Sentința civilă nr. 2075/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.

Dosar nr. _

Cod operator date cu caracter personal 11553

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2075/2013

Ședința publică din data de 2 septembrie 2013 Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE - I. P. GREFIER - DP

S-a luat spre examinare cererea formulată de către creditoarea S.

N. DE T. F. DE C. "CFR C. "; SA în contradictoriu cu debitoarea SC REMAR_ RUARIE SA C. -N., având ca obiect emiterea unei ordonanțe de plată.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta creditoarei, consilierul juridic Roman M., cu delegație depusă la acest termen de judecată și reprezentanta debitoarei, avocatul Balla-Miclăuș Anca, cu împuternicire avocațială depusă la acest termen de judecată.

Procedura de citare este îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei și se constată că debitoarea a înregistrat o întâmpinare, în data de_, din care un exemplar se comunică reprezentantei creditoarei.

Reprezentanta creditoarei depune dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1082,67 lei

Din oficiu, tribunalul pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C. de soluționare a cauzei, raportat la natura, obiectul și valoarea cauzei.

Reprezentanta creditoarei solicită admiterea excepției. Reprezentanta debitoarei solicită admiterea excepției, apreciind că

Tribunalul București este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză. Tribunalul reține cauza în pronunțare, cu privire la excepția invocată.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea înregistrată în data de 10 aprilie 2013 la Tribunalul Specializat

C., creditoarea S. N. de T. F. de C. ,,C.F.R. C. ";

S.A. B. a chemat-o în judecată pe debitoarea SC REMAR_ RUARIE SA C. -N., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea debitoarei la plata sumei de 3.626.691 lei

aferentă facturilor nr. 1006623/_, nr. 1005993/_ si nr. 1006526/_, reprezentând penalități calculate pentru depășirea termenului stabilit prin contract pentru imobilizarea materialului rulant în timpul reparațiilor efectuate de pârâtă în termenul de garanție, precum și obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii creditoarea a arătat că în perioada 2008-2010, între CFR C. SA si SC R. 16 F. SA s-au încheiat o serie de contracte de achiziție publică, având ca obiect pe de o parte furnizarea de către pârâtă de rame electrice tip Z 6100 și EMU seria 58, iar pe de altă parte, prestarea de către debitoare a serviciilor de reparații tip RK, RR, RG la materialul rulant al creditoarei. Cu privire la contractele de furnizare, s-a arătat că în temeiul contractului de furnizare nr.28/_, debitoarea s-a obligat să furnizeze creditoarei până la data de_ șase rame electrice tip Z 6100 (varianta 156 scaune) cu caracteristicile tehnice stabilite prin Specificația tehnică -Anexa nr.2 la contract. Potrivit art. 16 din contract, furnizorul s-a obligat să răspundă în perioada de garanție pentru calitatea ramelor electrice livrate, urmând ca în temeiul art. 17 din contract, tratarea

defecțiunilor în termen de garanție să se facă potrivit Anexei nr.2 la contract. Astfel, potrivit art. 32 din Anexa nr. 2 la contract - Tratarea defectărilor apărute în termen de garanție, orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 12 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție, în sarcina debitoarei s-au reglementat penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC. În concordanță cu prevederile contractuale susmenționate, datorită imobilizării RE 1012 pe perioada tratării în termenul de garanție, cu depășirea termenului stabilit de 12 zile de imobilizare, debitoarea datorează penalități calculate pentru o perioadă de 3 zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr.l0/42/f/716/_ și Anexa nr. 1 la cerere. În temeiul contractului de furnizare nr.105/_ subsecvent la acordul cadru nr.6/2008, debitoarea s-a obligat să furnizeze creditoarei până la data de_, două rame electrice tip Z EMU seria 58 cu caracteristicile tehnice stabilite prin Caietul de sarcini și Specificația tehnică - Anexa nr. 1 la contract. Potrivit art. 16 din contract, pentru produsele furnizate, termenul de garanție acordat de debitoare a fost 24 de luni, părțile stabilind în articolul nr. 18 ca tratarea defecțiunilor în termen de garanție să se facă potrivit Anexei nr. 2 la contract. Astfel, conform art. 32 din Anexa nr. 2 la contract - Tratarea defectărilor apărute în termen de garanție, pentru orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 12 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție, s-au stabilit în sarcina debitoarei,

penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 12 zile de imobilizare pentru tratarea

defectelor apărute în termenul de garanției la ramele electrice RE 3001 și RE 3002 debitoarea datorează penalități pentru un nr. de l00 de zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr. 10/42/f/716/_ și Anexa nr. 1 la cerere. În temeiul contractului de furnizare nr.152/_, debitoarea s-a obligat să furnizeze creditoarei până la_, două rame electrice tip Z 6100 (varianta 156 scaune) cu caracteristicile tehnice stabilite prin caietul de sarcini și Specificația tehnică - Anexa 2 la contract. Conform art. 16 și 17 din contract, furnizorul s-a obligat să răspundă în termenul de garanție

pentru calitatea ramelor electrice livrate, părțile stabilind ca tratarea defecțiunilor în termen de garanție să se facă potrivit Anexei nr. 3 la contract. Astfel, potrivit art. 32 din Anexa nr. 3 la contract - Tratarea defectărilor apărute în termen de garanție, în sarcina debitoarei s-au stabilit penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători - TIC, pentru orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 12 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 12 zile de imobilizare pentru tratarea defectelor apărute în termenul de garanției la rama electrică RE 1014 debitoarea datorează penalități pentru o zi, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr. 10/42/f/716/_ și Anexa nr. 1 la cerere. Contractul de furnizare nr. 50/_ subsecvent la acordul cadru nr. 6/2008 a avut ca obiect furnizarea până la_ a două rame electrice tip Z EMU seria 58 cu caracteristicile tehnice stabilite prin Caietul de sarcini și Specificația tehnică

Anexa nr. 1 la contract. Potrivit art. 16-18 din contract, părțile au stabilit că termenul de garanție pentru bunurile furnizate este de 24 de luni de la punerea lor în funcțiune, în sarcina debitoarei fiind stabilită obligația de a răspunde pentru calitatea ramelor electrice livrate, totodată reglementându- se că tratarea defecțiunilor în termen de garanție să se facă potrivit Anexei nr. 3 la contract. Astfel, conform art. 32 din Anexa nr. 3 la contract - Tratarea defectărilor apărute în termen de garanție, s-a reglementat că, orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 12 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție, debitoarea va plăti penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 12 zile de imobilizare pentru tratarea defectelor apărute în termenul de garanției la

ramele electrice RE 3003 și RE 3004, debitoarea datorează penalități pentru 81 de zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr.

10/42/f/716/_, Anexa nr. 1 și 2 la cerere. Cu privire la contractele de prestări servicii, s-a învederat că în temeiul contractului de servicii nr.

151/_ subsecvent la acordul cadru nr. 35/_, debitoarea s-a obligat să presteze servicii de reparații tip RK cu modernizare la 3 locomotive diesel-hidraulice LDH 1250 CP, perioada de finalizare fiind_ .

Conform art. 14-16 din contract, părțile au stabilit că termenul de garanție pentru serviciile prestate este de 24 de luni, urmând ca tratarea defecțiunilor în termenul de garanție să se facă potrivit Anexei nr. 3 la contract. Astfel, conform art. 32 din Anexa nr. 3 la contract, în sarcina debitoarei s-au reglementat penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC, pentru orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 12 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 12 zile de imobilizare pentru tratarea defectelor apărute în termenul de garanției la locomotiva diesel hidraulică DHC 361, debitoarea datorează penalități pentru 10 zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr. _

6/_ și Anexa nr. l la cerere. Potrivit contractului de prestări servicii nr. 16/_ subsecvent la acordul cadru nr. 29/_, debitoarea s-a obligat să presteze servicii de reparații tip RR cu modernizare la 5 locomotive diesel-hidraulice LDH 1250 CP, perioada de finalizare fiind_ .

Conform prevederilor art. 14 din contract, debitoarea s-a obligat să răspundă în perioada de garanție pentru calitatea serviciilor prestate, părțile stabilind în art. 16 ca tratarea defecțiunilor în termenul de garanție să se facă potrivit Anexei nr. 3 la contract. Astfel, conform art. 32 din Anexa nr. 3 la contract - Tratarea defectărilor apărute în termen de garanție, s-au reglementat în sarcina debitoarei penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC, pentru orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 12 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 12 zile de imobilizare pentru tratarea defectelor apărute în termenul de garanției la locomotivele diesel hidraulice D_ 131, DHC 454 și DHC 518, debitoarea datorează penalități pentru 26 zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr. l 10/42/f/716/_ și Anexa nr. 1 la cerere.

Contractul de servicii nr. 17/_ subsecvent la acordul cadru nr. 35/_ a avut ca obiect efectuarea de servicii de reparații tip RK cu modernizare la 6 locomotive diesel-hidraulice LDH 1250 CP, perioada de finalizare fiind

_ . Conform prevederilor art. 14 din contract, debitoarea s-a obligat să răspundă în perioada de garanție pentru calitatea serviciilor prestate, părțile stabilind în art. 16 ca tratarea defecțiunilor în termenul de garanție să se facă potrivit Anexei nr. 3 la contract. Potrivit art. 32 din Anexa nr. 3 la contract - Tratarea defectărilor apărute în termen de garanție, orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 12 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție, atrage după sine, penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 12 ale de imobilizare pentru tratarea defectelor apărute în termenul de garanției la locomotivele diesel hidraulice D_ 374, DHC 381 și DHC 604, debitoarea datorează penalități pentru 65 zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr. 10/42/f/716/_ și Anexa nr. 1 și 2 la cerere.

Contractul de furnizare nr. 30/_ subsecvent la acordul cadru nr. 6/2008 a avut ca obiect furnizarea până la_ a două rame electrice tip Z EMU seria 58 cu caracteristicile tehnice stabilite prin Caietul de sarcini și Specificația tehnică - Anexa nr. l la contract. Conform prevederilor art. 16 și 17 din contract, debitoarea s-a obligat să răspundă în perioada de garanție de 24 de luni pentru calitatea serviciilor prestate, părțile stabilind în art. 18 ca tratarea defecțiunilor în termenul de garanție să se facă potrivit Anexei nr. 2 la contract. Potrivit art. 32 din Anexa nr. 2 la contract - Tratarea defectărilor apărute în termen de garanție, orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 12 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție, atrage după sine, penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 12 zile de imobilizare pentru tratarea defectelor apărute în termenul de garanției la ramele electrice RE 3005, RE 3006, debitoarea datorează penalități pentru 96 zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr. 10/42/f/716/_ și Anexa nr. 1 și 2 la cerere. Contractul de servicii nr. 47/_ subsecvent la acordul cadru nr. 35/_ a avut ca obiect efectuarea de servicii de reparații tip RK cu modernizare la o locomotivă diesel-hidraulică LDH 1250 CP, perioada de finalizare fiind _

trecerea a 12 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție, atrage după sine în sarcina debitoarei, penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 12 zile de imobilizare pentru tratarea defectelor apărute în termenul de garanției locomotiva diesel hidraulică DHC 427, debitoarea datorează penalități pentru 13 zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr. 10/42/f/716/_ și Anexa nr. 1 la cerere. Contractul de servicii nr.79/_ subsecvent la acordul cadru nr. 35/_ a avut ca obiect efectuarea de servicii de reparații tip RK cu modernizare la 13 locomotive diesel-hidraulice LDH 1250 CP, perioada de finalizare fiind _

. Conform prevederilor art. l4 și 15 din contract, debitoarea s-a obligat să răspundă în perioada de garanție de 24 de luni pentru calitatea serviciilor prestate, părțile stabilind în art. 16 ca tratarea defecțiunilor în termenul de garanție să se facă potrivit Anexei nr. 3 la contract. Potrivit art. 32 din Anexa nr. 3 la contract - Tratarea defectărilor apărute în termen de garanție, orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 12 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție, atrage după sine în sarcina debitoarei, penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 12 zile de imobilizare pentru tratarea defectelor apărute în termenul de garanției locomotiva Diesel hidraulică DHC 070, debitoarea datorează penalități pentru 111 zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr. 10/42/f/716/_, Anexa nr. 1 și 2 la cerere. Contractul de prestări servicii nr. 225/_ subsecvent la acordul cadru nr. l7/_ a avut ca obiect efectuarea de servicii reparații programate tip RK cu modernizare la 3 locomotive LDH 1250 CP, data de finalizare fiind_ . Conform prevederilor art. 16 din contract, debitoarea s-a obligat să răspundă în perioada de garanție pentru calitatea serviciilor prestate, părțile stabilind

în art. 17 ca tratarea defecțiunilor în termenul de garanție să se facă potrivit Anexei nr. 1 la contract. Potrivit art. 32 din Anexa nr. 1 la contract - Tratarea defectărilor apărute în termen de garanție, orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 15 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție, atrage după sine în sarcina debitoarei, penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 15 zile de imobilizare pentru tratarea defectelor apărute în termenul de garanției la locomotivele diesel hidraulice D_ 370 și DHC 391, debitoarea

datorează societății noastre penalități pentru 156 zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr. 10/42/f/716/_ și Anexa nr. 1 și 2 la cerere. Contractul de prestări servicii nr. 24/_ subsecvent la acordul cadru nr. l7/_ a avut ca obiect efectuarea de servicii reparații programate tip RK cu modernizare la 12 locomotive LDH 1250 CP, data de finalizare fiind_ . Conform prevederilor art. 16 din contract, debitoarea s-a obligat să răspundă în perioada de garanție pentru calitatea serviciilor prestate, părțile stabilind în art. 17 ca tratarea defecțiunilor în termenul de garanție să se facă potrivit Anexei nr. 1 la contract. Potrivit art. 32 din Anexa nr. l la contract - Tratarea defectărilor apărute în termen de garanție, orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 15 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție, atrage după sine în sarcina debitoarei, penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 15 zile de mobilizare pentru tratarea defectelor apărute în termenul de garanției la locomotivele diesel hidraulice D_ 141, D_ 190, D_ 237, D_ 388, D_ 388, D_ 401, D_ 514

debitoarea datorează penalități pentru 587 zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr. 10/42/f/716/_ și Anexa la Procesul Verbal nr.

10/_ /_ și Anexa nr. 1și 2 la cerere. Contractul de prestări servicii nr. 168/_ subsecvent la acordul cadru nr. 26/_ a avut ca obiect efectuarea de reparații tip RG pentru 4 automotoare cu remorcă tip LVT- LVS cu transmisie hidraulică, data de finalizare fiind_ . Conform prevederilor art. 16 din contract, debitoarea s-a obligat să răspundă în perioada de garanție pentru calitatea serviciilor prestate, părțile stabilind în art. 17 ca tratarea defecțiunilor în termenul de garanție să se facă potrivit Anexei nr. 2 la contract. Potrivit art. 32 din Anexa nr. 2 la contract - Tratarea defectărilor apărute în termen de garanție, orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 12 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție, atrage după sine în sarcina debitoarei, penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 12 zile de imobilizare pentru tratarea defectelor apărute în termenul de garanției la automotoarele cu remorcă tip L_ 103, LVT 107, debitoarea datorează penalități pentru 418 zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr. 10/42/f/716/_ și Anexa la Procesul Verbal nr. 10/_ /_ și Anexa nr. 1 și 2 la cerere. Contractul de prestări servicii nr. 233/_ subsecvent la acordul cadru nr. 26/_ a avut ca obiect efectuarea de

servicii de reparații tip RG pentru 6 automotoare cu remorcă tip LVT-LVS cu transmisie hidraulică, dată de finalizare fiind_ . Conform prevederilor art. 16 din contract, debitoarea s-a obligat să răspundă în perioada de garanție pentru calitatea serviciilor prestate, părțile stabilind în art. 17 ca tratarea defecțiunilor în termenul de garanție să se facă potrivit Anexei nr. 2 la contract. Potrivit art. 32 din Anexa nr. 2 la contract - Tratarea defectărilor apărute în termen de garanție, orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 12 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție, atrage după sine, penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 12 zile de imobilizare pentru tratarea defectelor apărute în termenul de garanției la automotoarele cu remorcă tip L_ 119, L_ 123, L_ 128, L_ 523,

debitoarea datorează penalități pentru 369 zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr. 10/42/f/716/_ și Anexa la Procesul Verbal nr.

10/_ /_ și Anexa nr. 1 și 2 la cerere. Contractul de servicii nr. 166/_ subsecvent la acordul cadru nr. 26/_ a avut ca obiect efectuarea de reparații tip RG pentru 6 automotoare cu remorcă tip LVT- LVS cu transmisie hidraulică, data de finalizare fiind_ . Conform prevederilor art. 16 din contract, debitoarea s-a obligat să răspundă în perioada de garanție pentru calitatea serviciilor prestate, părțile stabilind în art. 17 ca tratarea defecțiunilor în termenul de garanție să se facă potrivit Anexei nr. 2 la contract. Potrivit art. 32 din Anexa nr. 2 la contract - Tratarea defectărilor apărute în termen de garanție, orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 12 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție, atrage după sine, penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 12 zile de imobilizare pentru tratarea defectelor apărute în termenul de garanției la automotoarele cu remorcă tip L_ 124, L_ 137, debitoarea datorează penalități pentru 52 zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr.

10/42/f/716/_ și Anexa la Procesul Verbal nr. 10/_ /15.11.201 și Anexa nr. 2 la cerere. Contractul de prestări servicii nr. 230/_ a avut ca obiect efectuarea de servicii reparații programate tip RK cu modernizare la 2 locomotive LDH 1250 CP, data de finalizare fiind_ . Conform prevederilor art. 16 din contract, debitoarea s-a obligat să răspundă în perioada de garanție pentru calitatea serviciilor prestate, părțile stabilind în art. 17 ca tratarea defecțiunilor în termenul de garanție să se facă potrivit

Anexei nr. 1 la contract. Potrivit art. 32 din Anexa nr. 1 la contract - Tratarea defectărilor apărute în termen de garanție, orice depășire a numărului de imobilizare în termenul de garanție, respectiv după trecerea a 15 zile de imobilizare, pentru fiecare material rulant aflat în termen de garanție, atrage după sine, penalități echivalente cu tariful de închiriere material rulant, conform tarifului intern de călători-TIC. În temeiul prevederilor susmenționate, pentru depășirea termenului de 15 zile de imobilizare pentru tratarea defectelor apărute în termenul de garanției la locomotivele diesel hidraulice DHC 475 și DHC 601, debitoarea datorează penalități pentru 42 zile, astfel cum rezultă din Anexa la Procesul Verbal nr. 10/_ /_ și Anexa nr. 2 la cerere. Pentru depășirea termenului stabilit prin contractele susmenționate pentru imobilizarea materialului rulant în timpul reparațiilor efectuate în termenul de garanție peste termenul de garanție, creditoarea raportat la prevederile mai sus enunțate din contracte a emis facturile nr. 1006623/_, nr. 1005993/_ si nr. 1006526/_

, în cuantum de 3.626.691 lei, facturi pe care debitoarea le-a restituit. Față de această situație și avându-se în vedere dispozițiile art.720 din Codul de procedură civilă, pentru stingerea diferendului pe cale amiabilă, creditoarea s-a adresat pârâtei pentru ca aceasta să achite de bună voie penalitățile în sumă de 3.626.691 lei calculate. Întâlnirile dintre cele două părți s-au desfășurat în perioada iulie 2012-martie 2013, perioadă în care s-a purtat corespondență între cele două societăți. Avându-se în vedere faptul că la_ a intrat în vigoare noul cod de procedură civilă, iar procedura concilierii nu mai este o etapă premergătoare obligatorie pentru introducerea cererii in pretenții patrimoniale, creditoarea a formulat prezenta acțiune prin care solicită obligarea debitoarei la plata penalităților în sumă de 3.626.691 lei datorată pentru depășirea termenului stabilit prin contract pentru

imobilizarea materialului rulant în timpul reparațiilor efectuate în termenul de garanție. S-a arătat că penalitățile au fost calculate conform celor reglementate în art. 32 din fiecare Anexa intitulată "Tratarea defectărilor în termenul de garanție"; la fiecare dintre contractele susmenționate. Numărul de zile de imobilizări pentru care debitoarea datorează penalități este cuprins în procesele verbale nr. 10/42/f/716/_ și nr. 10/_ /_, semnate

și însușite de reprezentanții ambelor părți, detalierea acestora fiind cuprinsă în anexele proceselor verbale.

În drept, au fost invocate prevederile art. 286 și urm. din OUG nr.

34/2006, art. 148 și 149 din Codul de procedură civilă.

Prin întâmpinarea formulată, debitoarea S.C. REMAR_ RUARIE

S.A. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Comercial

C., solicitând declinarea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului B.

; a invocat excepția necompetenței funcționale a Tribunalului Comercial C. în soluționarea cererii și pe cale de consecință, declinarea cauzei spre competentă soluționare secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului B., iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca nefondată prezenta cerere de chemare în judecată, cu obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În ceea ce privește excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Comercial C., debitoarea a arătat că această excepție își are temeiul de drept în art. 286, al. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, care prevede în mod expres că

"Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante."; Temeiul de drept în baza căruia creditoarea a promovat prezenta cerere de chemare în judecată îl reprezintă art. 286 și urm. din OUG nr. 34/2006. Prin urmare, prezenta acțiune are ca obiect un proces născut în legătură cu executarea unor contracte de achiziție publică, în înțelesul art. 286 din OUG 34/2006.

Or, în acest caz, regulile de competență specială derogă de la cele de drept comun, în prezenta cauză aflându-ne în prezența unor norme distincte de competență, reglementate de OUG nr. 34/2006. Având în vedere caracterul special al normei de drept arătată, debitoarea a apreciat că natura competenței teritoriale instituită prin aceasta este una exclusivă, așa încât instanța competentă să soluționeze material și teritorial cauza este tribunalul din circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. Autoritatea contractantă (CFR C. S.A.) își are sediul în municipiul B., așa încât,

potrivit acestei competențe teritoriale exclusive (de ordine publică), instituită prin textul de lege sus arătat, instanța competentă pentru a soluționa acțiunea este Tribunalul București și nu Tribunalul Comercial Cluj, așa cum, în mod eronat, a apreciat creditoarea.

În ceea ce privește excepția necompetenței funcționale a Tribunalului Comercial C., debitoarea a arătat că această excepție își are temeiul de drept în art. 286, al. 1 din O.U.G. nr. 34/2006, enunțat în paragraful anterior, care prevede în mod expres, că litigiile născute în legătură cu derularea contractelor de achiziție publică, se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. Or, sediul autorității contractante, creditoarea CFR C. S.A. este în municipiul B., instanța competentă material și teritorial pentru soluționarea litigiului fiind

Tribunalul București. Mai mult, potrivit art. 37, al. 2 și 3 din Legea nr. 304/2004, tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează. Așa încât, competența funcțională a Tribunalului comercial C. este în materie comercială și nicidecum în materia contenciosului administrativ și fiscal, așa cum prevede textul de lege arătat.

Pe fondul cauzei, debitoarea a arătat că a încheiat și derulat, de-a lungul timpului, cu creditoarea SNTFC CFR C. S.A., diverse contracte având ca obiect furnizări și reparații de material rulant. Prevederile contractuale la care creditoarea a făcut referire în cererea de chemare în judecată, stipulează, într-adevăr faptul că debitoarea ar fi avut obligația de a repara respectivele unități de material rulant, dacă acestea s-ar fi defectat în termenul de garanție, însă pentru ca garanția să fi fost valabilă, s-ar fi impus analizarea tuturor circumstanțelor apariției defecțiunilor învederate, potrivit normelor de reglementare. Conform art. 1 alin. 1 litera i, din Anexa la Ordinul nr. 490 din 28 iunie 2000 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind tratarea defectelor unor produse feroviare critice aflate în termen de garanție, cuprinzând Instrucțiuni privind tratarea defectelor unor produse feroviare critice aflate în termen de garanție -906i prin termen de garanție se înțelege intervalul de timp, stabilit de furnizor de comun acord cu Clientul, în situația în care nu este prevăzut în actele normative interne și internaționale în vigoare, în limita căruia produsul feroviar critic achiziționat trebuie să își păstreze caracteristicile impuse, în condiții normale de exploatare, întreținere și/sau de reparație. În acest sens, pentru ca defecțiunile să fie imputabile debitoarei, autoritatea contractantă CFR C. SA ar fi trebuit să facă dovada că a respectat normativele tehnice de utilizare a materialului rulant furnizat/reparat de subscrisa (pentru fiecare unitate în parte) și că a efectuat în termenul impus de normative, reviziile tehnice periodice în ateliere autorizate de AFER. Or, aceste documente, din conținutul cărora să rezulte că materialul rulant a fost exploatat conform normativelor și a fost supus reviziilor periodice în termenele obligatorii și în ateliere autorizate AFER, nu au fost puse la dispoziția debitoarei de către creditoare, astfel încât nu se poate aprecia dacă defecțiunile apărute reprezintă defecțiuni intervenite în termenul de garanție sau au apărut din cauza modului defectuos de întreține și exploatare a materialului rulant de către reclamantă, deși acestea au fost solicitate de către R. 16 F. SA în repetate rânduri, așa cum rezultă și din adresa nr. 130/672/_ . Creditoarea a agreat propunerea debitoarei de soluționare amiabilă a conflictului intervenit între părți și, în acest sens, s-a constituit o comisie de specialitate, compusă din reprezentanți ai ambelor părți, și care la întâlnirea din_ de la sediul R. 16 F., în urma

analizelor efectuate, a stabilit că ambele părți urmează să facă dovada susținerilor reciproce, cu documente justificative, creditoarea recunoscând implicit faptul că există posibilitatea ca facturile emise către R. sa nu corespundă realității. Debitoarea a depus și anterior la sediul creditoarei dovezi cu privire la lipsa culpei proprii în cazul pretinselor defecțiuni intervenite la materialul rulant în termenul de garanție. Însă, CFR C., nici până astăzi nu a mai comunicat nici un document justificativ cu privire la pretențiile sale față de debitoare, ori la faptul că defecțiunile intervenite la materialul rulant au fost cauzate din culpa debitoarei. Rezultă, așadar, că există un dubiu cu privire la veridicitatea susținerilor creditoarei, respectiv cu privire la pretinsa culpă exclusivă a societății debitoare în cauzarea unui prejudiciu fata de CFR C., prin lipsa de folosința a materialului rulant în discuție. Totodată, se consideră că din corespondența purtată între părți rezultă fara echivoc buna credință a debitoarei și disponibilitatea acesteia manifestată constant în soluționarea amiabila a conflictului intervenit între părți. Deși creditoarea CFR C. S.A. nu i-a pus la dispoziție dovezi din conținutul cărora să rezulte că defecțiunile învederate reprezintă veritabile cazuri de imobilizări în termenul de garanție, debitoarea, în virtutea îndelungatei colaborări cu creditoarea și în scopul de a nu perturba

activitatea acesteia, fiind de bună credință, a reparat de îndată respectivele unități de material rulant. Însă, având în vedere că și în aceste condiții creditoarea a înțeles emite pretenții pecuniare în legătură cu situația imobilizărilor în termenul de garanție, cu toate că are cunoștință de faptul că nu a efectuat reviziile în ateliere autorizate AFER, conform specificațiilor tehnice obligatorii pentru a putea beneficia de dreptul la garanție în

condițiile contractuale, debitoarea a arătat că înțelege să formuleze, la rândul ei, cerere reconvențională. Așadar, debitoarea înțelege să emită pretenții pecuniare proprii, pe calea cererii reconvenționale, constând în obligarea reclamantei la plata tuturor costurilor suportate de debitoare și ocazionate de repararea respectivelor unități de material rulant, care, așa cum se va dovedi prin probatoriul administrat în cauză, nu au constituit cazuri de defectare în termenul de garanție, ci defecțiuni din cauza modului de exploatare și efectuare a reviziilor de către reclamantă. Reparațiile efectuate de către debitoare asupra materialului rulant, la solicitarea CFR C. SA, în baza contractelor de achiziții, nu reprezintă reparații pentru defecte apărute în termenul de garanție. Ulterior efectuării reparațiilor, debitoarea a constatat faptul că defecțiunile apărute nu reprezintă, în realitate, imobilizări în termenul de garanție, ci au fost cauzate de către reprezentanții creditoarei ca urmare a neîntreținerii și neexploatării unităților de material rulant conform specificațiilor tehnice impuse prin Nomenclatoarele de lucrări cu privire la

respectivele unități. În acest sens, se solicită ca, în cadrul probei cu înscrisuri ce se va încuviința, să se pună în vedere creditoarei să depună la dosarul cauzei înscrisurile prin intermediul cărora înțelege să dovedească faptul că a efectuat reviziile periodice, necesar a fi efectuate, pentru fiecare unitate de material, față de care susține că s-a defectat în termenul de garanție, în ateliere autorizate AFER pentru efectuarea unor asemenea proceduri tehnice. Urmează să se constate că atitudinea creditoarei, care solicită plata sumei respective de bani, cu titlu de lipsă de folosință a unităților rulant imobilizate în termenul de garanție, fără să aducă dovezi concrete în acest sens, pe lângă faptul că este neconformă cu unele dispoziții legale, confirmă faptul că, în realitate, respectivele cazuri reprezintă defecțiuni din cauza modului de întreținere și exploatare a unităților de material rulant furnizat/reparat de debitoare. Pentru a exemplifica cele susținute, debitoarea a anexat Adresa ALMIG ROMÂNIA S.R.L., societate care a avut calitatea de subfurnizor echipamente (și care avea obligația să suporte garanția echipamentelor livrate în termenul de garanție agreat), adresă înregistrată în evidențele debitoarei cu nr. 2227/_, adresă comunicată și Depoului C.F.R. C. Pitești și SNTFC CFR C. S.A. În acest document, S.C. ALMIG ROMÂNIA S.R.L. a arătat faptul că unitatea de material rulant tip AM LVT 128 a fost utilizată în mod necorespunzător de către reprezentanții CFR C.

S.A. și că, de fapt, defecțiunea nu s-a produs în termenul de garanție. Astfel, compresorul montat pe automotorul LVT 128(Track Air 5H) avea, la momentul raportării de către CFR C. S.A. a așa-zisei defecțiuni în termenul de garanție, (_ ) un număr de 869 de ore de funcționare, cu toate că, potrivit Intervalului de întreținere, revizia ar fi trebuit efectuată la 600 de ore de funcționare, cu înlocuire de filtru de ulei și ulei, fapt care nu s- a întâmplat. Mai mult, în Intervalul de întreținere al respectivului compresor se prevede obligativitatea ca la un interval de 2000 de ore de funcționare sau cel puțin o dată pe an calendaristic de la punerea în funcțiune sau de la ultimul service, se prevede obligativitatea înlocuirii filtrului de ulei, filtrului de aer, a separatorului aer-ulei și ulei, obligații tehnice care, de asemenea, nu au fost efectuate. În concluzie S.C. ALMIG ROMÂNIA S.R.L. expune faptul că defecțiunea unității de material rulant AM LVT 128, învederată de CFR C. S.A. ca fiind defecțiune intervenită în termenul de garanție, nu este, în realitate, o asemenea defecțiune ca urmare a faptului că termenul de garanție a respectivul compresor ieșise din garanție în data de_, iar solicitarea de reparație din partea CFR C. a fost făcută în_, adică după expirarea termenului de garanție a respectivei piese. În temeiul Contractului de prestări servicii nr. 233/_, creditoarea consideră, în Anexa nr. 1 la cererea de chemare în judecată (Anexa la Procesul-Verbal nr.

10/42/f/716/_ ) că unitatea de material rulant intitulată AM LVT 128 a fost imobilizată în termen de garanție un număr de 50 de zile, din care, pentru un număr de 38 de zile, a calculate penalități pentru lipsa concretă de folosință. Aceasta în condițiile în care S.C. ALMIG ROMÂNIA S.R.L., în urma verificărilor făcute, a arătat faptul că respective defecțiune a apărut după expirarea termenului de garanție. Potrivit Anexei la Ordinul nr. 490 din 28 iunie 2000 pentru aprobarea Instrucțiunilor privind tratarea defectelor unor produse feroviare critice aflate în termen de garanție - 906, (în continuare OMT 490/2000), creditoarea ar fi trebuit să întocmească o serie de documente oficiale, din conținutul cărora s-ar fi putut deduce numărul de zile de imobilizare a materialului rulant în termenul de garanție, precum și defectele pentru care s-a dispus imobilizarea în termenul de garanție. În acest sens, potrivit art. 4 din Anexa la OMT nr. 490/2000 "(1) In scopul ținerii unei evidențe complete, precum și a statisticii defectelor apărute în termenul de garanție la produsele feroviare critice, clienții acestor produse

au obligația de a înregistra într-un registru special toate elementele de identificare necesare. (2) Registrul special va conține cel puțin următoarele elemente: data defectării; date privind identificarea produsului defect - denumire, tip, serie, an de fabricație, ultima reparație efectuată; descrierea defectului care s-a comunicat furnizorului; cauza defectării; modul de remediere."; Conform art. 5 din același act normativ, Clientul va comunica în scris furnizorului orice defectare a unui produs feroviar critic aflat în termen de garanție, imediat ce aceasta a avut loc; totodată aceeași comunicare se va transmite și Autorității F. e Române -AFER. Mai mult, potrivit art. 32 din Anexa referitoare la Tratarea defectărilor apărute în termenul de garanție, aferentă tuturor contractelor de furnizare încheiate cu creditoarea sau potrivit art. nr. 32 din Anexa referitoare la Tratarea defectărilor apărute în termenul de garanție, aferentă tuturor contractelor de prestări servicii încheiate cu reclamanta, prevede că orice depășire a numărului de zile de imobilizare în termen de garanție prevăzut la art. 31, pentru fiecare material rulant aflat în termenul de garanție, atrage după sine penalități echivalente cu tariful de închiriere al materialului rulant conform Tarifului Intern de C. (TIC). De asemenea, potrivit OMT 490/2000, cât și art. 5 alin 1 din Anexa nr. 2 a Contractelor de furnizare sau în art. 5 alin. 1 din Anexa nr. 1 a Contractelor de prestări servicii de reparație, care prevăd că "Nu se consideră și nu se vor trata ca defecte în termen de garanție (neavizându-se societățile

constructoare-reparatoare) defectele apărute din vina exploatării: tamponări violente, acostări la manevră, întreținere necorespunzătoare, etc...";. Așadar, din conținutul textelor de lege de mai sus, rezultă faptul că creditoarea avea obligația de a întocmi o documentație clară și completă, în conținutul căreia

să fie identificat concret fiecare caz de imobilizare în termenul de garanție, numărul de zile pentru care s-au aplicat penalizări din cauza depășirii

fiecărei perioade contractuale de imobilizare, să se indice defecțiunea exactă, cauza care a produs apariția acesteia, să se specifice în mod exact, pe baza constatărilor membrilor Comisiei de anchetă (constituită conform OMT 490/2000 și a Anexei aferentă fiecărui contract de achiziție) dacă respectiva defecțiune a fost cauzată din culpa debitoarei sau dacă aceasta s-a produs din cauza modului defectuos de exploatare și întreținere a materialului rulant furnizat sau reparat de debitoare. Procesele-verbale în temeiul cărora creditoarea încearcă să-și justifice pretențiile nu sunt semnate de persoane împuternicite să angajeze societatea în raporturi juridice obligaționale, ci delegați s-o reprezinte în baza unui mandat general. Creditoarea își fundamentează pretențiile pe procesele-verbale nr. 10/42/f/716/_ și nr. 10/_ /_, în conținutul cărora pretinde că reprezentanți ai debitoarei au recunoscut și identificat unitățile de material rulant defectate în termenul de garanție. Angajații debitoarei care au semnat respectivele procese verbale aveau un mandat general de a reprezenta societatea și nu un mandat special, în sensul de a angaja societatea pentru acceptarea unor termene de imobilizare, plăți sau alte obligații contractuale. Desemnarea reprezentanților societății care au participat la discuții cu reprezentanții CFR C. și au semnat procesele-verbale amintite, s-a făcut prin delegație simplă (ordin deplasare) și nu printr-un mandat special, care să le confere dreptul de a constata durata de imobilizare în termenul de garanție a unităților de material rulant. Astfel, respectivele-procese verbale, exprimând o situație juridică născută în legătură cu drepturile și obligațiile părților asumate prin contractele de achiziție publică, reprezintă, în realitate, o prelungire firească

a respectivelor acte juridice sub aspectul tratării defecțiunilor materialului rulant, intervenite în termenul de garanție. Or, potrivit principiului general de drept, accesorium sequitur principale, persoanele care ar fi avut calitatea legală și convențională de a semna procesele verbale în mod valabil și valid, în scopul de a produce efectele juridice contractuale, sunt organele de

conducere ale S.C. REMAR_ RUARIE SA, care au semnat și contractele de achiziție, și nicidecum delegații acestora, trimiși în vederea remedierii defecțiunilor tehnice apărute în scopul de a nu bloca activitatea curentă a reclamantei. Facturile de penalități comunicate de CFR C. S.A. nu reprezintă o obligație de plată care incumbă debitoarei, motiv pentru care nu au fost acceptate la plată de către aceasta. Sumele de bani pretinse de creditoare cu titlu de contravaloare a lipsei de folosință pentru imobilizări în termenul de garanție a unităților de material rulant, nu sunt datorate de către debitoare, întrucât, așa cum s-a mai arătat, defectările nu s-au produs din

culpa acesteia, așa încât facturile emise de creditoare în temeiul contractelor indicate în cererea de chemare în judecată, conținând penalități pentru lipsa de folosință, nu pot naște, în sarcina debitoarei, obligații de plată. Acesta a fost și motivul pentru care facturile de penalități emise de creditoare și anume Factura nr. 1006623/_, Factura nr. 1005993/_ și Factura nr. 1006526/_ nu au fost acceptate la plată de către debitoare, fapt care i-a fost comunicat creditoarei în repetate rânduri, pe parcursul corespondenței dintre părți. Facturile respective nu au fost acceptate la plată de către debitoare, întrucât sumele de bani imputate nu rezultă din acte întocmite în conformitate cu dispozițiile legale și contractuale care

reglementează modul de stabilire a condițiilor de plată a penalităților cauzate de depășirea perioadei de imobilizare în termenul de garanție. Mai mult, creditoarea ar fi trebuit să indice care sunt valorile cuprinse în Tariful de închiriere al materialului rulant corespunzător - (TIC), la care s-a raportat în a calcula penalități pentru depășirea zilelor de imobilizare în termenul de garanție, acest fapt neputând fi constatat în cererea de chemare în judecată.

De asemenea, în cuprinsul facturilor de penalități, creditoarea se raportează la cursul leu/euro din ziua emiterii facturii, și nicidecum cursul afișat de BNR la datele încheierii celor două procese verbale de remediere defecțiuni, așa cum s-ar fi impus în mod normal.

Prin cererea reconvențională formulată, debitoarea S.C. REMAR_ RUARIE SA a solicitat obligarea creditoarei S.N.T.F.C. CFR C. S.A. la plata sumei de 992.278,74 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate de către debitoare asupra materialului rulant indicat de către creditoare în cererea principală, așa cum acestea sunt detaliate în actele din cadrul Anexei nr. 1, parte integrantă din cerere, precum și obligarea creditoarei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reconvenționale, debitoarea a arătat că obiectul acestei cereri este strâns legat de cererea principală și vizează obligarea creditoarei la plata tuturor cheltuielilor efectuate de debitoare pentru repararea materialului rulant enumerat în cererea principală, despre care creditoarea pârâtă susține că s-ar fi defectat în termenul de garanție.

Solicitarea debitoarei se întemeiază pe faptul că defecțiunile despre care creditoarea susține că ar fi intervenit în termenul de garanție au fost cauzate, în realitate, de modul defectuos de întreținere și exploatare a materialului rulant de către aceasta, așa încât obligația debitoarei de a efectua reparații în termenul de garanție nu poate opera în situațiile indicate de creditoare Pe cale de consecință, toate costurile generate acțiunile de reparații efectuate de debitoare asupra materialului rulant defect s-au transformat într-un drept de creanță al acesteia împotriva patrimoniului creditoarei. În ceea ce privește

solicitarea de obligare a creditoarei la plata sumei de 992.278,74 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de reparații efectuate pentru materialul rulant al CFR C. S.A. debitoarea a arătat că respectivele defecțiuni nu reprezintă defecțiuni intervenite în termenul de garanție, ci au fost cauzate din culpa creditoarei. În acest sens, pe parcursul negocierilor dintre părți, debitoarea i-a solicitat în nenumărate rânduri creditoarei să-i pună la dispoziție documente din conținutul cărora să constate dacă reviziile tehnice au fost efectuate la termen, în ateliere autorizate de AFER pentru astfel de revizii și în mod complet pentru fiecare unitate de material rulant în parte, în scopul de a constata dacă s-au respectat prevederile din Normativele tehnice, astfel încât garanția să poată opera. Or, respectivele documente, din conținutul cărora să rezulte că materialul rulant a fost exploatat conform normativelor și a fost supus reviziilor periodice în termenele obligatorii și în ateliere autorizate AFER, nu i-au fost puse la dispoziție debitoarei, astfel încât să se poată aprecia dacă defecțiunile apărute reprezintă defecțiuni intervenite în termenul de garanție sau au apărut din cauza modului defectuos de întreține și exploatare a materialului rulant de către creditoare, deși acestea au fost solicitate de către ebitoare în repetate rânduri, așa cum rezultă și din adresa nr. 130/672/_ . În aceste condiții, debitoarea considera ca toate situațiile in care a intervenit la solicitarea SNTFC CFR C., in vederea efectuării reparațiilor la

materialul rulant aparținând acesteia, sunt cazuri care nu pot fi asimilate cazurilor de intervenție in garanție si, prin urmare, nu justifica intervenția gratuita a societății debitoare. Astfel ca toate costurile generate in sarcina acesteia, in urma acestor intervenții, urmează sa fie suportate integral de creditoare. Debitoarea a arătat că a depus și anterior la sediul creditoarei dovezi cu privire la lipsa culpei proprii în cazul pretinselor defecțiuni intervenite la materialul rulant în termenul de garanție, dovezi care au fost depuse și în anexă la prezenta cerere (adresa Almig nr. 2227/_ -Anexa nr. II. 2 la prezenta Cerere reconvențională). Cu toate că creditoarea CFR C.

S.A. nu i-a pus la dispoziție debitoarei dovezi din conținutul cărora să rezulte că defecțiunile învederate reprezintă veritabile cazuri de imobilizări în termenul de garanție, aceasta, în virtutea îndelungatei colaborări cu creditoarea și în scopul de a nu perturba activitatea acesteia, fiind de bună credință, a reparat de îndată respectivele unități de material rulant. Însă,

având în vedere că și în aceste condiții creditoarea a înțeles să emită pretenții pecuniare în legătură cu situația imobilizărilor în termenul de garanție, cu toate că are cunoștință de faptul că nu a efectuat reviziile în ateliere autorizate AFER, conform specificațiilor tehnice obligatorii pentru a putea beneficia de dreptul la garanție în condițiile contractuale, subscrisa

înțelegem să formuleze pretenții pe cale reconvențională. Urmează să se constate faptul că, prin efectuarea serviciilor de reparații respective, debitoarea a realizat o diminuare a propriului patrimoniu, constând în contravaloarea pieselor utilizate la respectivele reparații, manoperă și costuri în regie proprie (energie electrică, samd)., diminuare egala cu suma care face obiectul pretențiilor prezentei cereri reconvenționale. Concomitent, creditoarea și-a sporit valoarea patrimonială cu valoarea cu care patrimoniul debitoarei s-a diminuat, așa încât prezenta cerere reconvențională este întemeiată, întrucât are ca obiect recuperarea sumelor de bani cheltuite de către debitoare pentru reparația unităților de material rulant aparținând creditoarei. Având in vedere complexitatea si numărul însemnat de intervenții efectuate de societatea debitoare in favoarea SNTFC CFR C.

SA, debitoarea a detaliat fiecare caz in anexele la cererea reconvențională. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 209 și urm. raportat la art.

194 și urm. NCPC, art. 286 și urm. din OUG nr. 34/2006. art. 969 și urm. din vechiul Cod civil, art. 1270 Noul Cod Civil, art. 992 din vechiul cod civil și art. 1345 Noul Cod civil.

Prin întâmpinarea formulată la cererea reconvențională, creditoarea S.

N. de T. F. de C. "C.F.R. C. "; - S.A. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acesteia. Toate cazurile care fac obiectul facturilor de penalități emise către R. C. au la baza procesele-verbale încheiate, în comun, cu reprezentanții debitoarei-reclamante, împrejurare față de care rezultă că SC R. 16 F. și-a asumat responsabilitatea pentru defectare, numărul de zile de imobilizare ale materialului rulant, fiind deci vorba pentru fiecare caz de un defect în termenul de garanție. Or, tratarea defecțiunilor în termenul de garanție s-a efectuat în conformitate cu prevederile OMT nr. 490/_ pentru aprobarea Instrucțiunilor privind tratarea defectelor unor produse feroviare critice în termen de garanție - 906, a prevederilor din contractele încheiate și din caietele de sarcini. Așadar, în conformitate cu aceste prevederi, după producerea defecțiunilor și avizarea lor, reprezentanți cu putere de decizie ai ambelor societăți s-au întrunit în comisii comune care au avut responsabilitatea să stabilească cauzele care au produs defectarea, responsabilitatea, propuneri de masuri preventive ce trebuiesc luate de subunitățile de exploatare, societățile reparatoare, cine suportă cheltuielile de remediere, imobilizarea până la repunerea în funcție (Anexa TG la contracte). Conform prevederilor legale și contractuale întreaga responsabilitate a constatării, cercetării cauzelor și tratării, a aparținut comisiilor comune, alcătuite din reprezentanții ambelor societăți. De asemenea, pentru elucidarea cauzelor defectării în termen de garanție, comisia de tratare are competenta de a dispune verificări suplimentare ca:

probe de parcurs, analize de laborator, probe mecanice, etc, expertize AFER, de a solicita depourilor orice documente, fotografii etc. De asemenea, în cazul în care există divergențe de opinii cu privire la cauze și responsabilități, contractele stipulează că "procesul verbal se va semna cu opinii, respectiv contra-opinii, bine fundamentate sub aspect tehnic, formulate separat ca anexa la procesul verbal";. În cazurile care fac obiectul facturărilor de penalități pentru imobilizarea materialului rulant, emise către

R. 16 F., nu există procese verbale semnate cu opinie separată, situație față de care rezultă fără echivoc faptul că au fost recunoscute de reprezentanții debitoarei. Așadar, toate cazurile pentru care creditoarea a calculat penalități, fac obiectul tratării în termenul de garanție, iar R. C. a avut sarcina contractuală de a remedia defectele, asumându-și toate cheltuielile ce decurg din acestea în calitate de furnizor/societate constructoare/reparatoare, conform art. 21 din Anexa la contracte, astfel:

"După tratarea defectelor apărute în termen de garanție și întocmirea procesului verbal de tratare, se va proceda la remedierea defectelor de către: Subunitatea de exploatare de care aparține materialul rulant defect în termen de garanție, cu decontarea cheltuielilor de către furnizori în condițiile art.9 si art. 10, generate de reparație; O altă subunitate de exploatare, daca subunitatea menționată la lit.a) nu are condițiile necesare pentru remediere, cu decontarea lucrărilor de către societatea constructoare-reparatoare în condițiile art.9 și art. 10, generate de reparație. Prin intermediul cererii reconvenționale, debitoarea contestă sau nu mai recunoaște deciziile și semnăturile propriilor reprezentanți în comisiile de cercetare. Clauzele contractuale au reglementat însă că în urma avizărilor defectelor în termenele de garanție "prestatorul are obligația să îndrume, la data fixată, reprezentanții săi cu putere de decizie, astfel ca, în cadrul comisiei de tratare, să se stabilească în mod corect cauzele și responsabilitățile pentru defectele apărute, precum și masurile de remediere și de prevenire care trebuie luate";. Așadar, prin cererea reconvențională debitoarea contestă împuternicirea reprezentanților proprii ca și membrii în comisiile de tratare a defecțiunilor

în termen de garanție și implicit a documentelor și proceselor verbale semnate de către aceștia, deși această contestare reprezintă o încălcare a obligațiilor contractuale. În plus, SNTFC "CFR C. " prin adresele nr. 10/_ /_ și nr. 10/42/f/233/_, a solicitat R. C. delegați cu putere de decizie având asupra lor ștampila societății pentru centralizarea și verificarea situațiilor cu numărul de zile de imobilizare în termenul de garanție. Astfel, la datele agreate de ambele părți, reprezentanții debitoarei- reclamante la nivel de Director Calitate si/sau Sef Serviciu CTC, împreuna cu reprezentanții creditoarei au analizat punctual toate cazurile de

imobilizări și după aplicarea cuantumului de zile de scutire de la penalizări, care este prevăzut contractual pentru fiecare material rulant, au semnat și ștampilat procesele verbale centralizatoare. În baza acestor procese verbale s-au întocmit facturile de penalități nr. 1006623/_, nr. 1005993/_

și nr. 1006526/_ care sunt de fapt, pretenții temeinice și justificate ale CFR C. . Fără să țină cont de logica faptelor prezentate mai sus, de concluziile comisiilor de cercetare sau de acordul semnat la nivelul conducerilor celor două societăți, prin cererea reconvențională debitoarea solicită recuperarea cheltuielilor efectuate pentru remedierile în termenul de garanție, motivându-și cererea prin invocarea a două aspecte, care nu au legătură cu obligațiile contractuale specifice asumate de CFR C. și R.

16 F. . Cu privire la primul aspect, fără a fi declinate responsabilitățile rezultate din însăși obiectul de activitate al "CFR C. ";, referitoare la efectuarea reviziilor și întreținerea corespunzătoare a materialului rulant, s-a arătat că efectuarea acestora nu a fost stipulată ca o obligație contractuala în contractele semnate cu debitoarea. În schimb, în contractele încheiate între părți "întreținerea necorespunzătoare"; este menționată ca o condiție a tratării sau netratării în termen de garanție a defectelor materialului rulant (conform prevederilor anexei TG: "Nu se considera și nu se vor trata ca defecte în termen de garanție (neavizându-se societatea reparatoare) defectele apărute din vina exploatării: tamponări violente, întreținere necorespunzătoare, etc". Ca urmare, în situația în care, în urma constatărilor la fața locului (cu materialul rulant demontat, cu documentele aferente, schițe, informații etc), ar fi existat suspiciunea întreținerii necorespunzătoare, această verificare a fost atributul exclusiv al comisiilor de cercetare și tratare, formate din reprezentanții ambelor societăți. Astfel "întreținerea necorespunzătoare"; putea fi invocată de debitoare în legătură cu fiecare defectare în parte și/sau cauza a defectării.

Însă, semnarea documentelor primare de tratare, s-a făcut în deplină cunoștință de cauză de către membrii comisiilor (formate și din reprezentanții R. C. ), aflați la fata locului, investiți cu atribuții în acest sens raportat la clauzele contractuale și care aveau acces la orice document în legătură cu cauzele defectării. Solicitarea debitoarei ca creditoarea să facă dovada că a efectuat în ateliere autorizate AFER reviziile obligatorii pentru fiecare unitate de material rulant defectată în termenul de garanție perioada 2010-2011, este neîntemeiată, nefiind cuprinsă ca obligație în sarcina creditoarei în contractele încheiate între părți. În schimb, cazurile concrete de defectări ale subansamblurilor locomotivei sau locomotivei ca urmare a

"întreținerii necorespunzătoare"; au fost verificate de comisiile comune de tratare in TG. Ca o dovadă în plus, acest lucru nu s-a reclamat de R. 16 F.

, nici măcar în comisiile întrunite la nivelul conducerii celor două societăți și care au reanalizat și centralizat toate defectările în termen de garanție. Partea din totalul cazurilor analizate care a fost agreată de conducerile ambelor societăți a fost consemnată și parafată în procesele verbale nr.

10/42/f/716/_ și nr. 10/_ /_ și în baza cărora au fost emise cele 3 facturi de penalități, neîntemeiat refuzate de debitoare. Cu privire la cel de-al doilea aspect invocat de către debitoare în susținerea cererii reconvenționale, respectiv obligativitatea deținerii de către atelierele de

întreținere a materialului rulant a Atestatelor AFER obligatorii, creditoarea a arătat că deși deținerea de către unitățile, în care CFR C. executa întreținerea materialului rulant, a autorizațiilor și agrementelor AFER necesare, putea fi verificata de către aceleași comisii de cercetare, existența și prezentarea acestora, nu reprezintă o obligație contractuală prevăzută în contractele încheiate cu R. 16 F. . Documentele în cauză sunt o condiție obligatorie a desfășurării activității atelierelor în România, impusă și verificată de către autoritatea legală în domeniu, Autoritatea F. ă Română - AFER. AFER este singura autoritate în măsură să țină evidența existenței acestor agremente tehnice, fiind investită totodată și cu puterea de a sancționa lipsa acestora prin amenzi sau retragerea Autorizației de

Furnizor F. . În relația cu R. C., nici unul din contractele dintre societăți nu stipulează că deținerea de Agremente AFER ar fi o recunoaștere a capabilității tehnice de efectuare a întreținerii, nici măcar pe teritoriul României. De fapt ar fi fost abuzivă, pentru că materialul rulant putea la fel de bine să fie exploatat și/sau întreținut, în perioada de garanție și în afara teritoriului României. Susținerile debitoarei-reclamante potrivit cărora nu i- au fost comunicate documente din cuprinsul cărora să rezulte că reviziile la materialul rulant au fost efectuate la termen, sunt nefondate, avându-se în vedere că CFR C. a pus la dispoziția debitoarei-reclamante avizările defectărilor în termen de garanție și procesele verbale întocmite de reprezentanții ambelor părți (agreate, semnate, parafate), în cadrul comisiilor de cercetare sau la nivelul conducerii celor două societăți, cu iar conform prevederilor contractuale, aceste înscrisuri reprezintă singurele documente legitime care stabilesc dacă o defectare face sau nu obiectul termenului de garanție. S-a reiterat faptul că, sarcina de a stabili dacă defectările apărute reprezintă defectări în termenul de garanție sau defectări apărute ca urmare a modului defectuos de întreținere sau exploatare a revenit exclusiv comisiilor de cercetare și tratare formate din reprezentanții ambelor societăți.

Debitoarea nu poate contesta acum hotărârea comisiilor de cercetare, perioada de timp scursă de la producerea defectărilor și efectuarea reparațiilor fiind de 2-3 ani, materialul rulant fiind deci reparat și în

funcțiune de câțiva ani. Contestația ar fi fost întemeiată numai în situația în care comisiile de cercetare ar fi fost în incapacitatea exercitării atribuțiilor, ar fi fost obstrucționate sau nu le-ar fi fost puse la dispoziție documentele cerute. Or această situație nu s-a întâmplat, nefiind nimic în acest sens reclamat de către R. 16 F., care de altfel nici a pus la dispoziție documente din care să rezulte astfel de situații. După emiterea facturilor de

penalități, pe perioada concilierii directe, CFR C. a manifestat deschidere și bună credință prin analizarea și răspunsurile date la punctele de vedere ale

R. 16 F. și prin întâlnirile care au avut loc la nivelul conducerii celor două societăți. Acest lucru rezultă și din istoricul tratării acestor cazuri de imobilizare în termen de garanție, astfel cum s-a arătat și în cererea de chemare în judecată. Cu privire la susținerile debitoarei reclamante potrivit cărora ar fi depus la sediul societății creditoare dovezi din care să rezulte lipsa culpei sale în cazul pretinselor defectări intervenite la materialul rulant, acestea sunt nefondate, avându-se în vedere că în spiritul bunelor relații contractuale desfășurate de-a lungul anilor și pentru respectarea prevederilor contractuale, CFR C. a procedat la reanalizarea cazurilor de imobilizări în termen de garanție pe anul 2010 si semestrul I 2011, care au făcut obiectul contestării de către R. C., creditoarea exprimându-și punctual poziția, în fiecare dintre situațiile contestate. În schimb, debitoarea nu a pus la dispoziția creditoarei documente justificative care să-i dovedească susținerile, pentru nici unul din cazurile contestate. Chiar și în cuprinsul cererii reconvenționale, în Anexa, deși se aduce ca argument adresa Almig nr. 2227/_, acest înscris nu privește cazurile de defectări în termenul de

garanție pentru care s-au emis facturile de penalități din perioada 2010-2011.

Adresa Almig face referire la o defectare din data de_, pentru care nu s-au perfectat documente de tratare în termen de garanție și ca urmare nu s-a facturat imobilizarea, așa după cum rezultă din anexele proceselor verbale nr. 10/42/f/716/_, 10/_ /_ și tabelul centralizator al defecțiunilor. Acest document aparținând Almig, deși fără relevanță în facturarea imobilizărilor în TG în perioada 2010 - semestrul I 2011 și care

fac obiectul cererii de chemare în garanție, constituie însă una dintre putinele excepții pe care le-a făcut R. C. referitoare la punerea la dispoziție de documente în sprijinul afirmațiilor sale. Însă, se încearcă o denaturare a concluziilor cuprinse în actul susmenționat, prin invocarea unei situații în care nu s-a tratat defectare în TG. Așadar, lipsa argumentelor și justificărilor de natură obiectivă, pentru dovedirea propriilor afirmații, se dorește a fi suplinită prin documente care fie sunt cerute abuziv (cazul Agrementelor AFER) fie au constituit apanajul exclusiv și autoritatea comisiilor comune de cercetare din perioada 2010-2011. Aceste solicitări, fără relevanță în

respingerea facturilor de penalități, nu au avut ca scop decât prelungirea soluționării neînțelegerilor dintre societăți, mizând fie pe volumul mare de documente de prelucrat în legătura cu cele 252 de cazuri de defectare și a 25 de contracte de reparații, fie probabil pe lipsa unor documente, ținând cont de vechimea cazurilor. Referitor la pretențiile solicitate de debitoare și care reprezintă după cum aceasta afirmă contravaloarea reparațiilor efectuate de

R. 16 F. "ca fiind de bună credință";, sunt considerate ca fiind neîntemeiate, în realitate, reparațiile fiind efectuate de debitoare potrivit obligațiilor contractuale asumate și cu respectarea procedurii reglementate pentru reparația defectării în termenul de garanție, respectiv: avizarea defectului, prin telegrama sau fax; trimiterea delegaților împuterniciți, așa cum este prevăzut de contract; întrunirea comisiei formate din delegații celor două societăți, la locul unde este materialul rulant defect; constatarea de către comisie a defectului materialului rulant cu tot ceea ce implică acest lucru (demontări, probe, teste), consultarea înregistrărilor, a documentelor și desenelor, informări, declarații. Conform prevederilor contractuale obligațiile comisiei sunt prevăzute la art. 15 din Anexa la contractele de reparații "Comisia de tratare este obligată să stabilească în mod corect cauzele defectării în termen de garanție, responsabilitățile pentru defectare, precum și măsurile de prevenire care trebuiesc luate";. Obligațiile comisiei sunt completate la art. 17 din Anexa la Contracte cu stabilirea responsabilității, a celui care "suportă cheltuielile de remediere, imobilizarea pana la punerea în funcție";. Anexa la contractele de reparații stabilește și modul de procedură în situația în care membrii comisiei nu cad de acord asupra cauzelor și responsabilităților care au condus la defectarea în termen de garanție: convocarea unei comisii superioare din membrii conducerii societăților, pasul următor fiind solicitarea unei expertize tehnice a autorității feroviare AFER, semnarea proceselor verbale de tratare de către membrii comisiei, remedierea materialului rulant si stabilirea zilelor de imobilizare, de nefolosință a acestuia, analiza defectării și a documentelor încheiate mai sus în cadrul unei alte întâlniri periodice formate din delegați de la nivelul conducerii celor două societăți prin care se însușesc zilele de imobilizare pentru toate cazurile de imobilizări din acea perioada, emiterea facturilor de penalități. Astfel, procedura prezentată mai sus reglementează fără echivoc

căile pe care debitoarea le-ar fi avut de urmat, atunci când considera că responsabilitatea defectării nu îi era imputabilă. Ca urmare, nu există nici o defectare în termen de garanție aferentă facturilor de imobilizări din perioada 2010-2011, care să se fi produs ca urmare a lipsei de întreținere. În dovedirea acestei afirmații stau atât procesele verbale ale comisiilor de cercetare și investigare a defectelor, comisii alcătuite din reprezentanții

ambelor părți, cât și cele 2 procese verbale nr. 10/42/F716/_ si nr. 10/_ /_ încheiate la nivelul conducerii celor două societăți. Dacă ar fi fost depistat un caz de defectare produs ca urmare a lipsei de întreținere, acesta ar fi fost menționat în procesul verbal de tratare ca fiind responsabilitatea CFR C. sau se menționa necesitatea întrunirii comisiei de ordin superior. Astfel, intervențiile pentru constatare și remediere efectuate de R. 16 F. au fost efectuate conform prevederilor din contractele încheiate între cele doua societăți și au

reprezentat o obligație contractuală, raportat la art. 16, 19, 20, din contractele de reparații. În cazurile invocate care fac obiectul facturilor de penalități, comisiile constituite din reprezentanții celor două societăți au stabilit și au înscris în procesele verbale, că responsabilitatea defectării aparține R. 16 F. . În contractele încheiate între părți nu se stipulează obligativitatea prezentării/deținerii agrementelor AFER, ca și recunoaștere a capacității tehnice a atelierelor CFR C. de efectuare a întreținerii materialului rulant. Pe lângă toate acestea, nu există comenzi de reparație înaintate de CFR C. către R. C., pentru efectuarea acestor reparații, iar de la momentul efectuării reparațiilor și până la formularea cererii reconvenționale nu s-a solicitat plata acestor prestații, nefiind primite la sediul societății solicitări în acest sens.

Răspunzând întâmpinării, creditoarea S. N. de T. F. de C. "C.F.R. C. "; - S.A. a fost de acord cu declinarea competenței materiale în favoarea Tribunalului B.

La acest termen de judecată, instanța a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei, având în vedere valoarea și natura obiectului litigiului.

Analizând excepția invocată, instanța o va admite conform art. 132, al. 3 N.C.pr.civ. și va dispune trimiterea dosarului spre soluționare Tribunalului

, pe raza teritorială a căreia își are sediul pârâta, acțiunea fiind înregistrată în data de 10 aprilie 2013, după intrarea în vigoare a Noului Cod civil și a Noului Cod de procedură civilă.
Așa cum prevede art. 95, pct. 1, coroborate cu art. 94, al. 1, lit. j N.C.pr.civ., tribunalele sunt competente să soluționeze cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 200.000 lei. În speță, pretențiile formulate, cumulate fiind, au o valoare de peste 500.000 lei. În speță se va face aplicarea și a prevederilor art. 5, al. 1 din OUG nr. 119/2007.
Faptul că litigiul se poartă între "profesioniști"; nu atrage competența materială de soluționare a acestuia de către Tribunalul Specializat C., neexistând vreo normă de procedură care să prevadă faptul că litigiile dintre
"profesioniști"; trebuie să fie judecate de către această instanță specializată.
Instanță specializată fiind, Tribunalul Specializat C. nu poate soluționa decât acele cauze ce îi sunt expres date de către legiuitor spre competentă soluționare și pentru care a fost înființată.
Asimilarea "profesioniștilor"; cu comercianții, pe lângă faptul că este forțată, nici nu se poate face, sfera de întindere a celor denumiți
"profesioniști"; în Noul Cod de procedură civilă, fiind mult mai mare decât cea a comercianților, definițiile acestor termeni fiind cu totul diferite.
În prezent, nu mai există norme juridice distincte care să fie aplicate litigiilor ce se poartă între "neprofesioniști"; față de cele purtate între "profesioniști";, astfel că nu are de ce o instanță specializată să soluționeze prezenta cauză căreia îi sunt aplicabile prevederile Noului Cod de procedură civilă.
Declinarea competenței nu se va face în favoarea Tribunalului B., întrucât în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 286 din OUG nr. 34/2006. Însăși debitoarea a arătat în întâmpinarea formulată și în cererea reconvențională făcută că sumele de bani pe care le pretinde creditoarea, pentru imobilizarea materialului rulant în timpul reparațiilor făcute de către debitoare nu provin în urma executării contractului de achiziții publice, ele nefiind făcute în perioada de garanție. Prin urmare, potrivit chiar susținerilor debitoarei, reparațiile nu s-au făcut în baza contractului de achiziții publice (ce o obliga pe debitoare să efectueze reprațiile doar dacă defecțiunile ar fi survenit în perioada de garanție) ci în baza unei alte convenții. Așa cum s-a arătat în întâmpinare, reparațiile s-au făcut datorită îndelungatei colaborări
cu creditoarea și pentru a nu fi perturbată activitatea acesteia. Cum și creditoarea a considerat, inițial, că în speță nu este aplicabil art. 286 din OUG nr. 34/2006, introducând acțiunea la instanța de drept comun, declinarea cometenței materiale de soluționare a cauzei se va face tot în favoarea instanței de drept comun.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Declină competența materială de soluționare a cererii formulate de către creditoarea S. N. DE T. F. DE C. "C.F.R. C. "; SA, cu sediul în B., B-dul Dinicu G. nr. 38, sector 1, în contradictoriu cu debitoarea SC REMAR_ RUARIE SA, cu sediul în C.
-N., Strada T. V., nr. 2-4, în favoarea Tribunalului C. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 2 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
1. P. DP

← Decizia civilă nr. 176/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007		Încheierea civilă nr. 685/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007 →

Sentința civilă nr. 2075/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 2075/2013. Ordonanță de plată. OUG 119/2007