Decizia civilă nr. 7974/2013. Ordonanță președințială
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 7974/2013
Ședința publică din data de_ Completul compus din:
Președinte: A. A. M. Judecători: M. H.
M. -I. I. Grefier: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta-pârâtă SC C. SA împotriva sentinței civile nr.1578 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC E. SA, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentei-pârâte SC C. SA, avocat Stuparu Roxana-E. din baroul C. cu delegație în substituirea av. Bulieris Florin, lipsă fiind intimata-reclamantă SC E. SA.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei de timbru.
C., din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și scutit de plata taxei de timbru.
Reprezentantul recurentei-pârâte SC C. SA, avocat Stuparu Roxana-E. depune în probațiune corespondența dintre client și avocat din care rezultă abordarea ce urma să fie urmată de avocat în luna aprilie 2012, însă cauza a fost suspendată din culpa SC E. SA, astfel că documentația nu a fost depusă la dosarul cauzei.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, C. în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei-pârâte SC C. SA, avocat Stuparu Roxana-E. solicită admiterea recursului cu consecința modificării în parte a hotărârii recurate în sensul obligării intimatei Sc E. SA la plata onorariului avocațial în integralitate, în favoarea recurentei.
În evaluarea muncii avocatului în speța de față, prima instanță a reținut prezența avocatului la două termene de judecată și redactarea cererii de perimare, însă munca avocatului nu s-a rezumat doar la atât. După încheierea contractului de asistență juridică avocatul a procedat la studierea înscrisurilor, pregătirea apărării și prezentarea la instanță.
Consideră că raportat la munca depusă de avocat și la complexitatea cauzei se justifică acordarea onorariului avocațial în integralitate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1578 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. s-a constatat perimata cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC E. SA împotriva pârâtei SC C. SA.
A fost obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial și s-a respins, ca neîntemeiată restul cererii privind onorariul avocațial, până la concurența sumei de 6.407,39 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea formulată la data de 23 aprilie 2012 reclamanta SC E. SA a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună suspendarea executării hotărârii Consiliului de Administrație al SC C. SA din data de 13 aprilie 2012 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare.
În ședința publică din 26 aprilie 2012 instanța a dispus suspendarea judecării cauzei în baza prev. art. 1551C.pr.civ, având în vedere că reclamanta a fost citată cu mențiunea de a depune la dosar hotărârea a cărei suspendare o solicită prin cererea introductivă, însă aceasta nu a înțeles să se supună dispozițiilor instanței, împiedicând astfel continuarea judecării cauzei.
Față de data la care s-a luat măsura suspendării cauzei, instanța a constatat că a trecut mai mult de 1 an și nici una din părțile în litigiu nu a mai depus cerere de stăruință pentru soluționarea cererii de chemare în judecată, fiind astfel incidente prev. art. 248 alin. 1 C.pr.civ., tribunalul, din oficiu, a ridicat excepția perimării acțiunii.
Potrivit art. 248 alin.1 C.pr.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare, se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu.
Având în vedere dispozițiile legale citate, precum și data la care a fost suspendată judecarea cauzei, precum și lipsa unei cereri de reluare a judecății, tribunalul în temeiul disp. art. 252 C.pr.civ., constatând totodată că nu sunt indicii de întrerupere sau suspendare a cursului perimării, s-a constatat perimată cererea de chemare în judecată.
În temeiul disp. art. 274 C.pr.civ., instanța a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial și a respins, ca neîntemeiată restul cererii privind onorariul avocațial, până la concurența sumei de 6.407,39 lei.
Cât privește partea de cheltuieli de judecată solicitate cu titlu de onorariu care a fost respinsă, instanța a reținut că potrivit alin.3 a textului arătat judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată, motivat, că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
În sensul acestor dispozițiile legale, instanța a constatat faptul că raportat la complexitatea litigiului și la munca depusă de apărătorul pârâtei SC C. SA, onorariul solicitat nu este unul rezonabil.
Astfel, s-a constatat că anterior măsurii suspendării dispuse de instanță la primul termen de judecată, pârâta nu a formulat nici un fel de apărări, iar ulterior singurul act formulat în apărarea intereselor pârâtei a fost cererea de perimare care nu poate justifica onorariul pretins.
În plus, instanța a reținut că factura a fost emisă pentru activități de redactare și reprezentare a clientului, iar în condițiile în care reprezentarea s-a rezumat doar la două termene de judecată precum și la redactarea cererii de perimare, onorariul acordat este de natură să acopere munca depusă de către apărător în dosarul dedus judecății.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC C. SA
solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care:sa se admită prezentul recurs,sa se modifice în parte Hotărârea nr. 1578/2013 a Tribunalului Specializat C. în sensul obligării intimatei S.C. ELECTRO A. S.A la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial în integralitatea lor, respectiv în cuantum de 6.40739 lei, în loc de 1.000 lei, în favoarea recurentei;sa fie obligată intimata S.C. ELECTRO A. S.A la plata cheltuielilor de judecta ocazionate de prezentul demers
În motivare s-a sustinut incidența art. 304 pct. 9 Cod Proc. Civ. - aplicarea greșită a art. 274 alin. 3, Cod procedură civilă, ignorarea prevederilor aplicabile - art 127 alin. 2 și 3, Statutul profesiei de avocat
Articolul 274 alin. 3 Cod procedură civilă, care permite instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită, este menit să împiedice abuzul de drept prin deturnarea onorariului de avocat de la finalitatea sa firească, aceea de a permite justițiabilului să beneficieze de o asistență judiciară calificată pe parcursul procesului.
In aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea pricinii cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, dificultatea sau noutatea litigiului.
Astfel, nu este justificată reducerea onorariului achitat de pârâta recurentă avocatului său, doar ca urmare a constatării perimării cererii de chemare în
judecată a intimatei-reclamantă.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat învederează că trebuie ținut cont de amploarea din prezentul litigiu, complexitatea cauzei, atitudinea intimatei în cadrul procesului, precum si potențialele efecte vătămătoare pe care le-ar fi putut suporta pârâta în urma admiterii cererii de suspendare.
Onorariul în cuantum de 6.407,39 lei a fost stabilit inter partes ținând seama de elementele prevăzute în alin. 3 al art. 127 din Statutul profesiei de avocat adoptat prin Hotărârea Consiliului U.N.B.R. nr. 64/2011, care sunt:a) timpul și volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatului primit
sau a activității cerute de client;b) natura, noutatea și dificultatea cazului;c)importanța intereselor în cauză;d) împrejurarea că acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare;e) notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația și specializarea avocatului;f)conlucrarea cu experți sau alți specialiști, impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului;g)avantajele și rezultatele obținute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat;h)situația financiară a clientului;i) constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante.
Subliniază că cererea de suspendare introdusă de către intimată ar fi putut genera efecte vătămătoare pentru pârâta, interesele pârâtei în această cauză fiind de o importanță majoră.
In acest sens arată ca pârâta este o societate deținuta public, listata pe Bursa de Valori București si are obligația de a raporta toate evenimentele importante din viata societății. Astfel, conform prevederilor legale in vigoare a comunicat către Bursa de Valori București existenta acestui litigiu, asa cum reiese din Raportul curent din data de_ .
Legislația speciala in materie de piața de capital precum si problemele de drept incidente in speța impuneau o asistenta juridica de specialitate, costurile angajate cu apărătorul fiind pe deplin justificate.
Procedând la reducerea onorariului de avocat achitat de pârâta, Tribunalul Specializat C. nu a ținut seama de criteriile invoate mai sus, ci, probabil, de soluția de perimare dată de către aceasta în data de_ prin Hotărârea atacată.
Astfel, probabil că instanța constatând că inițial cauza s-a suspendat, iar mai apoi cererea s-a perimat de drept și astfel că dezbaterile s-au purtat numai asupra acestor aspecte, avocatul prezentându-se la două termene, a considerat că onorariul de 6.407,39 lei este exagerat de mare.
Faptul că ulterior declanșării procesului intimanta-reclamantă a înțeles să abandoneze susținerea cererii de suspendare nu poate conduce Ia ideea că pârâta nu ar fi fost îndreptățită să-și formuleze apărările în cauză la momentul primirii citației și a acțiunii intimatei-reclamantă, apărări care la acel moment s-au raportat la dificil la tea si amploarea cauzei ce se vehicula. Așadar, angajarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată menționate s-a efectuat având în vedere aceste considerente.
Pârâta recurentă nu putea să cunoască la momentul specificat că intimata va abandona susținerea cererii de suspendare, demersul juridic început de către aceasta părea unul serios, de o importanță majoră.
Așadar, refuzul intimatei de a se conforma dispozițiilor instanței așa cum reiese din încheierea de suspendare a cauzei din_, precum și atitudinea acesteia de a lăsa în nelucrare cererea de ordonanță președințială timp de 1 an nu poate duce la concluzia că pârâta a convenit cu apărătorul său plata unui onorariu exagerat.
La data încheierii contractului de asistență juridică, onorariul a fost stabililit avându-se în vedere criteriile menționate mai sus, respectiv dificultatea aspectelor asupra cărora instanța ar fi trebuit să se pronunțe dacă procesul își continuă desfășurarea normală.
Dificultatea cauzei reiese atât din motivele invocate de către intimată în cererea de suspendare a executării Hotărârii Consiliului de Administrație al pârâtei nr. 4/_ pe cale de ordonanță președințială, cât și din consecințele pe care le-ar fi suportat daca s-ar fi admis cererea intimatei (ar fi acordat acționarilor, cărora Consiliul de Administrație le-a suspendat drepturile de vot in mod legal, dreptul sa participe si sa voteze la Adunarea Generala a Acționarilor, afectând hotărârile ce s-au adoptat cu acest prilej si, implicit, viata societății).
Munca depusă de către avocat a fost una dificilă, timpul alocat propunerii apărării a fost unul limitat raportat la caracterul urgent al procedurii ordonanței președințiale. Totodată s-a avut în vedere "miza" mare a obiectului acestei cauze.
Așadar, pentru a realiza o evaluare corepunzătoare a onorariului de avocat instanța trebuia să țină cont de toate criteriile stabilite în art. 127 aln. 2 și 3 din Statutul profesiei de avocat.
Consideră că admiterea cererii de perimare nu poate conduce instanța la reducerea cheltuielilor de judecată reprezentînd onorariul avocațial efectuate în
proces întrucât pronunțarea încheierii de suspendare, iar mai apoi constatarea perimării s-au datorat culpei intimatei care a împiedicat, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, desfășurarea normală a procesului, presupus complex la acel moment. Subliniază că pârâta nu putea să anticipeze atitudinea ulterioară a intimatei, care a generat astfel în termeni laici, o mai "ușoară" abordare a cauzei.
Prin reducerea onorariului plătit avocatului, pârâta-recurentă se află în imposibilitate de a-și recupera integral cheltuielile de judecată, deși nu se află în culpa procesuală și nici în culpă de a fî convenit cu avocatul un onorariu exagerat. Cheltuielile efectuate de o pârâta-recurentă cu titlu de onorariu de avocat au fost înscrise în contabilitate si se impune recuperarea acestora în cazul soluționării litigiului în mod favorabil pentru pârâta.
Față de toate aceste greșeli ale instanței consideră că sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 3 Cod Proc, Civ.
Analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale incidente in materie C. apreciaza ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente
:
In esenta prin invocarea a numeroase argumente recurenta sustine nelegalitatea aplicarii de catre prima instanta a art. 274 alin. 3 C.pr.civ si pe cale de consecinta diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecata constand in onorariu avocatial .
Este de necontestat ,iar practica judiciara si literatura de specialitate sunt unanime in acest sens ca instantele in baza textului de lege sus mentionat au posibilitatea de a micsora sau a mari cuantumul cheltuielilor de judecata reprezentate de onorariul avocatial prin prisma a doua criterii ce se analizeaza in mod cumulativ respectiv valoarea pricinii si munca depusa de avocat.
In speta analizarea acestor criterii cumulativ nu justifica acordarea unei sume mai mari de suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constind in onorariu avocatial .
In ceea ce priveste valoarea pricinii ,obiectul dosarului consta intr-o cerere de ordonanta presedintiala prin care se urmarea suspendarea executarii unei hotarari a consiliului de administratie al paratei.Chiar daca mentinerea legalitatii respectivei hotarari era esentiala pentru parata nu este mai putin adevarat ca litigiul de fata viza doar adoptarea unei masuri provizorii si nu a uneia definitive legate de aceasta hotarare astfel incat nu se poate sustine cu succes ca acest criteriu ar justifica acordarea unei sume considerabile cu titlu de onorar avocatial.
In ce priveste munca depusa de avocat asa cum este ea oglindita in dosarului cauzei ea s-a rezumat la redactarea unei cereri de perimare si prezenta la doua termene de judecata respectiv un termen de judecata in care instanta a constatat ca reclamanta nu a indeplinit obligatia stabilita in sarcina sa din oficiu si nu la cererea paratei si a suspendat cauza ,parata prin avocat solicitand aplicarea art. 155 indice 1 C.pr.civ si un al doilea termen de judecata in care s-a discutat perimarea cererii .
In recurs s-au depus inscrisuri respectiv e-mailuri intre parata si avocatul ce a reprezentat-o si in care acesta isi expunea modul in care concepe sa formuleze apararea in acest dosar ,aparare care nu presupunea intocmirea unei intimpinari scrise si care urma sa fie realizata in mod esalonat respectiv intr-o prima etapa prin invocarea necesitatii depunerii unei cautiuni ,apoi prin invocarea unor exceptii oral si nu in scris ,iar in a doua etapa daca se respingeau aceste exceptii prin formularea de cereri in probatiune redactate la acel moment de catre avocat .
Si aceste inscrisuri dovedesc ca munca avocatului pentru aceasta cauza astfel cum a fost conceputa chiar de catre avocat este una diminuata in raport cu alte cauze .
Astfel aceasta munca nu cuprindea elaborarea si redactarea unei pozitii procesuale in scris ci doar prezenta la termenele de judecata,invocarea unor exceptii ,formularea unor cereri in probatiune si apoi dezbateri orale asupra cererii, ultimele doua etape doar daca va fi necesar adica doar daca instanta ar fi respins exceptiile invocate oral .
Chiar si luand in considerare aceasta munca pe care avocatul recurentei urma sa o indeplineasca dar pe care in concret nu a indeplinit-o suma de 1.000 lei apare ca fiind una rezonabila avand in vedere aceasta munca cumulativ cu valoarea pricinii respectiv luarea unei masuri provizorii.
Astfel doar pentru munca efectiv depusa in dosar respectiv prezenta la termenul de judecata la care instanta a constatat ca reclamanta nu si-a indeplinit obligatia stabilita din oficiu ,redactarea unei cereri de perimare si sustinerea ei coroborat cu valoarea pricinii sus indicate suma de 1.000 lei este una excesiva si care depaseste mult criteriile prevazute de art. 274 alin. 3 C.pr.civ .
Luand in considerare si munca depusa de avocat privind conceperea apararii in acest dosar si chiar si realizarea efectiva a acesteia(munca care insa in realitate nu a fost desfasurata cu exceptia intocmirii cererii in probatiune
)munca avocatului nu era nici una de amploare si nici una complicata limitandu- se asa cum s-a aratat mai sus la sustineri orale de exceptii,cereri in probatiune si concluzii orale asupra unei cereri de ordonanta presedintiala ,munca care alaturi de valoarea pricinii mai sus expusa nu justifica acordarea unei sume mai mari de
1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial .
Rezulta asadar in baza acestor considerente si care inlocuiesc considerentele primei instante ca aceasta a facut corect aplicarea art. 274 alin. 3 C.pr.civ acordand suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata constand in onorariu avocatial.
Prevederile art. 127 din Statutul profesiei de avocat nu justifica raportat la cele mai sus indicate acordarea unei sume mai mari de 1.000 lei cu titlul sus indicat,aceste prevederi fiind relevante oricum doar pentru stabilirea cuantumului onorariului avocatial intre avocat si clientul sau .Ceea ce a fost avut in vedere in speta au fost asa cum s-a aratat mai sus criteriile prevazute de legiuitor in art. 274 alin. 3 C.pr.civ nu la stabilirea acestui onorar intre client si avocat ci la acordarea sa intre partile litigante .
Asa cum s-a aratat mai sus masura solicitata in speta era o masura provizorie a carei efecte in masura in care ar fi fost dispusa nu putea duce la modificari majore si de durata .Totodata desi recurenta sustine existenta acestor efecte vatamatoare nu arata in concret in ce constau acestea aratand doar la modul general ca aceasta masura ar fi afectat hotararile adunarii generale si viata societatii .
In ce priveste incidenta in speta a legislatiei speciale in materia pietei de capital analiza acestei legislatii se facea in speta doar in limitele art. 581 C.pr.civ astfel ca acest aspect nu ducea la o munca de o mai mare amploare asa cum rezulta chiar si din e-mail-ul depus in fata instantei de recurs .
Pentru considerentele mai sus expuse cuantumul de 1.000 lei nu are in vedere doar solutia de perimare a cererii de ordonanta presedintiala si nici nu se datoreaza atitudinii reclamantei de a nu continua procedura inceputa ci acest cuantum se justifica raportat la art. 274 alin. 3 C.pr.civ chiar avand in vedere si potentiala munca pe care avocatul recurentei urma sa o desfasoare in acest dosar.
Avand in vedere toate aceste considerente C. in temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ ,art. 312 C.pr.civ va respinge recursul ca nefondat si va mentine sentinta recurata ca fiind legala si temeinica.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva sentinței civile nr.1578 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, A. A. M. | Judecător, M. H. | Judecător, M. -I. I. |
Grefier, M. V. -G. |
Red.A.A.M./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: N. Koșa
| ← Decizia civilă nr. 169/2013. Ordonanță președințială | Decizia civilă nr. 195/2013. Ordonanță președințială → |
|---|
