Sentința civilă nr. 2245/2013. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2245/2013
Ședința publică din data de_ Instanța este constituită din: PREȘEDINTE - E. B. GREFIER - F. B.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cererii de ordonanță președințială formulată de reclamanta P. L. în contradictoriu cu pârâții S.
V. și SC E. T. S. C. pentru suspendarea pârâtului S. V. din calitatea acestuia de asociat și administrator al SC E. T. S. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Specializat C. .
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din data de_, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de azi,_, când a hotărât următoarele :
T R I B U N A L U L,
Prin cererea de ordonanță președințială formulată la data de 16 iulie 2013 reclamanta P. L. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții
S. V. și S.C. E. T. S.R.L. prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea pârâtului S. V. din calitatea acestuia de asociat și administrator al S.C. E. T. S.R.L. până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ de pe rolul Tribunalului Specializat C., fără somație și fără trecerea vreunui termen, cu cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că este asociat și administrator în societatea pârâtă S.C. E. T. S.R.L. precum și director angajat al acestei societăți.Pârâtul S. Vaier întrunește în prezent aceleași calități de asociat și administrator în cadrul aceleași societăți comerciale.Reclamanta a solicitat să se constate că sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președențiale prevăzute de art. 996 alin.l N.C.pr.civ..Astfel, urgența este justificată întrucât societatea deține un imobil pe str. T. M. nr. 31-35, ap. 713. Cu privire la acest imobil, arată că a fost închiriat numitei Lazea Ramona, dar în urma condițiilor impuse chiriașei, fără a discuta cu reclamanta, pârâtul a reziliat contractul de închiriere inițial și a încheiat un contract cu el însuși în calitate de persoană fizică autorizată, pe de o parte, și în calitate de administrator al societății, pe de altă parte, la o valoare inferioară a chiriei anterioare, mai exact 100 euro in loc de 200 euro.Soluția pentru care a optat pârâtul pentru a putea pretinde că PFA S. V. plătește chiria, dar în același timp, banii să îi rămână lui, a fost aceea de a emite el însuși facturi și chitanțe, în calitate de administrator al societății comerciale locatoare, precum și dispoziții de încasare prin care banii erau ridicați de el, cu diverse motivații fictive.
S-a arătat că inițial exista un circuit al banilor, prin care se simula plata unei chirii (în sensul că pârâtul depunea în cont așa-zisa chirie, iar cu ocazia plății, făcută la o dată aleasă aleator de dânsul sau chiar a doua zi după depunerea banilor, ridica numerarul depus sub diferite pretexte fictive sau nu),
pentru ca ulterior ceasta metodă să fie înlăturată, fiind înlocuită cu un ciclu de emitere a trei înscrisuri succesive, de aceeași valoare: factură — chitanță — dispoziție de încasare, toate emise de S. V. . Prin metoda descrisă, banii nu mai intrau și ieșeau din patrimoniul societății comerciale, deoarece numerarul nici măcar nu se mai mișca din buzunarul său.
Reclamanta mai arată că este singurul angajat al pârâtei S.C. E. T. S.R.L., pe postul de director, întocmește toate situațiile contabile ale societății, depune la autoritățile publice toate documentele prevăzute de lege și plătesc toate obligațiile fiscale ale acesteia. In acest context, nu există nici o justificare ca pârâtul S. V. să întocmească facturi pentru chiria datorată de PFA S.
V. și nici să elibereze chitanță pentru încasarea acesteia, singurul motiv pentru emiterea acestor documente contabile fiind scopul ilicit urmărit, acela ca pârâtul să nu plătească nimic societății comerciale, în temeiul contractului de închiriere.Potrivit Legii nr. 571/2003 coroborată cu H.G. nr. 44/2004, art. 61, Normele de aplicare a Codului fiscal, art. 61 pct. 134, Legii nr. 114/1996, actualizată, cap. II, art. 21, a Legii Contabilității nr. 82/1991, republicată și actualizată, art. 6, facturile întocmite și semnate de către pârâtul S. V. trebuiau să aibă la bază un contract de închiriere. Având în vedere normele legale menționate anterior, reclamanta în calitate de director și expert contabil este răspunzătoare administrativ și penal cu privire la înregistrările contabile ale societății, iar ea nu a înregistrat în contabilitate facturile emise și trimise prin poștă de către pârât, deoarece nu au la baza un contract de închiriere pentru sumele în privința cărora pârâtul a întocmit dispozițiile de plata sau vreun act adițional la vechiul contract de închiriere încheiat cu pârâtul S. V.
, din care să rezulte că chiria locuinței s-a majorat de la 100 euro la sumele mai mari inserate în aceste documente.
Reclamanta a mai aratat că în baza contractului de închiriere pe care a fost obligată tacit să-l accepte, pentru suma de 100 de euro, emite și transmite domnului S. Vaier facturi de chirie pentru spațiu, pe care dânsul le primește și apoi le ignoră, pentru a simula circuitul fictiv al banilor, doar cu ajutorul documentelor. Pârâtul efectuează aceleași manopere și în prezent, fraudând în continuare interesele societății și, implicit, ale reclamantei. În acest sens, s-a arătat că pârâtul ridică diverse sume de bani din banii societății cu titlu de avans spre decontare sau emite facturi fiscale pe care ulterior le stornează, utilizând această metodă pentru fraudarea intereselor reclamantei.
Pentru a justifica nelegal avansurile luate spre decontare, simulate a fi ridicate de la societatea pârâtă, S. V. își face cheltuieli proprii simulate. Astfel, pârâtul a efectuat cu titlu exemplificativ cheltuieli cu: servicii proiectare mobilier, servicii reparații mobilier, servicii de reparații electrice, achiziții de diverse aparate. Facturile emise cu privire la aceste servicii si bunuri au fost ulterior stornate, însă banii nu au fost virați niciodată în contul societății. Spre exemplu, analizând actele întocmite de S.C. Gustimob Exim S.R.L. Dâmbovița, se constată că aceasta proiectează mobilier în data de_ pentru societatea pârâta din C., pentru ca a doua zi, în data de_, să se efectueze reparații la același mobilier, fără să existe acte din care să rezulte ce anume s-a stricat. Oricum, este greu de acceptat că un mobilier cu vechime de o singură zi s-a putut strica.Documentele menționate, emise de societatea comercială din Dâmbovița nu îndeplinesc calitatea de document justificativ pentru a putea fi înregistrate în contabilitate, potrivit Legii contabilității nr. 82/1991, republicată și actualizată, deoarece prestatorul de servicii nu a anexat: proiectul de mobilier, dimensiunile și caracteristicile proprii acestuia, devizul de lucrări, ce trebuia să detalieze exact lucrările efectuate, piesele de schimb sau materialele folosite pentru reparații și manopera, deoarece conform art. 11 din contractul de prestări servicii (anexa nr. 3 pagina 1) se precizează că, în caz de
efectuare defectuoasă sau parțială a obligațiilor contractuale, prestatorul va plăti clientului daune în valoare de 0,5% din valoarea totală a lucrărilor executate. Nu se precizează modalitatea de transport al pretinsului mobilier și ca atare nu sunt inserate cheltuieli de transport, cu toate că, între județul Dâmbovița și până la apartamentul deținut de societatea pârâtă este o distanță de aproximativ 350 km dus și respectiv, 700 km dus-întors. De asemenea nu există notă de recepție și constatare de diferențe întocmită și semnată de pârâtul S. V. a pretinsului mobilier, care să demonstreze recepția acestuia deoarece potrivit OMFP 3512/_ privind documentele financiar contabile, nota de recepție și constatare de diferențe servește ca: document pentru recepția bunurilor aprovizionate; document justificativ pentru încărcarea în gestiune; document justificativ de înregistrare în contabilitate. Și mai mult decât atât, la sediul firmei pârâtei din C. - N. str. Timotei C. nr. 9 ap. 40 mobilierul pretins a fi executat și reparat nu a fost recepționat, ci dimpotrivă la sediul acesteia s-au trimis doar niște documente în luna decembrie a anului 2012, cu mult după derularea pretinselor evenimente, cu amenințări exprese făcute reclamantei, prin care se cere cu stringență, pentru reflectarea pretinsei realități a operațiunilor economice derulate. Reclamanta a mai aratat că inițial se pretindea că pârâtul a plătit mobilierul și reparațiile efectuate asupra acestuia, prin chitanțele ce însoțeau facturile și contractele aferente, pentru ca ulterior să se simuleze încasarea banilor de la această firmă tot prin chitanțe.
Aceeași reclamantă a arătat că pârâtul nu se prezintă la semnarea bilanțurilor contabile ale societății, la adunările generale convocate de reclamantă pentru discutarea în vederea rezolvării unor probleme stringente ale firmei, deși a fost convocat prin scrisoare cu confirmare de primire, prin emailuri, prin mesaje telefonice. Prin comportamentul său, pârâtul împiedică buna desfășurare a activității societății și îndeplinirea obligațiilor ce îi revin potrivit Legii Contabilității.
In ceea ce privește polița de asigurare plătită de societatea pârâtă pentru pârâtul S. V. și folosită în interes personal de către acesta, reclamanta arată că S.C. audit E. S.R.L.C., o altă societate la care reclamanta împreună cu pârâtul S. V. sunt asociați și administratori în cote egale de 50%, a plătit pentru asigurarea făcută în beneficiul acestui pârât suma de 5.428,70 lei. Ulterior, această poliță a fost mutată pe SC E. T. S. C., entitate din prezenta cauză, care a plătit pentru aceeași asigurare, în beneficiul pârâtului S. V. suma de 3.055,00 lei.Potrivit scrisorii primite de la societatea de asigurare ING Asigurări, pârâtul S. V. a răscumpărat o parte din asigurare, în valoare de 4.000 lei, fără consultarea prealabilă a reclamantei, iar diferența rămasă din poliță a fost trecută de către pârât în beneficiul PFA S. Vaier, expert contabil.
Autoturismul aflat în proprietatea societății pârâte a fost deturnat în interes personal de către pârâtul S. V., respectiv SC E. T. S. C. nu a încasat în perioada iulie 2006-iunie 2010 chiria datorată de la S.C. I. D.
P. S.R.L. sau cel puțin aceste sume nu se regăsesc în evidențele contabile ale societății, cu toate că autoturismul s-a aflat în folosința societății menționate. Având în vedere manoperele dolosive ale pârâtului în detrimentul societății, este ușor de presupus faptul că aceste sume au fost însușite de către pârât sau neplătite de către societatea beneficiară a mașinii, entitate la care pârâtul S.
V. avea și are calitatea de director financiar.
În ceea ce privește vremelnicia, reclamanta a aratat că măsura solicitată urmează să-și producă efectele până la rămânerea irevocabilă a soluției ce se va pronunța în dosar nr._ de pe rolul Tribunalului Specializat
C., în care se judecă fondul dreptului.
Referitor la neprejudecarea fondului, cerința este îndeplinită deoarece pe calea ordonanței presedențiale se solicită suspendarea pârâtului din calitatea de asociat și administrator al societății, iar cu privire la măsura excluderii instanța va statua în dosarul anterior menționat.
Având în vedere starea de fapt descrisă, reclamanta apreciază că sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate ale ordonanței președinți ale, așa cum sunt reglementate de art. 996 alin. 1 N.C.pr.civ., iar măsura solicitată este necesară pentru prevenirea unor pagube societății comerciale la care pârâtul are calitatea de asociat și administrator.
Pârâtul S. V., prin întâmpinarea depusă a solicitat, respingerea cererii având ca obiect suspendarea sa din calitatea de asociat al S.C. E. T.
S.R.L ca fiind parțial lipsita de interes, iar pe fondul cauzei respingerea ca inadmisibila a cererii de emitere a unei ordonanțe presedintiale, pentru neîndeplinirea condițiilor privind urgenta si vremelnicia măsurii solicitate, precum si cea privind prevenirea unei pagube iminente sau păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere. În motivare, pârâtul a arătat că din analiza celor sase exemple enumerate de reclamanta in susținerea cererii sale de emitere a unei ordonanțe presedintiale, toate acestea privesc presupuse acte frauduloase (omisive sau comisive), concretizate in contracte, avansuri spre decontare sau refuzul de a semna bilanțurile societății, pe care pârâtul le-a săvârșit in calitate de administrator al societății E. T. S.R.L. Ori, in aceste condiții, in care toate actele presupus frauduloase si pagubitioare fata de reclamanta si fata de S.C. E. T. S.R.L. au fost savârasite de parat in calitate de administrator, nu vede care ar fi interesul reclamantei in a solicita suspendarea acestuia si din calitatea de asociat al societății mai sus menționate.
S-a arătat ca interesul formulării unei acțiuni in justiție a fost definit ca fiind folosul eminamente practic si concret pe care partea care declanșează demersul judiciar urmărește sa-l obtina. Fata de cele mai sus, suspendarea din calitatea de asociat al paratului S. V. nu ar aduce nici un folos practic reclamantei, ba din contra, aceasta urmând sa ramana singura persoana care ar suporta consecințele "asa zis păgubitoare" ale acțiunilor paratului, va continua sa le desfășoare in calitate de administrator. Pe fondul cauzei, pârâtul arată că in ce privește contractul de închiriere încheiat de el, pe de o parte, in calitate de administrator al societății E. T. S.R.L., iar, pe de alta parte, in calitate de Persoana Fizica Autorizata, valabilitatea acestuia a fost recunoscuta prin Sentința pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca, in dosarul nr._, in care aceeași reclamanta a solicitat anularea lui.
Privitor la "masinatiunile financiare" savârsite de parat si prezentate la punctele b si c ale cererii reclamantei, acestea privesc in esența aceeasi stare de fapt, anume ridicarea de către acesta a unor sume de bani din conturile societății, cu titlu de avans spre decontare, fara a prezenta ulterior documente justificative, sau prezentând documente justificative fictive. Nici in aceasta privința susținerile reclamantei nu sunt conforme cu realitatea, deoarece pentru fiecare suma ridicata cu titlu de avans spre decontare acesta a prezentat documente justificative (deconturi), pe care le-a expediat reclamantei, insa aceasta, a refuzat sa tina cont de ele si sa le opereze in contabilitate.
In acest sens, a prezentat si in cadrul litigiului de fond, ce face obiectul dosarului nr._, cat si in cadrul dosarului nr._, privind anularea contractului de închiriere mai sus amintit, o situație sumelor ridicate si a plaților făcute de administratorul V. iu S. in perioada_ -_, din care rezulta ca valoarea plaților depășește cu 10.299,60 lei, valoarea sumelor ridicate de acesta din conturile societății. Aceasta situație a fost insotita de documente justificative pe care reclamanta, conducând singura contabilitatea
societății si folosindu-se de aceasta împrejurare, a refuzat, in mod cu totul arbitar, sa le accepte, situație care caracterizează, de altfel, raporturile dintre cei doi asociați si administratori. Referitor la Bilanțul contabil aferent anului 2013, pe care nu ar fi refuzat sa-l semneze, pârâtul a aratat ca acest refuz se datorează acelorași motive pentru care paratul a refuzat si semnarea Bilanțurilor contabile pe anii:_ si 2012, respectiv înregistrarea greșita în contabilitate ca plătite a salariilor datorate acestuia de către S.C. E. T. S.R.L.Referitor la polița ING, a arătat că aceasta a fost de la inceput, încheiata pentru pârât, in calitate de angajat al societății E. T. S.R.L..Faptul ca sumele aferente acestei polițe au fost plătite de către o alta societate, iar ulterior de către S.C. E. TRANSOM S.R.L., precum si faptul ca acesta polița a fost ulterior răscumpărata de catre parat, nu are absolut nici o relevanta in prezenta cauza, neprejudiciind-o in nici un fel pe reclamanta.În legătura cu autoturismul proprietatea societății E. T. S.R.L., acesta a fost predat de către parat, inca din anul 2010, nemaifolosind autoturismul de mai bine de doi ani de zile, perioada in care acesta s-a degradat in mod constant, nefiind deloc folosit sau intretinut de către reclamanta.Pe de alta parte, neplata unei chirii de către o alta societate pentru folosirea acestui autoturism pe o anumita perioada de timp nu-i poate fi in nici un fel imputabila paratului, reclamanta, in calitate de administrator având mijloacele juridice necesare pentru a obține plata acesteia.
In concluzie, toate aceste imprejurari de fapt invocat de către reclamanta, nu sunt in măsura sa justifice urgenta măsurii solicitate de aceasta pe calea ordonanței presedintiale.Contractul de închiriere invocat a fost semnat pe data de_, paratul nu a semnat bilanțurile contabile cu incepere din anul 2009 si totuși aceste bilanțuri au fost intocmite si depuse la Administrația Financiara. Pe de alta parte, aceste imprejurari de fapt nu demonstrează iminenta nici unei pagube pentru reclamanta ori pericolul pierderii vreunui drept al acesteia.Din contra, toate aceste acte pretins frauduloase ale paratului, sunt perfect legale, asa cum in cazul unora dintre ele s-a pronunțat insasi instanțele judecătorești.Mai mult acestea nu au produs si nici nu vor produce nici o paguba in patrimoniul reclamantei. In fine, un ultim aspect care merita a fi menționat, este cel al lipsei caracterului vremelnic al măsurii solicitate de reclamanta, in ceea ce privește suspendarea paratului din calitatea de Administrator al S.C. E. T. S.R.L. Acțiunea de fond, ce face obiectul dosarului nr._, se intemeiaza pe dispozițiile art.222 lit.d din Legea nr.31/1990, prevederi care reglementează instituția excluderii asociaților din cadrul societăților cu răspundere limitata, in nume colectiv si in comandita simpla. Aceste prevederi legale se aplica doar asociaților din cadrul societăților mai sus amintite, nu si administratorilor acestora, care in cazul societăților cu răspundere limitata, răspund in limitele prevăzute de legea speciala si de cele generale aplicabile contractelor de mandat, după cum spune art.72 din Legea nr.31/1990.Ori, în aceste condiții, in care prin acțiunea pe fond nu se poate obține excluderea paratului din calitatea de administrator al societății E.
T. S.R.L., o eventuala suspendare a acestuia, in baza unei cereri de ordonanța presedintiala, nu ar mai avea un caracter provizoriu/vremelnic, ci ar fi o măsura definitiva.
Analizând probele administrate în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamanta și pârâtul S. V. sunt asociați ai societății pârâte E. T.
S., deținând fiecare câte o cotă de 50% din capitalul social, atât reclamanta, cât și pârâtul fiind și administratori ai societății anterior menționate. Din susținerile părților rezultă ca reclamanta a fost căsătorită cu pârâtul, neînțelegerile dintre cei doi asociați și administratori în legătură cu
administrarea societății apărând în contextul în care a fost desfăcută căsătoria dintre cei doi.
Calitatea de asociat si administrator al societății pârâte, conferă reclamantei dreptul de control, conform art.197 din Legea nr.31/1990 republicată, drept care poate justifica, în principiu, interesul inițierii unui demers judiciar similar celui dedus judecății. Într-o atare situație, aparența dreptului operează în favoarea reclamantei, aceasta având interesul și legitimarea de a efectua toate demersurile legale astfel încât societatea pârâtă sa funcționeze conform actului constitutiv și scopului pentru care a fost înființată.
Tribunalul reține că Legea nr. 31/1990 nu prevede expres posibilitatea suspendării exercitării drepturilor decurgând din calitatea de administrator, însă conține o singură dispoziție privitor la această suspendare care operează de drept în ipoteza în care s-a pornit acțiunea în răspundere împotriva administratorului. Din probele administrate în cauză nu rezultă că împotriva pârâtului ar fi fost pornită o astfel de actiune, motiv pentru care tribunalul va analiza cererea prin prisma dispozițiilor de drept comun.
Nu sunt dispoziții speciale nici în privința suspendării calității de asociat, art. 222 din Legea nr. 31/1990 reglementând expres doar cazurile în care poate fi exclus un asociat, motiv pentru care tribunalul, ca și în cazul precedent, va proceda la analizarea cererii reclamantei prin prisma dispozițiilor art. 996 din noul Cod de procedură civilă (N.C.P.C.).
Potrivit art. 996 alin.1 N.C.P.C. instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor se s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Astfel, pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială trebuie întrunite cumulativ trei condiții care rezultă din dispozițiile legale care reglementează o astfel de cerere, și anume: vremelnicia, neprejudecarea fondului și urgența. Ultima condiție, respectiv urgența, impune și dovada că eventualul prejudiciu iminent să nu mai poată fi reparat.
Din probatoriul administrat rezultă însă că nu sunt întrunite toate aceste condiții nici în privința cererii privind suspendarea din calitatea de asociat și nici în privința cererii privind suspendarea din calitatea de administrator, cererea reclamantei urmând să fie respinsă pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Condiția vremelniciei este îndeplinită în speță, măsură suspendării solicitată a fi dispusă fiind limitată în timp, durata fiind determinabilă (până la soluționarea dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Specializat C. ).
In ceea ce privește ce-a de-a doua condiție, neprejudecarea fondului, tribunalul reține că aceasta nu se verifică în speță. În acest sens, tribunalul observă că pârâtul, ca și reclamanta, este asociat și administrator al societății, drepturile și obligațiile acestuia fiind similare cu cele ale reclamantei. În această dubla calitate are dreptul de a participa la viața societară, de a lua decizii manageriale și de oportunitate și de a angaja societatea pârâtă în raporturi comerciale cu terți.
Reclamanta, prin prezenta cerere ii impută pârâtului săvârșirea unor fapte care presupun o analiză profundă nu doar a întinderii mandatului de administrator al pârâtului, ci și a unor decizii de oportunitate luate de pârât în dubla sa calitate. Or, această analiză este incompatibilă cu procedura specială antamată de reclamantă.
Mai mult, conform art. 7 din contractul de societate aflat în copie la fila 38, vol. I, atribuțiile privind administrarea și reprezentarea societății în relațiile cu instituțiile de stat, partenerii de afaceri și personalul salariat sunt exercitate de către reclamantă și pârât, aceștia având puteri stabilite de adunarea generală a asociaților. Durata mandatului administratorilor este nelimitata, orice document financiar contabil fiind valabil cu o singură semnătură.
În acest context, toate faptele imputate pârâtului (rezilierea contractului de închiriere a imobilului de pe str. T. M., ridicarea unor sume de bani din conturile societății, nesemnarea bilanțurilor contabile, închirierea autoturismului proprietatea societății, angajarea societății în relații comerciale care exced obiectului de activitate al societății, cesionarea poliței de asigurare) se înscriu in sfera atribuțiilor exercitate de acesta în calitate de administrator al societății pârâte. Analizarea acestora prin raportare la obiectul de activitate al societății și la întinderea mandatului dat pârâtului în condițiile art. 7 din contractul de societate presupune mai mult decât o analiză sumară permisă de procedura specială reglementată de dispozițiile art. 996 și următoarele din noul Cod de procedură civilă.
Această condiție nu este îndeplinită nici în ceea ce privește excluderea pârâtului din calitatea de asociat al SC E. T. S. . Așa cum s-a reținut în cele ce preced, aparent, la o analiză sumară, faptele pârâtului nu se circumscriu cazurilor reglementate de dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990. Ridicarea unor sume de bani din conturile societății pârâte nu conduc la concluzia că pârâtul ar fi fraudat societatea, pârâtul depunând la rândul său documente din care, aparent, rezultă că justifică sumele ridicate (f. 84-185).
Nici cea de-a treia condiție nu este îndeplinită în cauză, reclamanta nejustificând urgența măsurii solicitate, cererea formulată fiind făcută după o perioadă destul de lungă de timp de la data săvârșirii faptelor (f. 174-276 vol I). Astfel, rezilierea contractului de închiriere a imobilului a avut loc cu cel puțin un an înaintea înregistrării prezentei cereri. Aceeași este situația în ceea ce privește achiziționarea unor bunuri care exced obiectului de activitate al societății pârâte sau acceptarea, prin semnare, a unor facturi pentru anumite servicii care nu ar fi fost prestate în favoarea societății, primele acte aparent fiind săvârșite în urmă cu cel puțin un an (f. 116-172). Nici operațiunile referitoare la cesionarea poliței de asigurare nu reclamă urgența și neprejudicierea fondului. În același sens, tribunalul reține că sumele neîncasate de societatea pârâtă pentru autoturismul închiriat se referă la perioada 2006-2010, iar folosirea ulterioară de către pârât a autoturismului nu reclamă urgența cerută de art. 996 alin.1 N.C.P.C.. În plus, nici una dintre aceste fapte nu presupun iminența unei pagube care nu poate fi altfel recuperată.
În ceea ce privește nesemnarea de către pârât a bilanțurilor contabile, tribunalul reține, pe de o parte, că acestea sunt aferente anilor fiscali anterior încheiați, iar pe de altă parte, conform contractului de societate, reclamanta are dreptul să semneze singură orice fel de act financiar-contabil, nefiind justificată urgența, neexistând pericolul producerii vreunei pagube iminente și de nereparat pentru societatea pârâtă.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 996 N.C.P.C., instanța va respinge în întregime cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta POBOABĂ L. .
În temeiul art.451-453 N.C.P.C. coroborat cu art. 58 alin. 4 N.C.P.C. și art. 48 din OUG nr. 80/2013, instanța va obliga reclamanta la plata sumei de
1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea curatorului special avocat
L., curator desemnat pentru pârâta SC E. T. S., constaând că aceasta a achitat suma de 500 lei în cursul judecării cauzei. (f.228 vol. II).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE :
Respinge cererea formulată de reclamanta P. L. domiciliată în C. -
, str. T.C., nr. 9, bl. 1A, sc. 3, ap. 40, jud. C. împotriva pârâților S.
V. domiciliat în C. -N., str. T. M., nr. 31-35, apt. 713, jud. C., cu domiciliul procesual ales in C. _napoca, str. David Prodan, nr. 24, jud. C. la SCPA ,,LĂPUȘAN, MOSCOVITS, STEOPAN & ASOCIAȚII’’ și SC E. T. S. cu sediul în C. -N., str. T.C., nr. 9, bl. 1A, sc. 3, ap. 40, jud. C. prin curator special avocat M. L. cu sediul în C. -N., str. P., nr. 68, ap. 2, jud. C. pentru emiterea ordonanței președințiale.
Obligă pârâta SC E. T. S. la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea curatorului special avocat M. L. .
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Pronunțată în ședință publică din 13 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
E. B. | F. | B. |
Red./Dact./E.B./_
| ← Decizia civilă nr. 331/2013. Ordonanță președințială | Decizia civilă nr. 199/2013. Ordonanță președințială → |
|---|
