Sentința civilă nr. 1875/2013. Constatare nulitate act
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1875/2013
Ședința publică din data de 26 iunie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - F. IANCU M.
GREFIER - F. B.
Pe rol fiind examinarea cererii formulate de către reclamanții G. VASILE M., G. D. și G. CRSTINA M., în contradictoriu cu pârâtele B. C. R. SA și SC S. C. S., având ca obiect constatare nulitate clauze abuzive.
La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtei B. C. R. SA, d-na avocat Olguța Lazar, cu împuternicire avocațială depusă la dosar, lipsind reclamanții și reprezentantul pârâtei SC S. C. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că reclamanții au înregistrat la dosar în data de_ un înscris prin care solicită, în completarea probatoriului, acvirarea dosarului nr._ aflat în arhiva Judecătoriei Dej și reiterează solicitarea ca judecarea cauzei să se desfășoare și în lipsa lor de la dezbateri.
Reprezentanta pârâtei B. C. R. SA arată că înțelege să susțină excepțiile invocate în cuprinsul întâmpinării, astfel cum au fost formulate. Având în vedere că reclamanții între timp, de la înregistrarea cererii au formulat o precizare a cererii prin care au indicat valoarea obiectului acesteia ca fiind de
35.000 euro, în conformitate cu dispozițiile art. 94 alin. 1 lit. j din noul Cod de procedură civilă, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C., apreciind că instanța competentă material să soluționeze această cauză este judecătoria și nu tribunalul, sens în care solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. .
La solicitarea instanței de a preciza care ar fi ipotetica instanță de trimitere a cauzei, în cazul admiterii excepției: Judecătoria Sectorului 3 B., prin raportare la sediul principal al pârâtei pe care o reprezintă, sau Judecătoria Dej, instanța domiciliului reclamanților, reprezentanta pârâtei apreciază că ambele instanțe ar fi competente, însă posibilitatea de alegere este a reclamantului. Solicită trimiterea cauzei spre soluționare instanței locului sediului ambelor pârâte.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. .
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea expediată recomandat la 19 februarie 2013 și înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la 22 februarie 2013 sub nr._, reclamanții G. VASILE M., G. D. și G. CRSTINA M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele SC B. C. R. SA și SC S. C.
:
să se constate nulitatea clauzei abuzive prevăzute la pct. 5 din contractul de credit bancar nr. 312/1 octombrie 2007, privind majorarea dobânzii curente,
care este fixă în primele 12 luni, respectiv 7,4% p.a., și variabilă ulterior, dobânda curentă fiind formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 1,50 p.p., precum și a clauzei cuprinse la pct. 2.10.a) din condițiile generale de creditare ce prevede: "pe parcursul derulării creditului, banca poate modifica dobânda, fără consimțământul împrumutatului, în funcție de costul resurselor de creditare, noul procent de dobânda aplicându-se de la data modificării, la soldul creditului existent. Modificarea dobânzii curente conduce la recalcularea dobânzii datorate";
să se dispună restituirea sumei reprezentând diferența dintre dobânda inițială și dobânda majorată încasată de pârâtă din luna octombrie 2008 și până la anularea clauzei de majorare a dobânzii
să se constate nulitatea clauzei abuzive prevăzute la pct. 6 din contractul de credit nr. 312/1 octombrie 2007, referitoare la dobânda anuală efectivă (DAE), de 8,7% p.a., în care sunt incluse: dobânda anuală, comisionul de analiză a documentației, de acordare credit și de administrare, cheltuieli efectuate cu încheierea poliței de asigurare de viață, comisionul de urmărire riscuri, precum și alte costuri (orice alte costuri intervenite ulterior semnării acestui contract)
să se constate nulitatea clauzei abuzive prevăzute la pct. 3.8 din condițiile generale de creditare - anexă la contractul de credit bancar nr. 312/1 octombrie 2007, privind comisionul de risc, clauză ce prevede: "Comisionul de urmărire riscuri se calculează flat, prin aplicarea unui anumit procent la valoarea creditului contractat de la pct. 1 din contract. Clientul achită comisionul de urmărire riscuri lunar, odată cu rata de credit și dobânda. Comisionul de urmărire riscuri se percepe integral, chiar pentru fracțiunile din lună";
să se dispună restituirea sumelor încasate cu acest titlu, de comision de risc, până la desființarea clauzei, să se constate nulitatea clauzei abuzive prevăzute la pct. 7 din contractul de credit bancar nr. 312/1 octombrie 2007, care prevede că nivelul dobânzii curente la credite se stabilește de bancă discreționar, în funcție de serviciul datoriei împrumutatului
să se dispună restituirea sumei reprezentând diferența dintre dobânda inițială și dobânda penalizatoare încasată de pârâta BCR SA începând cu data primei întârzieri la achitarea ratei lunare și până la anularea acestei clauze de calcul a nivelului dobânzii curente
să se constate nulitatea clauzei abuzive prevăzute la pct. 8 din contractul de credit bancar nr. 312/1 octombrie 2007, care prevede că dobânda majorată în funcție de serviciul datoriei este cea prevăzută la pct. 5 din contractul de credit bancar la care se adaugă 3 p.p.
să se dispună restituirea sumei reprezentând diferența dintre dobânda inițială și dobânda penalizatoare încasată de pârâta BCR SA începând cu data primei întârzieri la achitarea ratei lunare, cu cel puțin 30 de zile, și până la anularea acestei clauze de calcul a nivelului dobânzii majorate în funcție de serviciul datoriei în cazul creditelor restante
să se constate nulitatea clauzei abuzive prevăzute la pct. 9 din contractul de credit, care prevede: "pentru creditul pus la dispoziție banca percepe următoarele comisioane variabile în funcție de evoluția pieței financiar bancare";
să fie obligată pârâta BCR SA la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului cu respectarea dobânzii contractuale, în care să fie indicată dobânda curentă ca fiind EURIBOR + 1,5% și fără comision de risc
să fie obligată pârâta BCR SA la daune morale în cuantum egal cu daunele materiale
cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au expus pe larg motivele pentru care au apreciat abuzive clauzele mai sus arătate.
Au solicitat judecarea cauzei și în lipsa lor la dezbateri.
În drept, au invocat Legea nr. 193/2000, OUG nr. 174/2008, art. 1166 și urm. din Legea nr. 287/2009 - Noul Cod Civil, art. 242 alin. 2 și art. 274 din C.proc.civ. din 1865.
La data de 7 martie 2013, în cadrul procedurii prealabile, reclamanții au precizat valoarea obiectului cererii lor la 35.000 euro, arătând totodată că pretențiile lor au fost formulate în baza prevederilor Legii nr. 193/2000, republicată, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, respectiv au solicitat instanței să constate, în principal, caracterul abuziv al mai multor clauze cuprinse în contractul de credit și condițiile generale de creditare pe care ei l-au încheiat cu pârâta BCR SA și, în subsidiar, ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor respective, să se dispună restituirea prestațiilor încasate în baza unor clauze contractuale ce contravin legii. Au apreciat determinabil obiectul cererii, fiind îndeplinită astfel cerința obiectului cererii de chemare în judecata, ceea ce înseamnă că, deși valoarea pretențiilor nu poate fi indicată în mod concret, în speța sunt în discuție sume de bani încasate de către bancă lunar, în baza unui contract cu executare succesivă în timp, cu atât mai mult cu cât atât valoarea comisionului de risc, cât și cea a penalităților, majorărilor și dobânzilor penalizatoare au fost calculate de bancă în baza unor procente și a unor cursuri de referință EURIBOR pe care ei nu le cunosc.
În consecință, au arătat că chiar dacă s-ar raporta în concret la sume determinate, consideră că valoarea pretențiilor ar putea să o estimeze la 35.000 euro, cu precizarea că singura în măsură să cuantifice aceste sume este pârâta SC B. C. R. SA, cea care a calculat și, respectiv, a încasat lunar aceste sume.
Prin întâmpinarea depusă la 9 aprilie 2013, pârâta SC B. C. R. SA a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. și excepția lipsei de interes cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzei prevăzute la pct. 3.8 din condițiile generale de creditare, excepția inadmisibilității acțiunii reclamanților pe temeiul de drept indicat, respectiv Legea nr. 193/2000, excepția prescripției dreptului material la acțiune a reclamanților cu privire la constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale indicate, excepția inadmisibilității restituirii prestațiilor percepute de ea în temeiul clauzelor pretins abuzive și, în subsidiar, excepția prescripției dreptului material la acțiune a reclamanților cu privire la restituirea acestor prestații.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților ca nefondată, cu cheltuieli de judecată.
Referitor la excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C.
, a arătat că acțiunea introductivă formulată de reclamanți în temeiul art. 14 din Legea nr. 193/2000 a fost înregistrată la Tribunalul Specializat C. în data de
22 februarie 2013. Potrivit acestei prevederi legale, "consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă";. Prin urmare, a apreciat că instanța competentă material să soluționeze prezentul litigiu se determină potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.
A mai arătat că potrivit art. 95, pct. 1 C.proc.civ., tribunalele judecă "în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe";, în timp ce art. 94 pct. 1 lit. j C.proc.civ. prevede că judecătoriile
judecă "orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști";.
A arătat că acțiunea reclamanților este cu certitudine o acțiune evaluabilă în bani, aceștia solicitând instanței anularea unor clauze pretins abuzive din contractul de credit nr. 312/1 octombrie 2007, restituirea sumelor de bani încasate nelegal de ea în temeiul acestora, precum și acordarea de daune morale. Valoarea totală a pretențiilor reclamanților a fost estimată de ei înșiși la suma de 35.000 euro, sumă care, având în vedere cursul euro de la data înregistrării acțiunii (1 euro = 4,3780 lei) conduce la o valoare a obiectului cererii de 153.230 lei, care nu depășește pragul de 200.000 lei prevăzut de Codul de procedură civilă. A mai arătat că, în conformitate cu prevederile art. 99, alin. 2 C.proc.civ., "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt";.
A învederat că, de vreme ce valoarea totală a pretențiilor reclamanților a fost estimată de aceștia la suma de 35.000 euro, fapt ce atrage competența materială a judecătoriei, cu atât mai mult nu există niciun capăt principal de cerere care, singur, să atragă competența unei instanțe de grad mai înalt.
A concluzionat în sensul că Tribunalul Specializat C. a fost nelegal învestit material cu acțiunea introductivă a reclamanților, motiv pentru care a solicitat admiterea excepției necompetenței materiale și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Judecătoriei Dej, conform art. 94, pct. 1, lit. j raportat la art. 113, alin. 1, pct. 8 C.proc.civ.
În continuare, pârâta SC BCR SA a expus motivele de fapt și de drept ale celorlalte excepții și apărări formulate.
Prin întâmpinarea depusă la 9 aprilie 2013, pârâta SC S. C. S. a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În drept, a invocat, cu titlu general, dispozițiile C.proc.civ., ale C.civ. și ale Decretului nr. 167/1958, precum și legislația privind protecția consumatorilor.
Prin răspunsul la întâmpinarea depusă de SC BCR SA, reclamanții au solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Specializat
C., ca neîntemeiată, arătând că acțiunea ce face obiectul prezentului dosar nu este o acțiune in pretenții, ci, în principal, au solicitat ca instanța de judecată să constate caracterul abuziv al unor clauze contractuale cuprinse în contractul de credit nr. 312/2007, încheiat cu pârâta SC BCR SA și, în urma constatării caracterului abuziv al acestora, să le fie restituite prestațiile achitate cu acest titlu. În ceea ce privește reglementarea Codului de procedură civila, au precizat că, pe de o parte, valoarea contractului de credit este de 80.400 euro, valoare ce depășește pragul stabilit de art. 94 din NCPC, iar pe de alta parte cele două pârâte au calitatea de comerciant, ceea ce imprima caracter comercial litigiului în ansamblul său.
Analizând incidența în speță a excepției necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C., instanța reține următoarele:
Prezenta cerere a fost expediată recomandat la data de 19 februarie 2013, fapt care, în conformitate cu dispozițiile art. 183 alin. 1 NCPC, are semnificația formulării cererii la această dată, 19 februarie 2013, și nu la data ajungerii scrisorii recomandate la instanță, 22 februarie 2013. Legea procedurală aplicabilă cererii este Legea nr. 134/2010 - noul Cod de procedură civilă, intrată în vigoare la 15 februarie 2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 95, pct. 1 NCPC, tribunalele judecă în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, iar potrivit art. 94, pct. 1, lit. j NCPC, judecătoriile judecă orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Astfel cum rezultă din dispozitivul deciziei nr. 32/2008, pronunțată de Î. cu ocazia soluționării recursului în interesul legii ce a format obiectul dosarului nr. 75/2007, dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a) și b) și art. 2821alin. 1 din codul de procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și în căile de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile și comerciale având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare. Aceste dispoziții sunt aplicabile, mutatis mutandis și litigiilor începute sub imperiul noului Cod de procedură civilă, noțiunile de constatare a nulității și anulare neschimbându-și înțelesul.
Contrar susținerilor reclamanților, pentru stabilirea naturii evaluabile a bani a acțiunii nu este necesară formularea unor petite principale în pretenții; formularea petitelor principale de constatare a caracterului abuziv al unor clauze contractuale, cu consecința eventuală a constatării nulității absolute a acestor clauze, califică acțiunea reclamanților ca fiind una evaluabilă în bani.
De altfel, chiar reclamanții au evaluat global obiectul acțiunii lor la suma de 35.000 euro, cuantum care, ținând cont de cursul leu/euro al BNR de la data de 19 februarie 2013 (1 euro = 4,3842 lei), conduce la o valoare a acțiunii de 153.447,00 lei, inferioară valorii prag de 200.000 lei care limitează superior competența materială după valoare a judecătoriei, conform art. 94, pct. 1, lit. j NCPC.
În speță nu prezintă relevanță pentru stabilirea competenței primei instanțe valoarea despăgubirilor solicitate de reclamanți, pe de o parte deoarece valoarea acestor petite a fost inclusă de reclamanți în cuantumul global de
35.000 euro, iar pe de altă parte deoarece petitele având ca obiect despăgubiri au caracter accesoriu petitelor de constatare a nulității absolute a clauzelor pretins abuzive, fiind incidente în speță dispozițiile art. 98 alin. 1, art. 99 și art. 101 alin. 2 NCPC
Contrar susținerii reclamanților, valoarea totală a contractului de credit,
80.400 euro nu prezintă nicio relevanță în speță, deoarece reclamanții nu au solicitat constatarea nulității absolute a întregului contract de credit nr. 312/2007 încheiat cu pârâta SC BCR SA, ci doar a clauzelor pe care le-au considerat abuzive. În același sens, tribunalul specializat reține și faptul că natura de profesionist al comerțului a pârâtelor nu atrage competența de primă instanță a instanței specializate, deoarece art. 94, pct. 1, lit. j NCPC prevede expres că judecătoria este competentă să soluționeze litigiile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei, inclusiv, indiferent de calitățile părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Pentru toate considerentele mai sus expuse, tribunalul specializat, în temeiul art. 129 alin. 2 pct. 2, coroborat cu art. 132 alin. 1 și alin. 2 NCPC, va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. și, în consecință, va declina competența de soluționare a prezentei cauze, privind pe reclamanții G. VASILE M., G. D. și G. C. M. și pe pârâtele SC B. C. R. SA și SC S. C. S., având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, în favoarea JUDECĂTORIEI DEJ.
La stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze prezentul litigiu, instanța are în vedere prevederile art. 116 NCPC, care conferă reclamantului prerogativa de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente teritorial. În acest context, Tribunalul Specializat C. reține că, prin sesizarea sa, reclamanții au optat pentru sesizarea instanței în raza căreia se află locul unde își are sediul dezmembrământul fără personalitate juridică al pârâtei SC BCR SA prin intermediul căruia pârâta SC BCR SA a încheiat contractul de credit nr. 312/2007, Agenția Dealul Florilor, cu sediul în Dej. Prin urmare, judecătoria competentă teritorial să soluționeze prezentul litigiu este judecătoria în raza căreia se află locul unde își are sediul dezmembrământul fără personalitate juridică al pârâtei SC BCR SA prin intermediul căruia pârâta SC BCR SA a încheiat contractul de credit nr. 312/2007, Judecătoria Dej.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. și, în consecință:
Declină competența de soluționare a prezentei cauze, privind pe reclamanții G. VASILE M., CNP 1., G. D., CNP 2. și G.
C. M., CNP 2., toți cu domiciliul procesual ales la Cab. Av. C.
B., Dej, str. N. Titulescu, nr. 7, jud. C. și pe pârâtele SC B. C. R. SA, cu sediul în B., b-dul R. E., nr. 5, sector 3, J_, CUI 3., cont bancar_ B0002B00026473000, cu sediul procesual ales la SCA Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, B., Șoseaua B. -Ploiești, nr. 1A, intrarea A, et. 4, sector 1, Complexul Bucharest Business Park și SC S. C.
S., cu sediul în B., b-dul R. E., nr. 5, corp B, et. 3, sector 3, J_
, CUI 25692675, cont bancar_ B0090110318900001, având ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale, în favoarea JUDECĂTORIEI DEJ.
Neexecutorie.
Definitivă; prezenta hotărâre nu este supusă niciunei căi de atac. Pronunțată în ședință publică, azi, 26 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
F. -Iancu M. | F. | B. |
Thred./FIM/6 ex./02.09.13
| ← Sentința civilă nr. 1351/2013. Constatare nulitate act | Decizia civilă nr. 162/2013. Constatare nulitate act → |
|---|
