Decizia civilă nr. 43/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._ *
DECIZIE CIVILĂ Nr. 43/2013
Ședința publică de la 12 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Judecător M. B.
G. M. N. Țâr
Pe rol, judecarea după casare cu trimitere, a apelului declarat de SC G.
R. A. R. SA B. împotriva sentinței civile nr. 5203 din data de 28 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș în contradictoriu cu intimata SC D. COM S. SRL, având ca obiect pretenții daună creată ca urmare a furtului vehiculului.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. A. ca Ș. în reprezentarea intereselor intimatei, cu împuternicire avocațială aflată la fila 24 din dosar, lipsă fiind martorul M. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată, după casare cu rejudecare pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează procesul verbal de executare a mandatului de aducere emis pe seama martorului, M. I. din care reiese că acesta este plecat în cursă.
Instanța pune în discuția părții litigante aspectul referitor la citarea martorului M. I. prin mandat de aducere, la conținutul mandatului de aducere și la împrejurarea că în raport de acest conținut, dovada procedurii de citare cu martorul s-a îndeplinit, acesta semnând personal.
Reprezentantul intimatei depune întâmpinare și solicită instanței să facă aplicarea dispozițiilor art.188 alin.3 C. pr. civilă, respectiv să se pășească la soluționarea apelului având în vedere probele existente la dosar.
Instanța, după deliberare, reținând conduita martorului M. I. și în fața primei instanțe, urmează a face aplicarea dispozițiilor art.1081pct.2 lit. a C. pr. civilă și a dispune aplicarea unei amenzii judiciare, în sumă de 500 lei pe seama martorului M. I. .
Totodată, față de conținutul mandatului de aducere, va păși la judecarea pricinii, în considerarea dispozițiilor art. 188 alin.3 din C. pr. civilă reținând că nu mai există alte cereri de formulat, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică. În susținere se arată că, nu subzistă criticile aduse sentinței, nu se poate reține neglijența conducătorului auto, marfa împreună cu remorca a fost furată, nu s-a furat doar marfa. Defecțiunea la cutia de viteze era una gravă care nu-i permitea să se deplaseze în altă localitate. Vehiculul a fost parcat într-un loc public. Asigurarea pentru furt a autovehiculelor și a mărfii a fost încheiată. Faptul că a existat marfa în autovehicul este întărit de factura mărfii și de adresa firmei furnizoare. Mai mult
de atât, solicită instanței să rețină conduita firmei de asigurare care, a despăgubit remorca și ulterior după proces a despăgubit și marfa. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 5203 din data de 28 septembrie 2011 pronunțată în dosarul nr._ al T. ui Maramureș
s-a admis acțiunea precizată de reclamanta SC D. Comserv SRL în contradictoriu cu pârâta SC Asigurare Rasigurare SA B. - S. B. M. în prezent SC G. R. Asigurare Reasigurare SA și, în consecință:
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantei 73.607,08 euro echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând contravaloare marfă asigurată și 8.928,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că între reclamanta SC D. Comserv SRL B. și pârâta Asigurare Reasigurare ARDAF SA, în prezent G.
R. Asigurare Reasigurare SA, a intervenit contractul de asigurare seria AG nr. 52696 din_, valabil pentru perioada_ -_, având ca obiect asigurarea de avarii și furt a autovehiculelor (Casco) Autotractor Mercedes Benz Actros serie șasiu WDF 9340301L285547 și semiremorca DA SUPRASTRUCTURA, marca KRONE sdp 27, seria sașiu WKESD061284263, Nr. IMN._, pentru suma totală asigurată de 89.577 euro, respectiv asigurarea de răspundere a transportatorului pentru mărfurile transportate (C.M.R.) pentru o valoare de 200.000 euro.
Urmare cursei efectuate în Italia și a defectării capului tractor, la indicațiile muncitorilor din atelierul de reparații, semiremorca a fost desprinsă și lăsată în parcare în noaptea de 10 spre 11 martie 2010 iar când conducătorul auto s-a întors la locul unde a fost cazat, semiremorca ce era încărcată cu marfă lipsea din parcare fiind furată de persoane necunoscute, sens în care s-a înregistrat plângere penală pe rolul Chesturii Vicenza, Comisariatul Poliției de Stat din Bassano del Grappa (f.4-6).
Cu toate că s-a purtat corespondență între reclamantă și pârâtă, inițial pârâta a refuzat să acorde despăgubirile aferente acestui eveniment, aspect ce a rezultat din adresa nr. 7432/_, motivând că reclamanta nu ar fi luat măsuri de securitate a autovehiculului și mărfii.
Ulterior, pe durata procesului, asigurătorul a plătit despăgubirile privind semiremorca ce a fost furată și a achitat 24.000 euro conform extras de cont curent din_, (f.53) refuzând în continuare să achite contravaloarea mărfii aflate în semiremorca dispărută în condițiile arătate.
Nu poate fi primită apărarea pârâtei referitoare la lipsa dovezilor certe conform cărora semiremorca ar fi fost încărcată cu marfă, raportat la probele existente la dosar, respectiv declarația dată de conducătorul auto în fața Comisariatului Poliției de Stat din Bassano del Grappa și în fața instanței, factura nr. 10008/_ emisă pentru valoarea de 73607,08 euro, confirmarea scrisă a firmei furnizoare ETV Morello SPA Ialia (f.6, 16, 19, 63, 74 și 75) din care reiese că semiremorca era încărcată.
Invocarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 22 din condițiile de asigurare este nejustificată având în vedere împrejurarea că semiremorca a fost lăsată într- o parcare în care erau și alte vehicule pe de o parte, iar pe de altă parte pârâta a achitat contravaloarea semiremorcii pe durata procesului, fapt menționat mai sus.
Din perspectiva stării de fapt și de drept descrise anterior și ținând seama de prevederile art. 1 și 7 din condițiile de asigurare ARDAF, raportat la art. 9 și 2 din Legea nr. 136/1995, tribunalul a considerat că acțiunea precizată de reclamantă este întemeiată și a fost admisă cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 73.607,08 euro reprezentând contravaloarea mărfii aflate în semiremorca furată în echivalentul monedei naționale de la data plății, conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod pr. civilă privind cheltuielile de judecată, a obligat pârâta să plătească reclamantei cu acest titlu, cheltuielile constând în taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel creditoarea SC. G. R. A.
R. SA B. - S. B. M.
solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii precizate introduse de intimata-reclamantă SC D. COM S. SRL, ca nefondată, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
În motivele de apel se arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală întrucât intimatul-reclamant nu a respectat obligațiile ce-i reveneau în baza contractului de asigurare încheiat cu SC ARDAF SA seria AG nr.52696/_ și a condițiilor privind asigurarea de avarii și furt, ce fac parte integrantă din contractul de asigurare.
Astfel, conform art.20 lit. d din condițiile de asigurare, asiguratul sau prepusul acestuia are obligația în caz de staționare a autovehiculului încărcat să ia măsuri de securitate a autovehiculului și a mărfurilor.
Potrivit prev.art.22 din aceleași condiții ARDAF nu va acorda despăgubiri pentru partea de pagubă produsă sau agravată prin nerespectarea de către asigurat sau prepusul acestuia a obligațiilor de la art.20 mai sus menționate. De asemenea, ARDAF are dreptul să refuze plata despăgubirilor dacă asiguratul nu și-a îndeplinit obligațiile prev. la art.21 din condiții, în sensul de a anunța evenimentul în cel mult 48 de ore de la producerea lui.
Ori, deși reclamantul în cererea de chemare în judecată a arătat că remorca a fost parcată într-o parcare specială amenajată, conducătorul auto M. I. C. a declarat la Comisariatul de Poliției de stat din Bassano del Grappa că și-a parcat camionul pe str. De Gasperi, undeva lângă un sens giratoriu, unde a observat că este spațiu suficient, deci nu într-o parcare amenajată și păzită.
Prin urmare, pentru neglijența crasă a conducătorului auto, care nu a luat măsuri de securitate a remorcii și a mărfurilor, SC ARDAF SA actual G. R. ASIGURARE REASIGURARE SA nu poate prelua paguba, refuzul încadrându-se în prevederile exprese ale contractului de asigurare CMR, în care sens s-a respins și dosarul de daună CMR 001MM/2010.
Precizează că, conducătorul auto a fost audiat în fața instanței de fond și a arătat că partea nu a fost păzită, dar a lăsat semiremorca în acel loc fiindcă mai erau parcate și alte camioane.
Raportat la această declarație de martor, instanța de fond a considerat că nu sunt aplicabile în cauză prev.art.22 din condițiile de asigurare, semiremorca fiind lăsată într-o parcare supravegheată.
Consideră total eronată concluzia instanței de fond, care se bazează pe o declarație a unei persoane direct implicate și interesate în cauză, conducătorul auto vinovat de neluarea măsurilor pentru asigurarea pazei mărfurilor. Dacă partea era păzită, conducătorul auto trebuia să prezinte chitanța de parcare.
Arată că din tot probatoriul administrat în cauză, respectiv declarația conducătorului auto dată în fața organelor de cercetare penală din Italia și declarația dată în fața instanței de fond, rezultă cu certitudine nerespectarea
clauzelor privind măsurile de securitate și asigurare a remorcii și a mărfurilor totuși în mod inexplicabil, instanța a admis acțiunea reclamantei.
Cu privire la existența mărfii în semiremorcă, consideră că reclamanta nu a dovedit cu nimic existența ei. Ba mai mult, factura depusă este întocmită în _
, orele 10,00, iar M. I. -conducătorul auto, declară la poliție că operațiunile de încărcare s-au terminat în jurul orelor 12,00, ori factura nu se emite înainte de încărcarea mărfii în mijlocul de transport și nici nu se face dovada achitării ei, existând o simplă enumerare a unor articole, pe un formulat de factură, fără ștampilă și fără nicio semnătură din partea primitorului mărfii.
Apreciază că actele depuse în probațiune de intimata-reclamantă nu sunt concludente privind existența mărfii respective și preluarea ei de către conducătorul auto.
Soluționând apelul prin decizia civilă nr. 11/_ Curtea de Apel C. a constatat că acesta este întemeiat, schimbând în întregime hotărârea primei instanțe în sensul respingerii cererii de chemare în judecată precizată. În esență, s-a reținut că prepusul asiguratului staționând cu autovehicul încărcat nu a luat nici o măsură de securitate a autovehiculului și a mărfurilor încălcându-se obligația prevăzută la art. 20 lit. g din Contractul de asigurare. Sustragerea mărfii și ca atare paguba produsă se datorează neglijentei prepusului reclamantei care deși avea posibilitatea de a pleca la un alt centru de asistență unde să repare pe loc defecțiunea și astfel să nu lase fără supraveghere și pază marfa și autovehiculul a ales să rămână în acea localitate lăsând semiremorca pe o stradă într-o localitate din Italia fără a lua nici cea mai mică măsură de securitate devenind astfel incidente prev. art. 22 pentru paguba pretinsă, în speță de către reclamantă.
Reclamanta a declarat recurs care prin Decizia nr. 4743 din 29 noiembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr._ a admis recursul acesteia, a casat decizia pronunțată în apel și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Potrivit art. 315 alin.1 C. proc. civ. instanța de recurs s-a pronunțat asupra administrării obligatorii a unor probe dând și o dezlegare în drept.
Astfel, s-a reținut că în speță starea de fapt nu a fost pe deplin lămurită de către instanța de apel, ezitând dubii asupra acesteia în sensul unor neconcordanțe între declarația dată de către conducătorul auto, prepusul reclamantei în fața organelor de politie din Italia și declarația acestuia dată în fața primei instanțe, astfel încât această stare de fapt trebuie reverificată.
Totodată s-a statuat și asupra faptului că instanța de apel trebuie să lămurească în ce măsură prepusul reclamantei a procedat astfel încât a încălcat obligațiile prev. de art. 20 din Condițiile Generale ale Contractului, cât timp societatea de asigurări a acordat despăgubiri pentru autovehiculul furat, nu însă și pentru marfa furată, marfă care se afla în autocamionul respectiv , fiind de neacceptat ca pentru autovehicul să se acorde despăgubiri, iar pentru marfă nu deși ambele sau aflat într-o situație identică.
Analizând apelul declarat urmare a casării cu trimitere spre rejudecare, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate în fața instanței de fond și a dispozițiilor legale incidente în cauza Curtea reține următoarele:
Prin apelul formulat se solicită schimbarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii în despăgubiri formulată de reclamantă pentru suma de 97607,08 euro cu titlu de daună creată pe de o parte pentru furtul vehiculai asigurat în sumă de 24.000 euro iar pe de altă parte pentru contravaloarea mărfii aflate în acesta în acesta asigurată de asemenea. Acțiunea a fost precizată în sensul că ulterior promovării acțiunii au fost achitate
despăgubiri privind semiremorca furată în sumă de 24.000 euro, râmând a fi soluționat capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor pentru marfa asigurată și a cheltuielilor de judecată în sumă de 73.607,08 euro echivalent în lei la data plății și suma de 8928,5 lei cheltuieli de judecată.
Conformându-se în totul îndrumărilor instanței de recurs, Curtea a procedat la încercarea de lămurire a stării de fapt prin citarea în vederea audierii martorului M. I. prepusul reclamantei, respectiv conducătorul autovehiculului care a realizat transportul în Italia, ocazie cu care a avut loc furtul autovehiculului și a mărfii asigurate. Astfel, s-a procedat la citarea acestuia în conf. cu disp. art.89 și art. 92 alin.1 C. proc. civ. și totodată cu mandat de aducere nr.5585/_ (f..19).
Pentru termenul stabilit la data de 12 martie 2013 procedura de citare cu martorul M. I. a fost îndeplinită potrivit procesului-verbal încheiat de către agentul procedural la data de_ (f.22)și procesul-verbal de executare a mandatului de aducere (f. 23).
Cu toate acestea martorul a lipsit în mod nejustificat la prima citare așa încât s-a dispus aplicarea unei sancțiunii împotriva acestuia în conform cu prev. art. 1081pct. 2 lit. a C. proc. civ. pentru neprezentarea sa la termen, fiindu-i aplicată amendă judiciară în cuantum de 500 lei.
În același timp, deoarece martorul al lipsit deși instanța a dispus aducerea sa cu mandat de aducere, în conformitate cu prev. art. 188 alin.3 C. proc civ, instanța a constatat că poate păși la judecata apelului de vreme ce după mandatul de aducere martorul nu s-a înfățișat.
Prin urmare, îndeplinind toate obligațiile procesuale cei reveneau instanța urmează a proceda la reanalizarea stării de fapt în raport de probele administrate în fața primei instanțe.
În concret prin apelul formulat se solicită schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe în sensul respingerii acțiunii considerându-se că reclamanta nu ar fi îndeplinit obligațiile prev. în art.20 lit. g din Condițiile Generale de Asigurare, fapt pentru care ar deveni incidente prev. art.22 din același contract în sensul că asiguratorul, în speță apelanta ar fi exonerată de obligații întrucât prepusul reclamantei nu a parcat vehiculul într-o parcare păzită. Se mai invocă, de asemenea, că nu s-ar fi dovedit existenta mărfii în remorca furată.
Apărarea apelantei face referire la contractul de asigurare încheiat cu intimata respectiv la art. 20 din Condițiile Generale care impunea în caz de staționare a autovehiculului luarea de măsuri de securitate.
Pentru verificarea stării de fapt prima instanță a audiat conducătorul autovehiculului. Apelanta încearcă să sugereze neglijenta acestuia în derularea evenimentelor. Chiar dacă aparent ar exista unele contradicții acestea nu sunt fundamentale între declarația martorului dată în fața organelor de urmărire penală din Italia și cea din fața instanței de judecată.
În concret din întreaga probațiune administrată în cauză nu poate fi reținută culpa conducătorului autovehiculului săvârșită sub forma neglijenței. Aceasta deoarece prin faptul că nu s-a deplasat în altă localitate a fost tocmai o măsură de protecție a autocamionului și a mărfii în condițiile în care defecțiunea exista la cutia de viteze și se putea acutiza, putând apărea riscul ca vehiculul și marfa transportată cu acesta să rămână undeva între localități ceea ce ar fi generat răspunderi mai mari. Mai mult prin condițiile de asigurare CASCO din contractul încheiat cu intimata este prevăzut în mod expres la art. 12 lit. w faptul că urmare a continuării rulării vehiculului după avarierea cutiei de viteze exonerează societatea de asigurare de orice obligație de a acorda despăgubiri.
Așa fiind, vehiculul a fost depus într-un loc public ( parcare publică ) sub incidența organelor de ordine italiene, unde mai erau astfel parcate și alte
autovehicule. O astfel de parcare a autovehiculului, într-o localitate nu poate fi circumscrisă în nici un fel situației de abandon așa cum se sugerează în cererea de apel, întrucât diligența pretinsă conducătorului autovehiculului putea fi doar una normală și nu sporită. Nu este de ignorat nici faptul că asigurarea pentru furt a autovehiculelor și a mărfii din acestea tocmai pentru astfel de situații este încheiată. Asigurarea nu impune măsuri de siguranță speciale, respectiv parcare taxabilă cu paza asigurată sau cazarea conducătorului auto în autovehicul, câtă vreme nu au fost înserate în contract. În aceste condiții lăsarea vehiculului neasigurat și nesecurizat ar fi presupus parcarea acestuia în afara localității, în afara razei de acțiune a organelor de ordine sau lăsarea neetanșă a prelatei de protecție și penetrarea acesteia. Nici una din aceste elemente nu se regăsesc în spată.
În concluzie furtul vehiculului și a mărfii aflate în acesta s-a produs într-un loc public și au fost folosite diligente sporite din partea autorilor, respectiv utilaje specializate.
Așa fiind, în speță Curta constată că prepusul reclamantei nu a încălcat obligațiile prev. de art. 20 din Condițiile Generale ale contractului, impunându-se astfel acordarea despăgubirilor și pentru marfa furată. Acesta a fost pe deplin dovedită așa încât este de neconceput că societatea de asigurări să acorde despăgubiri pentru autovehiculul furat, nu însă și pentru marfa furată, marfă care se afla în autocamionul respectiv, deși ambele se aflau într-o situație identică.
Pentru toate considerentele mai sus expuse Curtea apreciază că în speță prima instanță a făcut o corectă aplicare a disp. art. 20, respectiv 22 din Contractul de asigurare, așa încât în temeiul disp. art. 296 C. proc. civ. apelul declarat de SC. G. R. A. R. SA B. urmează a fi respins ca neîntemeiat.
Apelanta aflându-se în culpă procesuală în temeiul disp. art. 274 C. proc. civ. va fi obligată să plătească intimatei SC D. COM S. SRL suma de 8985 lei cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge apelul declarat de SC. G. R. A. | R. SA B. - S. | |
B. | M. împotriva sentinței civile nr.5203 din _ | , pronunțată în dosarul |
nr._ al T. ui Maramureș pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimatei SC D. COM S. SRL suma de 8985 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | G. | , | |||||
C. | I. | M. | B. | M. | N. | ȚÂR |
Red. I.C./dact. V.R.
2 ex. _
Jud. fond: I. V.
Jud. apel: A.A. M. /A.I. A.
| ← Decizia civilă nr. 506/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 4231/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
