Sentința civilă nr. 1093/2013. Acțiune anulare hotărâre AGA
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR._
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR.1093/2013
Ședința camerei de consiliu din data de 11 aprilie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: N. K. GREFIER: C. P.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii cu privire la acțiunea formulată de către reclamantul D. A. A. în contradictoriu cu pârâții SC F. P.
S., A. P. C., H. G. P. și SC G. R. S., având ca obiect anularea hotărârii A.G.A. din octombrie 2010 a pârâtei de rândul I, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1391/_ de BNP Feurdean Cristian Octavian și revenirea la situația anterioară de carte funciară.
La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea pronunțată în ședința publică din data de 28 martie 2013 când instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 4 aprilie 2013, respectiv în încheierea pronunțată în ședința publică din data de 4 aprilie 2013 când instanța, având nevoie de un timp mai îndelungat pentru deliberare, a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de
11 aprilie 2013; încheierile menționate fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L,
Deliberând, reține că, prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus, la data de 5 noiembrie 2010, reclamantul D. A. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții SC F. P. S., A. P. C. ,
H. G. P. și SC G. R. S., constatarea nulității absolute a hotărârii AGA a pârâtei SC F. P. S., adoptată în octombrie 2010, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1391/_ al BNP Feurdean Cristian Octavian, având ca obiect imobilele identificate cu nr. cadastral 4636/2, în suprafață de
3.000 mp., nr. cadastral 4636/1, în suprafață de 3.000 mp., înscrise în cf. nr.8744 F., azi cf. nr.52721 F., precum și nr. cadastral 2774, în suprafață de 4.198 mp., înscris în cf. nr.7557 F., azi cf. nr.52750 F., ca urmare a constatării nulității absolute a hotărârii AGA, respectiv pentru preț neserios, revenirea la situația anterioară de carte funciară în Sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei SC G. REALITY S. și înscrierea dreptului de proprietate al pârâtei SC F. P. S. asupra tuturor imobilelor care fac obiectul actului autentic, obligarea pârâților de rândul 2, 3 și 4 la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că are calitatea de asociat ci o cotă de 37% din capitalul social și, respectiv administrator al pârâtei SC
FILEDITY P. S., pârâții de rd. 2 și 3 având calitatea de asociați iar pârâtul de rd. 2 și pe cea de administrator.
Reclamantul a mai arătat și faptul că a creditat societatea în cursul anului 2007 cu suma de 400.000 euro care nu i-a fost restituită, astfel încât a formulat o cerere de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr._, iar cu ocazia notării acestei acțiuni în cartea funciară a constatat că terenurile au fost înstrăinate pentru prețul de 40.000 euro precum și faptul că în numele societății contractul de vânzare cumpărare a fost semnat de către pârâtul A. P. C., asociat cu o cotă de 38% și administrator la vânzătoarei.
A mai arătat reclamantul că din consultarea actelor anexate contractului autentic reiese că în luna octombrie 2010 s-ar fi desfășurat o adunare generală a asociaților pentru care nu a fost niciodată convocat și nu i s-a comunicat ordinea de zi a ședinței.
Față de această hotărâre reclamantul a arătat că apreciază că este lovită de nulitate absolută, datorită nerespectării prevederilor art. 191 alin.1, art. 195 alin.2 și 3 din Legea nr. 31/1990 precum și art. 7 din Statutul societății, în sensul că nu s-a efectuat convocarea tuturor asociaților, nu s-a respectat cvorumul de prezență i nu s-a avut în vedere conflictul de interese al pârâtului de rd.2, aflat în relație de rudenie - prietenie cu asociatul majoritar al societății cumpărătoare.
De asemenea, reclamantul a arătat că urmare a constatării nulității absolute a hotărârii AGA, urmează să se constate și nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare ca fiind act subsecvent hotărârii. În plus, reclamantul apreciază că actul autentic este anulabil pentru că prețul total de 40.000 euro al terenurilor în suprafață de 10.198 mp situat în localitatea
F. este un preț neserios, dat fiind faptul că terenurile au fost cumpărate în anul 2007 la un preț de aproximativ 400.000 euro. Sub acest aspect, un argument în plus îl constituie hotărârea AGA din_ prin care administratorul revocat H. G. P. a fost mandatat să găsească eventuali cumpărători, la un preț de 90 euro/mp, în timp ce actul semnat la data de_ s-a încheiat la un preț de 3,92 euro/mp.
În drept au fost invocate disp. art. 126 alin.1, art. 132 alin.2 și 3, art. 191 alin.1, art. 192 alin.1, art. 193 alin.2 și 3, art. 195 alin.2 și 3, art. 196, art. 197 alin.2 din Legea nr. 31/1990 actualizată și art. 7 din Statutul societății și art. 969 C.civ.
Precizându-și poziția procesuală prin întâmpinare pârâții SC F. P.
S. și A. P. C. au invocat excepția insuficientei timbrări, disjungerea capătului 1 de cerere de celelalte petite, suspendarea petitelor 2 și 3 până la judecarea petitului 1 și excepția lipsei calității pasive a pârâților A. P. C. și H. G. P. .
Pe fond a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește dobândirea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, pârâții au arătat că acestea au fost achiziționate în anul 2007, în plină expansiune a dezvoltării afacerilor imobiliare, fiind cumpărate la prețul de terenuri construibile în intravilan, însă ulterior achiziționării prețul terenurilor s-a prăbușit, astfel încât prețul stabilit de comun acord de părțile semnatare a contractului a fost de 40.000 euro.
Excepția insuficientei timbrării, cererea de disjungere și cererea de suspendare au fost soluționate pe parcursul judecății.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților
A. P. C. și H. G. P., pârâții au arătat că în conformitate cu
disp. art. 132 din Legea nr. 31/1990 cererea în anularea hotărârii AGA se judecă în contradictoriu cu societatea reprezentată prin consiliu de administrație, respectiv directorat, astfel încât acești pârâți nu au legitimare procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că hotărârea AGA adoptată la data de_ a fost luată de asociații reprezentând majoritatea capitalului social, respectiv 63% și, dat fiind faptul că nu s-a modificat actul constitutiv, nu era necesar votul tuturor asociaților. În plus, vânzarea unor terenuri face parte din activitatea curentă a societății, pentru care nu era nevoie de o hotărâre AGA.
Referitor la contractul de vânzare cumpărare acesta a fost valabil încheiat, vânzarea cumpărarea constituind obiectul de activitate al societății, gestiunea activității fiind încredințată administratorilor, iar la data încheierii vânzării aveau calitatea de administratori d-nul A. P. C. și reclamantul A. D. A. . În acest sens, au fost invocate disp. art. 70 și
55 din Legea nr. 31/1990 precum și art. 6 alin.2 din actul constitutiv al societății.
În concluzie, pârâții au arătat că valabilitatea contractului de vânzare cumpărare este independentă de valabilitatea hotărârii AGA.
Cât privește anularea contractului de vânzare cumpărare, datorită prețului neserios, pârâții au invocat disp. art. 1103 C.civ., arătând că prevederile legale stabilesc condițiile pe care trebuie să le îndeplinească prețul unui contract de vânzare cumpărare pentru a fi valabil și anume prețul să fie serios și determinat, însă, nicio o normă nu stabilește în concret condițiile pe care trebuie să le îndeplinească prețul.
Astfel, doctrina a stabilit că prețul stabilit de părți trebuie să reprezinte o cauză suficientă a prestației vânzătorului, fără însă a reclama o echivalență perfectă. În plus, prețul este considerat neserios doar dacă este atât de disproporționat în raport cu valoarea lucrului, încât să nu existe preț sau să nu poată constitui obiectul obligației cumpărătorului și deci o cauză suficientă a obligației vânzătorului de a transmite dreptul de proprietate.
În concluzie, prețul stabilit prin contractul de vânzare cumpărare îndeplinește condițiile impuse de art. 1303 C.civ., fiind în acord cu voința părților, nu este disproporționat în raport cu valoarea terenurilor, terenurile fiind agricole, situate în extravilan, iar prețul ține cont de prețurile practicate pe piața imobiliară actuală.
Pe de altă parte, pârâții au arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nu s-a înstrăinat o suprafață de 10.198 mp ci doar o suprafață de
7.198 mp.
Cât privește mandatul acordat asociatului H. G. P. pârâții au arătat că prețul de 90 euro/mp nu constituie un argument pertinent întrucât mandatul a fost dat în anul 2008 pentru o perioadă de 6 luni.
Prin întâmpinare pârâta SC G. REALITY S. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, arătând în esență că terenul este în extravilan, iar prețul achitat se situa la momentul respectiv la nivelul pieței.
În plus, pentru valabilitatea contractului de vânzare cumpărare nu era necesară adoptarea unei hotărâri AGA, în acest sens fiind disp. art. 197 și 70 din Legea nr. 31/1990.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Din certificatul constatator al pârâtei SC F. P. S. rezultă că asociați ai societăți sunt pârâtul A. P. C. cu o cotă de participare la beneficii și pierderi de 38%, pârâtul H. G. P. cu o cotă de participare
de 25% și reclamantul D. A. A. cu o cotă de participare de 37%, iar administratori au fost desemnați asociații D. A. și A. P. CHIRSTIAN, fără ca puterile acestora să fie limitate (f.12, vol.I).
Cât privește excepția lipsei calității procesuale a pârâților A. P. C. și H. G. P., aceasta a fost admisă, conform încheierii din ședința publică din data de 5 mai 2011 (f.184-187, vol.I).
Referitor la primul capăt de cerere, instanța reține că hotărârea atacată a fost adoptată la data de 7 octombrie 2010 de către asociații A. P. C. și H. G. P. (f.92, vol.I).
În conformitate cu disp. art. 132 alin. 2 coroborat cu dispozițiile alineatului 3 din Legea nr. 31/1990, hotărârile adunării generale contrare legii pot fi atacate în justiție de către oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței, iar în ipoteza în care se invocă motive de nulitate absolută, cererea poate fi formulată de orice persoană interesată, în acest din urmă caz instanța opinează asupra faptului că, practic, interesul se confundă cu calitatea procesuală.
Ca urmare, legiuitorul a înțeles să confere legitimare procesuală activă acționarilor care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței.
Așadar, se observă că în cauză calitatea de acționar a pârâtei SC F.
P. S., lipsa de la adunare și nu în ultimul rând invocarea unor motive de nulitate absolută a hotărârii atacate, justifică calitatea și interesul reclamantului în promovarea cererii de chemare în judecată.
Asupra primului motiv de nulitate invocat, tribunalul reține că acesta vizează convocarea reglementată de art. 117 din Legea nr. 31/1990, pretinzându-se că nu ar fi fost îndeplinită față de reclamant.
În esență, exercitarea dreptului de vot, ca atribut al calității de acționar/asociat, este o facultate a fiecărui acționar/asociat și nu o obligație legală, însă, exercitarea acestuia presupune în prealabil informarea acționarului/asociatului asupra datei și a locului adunării generale și a ordinii de zi asupra căreia își poate exercita drepturile.
Din această perspectivă, ordinea publică societară referitoare la adunările generale ale acționarilor, ca limită a legalității hotărârilor, dar și a libertăților contractuale în materie, se constituie în jurul unor norme care privesc procedura organizării adunării generale, obiectul dezbaterilor, precum și exercitarea dreptului de vot.
Așadar, respectarea cerințelor de ordin procedural privind convocarea adunării generale a acționarilor, este destinată să asigure informarea prealabilă într-un termen rezonabil a acționarilor despre ținerea adunării. Intră în această categorie publicarea în Monitorul oficial partea a IV-a și într- un ziar de largă de circulație, respectiv transmiterea scrisorii recomandate cu confirmare de primire, respectarea termenului de publicare sau comunicarea convocării și menționarea în convocator a elementelor legale obligatorii.
În practica judiciară s-a decis că este lovită de nulitate absolută hotărârea adoptată, în cazul în care s-a constatat nedatarea convocatorului semnat de acționari, întrucât nu se poate verifica termenul de convocare, în egală măsură fiind lovită de nulitate și hotărârea adoptată pe baza unui convocator care nu a menționat locul ținerii adunării sau nu a fost respectat termenul de publicare a convocatorului, neasigurându-se acționarilor un termen rezonabil de pregătire a participării la adunare (decizia nr. 966/2007 a Î.C.C.J, decizia nr. 1134/2007 a Î.C.C.J, decizia nr. 2250/2009 a Î.C.C.J).
Prin urmare, lipsa convocatorului adunării generale și nu doar a unor mențiuni din acesta, nu poate fi sancționată decât cu nulitatea absolută a hotărârii astfel adoptate.
În acest context, instanța subliniază faptul că pârâta nici nu a invocat și cu atât mai puțin nu a dovedit că ar fi realizat și transmis în condițiile legii, convocatorul adunării generale a acționarilor, limitându-se în cuprinsul întâmpinării se menționeze că adunarea generală a fost convocată în condițiile de legalitate.
Astfel, lipsa convocatorului determină aplicarea sancțiunii nulității hotărârii AGA din data de 7 octombrie 2010, astfel încât, celelalte motive invocate în cererea de chemare în judecată, rămân practic lipsite de obiect.
Cât privește cererea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, instanța reține că acesta a fost încheiat la data de 22 octombrie 2010 și a fost semnat în numele societății vânzătoare de către pârâtul administrator A. P. C. (f.93-64, vol.I).
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 55 alin.1 din Legea nr. 31/1990 în raporturile cu terții, societatea este angajată prin actele organelor sale, chiar dacă aceste acte depășesc obiectul de activitate al societății, în afară de cazul în care ea dovedește că terții cunoșteau sau, în împrejurările date, trebuiau să cunoască depășirea acestuia ori când actele astfel încheiate depășesc limitele puterilor prevăzute de lege pentru organele respective. Publicarea actului constitutiv nu poate constitui, singură, dovada cunoașterii, iar potrivit art. 70 alin.1 administratorii pot face toate operațiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societății, afară de restricțiile arătate în actul constitutiv.
Din economia acestor dispoziții rezultă așadar că administratorul cu puteri depline reprezintă societatea în toate operațiunile pe care aceasta le întreprinde în realizarea obiectului său de activitate. Astfel, din acest punct de vedere asumarea contractului de vânzare cumpărare în numele societății de către administratorul pârât A. P. C., este pe deplin justificată.
În plus, instanța reține că obiectul principal de activitate al societății constă în dezvoltarea și promovarea imobiliară, astfel încât, vânzarea cumpărarea reprezenta practic operațiunea curentă pe care pârâta o putea efectua pentru realizarea obiectului său de activitate (f.28, vol.I).
Nu în ultimul rând, instanța reține și faptul că potrivit art. 6 alin.2 din actul constitutiv al societății, administratorii au puteri depline în ceea ce privește angajarea răspunderii juridice a societății și pot acționa în orice situație în numele acesteia în vederea atingerii scopului social. Administratorii pot lucra separat (f.43, vol.I).
Din toate cele expuse, instanța reține că pentru încheierea unei operațiuni specifice obiectului de activitate al societății, oricare dintre administratori, având puteri depline, putea să încheie tranzacția, fără a avea nevoie de o hotărâre AGA.
Împrejurarea invocată de reclamant că anterior fuseseră adoptate astfel de hotărâri, nu este de natură să justifice, din punct de vedere legal, necesitatea adoptării unei astfel de hotărâri pentru încheierea tranzacției atacate în prezenta cauză.
Referitor la prețul tranzacției, instanța rețin e că potrivit art. 1303 C.civ, prețul vânzării trebuie să fie serios și determinat de părți. Astfel, prețul stabilit de comun acord de părțile care își asumă tranzacția trebuie să reprezinte o cauză suficientă a prestației vânzătorului, fără însă a reclama o echivalență perfectă. Pe de altă parte, instanța opinează asupra faptului că
un eventual preț neserios nu conduce la aplicarea sancțiunii nulității absolute, tranzacția astfel încheiată fiind cel mult anulabilă.
Cu toate acestea, pentru stabilirea prețului imobilului înstrăinat, instanța a dispus inclusiv efectuarea unei expertize. Sub acest aspect, cu titlu preliminar, instanța reține că suprafața înstrăinată de 7.198 mp și nu de 10.198 mp, așa cum a arătat reclamantul.
De asemenea, contrar susținerilor reclamantului, instanța reține atât din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare cât și a adresei provenind de la Primăria comunei F., că terenurile în litigiu erau situate în extravilan, erau neconstruibile și, în plus, prin HCL nr. 139 din_ a comunei F., s-a respins planul urbanistic zonal pentru introducere în intravilan a terenului în litigiu (f.82-83, vol.II).
Astfel, chiar dacă la momentul cumpărării de către pârâtă a terenurilor ulterior revândute, acestea au fost achiziționate ca și terenuri construibile, ulterior achiziționării, planul urbanistic zonal pentru introducere în intravilan și construire a fost respins, ceea ce desigur a fost de natură să scadă semnificativ valoarea terenurilor.
În aceea ce privește expertiza, instanța a dispus în cauză efectuarea unei contraexpertize, astfel încât, aceasta va fi avută în vedere la soluționarea cauzei, dispoziția asupra administrării acestei probe având la bază contradicția dintre cele două adrese comunicate de către Primăria comunei F. precum și faptul că expertul desemnat inițial pentru efectuarea expertizei, a avut în vedere la evaluarea proprietății imobiliare, faptul că terenul ar fi în intravilan, premisă care s-a dovedit ulterior greșită.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de către d-nul expert V. V., instanța reține că prețul de circulație estimat pentru cele două parcele în litigiu se ridica la data încheierii tranzacției la suma de 52.185 euro (f.106-109, vol.II), punct de vedere pe care expertul și l-a menținut și în răspunsul la obiecțiuni (f.217- 218, vol.II).
Ca atare, prin proba de specialitate s-a făcut dovada faptului că prețul la care s-a încheiat tranzacția este apropiat de prețul care se practica pe piață pentru terenuri similare, impunându-se astfel și din acest punct de vedere respingerea cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art.
132 din Legea nr.31/1990 republicată și art.969 C.civ., coroborat cu art. 1303 C.civ., instanța va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. A. A. în contradictoriu cu pârâții SC F.
S. și SC G. REALITY S., va constata nulitatea absolută a hotărârii AGA a SC F. P. S., adoptată la data de 7 octombrie 2010 și va respinge, ca neîntemeiată, restul cererii de chemare în judecată.
În temeiul disp. art. 274 coroborat cu art. 276 C.pr.civ., va obliga pârâta SC F. P. S. la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului în cuantum de 1.689,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbre judiciare și onorariu avocațial, proporțional cu admiterea cererii de chemare în judecată, respectiv într-un procent de 25% (f.240-242, vol.II). De asemenea va obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei SC F. P. S. în cuantum de 31.766,25 lei, reprezentând onorariu expert și onorariu avocațial, într-un procent de 75% (f. 95 și 199, vol.II pentru onorariu expert, 243-246, vol.II- onorariu avocațial) și va dispune compensarea cheltuielilor de judecată până la concurența sumei
mai mici și obligă reclamantul să-i plătească pârâtei SC F. P. S. restul în cuantum de 30.076,95 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D.
A. cu domiciliul procesual ales în C. N., C. D. nr. 30-32, jud. C. față de pârâții A. P. CHISTIAN cu sediul procesual ales la S. N.
, Ș. și asociații din C. N., str. B. J. nr. 1, ap. 3-4, jud. C. și H.
G. P. cu sediul în S., str. M. nr. 44, bl.1, sc.B, et.7, jud. S., ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul D. A. A. în contradictoriu cu pârâții SC F. P. S. cu sediul procesual ales la S. N., Ș. și asociații din C. N., str. B.
J. nr. 1, ap. 3-4, jud. C. și SC G. REALITY S. și cu domiciliul procesual ales la S. REDNIC ȘI A. în C. N., str. P. R. nr. 1, ap. 7, jud. C., în consecință:
Constată nulitatea absolută a hotărârii AGA a SC F. P. S., adoptată la data de 7 octombrie 2010.
Respinge, ca neîntemeiată, restul cererii de chemare în judecată.
Obligă pârâta SC F. P. S. la plata cheltuielilor de judecată în
favoarea reclamantului în cuantum de 1.689,3 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbre judiciare și onorariu avocațial, proporțional cu admiterea cererii de chemare în judecată.
Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei SC F. P. S. în cuantum de 31.766,25 lei, reprezentând onorariu expert și onorariu avocațial.
Dispune compensarea cheltuielilor de judecată până la concurența sumei mai mici și obligă reclamantul să-i plătească pârâtei SC F. P. S. restul în cuantum de 30.076,95 lei.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. K. C. P.
Red. NK/LU 7 ex./_
| ← Decizia civilă nr. 2851/2013. Acțiune anulare hotărâre AGA | Decizia civilă nr. 4772/2013. Acțiune anulare hotărâre AGA → |
|---|
