Sentința civilă nr. 673/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _

Cod operator date cu caracter personal 11553

SENTINȚA CIVILĂ nr.673/2013

Ședința publică din data de 5 martie 2013 Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE: D. M. D. GREFIER: S. M.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra acțiunii formulată de către reclamanta S.C. A S N.

S.R.L. în contradictoriu cu pârâții P. I., B. L. L., B. B., B. R. și SC A. R.

- A. V. I. G. S.A., având ca obiect pretenții.

Dezbaterile asupra fondului acestei cereri au avut loc în ședința publică din data de 12 februarie 2013, fiind consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 23 august 2011, reclamanta SC A S

N. S. i-a chemat în judecată pe pârâții P. ION, SC P. S. și SC A. R. - A. V.

I. G. SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 168.853,71 lei.

În motivarea cererii reclamanta a arătat că potrivit autorizației de desființare nr.233/_, emisă de Primăria Municipiului Dej, în favoarea lui P. I., proprietarul imobilului-teren) trebuiau efectuate lucrări de demolare a turnului de pe platforma Nord din localitatea Dej, în limitele prevăzute în avizele și acordurile obținute și cu respectarea documentației întocmite. Acest imobil - COȘ DE FUM a făcut obiectul Contractului de Prestări Servicii Lucrări de Demolare nr. 141 din_ încheiat cu pârâta S.C. PRODACREGATE S.R.L. Prin acest contract și în baza Documentației tehnice de demolare prin lucrări de împușcare, S.C. P. S.R.L. și-a asumat obligația de a demola coșul de fum, prevăzându-se în sarcina "Prestatorului";/executant următoarea obligație:

"prestatorul se face răspunzător de eventuale pagube materiale ale unor obiective învecinate clădirilor care vor fi supuse demolării, exceptând cele deja dezafectate."; În data de 11 ianuarie 2011 a avut loc o încercare de demolare, însă aceasta a eșuat, detonarea explozibilului producând doar pagube însemnate, materializate prin prăbușirea pe verticală cu 4 metri și rezultând o înclinație de aproximativ 0,5 metri a obiectivului. În data de 12 februarie 2011, turnul-coș de fum a fost demolat în întregime, însă cu această ocazie imobilul proprietatea reclamantei, situat în localitatea Dej, str. Bistriței, nr.63A, jud. C., la o distanță de 180 de m de turn, a fost afectat iremediabil. Imobilul indicat este proprietatea reclamantei din data de_, de la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare între aceasta și S.C. CESOM S.A., imobilul având destinație de "magazie"; și o suprafață de 85,75 mp. fiind construit pe fundație de beton, zidărie cărămidă, acoperiș șarpantă, compus din 2 încăperi.

Conform procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, încheiat la data de_, atât pârâtul P. ION (reprezentat prin dl. P. Traian I. ), cât și executantul demolării pârâta S.C. PRODACREGATE S.R.L., împreună cu dirigintele de șantier Ungur Viorica au recunoscut că "în urma imploziei coșului de fum C84. a fost afectată clădirea S.C. A S N. S.R.L";. Mai mult, a fost întocmit un raport de expertiză tehnică de specialitate, de către prof. dr. ing. Vasile P., anexat cererii. Astfel, conform concluziilor acestui raport "construcția analizată (aparținând societății S.C. A S N. S.R.L.) a fost scoasă din funcționare de demolarea coșului de evacuare a gazelor, care era poziționat la o distanță de cea. 180 m. Structura de rezistență este integral afectată; toate elementele structurale (fundații, sâmburi, centuri, pereți, planșee) prezintă fisuri și crăpături și chiar dislocări locale";. Drept soluții la această stare a construcției au fost avansate: demolarea integrală a clădirii, executarea unei construcții noi, refacerea platformelor etc. Daunele construcției proprietatea reclamantei, menționate și în Raportul de expertiză tehnică, au determinat

deschiderea, la data de_ a unui dosar de daune de către pârâta S.C. A. VIG S.A., în calitatea sa de asigurător al executantului activității de demolare, S.C. P. S.R.L. (conform polița seria AG, nr.51590, valabilă până la data de_ ).

Dosarul de daune cu nr.512/1/C_ cuprinde și un proces-verbal de constatare a pagubelor produse la clădiri, la încheierea căruia au participat reprezentanți ai pârâtului-asigurator, dar și dirigintele de șantier (Ungur Viorica) și administratorul pârâtei S.C. P. S.R.L. (B. N.

), unde se menționează datele principale privind evenimentul prin care au fost produse pagubele suferite de către reclamantă.

La data de 15 aprilie 2011, reclamant a formulat o cerere de despăgubire, comunicată pârâtei de rând 3 S.C. A. VIG S.A.. prin care a indicat cuantumul prejudiciului suferit, respectiv contravaloarea necesară pentru repararea acestuia (conform devizelor menționate). În prezența a doi reprezentanți S.C. A. VIG S.A., a fost semnată o convenție, la data de_ . prin care reprezentantul pârâtei de rând 2 S.C. P. S.R.L. s-a angajat față de reclamantă ca, începând cu 09 iunie 2011, "să refacă în totalitate construcția și să o aducă la starea la care aceasta se găsea înainte de producerea evenimentului";, totul pe cheltuială proprie. Această obligație de reconstruire nu a fost respectată și nici asigurătorul nu a înaintat vreo sumă de bani, cu titlu de despăgubire a lucrărilor ce se impun pentru restabilirea stării imobilului în discuție.

Având în vedere că modalitatea prin care părțile au înțeles să stingă litigiul nu a fost îndeplinită, termenul de începere a lucrărilor fiind depășit, reclamanta consideră că față de pârâți poate fi în continuare antrenată răspunderea civilă delictuală, convenția încheiată la data de_ reprezentând o variantă agreată la acel moment de către reclamantă pentru se stinge în mod amiabil litigiul născut între părți.

În privința răspunderii civile delictuale, pe baza căreia își întemeiază pretențiile reclamanta, s-a arătat că doctrina și practica judiciară au impus mai multe condiții. Din analiza textelor art. 998- 999 cod civil se ajunge, la constatarea că răspunderea pentru fapta proprie, mai mult răspunderea delictuală în general presupune existența sau întrunirea cumulată a următoarelor condiții sau elemente constitutive: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.

Cu privire la aceste condiții, reclamanta a arătat că prejudiciul îndeplinește toate caracterele de admisibilitate fiind patrimonial, reprezentat și dovedit prin anexele la prezenta convocare (devize și raport de expertiză); cert, dovedit prin actele mai sus menționate și a detalierilor din acțiune; nereparat până în momentul înregistrării acțiunii reclamanta nefiind despăgubită în niciun fel de către pârâți.

În ceea ce privește fapta ilicită reclamanta a arătat că aceasta constă în desfășurarea activităților de demolare fără respectarea dispozițiilor legale incidente și fără executarea măsurilor prevăzute în cuprinsul documentației care a stat la baza emiterii autorizației de desființare nr.233/_ (siguranță, evacuare).

Raportul de cauzalitate între fapta ilicită descrisă anterior și paguba suferită de reclamantă (sistemul cauzei proxime) este absolut evident din numeroasele documente anexate și menționate în cuprinsul acțiunii, iar culpa, sub forma dolului indirect/neglijenței/imprudenței se concretizează în atitudinea pârâților, atât premergătoare activității de demolare, cât și ulterior desfășurării acesteia.

In ceea ce privește tipul răspunderii antrenate in sarcina fiecăruia dintre pârâți, s-a menționat că în ceea ce-l privește pe pârâtul P. ION aceasta este răspundere civilă delictuală întemeiată pe art.1000 alin. 1 C.civ. (răspunderea pentru bunurile aflate în paza juridică), în ceea ce o privește pe pârâta S.C. PRODAGRECATE S.R.L. este o răspundere civilă delictuală întemeiată pe art.998-999 C.civ. (răspunderea pentru fapta proprie) și în ceea ce o privește pe pârâta S.C. A. VIG S.A. este în temeiul contractului de răspundere civilă încheiat cu executantul și în baza Legii 136/1995 privind asigurările și reasigurările în România, actualizată.

Reclamanta a arătat că a demarat procedura de soluționare amiabilă a litigiului, comunicând pretențiile, justificarea și disponibilitatea pentru o înțelegere, prin intermediul convocării la conciliere, în conformitate cu prevederile imperative ale art. 7201Cod de Procedură Civilă, convocare recepționată de către pârâtul P. ION la data de_, de către pârâta S.C. P.

S.R.L. în data de_ și de către pârâta S.C. A. VIG S.A. la data de_ .

Prin întâmpinare pârâta SC A. R. - A. V. I. G. SA B. prin Sucursala C. a invocat excepția calității procesuale pasive raportat la prevederile contractului de asigurare seria AG nr.0051590 încheiat cu pârâta SC P. S. privind răspunderea civilă față de terți a persoanelor juridice care în speță nu produce efecte. Aceasta deoarece paguba produsă reclamantei prin demolarea coșului de fum nu este acoperită din polița de asigurare, nefiind risc asigurat deoarece la data încheierii contractului asiguratul cunoștea cu certitudine că distrugerea clădirii era un eveniment "viitor posibil și cert"; în contradicție cu prevederile Cap.I, art.1 pct.1-5, produs din culpa asiguratului în desfășurarea activității descrise în declarația de asigurare.

S-a arătat că declarațiile și răspunsurile asiguratului date prin administratorul B. N. nu au fost adevărate în sensul cunoașterii situației reale în teren și a existenței unei certitudini asupra iminenței producerii unui fisc asigurat, deoarece s-a mai încercat fără succes executarea lucrării de demolare a coșului de fim înainte de încheierea contractului de asigurare, în data de_, încercare eșuată datorită unor defecțiuni de proiectare, asigurătorul nu are nici o răspundere de despăgubire, conform prev. art.48 din Cap.X - Dispoziții finale din condițiile generale de asigurare care fac parte integrantă din contract, constituind clauzele acestuia.

S-a arătat că asiguratul nu a luat toate măsurile legale pentru prevenirea producerii riscului asigurat, nesolicitând autorizația de construire pentru fundațiile de ancorare și neluând măsurile de reducere a impactului coșului de fum cu solul conform avizului INSEMEX, încălcând prev. art.15 din contractul de asigurare.

În subsidiar, s-a arătat că despăgubirea solicitată de 168.853,71 lei depășește valoarea bunului avariat, contrar prev. art.28 din contract, care prevede că despăgubirile reprezintă costul reparației sau refacerii bunurilor avariate din care se scade uzura și/sau valoarea resturilor nefolosite. Potrivit calculelor asigurătorului, despăgubirea maximă este de 100.300 lei.

Prin precizarea și extinderea de acțiune depusă la dosar reclamanta S.C. A S N. S.R.L. i-a chemat în judecată și pe pârâții B. L. -L., B. B., B. R., în calitate de moștenitori ai defunctului B. N., reprezentant legal (administrator și asociat unic) al pârâtei S.C. P. S.R.L.

S-a arătat că pârâții B. L. -L., B. B. și B. R. sunt moștenitorii legali ai_asociatului unic al S.C. P. S.R.L. - B. N. . Aceștia au preluat Societatea comercială PRODACREGATE S.R.L., procedând la dizolvarea acesteia, fiind astfel ținuți să răspundă în solidar din patrimoniul succesoral pentru prejudiciile create reclamantei.

Conform jurisprudenței Curții de Apel C., "prin efectul acceptării moștenirii, transmiterea părților sociale care au aparținut asociatului decedat se produce de plin drept către moștenitori." (CA. C., decizia 1771 din_ ) În acest sens, s-a orientat și doctrina de specialitate, care afirmă următoarele: "urmează ca moștenitorii, partajând bunurile succesorale să dobândească, în funcție de natura partajului, fie ca urmare a acordului, fie ca urmare a hotărârii judecătorești, calitatea de asociați";. Solicitarea de extindere a cadrului procesual este întemeiată și pe dispozițiile art. 259 din Legea 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, care prevede: "Creditorii societății au dreptul de a exercita contra lichidatorilor acțiunile care decurg din creanțele ajunse la termen, până la concurența bunurilor existente în patrimoniul societății, și numai după aceea de a se îndrepta împotriva asociaților, pentru plata sumelor datorate din valoarea acțiunilor subscrise sau din aceea a aporturilor la capitalul social";.

În urma analizării Hotărârii nr. 1 din data de_, reclamanta a adresat o solicitare telefonică BNP Vereș E. în vederea comunicării documentelor privind deschiderea succesiunii, de unde ar fi reieșit actele în baza cărora sus-numiții au devenit asociați ai societății. Datorită imposibilității de a obține înscrisurile notariale, reclamanta s-a adresat Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Hunedoara în vederea obținerii anexelor și a hotărârii de dizolvare. Din cuprinsul acestor documente reiese faptul că cei trei au preluat societatea-pârâtă P. S.R.L., procedând la dizolvarea acestea și menționând că nu există bunuri în proprietatea persoanei juridice. Prin urmare, în cauză este aplicabil articolul 259 din Legea 31/1990, reclamanta apreciind că este îndreptățită să solicite recuperarea creanței și față de asociați, în patrimoniul personal al acestora.

Potrivit aceleiași decizii, indicate anterior, "Decesul asociatului unic nu antrenează dizolvarea societății, cu excepția unei clauze contrare in statut, societatea continuând cu moștenitorii cărora li s-au transmis părțile sociale, chiar in lipsa unei clauze de continuare a

societății de către aceștia, o astfel de soluție constructiva fiind preferabila aceleia distructive care ar duce la dizolvarea societății si, in ultima instanța, la dispariția entității juridice, interpretarea fiind pe deplin justificata de necesitatea ocrotirii intereselor terților care au intrat in raporturi juridice cu societatea si fiind o consecința fireasca a existentei acesteia ca subiect de drept distinct, incident fiind principiul securității si stabilității raporturilor juridice";. Din cuprinsul acestei hotărâri judecătorești, calitatea de asociat dobândită de moștenitori este implicită.

Mai mult decât atât, din cuprinsul certificatului de moștenitor reiese faptul că acceptarea moștenirii s-a făcut sub beneficiu de inventar.

Prin întâmpinare, pârâții B. L. L., B. R. N., B. B., au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității acțiunii, iar pe fond au solicitat respingerea cererii reclamantei ca fiind nefondată.

În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților față de pretențiile formulate prin extinderea și precizarea de acțiune este pe deplin întemeiată căci prevederile legale invocate de reclamantă în susținerea acestei extinderi, din punct de vedere procedural, nu sunt incidente în speță. Astfel, reclamanta își motivează solicitarea de introducere în cauză a pârâților pe prevederile art. 259 din Legea nr. 31/1990, text legal pe care îl interpretează în mod vădit eronat. Textul în discuție se referă la posibilitatea creditorilor societății de a-și realiza creanțele contra acesteia, inclusiv în etapa lichidării, acționând împotriva debitorului reprezentat prin lichidator. In același timp însă textul legal limitează gajul general al creditorilor la activul patrimonial al societății debitoare.

În subsidiar, textul legal permite atragerea răspunderii personale a asociaților, cu titlu de excepție, în două ipoteze. Prima dintre ele vizează cazul în care, pe durata de funcționare a societății pe acțiuni acționarii nu au plătit acțiunile subscrise, respectiv au o obligație restantă față de societate. Această ipoteză nu se verifică însă în speță, deoarece, pe de-o parte, pârâta SC P. este societate cu răspundere limitată, iar pe de altă parte, nu există acțiuni sau părți sociale subscrise și neplătite de către asociatul unic, defunctul B. N. . Cea de-a doua ipoteză este aceea în care asociații sunt ținuți să răspundă față de creditorii sociali cu suma reprezentând valoarea aporturilor lor în societate, sumă pe care nu ar mai putea să o solicite societății, ca urmare a lichidării.

Ceea ce este comun ambelor situații este împrejurarea că textul legal, în nici una din cele două ipoteze, nu instituie o răspundere nelimitată a asociaților societății în lichidare. Dimpotrivă, art. 259 reiterează principiul conform căruia răspunderea asociaților este limitată ia valoarea aportului la capitalul social.

Prin urmare, nici pârâții, chiar dacă au decis continuarea societății, prin acceptarea cu titlu de moștenire legală, a părților sociale deținute de asociatul unic B. N., iar apoi au decis dizolvarea și lichidarea societății, nu pot fi ținuți să răspundă cu bunurile din activul succesoral, în alte limite decât cele prevăzute la art. 259, respectiv în limita valorii părților sociale ale pârâtei P.

S. .

În concluzie, pârâții susțin că nu au calitate procesuală pasivă față de pretențiile formulate prin precizarea și extinderea de acțiune, deoarece, de principiu, nu pot fi ținuți a răspunde cu patrimoniul propriu pentru eventualele obligații ale pârâtei P. .

Nu este lipsită de semnificație nici împrejurarea că reclamanta nu a înțeles să se opună prin nici un mijloc procesual operațiunii de dizolvare a pârâtei, ceea ce semnifică recunoașterea legalității acestei operațiuni.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, pârâții au arătat că aceasta se fundamentează pe aceea că între SC P. S. și reclamantă s-a încheiat, la data de_ o convenție prin care părțile contractante au agreat ca repararea prejudiciului cauzat prin ipoteză reclamantei prin conduita pârâtei Progagregate să fie reparat în natură, respectiv prin executarea unei construcții menită a înlocui construcția reclamantei, avariată prin demolarea coșului de fum.

Așa fiind, reclamanta din prezenta cauză, în același timp creditor al obligației de reparare a prejudiciului, a acceptat ca prestația debitoarei P. menită să repare prejudiciul reclamantei să constea într-o obligație de a face, respectiv de a edifica o construcție similară din punct de vedere tehnic.

Convenția în discuție cuprinde și o clauză prin care debitoarea se poate libera față de creditor prin achitarea unei sume de bani, însă posibilitatea de a opta între cele două modalități de

reparare a prejudiciului și respectiv de stingere a creanței a fost conferită prin convenție exclusiv debitoarei.

Cu alte cuvinte, în prezent, reclamanta nu poate pretinde față de P. sau față de succesorii în drepturi și obligații ai acesteia decât îndeplinirea obligațiilor asumate prin convenția din_, mai precis edificarea construcției și în nici un caz nu poate pretinde plata unei sume de bani.

Pe de altă parte, temeiul juridic al admiterii pretențiilor reclamantei față de pârâți, în calitate de succesori legali ai asociatului unic al pârâtei P. nu poate fi decât contractual, fiind exclus orice drept de opțiune al reclamantei cu privire la răspunderea civilă delictuală sau contractuală.

Chiar în ipoteza în care nu ar fi respectate obligațiile asumate prin convenția în discuție, nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a pârâților, din moment ce convenția a fost legal încheiată (art. 969 C.civ.).

Așa fiind, orice pretenție fundamentată pe răspunderea civilă delictuală față de P. sau față de pârâți este inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că starea de fapt descrisă în cererea introductivă este în parte cea reală. Pârâta P. S. a procedat, în baza contractului de antrepriză încheiat cu Proart Construt S. și în baza autorizației de demolare emisă de Primăria Dej, la demolarea coșului de fum situat pe platforma industrială Dej, în data de_ . Acțiunea a fost notificată persoanelor juridice care își desfășoară activitatea în zona imediată. Acțiunea de demolare s-a derulat deci pe baza unui proiect avizat și după obținerea autorizației de demolare, cu respectarea strictă a acestora. Din cauze încă neelucidate, în data de_, coșul de fum a suferit doar o cădere pe verticală, de cea 4m, fără însă a se prăbuși.

Față de aceste împrejurări, pârâta a luat măsurile care s-au impus, respectiv a stabilit o zonă de risc de cea 250 m în jurul obiectivului, a anunțat și a cooperat cu autoritățile de resort pentru gestionarea corectă a situației nou create, a efectuat un studiu de specialitate pentru a stabili modul de acțiune viitor; cu alte cuvinte, pârâta a acționat cu bună credință și a manifestat o atitudine activă în vederea finalizării în condiții de siguranță a operațiunii de demolare. În cele din urmă, operațiunea a fost finalizată cu succes, în lunile următoare.

Mai mult decât atât, pe tot parcursul lunii ianuarie 2011, din inițiativa pârâtei P. s-au efectuat măsurători zilnice pentru monitorizarea stării și stabilității acestuia, iar rezultatele obținute au confirmat stabilitatea coșului de fum, situație care s-a menținut în cele din urmă până la demolarea sa controlată.

Pârâții au apreciat că în speță nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale invocate de reclamanta. Astfel, nu există în cauză o faptă ilicită a pârâtei P., care să atragă răspunderea civilă a acesteia sau a succesorilor săi în drepturi. S-a arătat și anterior că operațiunea de demolare a fost una întreprinsă de o societate specializată, în baza și cu respectarea autorizației de demolare emisă de Primăria Dej. Din nici o probă a dosarului nu rezultă că pârâta ar fi acționat cu nerespectarea autorizației de demolare sau a altor prevederi legale.

Reclamanta nu arată în mod concret nici ce măsuri din cuprinsul documentației de demolare nu au fost executate sau au fost executate neconform. Dimpotrivă, pârâta P. a derulat activitatea de demolare, în cursul lunii februarie 2011, cu stricta respectare a proiectului tehnic de demolare avizat de I1MSEMEX Petroșani, instituție specializată în derularea acestui gen de activități, cu nr. 367/_, proiectul tehnic fiind avizat și de ing. exp. Vasile P. .

Culpa, chiar sub forma neglijenței sau imprudenței, strâns legată de acțiunile sau inacțiunile pârâtei, de asemenea nu poate fi identificată în speță, câtă vreme nu se face dovada săvârșirii vreunei fapte ilicite a pârâtei.

Prejudiciul, este de asemenea un element esențial în stabilirea și cuantificarea răspunderii civile. Prejudiciul suferit de reclamantă este vădit inferior sumei pretinse prin cererea introductivă. Astfel, din probele cu înscrisuri aflate la dosarul cauzei, respectiv raport de expertiză întocmit de ing. exp V. P. și din înscrisurile aflate în dosarul de daune deschis de pârâta A. VIG SA rezultă că valoarea maximă a construcției reclamantei este de 100.300 lei. Această valoare însă a fost determinată prin aplicarea unui coeficient de uzură, dat de vechimea construcției, raportat la valoarea de reconstruire a imobilului. Astfel, valoarea de reconstruire a fost estimată la cea 30.718 euro, iar coeficientul de uzură aplicat a fost de 23%, rezultând astfel valoarea rămasă de cea 23.600 euro, echivalentul a 100.300 lei. Se impune însă ca din această valoare să fie scăzută

valoarea materialelor rămase, căci este evident în speță, și reclamanta recunoaște acest aspect, că imobilul în litigiu a fot avariat însă nu a fost în întregime distrus, o parte din materialele încorporate în construcție fiind astfel refolosibile și având deci o valoare economică. Dacă valoarea materialelor rămase nu ar fi scăzută din suma acordată cu titlu de despăgubire reclamantei, prin ipoteză, s-ar ajunge la o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei.

Dacă totuși instanța va considera că pârâții sunt ținuți a răspunde în calitate de succesori ai asociatului unic al pârâtei P. S., B. N., se solicită ca această răspundere să fie limitată dintr-o dublă perspectivă. Mai întâi, se apreciază că răspunderea civilă a pârâților nu poate fi extinsă peste limitele legale în care ar fi fost ținut să răspundă asociatul unic al P., respectiv peste limita capitalului social al acestei societăți. Această concluzie rezultă din prevederile art.256 și 259 din Legea nr. 31/1990, invocate chiar de reclamantă. Din această perspectivă, pârâții consideră că nu pot fi obligați la plata unei sume mai mari de 200 lei.

În al doilea rând, răspunderea pârâților este limitată la activul succesoral, astfel cum acesta este descris în certificatul de moștenitor emis de BNP Vereș E. în dosar succesoral 55/2011, pct. I, ca efect al acceptării succesiunii sub beneficiu de inventar de către pârâți, potrivit art. 713 C.civ.

Prin întâmpinare, pârâtul P. I. a solicitat respingerea cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. A S N. S.R.L. impotriva acestuia ca neintemeiata, in urma admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

În susținerea poziției procesuale pârâtul a arătat că în baza Autorizației de desființare nr. 233/_, emisa de Primarul Municipiului Dej, in favoarea pârâtului, în calitate de proprietar al imobilului situat in Municipiul Dej, str. Bistriței, nr. 63A, jud. C., trebuiau efectuate lucrări demolare a turnului de evacuare gaze, de pe platforma Nord, in limitele prevăzute in avizele si acordurile obținute. Demolarea coșului de fum a făcut obiectul Contractului de Prestări Servicii, nr. 1 din_ incheiat de pârât cu S.C. PROART CONSTRUCT S.R.L., care a subcontractat executarea acestora cu S.C. P. S.R.L.. Prin acest din urma contract (nr. 141/_ ) S.C. P. S.R.L. si-a asumat obligația de a demola turnul evacuare gaze, prevazandu-se in sarcina prestatorului, respectiv executantului, următoarea obligație: prestatorul se face răspunzător de eventuale pagube materiale ale unor obiective învecinate clădirilor care vor fi supuse demolării, exceptând cele deja dezafectate.

La data de_ a avut loc o încercare de demolare, insa aceasta a eșuat, detonarea explozibilului producând doar pagube neinsemnate, materializate prin prăbușirea pe verticala cu 4 metri si rezultând o înclinație de aproximativ 0,5 metri a obiectivului.

In data de_, turnul-cos de fum a fost demolat in întregime, iar cu aceasta ocazie a fost afectat imobilul-proprietatea reclamantei, imobil cu destinația de magazie, situat in localitatea Dej, str. Bistriței, nr. 63A, jud. C., la o distanta de 180 de metri de turn. Astfel, in baza Certificatului de avizare a lucrării de demolare cos fum din data de 01/_, S.C. P. S.R.L. a executat demolarea coșului de fum, insa pentru efectuarea acesteia executantul nu a luat toate masurile legale pentru prevenirea producerii unui eveniment prejudiciabil.

Conform Procesului verbal de recepție, încheiat la data de_ si semnat de către comisia de recepție formata din P. Traian I. in calitate de reprezentant al pârâtului P. I., executantul demolării S.C. P. S.R.L., prin reprezentant B. N., impreuna cu dirigintele de șantier Ungur Viorica, s-a făcut mențiunea ca in urma imploziei coșului de fum C84, a fost afectata clădirea S.C. A S N. S.R.L

La data de_, in prezenta a doi reprezentanți ai paratei S.C. A. VIG SA, a fost semnata o convenție prin care reprezentantul paratei S.C. P. S.R.L.-B. N., s-a angajat fata de reclamanta ca incepand cu data de_, sa refacă in totalitate construcția si sa o aducă la starea la care aceasta se găsea înainte de producerea evenimentului, totul pe cheltuiala proprie. Aceasta obligație nu a fost respectata si nici asigurătorul nu a putut da curs cererii de despăgubire solicitata de S.C. A S N. S.R.L., motivând ca S.C. P. S.R.L. a incalcat obligațiile ce ii reveneau potrivit art. 15, cap. VIII din Contractul de asigurare si anume executarea lucrărilor cu nerespectarea prevederilor legale in materie.

Pârâtul susține ca acțiunea reclamantei trebuie respinsa fata de acesta având in vedere ca este introdusa împotriva unei persoane lipsita de calitate procesuala pasiva. Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identități intre parat si cel obligat in raportul juridic dedus judecații. Spre deosebire de capacitatea procesuala, care se apreciază in general, pentru o anumita

categorie de persoane, calitatea procesuala se determina in concret, "la speța";, in raport de litigiul dedus judecații.

In litigiul dedus judecații, reclamanții au chemat in judecata pe parat, intemeindu-si acțiunea pe dispozițiile art. 1000 al. 1 Cod civil, care reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri. Conform art. 1000 al. 1 Cod civil, "suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat de fapta persoanelor pentru care suntem obligați a răspunde sau de lucrurile ce sunt sub paza noastră";. Din aceasta formulare a legii rezulta ca pentru antrenarea răspunderii prevăzuta de art. 1000 al. 1 Cod civil, trebuie sa fie prezente trei condiții: un prejudiciu, lucrul trebuie sa se afle in paza juridica a unei persoane si raportul de cauzalitate dintre lucru si prejudiciu.

Cu toate ca, in cauza, cel care are paza juridica a lucrului in litigiu este paratul, in calitate de proprietar, iar reclamantei i s-a pricinuit un prejudiciu, totuși in vederea antrenării răspunderii pe acest temei si, in consecința, reparării in intregime a prejudiciului, de către păzitorul juridic al bunului, victima prejudiciului, respectiv reclamanta trebuie sa facă proba: prejudiciului si a cauzării acestuia de către "fapta lucrului";.

Referitor la raportul de cauzalitate, care este o condiție esențiala pentru angajarea răspunderii celui care are paza juridica a lucrului, este de menționat ca acesta trebuie sa existe intre lucru in sine, sau asa-zisul comportament al lucrului si prejudiciu. Daca prejudiciul este consecința faptei omului, lucrul fiind doar instrumentul utilizat pentru săvârșirea faptei, raportul de cauzalitate dintre lucru si prejudiciu nu exista.

Noțiunea de "cauzare de către lucru a prejudiciului"; trebuie inteleasa ca privind acele situații in care lucrul a "contribuit"; in mod decisiv, prin particularitățile sale, la apariția pagubei, chiar daca in relația de cauzalitate s-au interpus, intr-o maniera secundara, intervențiile umane. In acest sens, in cauza nu sunt indeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pe acest temei, atât timp cat in cauzarea prejudiciului reclamantei, nu lucrul aflat in paza juridica a pârâtului, a ocupat un loc preponderent, ci acțiunea omului, respectiv a celor responsabili de activitățile de demolare. Nu ne aflam in fata unei fapte a lucrului, atunci când acesta este doar un instrument in cadrul activităților desfășurate, respectiv o simpla prelungire a intervențiilor omului, asa cum este cazul in acest litigiu. In asemenea ipoteze, intre lucru si prejudiciu nu poate exista un raport de cauzalitate suficient de caracterizat: fapta umana, respectiv a executantului lucrării de demolare- S.C. P.

S.R.L., constituie singura cauza a prejudiciului, in acest sens stabilindu-se si legătura de cauzalitate, ceea ce antrenează răspunderea in condițiile art. 998-999 Cod civil.

In mod greșit, reclamanții si-au întemeiat cererea de chemare in judecata a pârâtului pe dispozițiile art. 1000 al. 1 Cod civil, care reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, atât timp cat prejudiciul nu a fost cauzat de "fapta lucrului";, ci de fapta proprie a celor responsabili de executarea activităților de demolare a bunului proprietatea subsemnatului. Turnul nu s-a prăbușit ca urmare a neintretinerii acestuia de către proprietar. Prăbușirea acestuia a fost consecința operațiunilor de demolare întreprinse de către S.C. P. S.R.L.

Astfel, spre a înlătura aplicarea art. 1000 al. 1 Cod civil, paznicului juridic al bunului, respectiv pârâtului, ii ramane posibilitatea de a dovedi fapta unei terțe persoane, ca si cauza exoneratoare de răspundere. Asa cum este arătat si la pct. II din cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta, sunt incidente dispozițiile art. 998-999 Cod civil, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a societății responsabile cu executarea lucrărilor de demolare a turnului- evacuare gaze. Persoana responsabila de consecințele demolării coșului de fum, este S.C. P. S.R.L., in calitate de executant/prestator in baza contractului de prestări servicii - lucrări de demolare, incheiat la data de_ intre S.C. P. S.R.L si S.C. PROART S.R.L., având ca obiect respectiva demolare in beneficiul proprietarului imobilului - pârâtul P. I. .

Astfel, răspunderea civila delictuala pentru fapta proprie a S.C. P. S.R.L. este incidența in cauza, fiind îndeplinite in mod cumulativ condițiile acesteia: a) existenta unei fapte ilicite, b) existenta unui prejudiciu, c) legătura de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, d) culpa sau vinovăția autorului.

Fapta ilicita a executantului lucrării de demolare S.C. P. S.R.L., consta, asa cum este menționat si la pct. II din cererea de chemare in judecata, in desfășurarea activităților de demolare tara respectarea dispozițiilor legale incidente si tara executarea masurilor prevăzute in cuprinsul documentației, care a stat la baza emiterii Autorizației de desființare nr. 233/_ (siguranța,

evacuare). Acest fapt reiese fara echivoc si din Adresa nr. 239/_, in care reprezentantul- administrator al subantreprenorului S.C. P. S.R.L.

B. N. a declarat ca pârâtul nu a luat masurile legale de reducere a efectului seismic pe direcția de cădere a obiectivului, prin realizarea pernei de amortizare asa cum au fost impuse de către INCMD INSEMEX PETROȘANI, la acordarea "Certificatului de avizare a lucrării de demolare cos de fum";, din data de 01/_, înlesnind prin aceasta distrugerea clădirii aparținând S.C. AS

N. S.R.L. si nu a luat masurile legale de solicitare si obținere a Avizului obligatoriu emis de Inspectoratul de Stat in Construcții, in conformitate cu prevederile Ordinului 486/500 din anul 2007, art. 5, fara de care legea romana interzice orice intervenție asupra unei construcții existente.

Prejudiciul sau rezultatul dăunător de natura patrimoniala exista, este cert si nereparat. Prejudiciul exista, in urma demolării coșului de fum fiind afectata clădirea aparținând S.C. A S N. S.R.L., si este nereparat, deoarece, deși autorul prejudiciului-S.C.

P. S.R.L., era asigurat de răspundere civila, in situația din speța, societatea de asigurări nu a dat curs cererii de despăgubire formulata de reclamanta.

Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu exista deoarece prejudiciul cauzat este consecința directa a operațiunilor de demolare intreprinse de S.C. P. S.R.L.

Vinovăția, ca si condiție de ordin subiectiv a răspunderii delictuale este îndeplinita, deoarece fapta ilicita care a cauzat prejudiciul, este imputabila autorului ei.

Fata de cele expuse mai sus, pârâtul considera ca litigiul are legătura cu contractul de asigurare seria AG nr. 0051590, incheiat de parata S.C. P. S.R.L. cu unitatea de asigurare pentru o perioada totala de asigurare: de la data de_ pana la data de_, si la care subsemnatul nu am fost parte contractanta.

Potrivit art. 3, capitolul II din contractul de asigurare menționat mai sus, "Asigurătorul acorda despăgubiri pentru: a) sumele pe care asiguratul este obligat sa le plătească pentru daunele produse din culpa sa terțelor persoane prin vătămări corporale....si/sau prin avarierea/distrugerea/ deteriorarea bunurilor aparținând acestora, in timpul exercitării activităților descrise in declarația de asigurare, activități desfășurate la locațiile menționate, de asemenea, in declarația de asigurare (Lucrări de demolare a construcțiilor- lucrări de împușcare efectuate de artificieri, localizate la Fostul combinat "CESOM" DEJ, jud C. )";.

In acest sens, art. 24 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările si reasigurările in România (anterior modificării acesteia prin Legea nr. 71/2011) prevede "in asigurarea de bunuri, asigurătorul se obliga ca la producerea riscului asigurat sa plătească Asiguratului, beneficiarului desemnat al asigurării sau altor persoane in drept o despăgubire";. Astfel, in situația in care autorul prejudiciului este asigurat de răspundere civila, victima poate primii despăgubiri direct de la societatea de asigurări, si in acest caz, nu mai poate cere despăgubiri de la autorul faptei prejudiciabile.

In condițiile in care societatea de asigurări se apară invocând faptul ca S.C. P. S.R.L. nu a respectat clauzele contractului de asigurare, aceasta apărare nu poate fi reținuta in cadrul acestui litigiu, reclamanta in calitate de terț păgubit, având dreptul a fi despăgubită in baza asigurării de răspundere civila pentru prejudiciile cauzate terților.

Contractul de asigurare fiind un contract in favoarea unei terțe persoane, acesta naște un drept direct in patrimoniul terțului beneficiar. Terțul beneficiar al contractului de asigurare, respectiv terțul prejudiciat- S.C. A S N. S.R.L. are dreptul sa ceara executarea prestației la care Asigurătorul s-a obligat in condițiile stabilite in contractul de asigurare.

Eventualitatea unui litigiu de natura contractuala intre S.C. P. S.R.L. si societatea de asigurări, nu da posibilitatea acesteia din urma de a se exonera de obligația de a despăgubi pe terțul prejudiciat prin fapta Asiguratului, Societatea de asigurări după ce a plătit victimei despăgubirea are un drept de regres impotriva autorului prejudiciului, respectiv Asiguratului, in ipoteza in care acesta din urma nu a respectat obligațiile ce ii reveneau din contractul de asigurare. In condițiile in care pârâtul nu a fost parte in contractul de asigurare, acesta nefiindu-i opozabil si nici nu a săvârșit vreo fapta de natura sa determine obligarea sa la plata vreunei

despăgubiri in favoarea reclamantei, rezulta ca acesta nu are calitate procesuala pasiva in dosar.

Cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta impotriva pârâtului P. I. se impune a se respinge si pentru motivul ca, in cauza răspunderea are izvor contractual, ca urmare a

convenției incheiate intre S.C. P. S.R.L. si reclamanta, iar pârâtul nu are calitatea de parte la convenție, nefiind cel obligat in acest raport juridic, lipsind astfel si calitatea procesuala pasiva.

Cu toate ca răspunderea civila a executantului lucrării de demolare a fost angajata, inițial, pe temei delictual, prin convenția din data de_ incheiata intre autorul prejudiciului si victima acestuia, respectiv intre S.C. P. S.R.L. si S.C. A S N. S.R.L., părțile au inteles sa stingă un raport juridic preexistent si sa dea naștere unui nou raport juridic obligational. Convenția incheiata la data de_ a reprezentat o varianta agreata la acel moment de către pârâta SC P. S. pentru a se stinge in mod amiabil lititgiul născut intre parii (pct. I din cererea de chemare in judecata).

Prin convenția încheiata, S.C. P. S.R.L. a achiesat la pretențiile formulate de către societatea-reclamanta prejudiciata in urma demarării lucrărilor de demolare si s-a obligat către aceasta, la repararea integrala a prejudiciului cauzat. Obligația de reparare a pagubei, care a luat naștere in urma săvârșirii de către antreprenor a faptei ilicite constând in executarea lucrărilor de demolare cu nerespectarea masurilor legale a fost reiterata si expres asumata printr-un contract:

"S.C. P. S.R.L. ... se obliga ca in termenul stabilit intre cele doua parii (termenul de începere a lucrărilor -_ ), sa refacă in totalitate, construcția si sa o aducă la starea la care aceasta se găsea inainte de producerea evenimentului. Construcția se va realiza de către S.C. P. S.R.L in regie proprie si pe cheltuiala sa exclusiva";.

Astfel, in ipoteza in care S.C. P. S.R.L. nu si-a îndeplinit, la termenul stabilit de parti, obligația expres asumata prin contractul încheiat in data de_, respectiv de a repune pe victima prejudiciului- S.C. A S N. S.R.L., in situația anterioara producerii prejudiciului, este antrenata răspunderea contractuala, fiind evidenta si reaua-credinta a acesteia.

In acest sens, reclamanta, isi intemeiaza cererea de chemare in judecata pe răspunderea pentru fapta proprie a S.C. P. S.R.L., fara sa aibă in vedere faptul ca, ulterior a fost incheiata o convenție intre acestea având ca obiect repararea prejudiciului in discuție, aceasta convenție devenind sursa unor noi obligații juridice. Din insasi formularea reclamantei se poate deduce faptul ca manifestarea de voința a partilor a fost data in sensul stingerii, in anumite condiții, a unor raporturilor juridice preexistente. Având in vedere ca modalitatea prin care părțile au inteles sa stingă litigiul nu a fost indeplinita, termenul de începere a lucrărilor fiind depășit, se considera ca fata de parați poate fi in continuare antrenata răspunderea civila delictuala. Insa, este de menționat ca nerespectarea voluntara de către una dintre parti a obligațiilor ce reies dintr-o legătura contractuala antrenează răspunderea contractuala a pârtii si nu răspunderea delictuala, cum in mod greșit s-a arătat in cererea de chemare in judecata.

Având in vedere ca răspunderea in aceasta ipoteza se angajează pe temei contractual si ca pârâtul P. I., nu are calitatea de parte in convenția incheiata intre S.C. P. S.R.L. si S.C. A S N. S.R.L., acestuia nu îi poate fi impusa nici o obligație ce reiese din contractul menționat mai sus. Astfel, art. 973 Cod civil, care consacra principiul relativității efectelor contractelor, prevede

"convențiile nu au efect decât intre părțile contractante";. Potrivit principiului relativității efectelor contractului, un contract valabil incheiat produce efecte numai intre părțile contractante, in sensul ca el nu poate da naștere la obligații si la drepturi, in sarcina si respectiv, in favoarea altor persoane.

Întrucât paratul nu a participat nici direct, nici prin reprezentant, la incheierea contractului sus menționat, nu are calitatea de parte contractanta si in consecința situația juridica creata prin acesta nu ii este opozabila.

In consecința, răspunderea este antrenata pe temei contractual, atât timp cat, potrivit art. 969 al. 1 Cod civil contractele au forta obligatorie, "putere de lege"; intre părțile contractante. In ipoteza in care S.C. P. S.R.L. in calitate de debitor al obligației contractuale, nu si-a executat prestațiile pe care le datorează, potrivit art. 1073 Cod civil: "creditorul are dreptul de a dobândi indeplinirea exacta a obligației si in caz contrar are dreptul la dezdaunare";. Cu alte cuvinte, in acest caz se angajează răspunderea civila contractuala a debitorului S.C. P. S.R.L., acțiunea in despăgubiri demarata de către victima prejudiciului S.C. A S N. S.R.L. trebuind sa fie intemeiata pe acest din urma izvor obligational -convenția încheiata in data de_ .

Indiferent de temeiul care ar justifica acordarea despăgubirilor reclamantei in sensul reparării prejudiciului, respectiv delictual sau contractual, in sarcina paratului nu ar putea fi antrenata nici una dintre aceste răspunderi. In contra pârâtului parat nu poate opera nici

răspunderea delictuala intemeiata pe art. 1000 al. 1 Cod civil, intrucat nu se poate pune problema prejudiciului cauzat prin "fapta lucrului";, ci eventual a celui cauzat de fapta proprie a executantului lucrării de demolare, si cu atât mai mult in sarcina paratului P. I. nu poate opera răspunderea contractuala, acesta având calitatea de terț fata de contractul de asigurare sau fata de convenția incheiata intre S.C. P. S.R.L. si S.C. AS N. S.R.L.

***

In sedinta publica din data de_ (f.93-94) instanta a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratei SC P. S. , avand in vedere dizolvarea acesteia, context in care capacitatea sa juridica este limitata doar la indeplinirea operatiunilor care vizeaza lichidarea si radierea sa(f.79-80). Reclamanta nu s-a opus admiterii acestei exceptii.

In consecinta, instanta va respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A S N. S., față de pârâta SC P. S., întemeiat pe excepția lipsei capacității sale procesuale de folosință.

In sedinta publica din data de_ (f.217, f. 227 )partea reclamanta a depus o cerere de renuntare la judecata fata de paratii din extinderea de actiune (f.216), respectiv fata de B. L. -L.

, B. B. și B. R., respectiv fata de moștenitorii legali ai asociatului unic al S.C. P.

S.R.L. - B. N. .

Prin incheierea civila pronuntata in sedinta publica din data de_, care face parte din prezenta hotarare, (f.228-230) instanta a luat act de renuntarea la judecata fata de paratii din extinderea de actiune si a unit cu fondul exceptia lipsei calității procesuale pasive, invocată atat de către paratul P. I., cat și de către pârâta SC A. R. A. V. I. G. SA.

Analizand exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de catre paratul P. I. (f. 214), instanta o va respinge ca nefondata, avand in vedere ca reclamanta a dovedit initierea procedurii de conciliere directa prealabila, iar faptul ca aceasta nu a fost intocmai respectata, este in opinia instantei doar o nulitate relativa, care este conditionata de dovedirea unui prejudiciu de catre paratul P. I., ceea ce in speta nu este dovedit.Referitor la acest aspect, instanta observa ca paratul P. I. a invederat ca nici nu mai sustine aceasta exceptie, fara insa a renunta expres la exceptia invocata (f.221 verso).

Analizand exceptia lipsei calității procesuale pasive, invocată atat de către paratul P. I., cat și de către pârâta SC A. R. A. V. I. G. SA, instanta le va respinge ca neintemeiate, in baza considerentelor care urmeaza sa fie expuse.

In ceea ce il priveste pe paratul P. I. , acesta este proprietarul terenului pe care s-a aflat amplasat imobilul de demolat, iar temeiul raspunderii sale este art. 1000 al. 1 Cod civil, care reglementează răspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, astfel ca din punct de vedere al calitatii sale procesuale pasive, instanta considera ca aceasta este pe deplin justificata in cauza. Celelalte aspecte invocate in sustinerea acestei exceptii, sunt de fapt aparari de fond care urmeaza sa fie analizate.

In ceea ce o priveste pe pârâta SC A. R. A. V. I. G. SA contractul de asigurare de raspundere civila seria AG nr.0051590 incheiat cu SC P. S., ii justifica calitatea procesuala pasiva in cauza, raportat la temeiul in drept al raspunderii acestei parate, invocat de catre partea reclamanta. Apararile facute in sustinerea acestei exceptii sunt de fapt aparari de fond, asupra carora instanta urmeaza sa se pronunte in continuare.

Analizand fondul pretentiilor deduse judecatii

, in contradictoriu doar cu paratii P. I. si SC

A. R. A. V. I. G. SA, instanta retine urmatoarele :

Expertiza tehnica judiciara realizata in cauza (f.261 -274 ) a stabilit ca valoarea cladirii reclamantei, la nivelul anului 2011 si tinand cont de uzura acumulata este de 104.000 lei(f.265), insa costurile refacerii cladirii sunt in prezent in valoare de 145.000 lei . Expertul a stabilit ca nu se poate recupera caramida, nici fasiile armate din bca care au constituit planseul cladirii, iar structura de rezistenta a constructiei este total compromisa, imobilul fiind distrus aproape in intregime . Nici o parte din materialele încorporate în construcție nu sunt refolosibile și nu au o valoare economică.

Prejudiciul

efectiv suferit de reclamanta este deci, in opinia instantei, dovedit la valoarea de

145.000 lei. De principiu se impune o reparare integrala a prejudiciului, in speta fiind solicitat doar prejudiciul efectiv si direct suferit nu si folosul netras. Astfel, instanta retine ca in ceea ce priveste prejudiciul efectiv suferit, acesta nu poate fi limitat la valoarea cladirii in anul 2011, deoarece refacerea cladirii implica in prezent costuri care totalizeaza suma de 145.000 lei.

In ceea ce o priveste pe pârâta SC A. R. - A. V. I. G. SA B. prin Sucursala C. , instanta va inlatura ca neintemeiate apararile referitoare la nevalabilitatea contractului de asigurare seria AG nr.0051590 /_, încheiat cu pârâta SC P. S., privind răspunderea civilă față de terți a persoanelor juridice care se sustine ca nu ar produce efecte.

S-a sustinut ca paguba produsă reclamantei prin demolarea coșului de fum nu este acoperită din polița de asigurare, nefiind risc asigurat deoarece la data încheierii contractului asiguratul cunoștea cu certitudine că distrugerea clădirii reclamantei era un eveniment "viitor posibil și cert"; . Instanta observa insa ca riscul asigurat a fost conventional definit prin art. 1.5 din Conditiile generale de asigurare ca fiind ,, un eveniment viitor posibil dar incert produs din culpa asiguratului";

, iar in speta paguba produsa prin demolare este prezumata la data incheierii contractului de asigurare ca fiind doar un eveniment viitor posibil dar incert, incadrandu-se deci in definitia contractuala. Instanta apreciaza in acest sens ca, faptul ca nu s-a adus la cunostinta asiguratorului ca s-a mai încercat fără succes executarea lucrării de demolare a coșului de fim înainte de încheierea contractului de asigurare, în data de_, nu transforma riscul intr-un eveniment cert. Instanta mai retine, insa in subsidiar, ca in adresa 239/2011(f.64) B. N. este contradictoriu in a afirma ca ,, exista posibilitatea si certitudinea"; producerii riscului asigurat.

Instanta mai apreciaza ca declarațiile și răspunsurile asiguratului date asiguratorului prin administratorul B. N. nu sunt probe administrate judiciar si nu pot fi valabil opuse reclamantei care este tert fata de raportul juridic de asigurare.

Contractul de asigurare a existat si a fost valabil pentru perioada convenita, nefiind denuntat in mod unilateral de catre asigurator, astfel ca acestui parat ii revine obligatia de plata a despagubirilor, in limitele contractate si in speta acceptate in mod subsidiar . Astfel, se retine ca in art.28 din conditiile generale de asigurare se prevede că despăgubirile reprezintă costul reparației sau refacerii bunurilor avariate din care se scade uzura și/sau valoarea resturilor nefolosite. Potrivit calculelor asigurătorului, despăgubirea maximă este de 100.300 lei (f.243-244 calcul al limitei de despagubire acceptata in subsidiar).

In concluzie, in baza art.24 din legea 136/1995, instanta o va obliga pe pârâta SC A.

R. A. V. I. G. SA să plătească reclamantei suma de 100.300 lei cu titlu de despăgubiri.

In ceea ce il priveste pe paratul P. I. , Instanta retine ca fundamentul raspunderii obiective a pazitorului juridic al lucrului este acela de a garanta celorlalti repararea prejudiciilor cauzate de lucrurile aflate sub paza, existand un risc de activitate pe care pazitorul juridic al lucrului trebuie sa- l suporte, fiindca prejudiciul a fost cauzat prin extinderea propriei sale activitati .

Deci, in opinia instantei acest tip de raspundere civila delictuala este exclusiv obiectiva, intemeiata pe ideea de garantie privind riscul de activitate.

Nu este in speta contestat ca cel care are paza juridica a imobilului demolat este paratul P.

I. in calitate de proprietar si nici faptul ca in urma demolarii acestui imobil s-a pricinuit un prejudiciu partii reclamante.

Paratul sustine ca lipseste raportul de cauzalitate, care este o condiție esențiala pentru angajarea răspunderii celui care are paza juridica a lucrului, intre lucru in sine, sau asa-zisul comportament al lucrului si prejudiciu. Daca prejudiciul este consecința faptei omului, lucrul fiind doar instrumentul utilizat pentru săvârșirea faptei, raportul de cauzalitate dintre lucru si prejudiciu nu exista.

Paratul afirma ca pentru a înlătura aplicarea art. 1000 al. 1 Cod civil, paznicului juridic al bunului ii ramane posibilitatea de a dovedi fapta unei terțe persoane, ca si cauza exoneratoare de răspundere sens in care este dovedit in speta ca sunt incidente dispozițiile art. 998-999 Cod civil, fiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a societății responsabile cu executarea lucrărilor de demolare.

Sub acest aspect, instanta retine ca intradevar prin adresa nr. 239/_ reprezentantul- administrator al subantreprenorului S.C. P. S.R.L, B. N. a declarat ca pârâtul nu a luat masurile legale de reducere a efectului seismic pe direcția de cădere a obiectivului, prin realizarea pernei de amortizare. De asemenea nu a fost solicitat Avizul obligatoriu emis de Inspectoratul de Stat in Construcții.In ceea ce priveste conventia incheiata de catre S.C. P. S.R.L. cu reclamanta, la data de_, instanta retine de asemenea ca S.C. P. S.R.L. s-a obligat sa

refacă in totalitate construcția si sa o aducă la starea la care aceasta se găsea inainte de producerea pagubei.

Cu toate acestea, instanta apreciaza ca in speta opereaza un cumul de raspundere civila, sens in care retine ca imobilul a "contribuit"; in mod decisiv, prin particularitățile sale, la apariția pagubei, chiar daca in relația de cauzalitate s-au interpus intervențiile umane pentru demolare. In ceea ce il priveste acest parat, instanta retine ca fiind relevant si faptul ca autorizația de desființare nr.233/_ s-a emis de catre Primăria Municipiului Dej, în favoarea lui P. I., pentru lucrări de demolare a turnului imobil - COȘ DE FUM de pe platforma Nord din localitatea Dej, în limitele prevăzute în avizele și acordurile obținute și cu respectarea documentației tehnice de demolare. In concluzie, instanta va inlatura ca nefondate apararile acestui parat, deoarece apreciaza ca in speta nu se poate retine ca ,,lucrul"; a fost doar instrumentul utilizat pentru săvârșirea faptei, astfel ca apreciaza ca exista si un raport de cauzalitate ca si conditie de instituire a raspunderii civile delictuale obiective, in sarcina acestui parat.

In acest context, instanta mai retine ca proprietarul poate transmite paza juridica a lucrului unei alte persoane si printr-o antrepriza de felul celei in cauza, situatie in carepaza juridica a lucrului este scindata intre proprietar si detentorul precar, in sensul ca paza strucurii lucrului ramane la proprietar, iar paza juridica a utilizarii revine detentorului precar.Atunci cand se dovedeste ca prejudiciul se datoreaza atat structurii lucrului ,cat si modului de utilizare, raspunderea proprietarului si a detentorului precar va fi una solidara.

In speta, instanta retine ca a existat o incercare de demolare esuata din cauze care nu au putut fi imputate SC PROAGREATE S., nefiind dovedit un asemenea aspect, astfel ca se poate doar concluziona ca tentativa de demolare a fost determinata de structura imobilului respectiv.

In baza celor mentionate, instanta il va obliga pe paratul P. I. sa plateasca reclamantei cu titlu de despagubiri suma de 44.700 lei, reprezentand diferenta neacoperita prin polita de asigurare de raspundere civila, pentru o reparare integrala a prejudiciului efectiv suferit de reclamanta.

In baza considerentelor mentionate si in limitele aratate, instanta va admite în parte acțiunea precizată și doar față de pârâții SC A. R. A. V. I. G. SA și P. I. .

In baza art, 274 c.pr.civ. instanta, rap. si la prev. art. 42 c.com., ii va obliga în solidar pe acesti pârâți să plătească reclamantei suma de 10.756 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată, reprezentand cheltuieli cu expertiza- 1.900 lei, taxele judiciare in limita pretentilor admise si onorariul avocatial, conform dovezilor anexate.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de către paratul P. I., dom. în T. Jiu, str.11 I. 1848, nr.101, jud.Gorj și de către pârâta SC A. R. A. V. I.

G. SA, cu sediul în B., B-dul C. I nr.31-33, sector 2.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta SC A S N. S., cu sediul procesual ales în C. -

N., B-dul 21 D. 1989 nr. 102, jud.C., la Societatea Civilă de Avocați G., G. & A., față de pârâta SC P. S., cu sediul în D., B-dul I. M. bl.L.1, ap.28, jud.Hunedoara, întemeiat pe excepția lipsei capacității sale procesuale de folosință.

Admite în parte acțiunea precizată și doar față de pârâții SC A. R. A. V. I.

G. SA și P. I., după cum urmează:

Obligă pârâta SC A. R. A. V. I. G. SA să plătească reclamantei suma de 100.300 lei cu titlu de despăgubiri.

Obligă pârâtul P. I. să plătească reclamantei suma de 44.700 lei, cu titlu de despăgubiri.

Obligă în solidar pârâții să plătească reclamantei suma de 10.756 lei cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată.

Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D. M. DS M.

Red.DMD/MM 7 ex./_

← Decizia civilă nr. 122/2013. Acțiune în pretenții comerciale  Decizia civilă nr. 506/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 673/2013. Acțiune în pretenții comerciale