,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut, în esență, că
Pentru ca o persoana sa aibă calitatea de comitent în raport cu altă persoană, între cele două persoane trebuie sa existe un raport de subordonare, în care prepusul se află în subordinea comitentului. Raportul de subordonare reprezintă temeiul raportului de prepușenie. Condiția raportului de subordonare este îndeplinită în toate cazurile în care, pe baza acordului de voință dintre ele, o persoana fizică sau juridică a încredințat unei persoane fizice o anumită însărcinare din care s-a născut dreptul comitentului de a da instrucțiuni, a îndruma și controla activitatea prepusului.
Raportul de prepușenie are următoarele elemente constitutive: acordul de voințe expres sau tacit între comitent si prepus; îndeplinirea unor funcții sau activități de către prepus în contul comitentului; acceptarea de către prepus a poziției sale de subordonare față de comitent.
Izvorul raportului de prepușenie este cel mai frecvent contractul de muncă, dar poate fi și un contract de prestări de servicii, dacă sunt îndeplinite condițiile menționate.
Prepusul trebuie să acționeze, atunci când săvârșește fapta ilicită și prejudiciabilă în interesul comitentului, în limitele funcțiilor ce i-au fost încredințate și cu respectarea instrucțiunilor și ordinelor date de comitent.
Cu toate acestea, jurisprudența apreciază extensiv ideea de funcții încredințate, angajând răspunderea comitentului și în situațiile în care prepusul acționează cu depășirea funcțiilor sau deviind de la acestea, astfel încât răspunderea comitentului este angajată și în acele situații în care fapta ilicită și prejudiciabilă a prepusului este în strânsă legătură cu atribuțiile sau funcțiile încredințate de către comitent, chiar dacă prepusul a încălcat ordinele sau regulile impuse de comitent.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că persoana care conducea miniexcavatorul implicat în incident, chiar dacă nu era efectiv angajatul pârâtei, la data respectivă, în baza unui acord de voințe expres între acesta și reprezentanții societății pârâte, reparase utilajul, iar în momentul producerii accidentului, aceeași persoană, lucra efectiv cu miniexcavatorul, executând lucrări de acoperire cu pământ a unei conducte de canalizare, pentru societatea pârâtă. De altfel, tot din declarațiile martorilor Dukat Csaba (f.88-89) și Szombat Csaba Levente (f.90-91) - persoane care lucrau la data respectivă la lucrările de canalizare - rezultă că persoana care reparase miniexcavatorul, îl utilizase la lucrări toată ziua. Ori nu poate fi concepută ideea că acea persoană, lucrase întreaga zi cu utilajul pârâtei, fără acordul reprezentanților acesteia, motiv pentru care instanța consideră că pârâta are calitate procesual pasivă în cauză.
În ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că potrivit art.998 C.civ., orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a carui greșeala s-a ocazionat, a-l repara.
Sarcina probei ca sunt îndeplinite în speta toate conditiile cumulative, generale și speciale pentru angajarea raspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, potrivit art.1169 C.civ., care dispune ca "cel ce face o propunere în fata judecatii are obligatia sa o dovedeasca";, respectiv, în cauză, aceasta probă incumbă reclamantei.
În speță, prima instanță a apreciat că reclamanta a făcut proba ce-i revenea, a indeplinirii tuturor conditiilor antrenarii raspunderii civile delictuale în privința pârâtei.
Fapta ilicită a persoanei care conducea miniexcavatorul constă în conducerea cu neglijență a vehiculului respectiv, apartinand societatii reclamante, prin aceea că nu s-a asigurat la efectuarea manevrelor de întoarcere, cu consecința avarierii autoturismului cu nr.de înmatriculare_, care circula în zonă la data respectivă. Conducătorul buldo-excavatorului avea obligația de a se asigura înainte de efectuarea unor astfel de manevre, chiar dacă era convins că circulația fusese oprită în zona respectivă pe ambele sensuri.
Prima instanță a conchis în sensul că situatia de fapt reținută reiese cu prisosinta din probele administrate in cauza, respectiv declarațiile martorilor audiați (f. 86-91), coroborate cu cele confirmate de IPJ B-N prin adresa aflată în copie la fila 20 din dosar, rezultând că persoana ce conducea buldo-excavatorul a lovit din neatentie sau neglijență autoturismului cu nr.de înmatriculare_ .
Prejudiciul produs ca urmare a acestei fapte ilicit, rezulta din înscrisurile anexate de catre reclamantă cererii sale introductive, ridicandu-se la suma totala de 2880 lei, reprezentand despăgubiri plătite de reclamantă, pentru reparațiile efectuate autoturismului cu nr.de înmatriculare_, în baza asigurării CASCO, în dosarul de daună BN1009CA002421.
Acest prejudiciu produs ca urmare a faptei ilicite savarsite de prepusul societății pârâte, asa cum aceasta a fost descrisa in cele ce preced, este imputabil sub aspectul culpei in mod exclusiv acestuia din urmă.
Culpa în acest caz îmbracă forma neglijentei sau a imprudentei, atata vreme cat, desi avea convingerea că circulația fusese oprită în zona respectivă, trebuia să se asigure la efectuarea manevrelor de întoarcere, încărcare și descărcare a cupei buldo-excavatorului, cunoscând sau trebuind să cunoască existența riscului că ar putea produce avarierea vre-unui alt autovehicul. Prepusul pârătei trebuia și putea sa ia masurile necesare pentru evitarea acestei avarieri a autoturismului martorei Zaharie C., inclusiv prin luarea masurilor care se impuneau pentru a fi pilotat sau dirijat de o altă persoana daca nu avea vizibilitatea necesara.
Prima instanță a mai reținut că nu pot fi primite aserțiunile pârâtei în sensul că nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală în privința persoanei care a condus miniexcavatorul și
implicit a societății pârâte, întrucât martora nu trebuia să pătrundă cu autoturismul în zona șantierului de lucru, deoarece răspunderea civilă delictuală este angajată și pentru culpa cea mai ușoară, iar declarația martorilor propuși de către pârâtă - singura obligată a face proba aserțiunile sale, de natura a o exonera de răspundere - nu sunt concludente pe acest aspect, atâta vreme cât practic martorii recunosc că nu au fost efectiv de față la cele întâmplate și că modul de derulare a evenimentelor l-au observat de la o oarecare distanță.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurenta SC Proinvest C.
, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurată, în sensul respingerii acțiunii principale ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate, iar în subsidiar ca nefondată.
În motivare, s-a arătat în esență că instanța de fond, cu toate că nu a fost indicat și identificată persoana presupusă a fi prepusul recurentei, cu toate că fapta prejudiciabilă nu s-a produs pe carosabil și cu toate că așa zisul miniescavator în realitate un încărcător frontal de dimensiuni mici care circulă pe șenile nu face parte din categoria vehiculelor așa cum sunt ele reglementate de art. 6 alineatul 6 din OUG 195/2002rRepublicată, a admis acțiunea, pronunțând o hotărâre nelegală și netemeinică.
Pentru a pronunța această hotărâre netemeinică și nelegală instanța de fond a reținut în mod eronat că " Acest prejudiciu produs ca urmare a faptei ilicite săvârșite de prepusul societății pârâte,este imputabil sub aspectul culpei în mod exclusiv acestuia din urmă.
Culpa în acest caz îmbracă forma neglijenței sau a imprudenței atâta vreme cât, deși avea convingerea că circulația fusese oprită în zona respectivă, trebuia să se asigure la executarea manevrelor de întoarcere, încărcare și descărcare a cupei... "
Or ceea ce a trecut total cu vederea instanța de fond este faptul că martora a oprit fără a avea drept să intre în raza de acțiune a utilajului la nici o jumătate de metru de șenila utilajului în partea din spate unde nu exista vizibilitate și unde nu putea fi văzută de către cel care lucra pe încărcător.
Nu a ținut cont de faptul că martora beneficiară a asigurării CASCO nu a oprit pe drumul public ci în spațiul dintre acostament și gard în care erau depozitate materialele astfel că aceasta nu avea ce căuta cu autoturismul în aceea zonă cu atât mai mult cu cât a pătruns prin ignorarea semnalelor persoanelor care dirijau circulația.
Pentru a interveni răspunderea civila delictuală sunt necesare următoarele condiții: fapta ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu și vinovăția.
Toate aceste cerințe trebuie dovedite de reclamant, regula generală în materie de probațiune
- cel ce face o propunere înaintea judecații trebuie să o dovedească, aplicându-se și în aceasta materie.
Reclamanta nu a făcut dovada faptei ilicite a pretinsului prepus mai mult a susținut un alt fapt ilicit decât cel reținut de instanța de fond, respectiv conducerea unui autovehicul fără a avea asigurarea obligatorie auto când instanța de fond a reținut lipsa unei asigurări la întoarcere.
Dar chiar dacă între faptă și prejudiciu există legătură de cauzalitate, deoarece distrugerea prin îndoire și crăpare a barei de protecție a autoturismului asiguratei s-a făcut de către șenila utilajului pentru că răspunderea civilă a celui ce a cauzat prejudiciul să fie angajată, nu este suficient să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi avut o vină atunci când a săvârșit-o, să fi acționat deci cu vinovăție, ceea ce în situația noastră este exclus.
Indiferent cine ar fi condus utilajul nu ar fi avut cum să vadă autoturismul VW BEETLE venit și oprit lângă utilajul care-și încărca cupa în cel mult 10-15 secunde prin mersul înainte cu cupa jos și ridicarea acesteia după umplere după care prin mersul înapoi se îndepărta de grămadă și pe o șenilă se întorcea.
In cazul culpei, ca forma a vinovăției, culpă reținută de instanță fără a fi fost invocată de reclamantă, criteriu de apreciere este și trebuia să fie unul obiectiv, adoptându-se ca tip de referința omul normal, prudent, completat însă cu elemente subiective, ce țin de circumstanțele concrete ce decurg din locul, timpul, împrejurările în care a fost săvârșită fapta, calitățile și pregătirea subiectului și alte asemenea circumstanțe. Pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat
prejudiciul să fie angajată nu este de ajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este necesar ca această faptă să fie imputabilă autorului ei.
Abia dacă respectiva faptă ar fi fost imputabilă prepusului nostru, putea fi instituită în mod temeinic și legal răspunderea recurentei.
In drept, invocă art. 304 pct. 8 și art. 304 Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului din prisma motivelor de recurs formulate, cât și din oficiu, potrivit art. 304 și 3041Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Analiza pe care instanța fondului o realizează în privința condițiilor cumulative necesare a fi îndeplinite pentru antrenarea răspunderii civile delictuale în cazul particular al comitenților în raport cu prepușii lor este corectă, întemeiată pe prevederile art. 998-999 și 1000 alin. 3 din codul civil și invocate ca temei de drept al cererii reclamantei.
Totodată, tribunalul constată că în mod judicios instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC P. & C. S., starea de fapt atestată de probele administrate în cauză (depozițiile martorilor audiați) relevând existența unui raport ocazional de prepușenie între pârâta recurentă și utilizatorul miniexcavatorului cu care autoturismul asiguratei Zaharie C. a colizionat.
În ceea ce privește fondul cauzei însă, tribunalul constată că instanța de fond nu a realizat o corectă apreciere a probelor administrate în cauză atunci când a statuat că pârâta, neprobându-și apărările ce tind la exonerarea sa de răspundere civilă, răspunde pentru prejudiciul produs asiguratei reclamantei, reținând culpa prepusului acestuia în forma neglijenței sau a imprudenței, decurgând din împrejurarea că, deși avea convingerea că circulația fusese oprită în zona respectivă, trebuia să se asigure la efectuarea manevrelor de întoarcere, încărcare și descărcare a cupei buldo- excavatorului, cunoscând sau trebuind să cunoască existența riscului că ar putea produce avarierea vreunui alt autovehicul, sens în care instanța fondului aduce în discuție obligația comitentului de a lua masurile care se impuneau pentru a fi pilotat sau dirijat de o altă persoană dacă nu avea vizibilitatea necesară.
În acest sens, tribunalul apreciază că în cauză culpa pentru avarierea autoturismului asigurat aparține în întregime conducătorului auto al acestuia, respectiv martorei Zaharie C. care, pentru a pătrunde cu vehiculul în curtea unei societăți comerciale din zona în care a avut loc impactul, a ignorat semnalizarea privind restricționarea circulației, restricționare atestată de declarațiile celorlalți doi martori audiați în cauză. Aceasta întrucât, diligența și prudența comitentului și a prepusului au constat în asigurarea măsurilor de limitare temporară a circulației pe carosabil, pe ambele sensuri, și de dirijare a acesteia prin angajații comitentului, tocmai pentru a se putea realiza în condiții de siguranță lucrările ce presupuneau utilizarea miniexcavatorului.
În ceea ce privește adresa emisă de IPJ B. -Năsăud la cererea reclamantei asigurătoare, la care face trimitere instanța de fond, concluziile acesteia nu s-au întemeiat pe o constatare directă a avariilor, cum sugerează conducătoarea autovehiculului în depoziția sa, ci, așa cum rezultă din înscrisurile depuse în dovedire în recurs (f. 18, 19) la cererea instanței, întreaga documentație care a stat la baza emiterii adresei către asigurător (aflată la fila 20 dosar fond) se rezumă la declarația pe propria răspundere dată de conducătorul autovehiculului avariat, martora Zaharie C. .
În atare circumstanțiale factuale, tribunalul apreciază că în cauză nu se poate imputa nici o culpă a prepusului în producerea prejudiciului, dimpotrivă, aceasta aparține în totalitate unei alte persoane, în speță conducătorului autovehiculului avariat, care a nesocotit măsurile de siguranță adoptate de pârâta recurentă tocmai în considerarea evitării producerii unor evenimente precum cel în cauză, astfel încât, nefiind întrunite condițiile de atragere a răspunderii civile delictuale în temeiul art. 998, 999 și art. 1000 alin. 3 din vechiul Cod civil, acțiunea reclamantei SC A. SA nu se fondează.
Față de cele ce preced, în temeiul prevederilor art. 312 C.pr.civ., tribunalul va admite recursul declarat de recurenta SC P. C. S., cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, în sensul că se va respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta SC A. SA împotriva pârâtei SC P. C. S., menținându-se doar dispoziția instanței de fond cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta SC P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 5290/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta SC A. SA împotriva pârâtei SC P. C. S. .
Menține dispoziția instanței de fond cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
M. A. P.
D.
E.
L.
L.
T. B.
GREFIER,
D. M.
Red/dact: MAP/HVA_ /44ex
Jud. fond:B. V.
| ← Decizia civilă nr. 4231/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 624/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
