Sentința civilă nr. 227/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 227/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - V. LAURA OROS GREFIER - S. M.
Pe rol fiind pronunțarea asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei IMPRESA PIZZAROTII & C S.p.A. I. S. C. invocate de către debitoare în cadrul acțiunii formulată de către creditoarea SC T. S. împotriva debitoarei L. P. & C S.p.A I. S. C., având ca obiect ordonanță de plată în temeiul OUG nr. 119/2007.
Se constată că la data de 24 ianuarie 2013, debitoarea a depus la dosar concluzi scrise privind excepția lipsei capacității procesuale de folosință a IMPRESA P. & C S.p.A I. S. C. .
Dezbaterile asupra excepției au avut loc în ședința publică din data de 18 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, când tribunalul, pentru a da posibilitatea părtilor să depună concluzii scrise, a amânat pronuntarea pentru data de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea, înregistrată pe rolul acestui tribunal la_, creditoarea S.C. T.
S.R.L. a chemat în judecată pe debitoarea IMPRESA P. & C S. I. S. C., solicitând tribunalului, ca prin ordonanța de plată ce se va pronunța, să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 719.061,28 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 2012027/_, nr. 2012032/_, nr. 2012037/_, nr. 2012046/_, nr. 2012049/_, nr. 2012057/_ și nr. 2012066/_, si la plata dobânzii legale pentru fiecare zi de întârziere la suma restantă, calculată de la data scadenței și până la data achitării integrale a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că între părți s-a încheiat un contract de prestări servicii în data de_, având ca obiect efectuarea de servicii de topografie de către societatea noastră pentru debitoare, la locația indicată de către aceasta, pe șantierul din Alba Iulia. Valoarea contractului stabilită prin acordul părților este de 1.021.632 lei, în baza unor prețuri unitare de 27.669,20 lei/lună/echipă + TVA și 29.797,60 lei/lună/responsabil + TVA. Creditoarea și-a îndeplinit obligațiile la termen, cu promptitudine și profesionalism, conform înțelegerilor cu debitoarea. Aceasta, însă, a înregistrat întârzieri considerabile la plata facturilor. Toate facturile au fost emise pentru activități deja prestate, acestea fiind acceptate prin semnare și ștampilare de către debitoare. Mai mult, debitoarea a confirmat prin semnare și ștampilare și situațiile de lucrări aferente activităților desfășurate și facturate. Creditoarea și-a realizat obligațiile contractuale o bună perioadă, peste 6 luni, deși debitoarea nu a achitat facturile restante pentru serviciile prestate. A solicitat acesteia în mai multe rânduri, pe mai multe căi, sa achite sumele
restante, însă a primit doar promisiuni neonorate. Din păcate, a ajuns în situația de a nu mai avea resursele necesare continuării normale a activității, lucru pe care l-a semnalat și debitoarei printr-o notificare trimisă în data de_, însă aceasta nu a procedat nici acum la achitarea sumei datorate. Nici în urma primirii acestei notificări și nici inițial, pe toată durata derulării contractului, debitoarea nu a invocat vreo obiecțiune, nemulțumire sau vreo executare defectuoasă a contractului. Mai mult, a achitat suma de 50.000 lei în data de_, ceea ce nu face decât să dovedească faptul că debitoarea recunoaște debitul datorat.
Astfel, în prezent, debitoarea datorează suma de 719.061,28 lei, reprezentând contravaloarea facturilor nr. 2012027/_, nr. 2012032/_, nr. 2012037/_
, nr. 2012046/_, nr. 2012049/_, nr. 2012057/_ și nr. 2012066/_ .
Având în vedere faptul că lunga perioada de întârzieri la plată i-a cauzat prejudicii considerabile, creditoarea a arătat că solicită obligarea debitoarei la plata dobânzii legale pentru toate sumele scadente, calculată de la data scadenței fiecărei facturi și până la data până la data achitării integrale a debitului, urmând ca sumele efective să fie calculate de către părți sau de către executorul judecătoresc la momentul efectuării plăților.
Potrivit art. l din OUG 119/2007, in sensul acestei ordonanțe de urgenta următorii termeni si expresii au următorul inteles: contract comercial reprezintă contractul încheiat între comercianți ori între aceștia și o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preț constând într-o sumă de bani, întârzierea plății reprezintă depășirea termenului contractual sau legal stabilit pentru executarea obligației de plată a prețului. Conform dispozițiilor OUG 119/2007 nu a fost necesară îndeplinirea de către creditoare a procedurii prealabile prevăzută de art. 7201din Codul de procedură civilă, sens în care a procedat la formularea și înregistrarea prezentei cereri fără comunicarea în prealabil a unui convocator la conciliere directă către pârâtă.
Din dispozițiile OUG l19/2007, rezultă că, pentru admiterea unei cereri de somare de plată, este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: condiția privitoare existența unui contract comercial, condiția caracterului cert, lichid și exigibil al creanței. În ceea ce privește dosarul de fată, creditoarea a arătat că sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile indicate în aliniatul precedent. Prima condiție este îndeplinită, între părți existând un contract comercial, depus în probațiune. Referitor la condiția caracterului cert, lichid și exigibil al creanței, rezultă faptul că: suma de bani solicitată este indicată în mod clar în facturile fiscale semnate de către debitoare, precum și individualizată prin contract, cuantumul acesteia este determinat în mod clar și neechivoc atât prin contract cât și prin facturile emise în baza contractului, scadența de plată este indicată șl reiese în mod clar din fiecare factură, termenul de plată fiind depășit cu mult.
În drept, creditoarea a invocat prevederile art. 112 si urm. Cod proc.civ., si
O.U.G. nr. 119/2007.
Debitoarea IMPRESA P. & C S. I. S. C., prin întâmpinare, a solicitat admiterea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Specializat C., cu consecința declinării competenței judecării cererii introductive în favoarea instanței competente teritorial, respectiv Tribunalul Alba, admiterea excepției lipsei capacității sale procesuale de folosință cu consecința respingerii cererii de emitere a ordonatei de plată ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință, si respingerea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată ca neîntemeiată, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, debitoarea a arătat că raportat la necompetența teritorială a Tribunalului Specializat C., dispozițiile OUG 119/2007 la art. 5 alin. 1 prevăd faptul că cererea privind creanța de plată apretului se depune la instanța competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanță. În ceea ce privește competența teritorială, potrivit art. 5 Cod procedură civilă, cererea se face la instanță domiciliului pârâtului, iar dacă pârâtul are domiciliul în străinătate sau nu are domiciliu cunoscut, cererea se face la instanță reședinței sale din țară, iar dacă nu are nici reședința cunoscută, la instanță domiciliului sau reședinței reclamatului.
Cu toate acestea, având în vedere faptul că în această materie, competenta nu este una exclusiva, prin art. 16 din Contractul de antrepriza de servicii nr. XR/0228512/EST din_, părțile au prevăzut expres faptul că "în cazul în care părțile nu reușesc să ajungă la o soluționare amiabilă în termen de 30 de zile de la primirea respectivei cereri provenite de la una din parti, toate litigiile decurgând din prezentul contract sau in legătura cu el vor fi definitiv soluționate de instanțele de judecata competente de pe raza teritoriala in care partile contractante isi desfășoară activitatea." In acest sens, se precizează faptul ca obiectul Contractului de antrepriza de servicii nr. XR/02285_12/EST din_ il reprezintă "Proiect Lot 3 Coslariu- Simeria, Sector Vintu de Jos-Coslariu (România) — Alba Iulia", destinația fiind Șantier Alba Iulia. Drept urmare, instanțele competente sa soluționeze litigiile ce au la baza Contractul de antrepriza de servicii nr. XR/02285_12/EST din_, sunt cele de pe raza județului Alba, in speța de fata, dat fiind cuantumul creanței solicitate de către creditoare — peste 500.000 lei — Tribunalul Alba. Este evident ca aceasta este interpretarea art. 16 din Contractul de antrepriza de servicii nr. XR/0228512/EST din_, mai ales având in vedere faptul ca ambele parti au sediul in C.
N., prin urmare ar fi fost inutila o clauza atributiva de competenta a instanțelor din
C. -N., acestea fiind oricum competente. S-a decis atribuirea competentei instanțelor competente de pe raza teritoriala in care părțile urmau sa isi desfășoare activitatea tocmai in virtutea faptului ca in acest caz un eventual litigiu ar fi mai ușor de soluționat de către o instanța teoretic mai "apropiata" de obiectul contractului. Așadar, clauza cuprinsă în art. 16 este o veritabilă clauza atributiva de competență. Drept urmare, având în vedere faptul că pretențiile creditoarei au la bază o presupusă neexecutare a obligațiilor asumate de către pârâtă prin Contractul de antrepriza de servicii nr. XR/0228512/EST din_, în virtutea dispozițiilor art. 19 Cod procedură civilă, potrivit cărora părțile pot conveni, prin înscris sau prin declarație verbală în fața instanței, ca pricinile privitoare la bunuri să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, au competența teritorială, afară de carurile prevăzute de art. 13, 14, 15 și 16, devin aplicabile dispozițiile contractuale amintite anterior. In acest sens, devine incident principiul de pacta sunt servanda, prevăzut de 1270 Cod Civil, potrivit căruia, "Contractul valabil încheiat are putere de lege intre părțile contractante", astfel ca, în cazul în care într-un contract a fost inserată o clauză atributiva de competență, operează prorogarea voluntară de competentă, permisă de dispozițiile art. 19 Cod procedură civilă.
Raportat la lipsa capacității sale procesuale de folosință, debitoarea a arătat că potrivit dispozițiilor art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, "Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale si se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa". Așadar, cu privire la S., rezultă următoarele: nu are personalitate juridică, ea reprezentând o structură adiacentă a societății fondatoare, ea nefiind un subiect de drept distinct care să participe la raporturile comerciale în nume propriu; nu beneficiază de un patrimoniu
social propriu, distinct de cel al societății fondatoare, ea fiind subordonata din punct de vedere economic acesteia din urmă și desfașurându-și activitatea pe baza dotărilor materiale puse la dispoziție de societatea mama; nu se individualizează printr-o firmă proprie sau emblemă proprie; nu are dreptul să desfășoare alte activități economice decât acelea pe cate le desfășoară societatea mama; pot avea organe proprii de conducere, însă acest aspect nu îi conferă libertatea de decizie, puterea de decizie aflându-se în continuare la societatea mama.
Raportat la existența sau neexistenta unor organe de conducere proprii sucursalei, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 2 Cod Procedura Civilă, "aociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere." Din organigrama debitoarei rezulta fără putință de tăgadă faptul că S. C., împotriva căreia creditoarea își întemeiază pretențiile, nu dispune de fonduri proprii sau organe proprii de conducere, ci dimpotrivă aceasta este direct subordonata societății-mamă, cu sediul I. . După cum reiese din toate actele emanate de la societatea italiană, în toate actele provenind de la aceasta, în antetul acestor acte este menționată societatea din I., S. C. nefiind altceva decât, așa cum a menționat un dezmembrământ al societătii-mame. Faptul că societatea-mamă a hotărât deschiderea unei sucursale în România nu este altceva decât o modalitate de a facilita relațiile comerciale cu partenerii contractuali din România, însă aceste relații comerciale pe care sucursala din România le desfășoară nu se bazează pe o "delegare de competență, care să îi confere acesteia legitimarea procesuală cerută de lege pentru a putea sta în instanță în calitate de pârâtă.
Mai mult, organele de conducere ale Sucursalei nu sunt organe proprii de conducere, ci dimpotrivă, toate persoanele care își desfășoară activitatea în România sunt persoane care au raporturi contractuale cu societatea-mamă — Impresa P.
& C S.p. A I. . Faptul ca aceștia se află în România și își desfășoară activitatea în țară se datorează faptului că aceștia au fost detașați în temeiul Legii 344/2006 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale. In aceeași situație se afla și angajații societății-mame care își desfășoară activitatea în țară. Aceștia sunt direct subordonați societății-mame, nicidecum Sucursalei, care nu are putere de decizie. Practic, întreaga activitate a Sucursalei se desfășoară in baza unor procuri expres emise din partea organelor de conducere ale societății mama.
Jurisprudența în materie este unanimă în acest sens, reținându-se în mod constant ca dispozițiile art. 41 alin. (2) Cod procedură civilă sunt de strictă interpretare astfel că sucursalele care nu au personalitate juridică pot sta în judecată doar dacă au organe de conducere proprii. Interpretând per a contraria aceste prevederi este evident că atâta vreme cât sucursalele nu dispun de organe proprii de conducere, situația aplicabilă în cazul pârâtei, nu pot sta în judecată în nume propriu.
S. C. nu dispune de organe proprii de conducere și nu are putere de decizie, neexistând o delegare de atribuții care să permită reprezentarea în justiție a societății- mamă.
Pe fondul cauzei, debitoarea a solicitat respingerea cererii de emitere a unei ordonanțe de plată ca neîntemeiată.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la termenul de judecată din_, creditoarea a arătat, în privinta excepției lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei, că faptul că la constituirea societății debitoare s-a inserat în denumire titulatura de "sucursala C. "; nu implică automat faptul că aceasta nu are personalitate juridică. Din contră, modul în care a fost înființată, activitatea desfășurată și actele încheiate de către societate dovedesc faptul că deține personalitate juridică și poate sta în judecată ca pârâtă.
O sucursala este doar un dezmembrământ al societății mamă, fară personalitate juridică, ce nu poate participa în nume propriu la circuitul juridic civil și nu încheie în nume propriu acte juridice, deci nici contracte. însă, chiar din preambulul contractului ce face obiectul prezentului dosar reiese că debitoarea pârâtă are calitatea de adjudecatar în cadrul unui contract de achiziție publică. Dacă argumentele pârâtei ar fi fost întemeiate, aceasta nu ar fi putut să participe în mod legal în cadrul unei proceduri de achiziție publică și nici să încheie un contract valabil prin care să își asume obligații.
În spiritul aceluiași argument, societatea debitoare nu putea să încheie contractul cu subscrisa, însă acesta a fost încheiat în mod valabil și chiar executat în parte de către debitoare, aceasta făcând plăți parțiale conform contractului până în prezent. La capitolul 12 - Facturare din contract părțile au stabilit clar că facturile emise de pârâtă se adresează și se expediază către Impresa P. & C. SpA I. S.
C., cu adresa din C. -N., România și cu toate datele acestei societăți și nicidecum datele societății din I. . Pentru aceste motive, creditoarea a solicitat respingerea excepției lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei invocată de aceasta.
În ședința publică de la_, tribunalul a respins, ca neîntemeiată, exceptia necompetentei teritoriale a Tribunalului Specializat C., invocată de către debitoare.
Analizând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. 1 Cod proc.civ., excepția lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei IMPRESA P. & C S. I. S. C.
, invocată de aceasta, tribunalul constată următoarele:
După cum rezultă din chiar denumirea societătii debitoare si din mentiunile Registrului comertului privind pe debitoarea IMPRESA P. & C S. I. S. C., aceasta este o sucursală înfiintată de firma mamă IMPRESA P. & C S. .
Potrivit dispozitiilor art. 44 din Legea nr. 31/1990 a societătilor comerciale, ";societățile străine pot înființa în România, cu respectarea legii române, filiale, precum și sucursale, agenții, reprezentanțe sau alte sedii secundare, dacă acest drept le este recunoscut de legea statutului lor organic";.
Deci, chiar dacă debitoarea a fost înfiintată de o societate comercială străină, aceasta a putut fi înfiintată doar cu respectarea legii române. În spetă, debitoarea fiind denumită sucursală, aceasta a putut fi înfiintată doar în conditiile prevederilor art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, potrivit cărora ";sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa";.
Nu pot fi primite sustinerile creditoarei în sensul că împrejurarea că debitoarea este înregistrată la ORC C. ca societate pe actiuni de tip închis, că are număr de ordine în Registrul Comertului si cod unic de înregistrare ar dovedi faptul că aceasta are personalitate juridică. Astfel, în Registrul comertului privind pe societatea debitoare nu sunt înregistrati actiionarii acesteia, persoane fizice sau persoane juridice, fiind mentionată însă firma mamă, iar faptul că si sucursalele se înregistrează în registrul comertului este prevăzut expres de art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, acestea primind astfel număr de ordine si cod unic de înregistrare. Nici mentiunea din Registrul Comertului privind actualizarea actului constitutiv al debitoarei nu infirmă calitatea acesteia de sucursală, nerezultând că ar fi vorba despre un act constitutiv propriu sau cel al societătii mamă.
Împrejurarea că debitoarea a încheiat contractul cu creditoarea sau a participat la o procedură a achizitiei publice nu este de natură să confere capacitate procesuală de folosintă acesteia, nici să înlăture dispozitiile imperative ale art. 43 alin. 1 si art. 44 din Legea nr. 31/1990, raporturile acesteia cu societatea mamă si existenta împuternicirii date de societatea mamă pentru angajarea acesteia în raporturi juridice
fiind o chestiune de drept material, distinctă de cea a capacitătii procesuale de folosintă. Din chiar prevederile legale mentionate rezultă că sucursala este un dezmembrământ al societătii comerciale si că urmează a desfăsura activitate, însă activitatea acesteia nu este de natură, indiferent în ce ar consta, să îi confere personalitate juridică în contra unei dispozitii legale imperative si exprese.
Prin urmare, tribunalul retine incidenta în cauză a dispozitiilor art. 41 Cod proc.civ., potrivit cărora poate să fie parte în judeactă doar persoana care are folosinta drepturilor civile, iar asociatiile sau societătile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere. Or, sucursala unei societăti comerciale nici nu are personalitate juridică, fată de prevederile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, si nici nu poate fi considerată o asociatie sau societate, pentru a se verifica dacă are sau nu organe proprii de conducere si astfel să poată sta în judecată în calitate de pârâtă, sucursala fiind un dezmembrământ al unei societăti comerciale, iar nu o asociatie sau societate în sensul prevederilor art. 41 alin. 2 Cod proc.civ.
Pentru aceste considerente, tribunalul va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei IMPRESA P. & C S. I. S. C., invocată de aceasta si, în consecintă, va anula cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de creditoarea S.C. T. S.R.L., în contradictoriu cu debitoarea IMPRESA P. & C S. I. S. C., ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, ORDONĂ:
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a debitoarei IMPRESA P. & C S. I. S. C., invocată de aceasta.
Anulează cererea de emitere a unei ordonanțe de plată formulată de creditoarea S.C. T. S.R.L., cu sediul procesual ales la Cabinet de avocat Salajan-I.
S. R., în mun. C. -N., str. H. nr. 5, ap. 22, jud. C., în contradictoriu cu debitoarea IMPRESA P. & C S. I. S. C., cu sediul procesual ales în mun.
C. -N., str. Baba Novac nr. 5A, jud. C., ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi,_ .
JUDECĂTOR GREFIER
V. LAURA OROS S. M.
Red./O.V.L./Dact./U.L.;O.V.L./2ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1790/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 | Sentința civilă nr. 2264/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 → |
|---|
