Sentința civilă nr. 299/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R.
Dosar nr. _
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
Sentința civilă nr.299/2013
Ședința publică din data de 31 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE - D. H.
GREFIER - A. B.
Pe rol fiind acțiunea formulată de reclamanta L. E. reprezentanta minorilor
V. A. H., V. C. F. și V. I. D. împotriva pârâtei SC E. R. A.
R. SA, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile asupra fondului cererii au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință respectivă, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de o perioadă de timp mai îndelungată pentru a delibera a amânat succesiv pronunțarea pentru termenele din datele de 24 ianuarie 2013 și, respectiv pentru termenul din data de azi, 31 ianuarie 2013, când a hotărât următoarele
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 3 septembrie 2012 sub nr._ pe rolul Tribunalului Specializat C. reclamanta L. E., personal si reprezentanta a minorilor V. A. H., V. C. F. si V. I. D. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta S.C. E. R. A. R. S.A. prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumei de 640.035 lei, echivalent a 15.000 Euro cu titlu de daune nepatrimoniale pentru restrângerea posibilităților de viata familiala si sociale, la plata sumei de 4.122 lei reprezentând cheltuielile materiale efectuate cu ocazia înmormântării, la plata sumei de 245 lei/lună pentru fiecare minor ca prestație periodică începând cu data de_ și până la împlinirea majoratului, la plata penalităților în cuantum de 0,1 % zi calculată pentru fiecare zi de întârziere începând cu data de_ și pana la plata efectiva, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în data de_, orele 6,00 în localitatea Gilau,județul C. pe DN-1, E-60 la km 495+800, a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate două autoturisme, primul marca Dacia, cu număr de înmatriculare_, în care se aflau soțul reclamantei V. IONUT H. si numiții PUSCAS IOAN, BERKI S., BOBEAN ANA M., in localitatea Gilau, a adormit la volan, a părăsit partea carosabila spre dreapta direcției sale de delăsare, unde a circulat cu rotile din aceeași parte prin șanțul existent, la limita părții carosabile după care . imediat ce a ieșit din sant, a pierdut controlul autoturismului, si a intrat in derapaj necontrolat combinat cu răsucire spre stânga, a pătruns pe contrasens, unde cu partea laterala dreapta a intrat in impact frontal cu autoutilitara inmatriculată in Ungaria.
În urma accidentului a rezultat decesul numitului Lacatus Valean-conducătorul autoturismului- si decesul soțului reclamantei V. IONUT -H. -pasager din dreapta acestuia precum si vătămarea corporală gravă a celorlalți ocupanți ai autoturismului Dacia Brek și avarierea celor două autovehicule.
În Rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din_ pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, în dosarul nr. I692/P/2012 se arată că vinovat de producerea accidentului, a uciderii din culpă a soțului reclamantei V. lonut H. și de vătămarea corporală grava a celorlalte persoane- B. A., Bereki S., Bonyoi Ioan- este făptuitorul decedat Lacatus Valean, iar în temeiul art. 228 alin.4 raportat la art. 10 lit.g C.proc.pen. s-a dispus neîneperea urmăririi penale ca urmare a decesului făptuitorului.
Reclamanta mai arată că făptuitorul decedat Lacatus Vatean conducea autoturismul Dacia Brek cu număr de înmatriculare_, în urma închirierii acestuia de la S.C.KITY@OANA TRANS SRL.
Autoturismul_ avea încheiată polița de asigurare civilă auto RCA la S.C. E.
R. A. R. S.A, cu seria RO/16/H16/DV numărul 2000211148.
Cu privire la temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, reclamanta arată că temeiul de drept al cererii de chemare în judecata îl constituia art. 998-999 C.civ.din 1864, Legea nr. 136/1995, Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurăriior nr. 5/2010, art. 19 C.proc.pen, art.720 indice 1 C.pro.civ.
Potrivii Legii nr. 136/1995, privind asigurările și reasigurările din R., asigurarea de răspundere civilă auto este un contract forțat prin care asigurătorul se obligă, corelativ încasării primelor de asigurare, să acorde despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule (prejudicii ale bunurilor, integității corporale sau vieții unor terțe persoane).
Art. 1 indice 1 din Legea nr. 136/1995 prevede că persoana păgubită este persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii riscului asigurat printr-un contrac! de asigurare de răspundere civilă.
Dispozițiile legii se completează cu cele cuprinse în norme emise de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, la data accidentului fiind în vigoare Ordinul nr. 5/2010. Art.24 (2 b) din Ordin prevede că pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește pentru anul 2010, la nivelul de cel puțin 2.500.000 Euro echivalent în lei la cursul de schimb al
pieții valutare la data producerii accidentului.
Art. 26 alin.1 din Ordin prevede că asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile suferite în urma accidentului, produs prin intermediul vehicului asigurat, potrivit pretențiilor formulate în cererea de despăgubire, dovedite prin orice mijloc de proba. Fără a depăși limitele de despăgubire prevăzute în contractul de asigurare RCA in condițiile în care evenimentul asigurat s-a produs in perioada de valabilitate a poliței de asigurare RCA, se acorda despăgubiri, in formă băneasca pentru vătămări corporale sau deces inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial.
În art. 49 se prevede că la stabilirea despăgubirilor, în caz de vătămare corporala sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: in caz de vătămare corporală diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate și indemnizația primită, de eventualele cheltuieli prăjuite de accident, daunele morale in conformitate cu legislația și jurisprudența din R. .
Art. 19 C.proc.pen. prevede că persoan vătămata care nu s-a constituit parte civilă în procesul penal poate introduce la instanța civilă acțiune pentru repararea pagubei materiale și a daunelor morale pricinuite prin infracțiune.
Reclamanta mai arată că în temeiul prevederilor Ordinului a înaintat Avizarea de daună și Cererea de despăgubire, prin scrisoare recomandata.
Cheltuielile materiale cu înmormântarea au fost mai mari, dar a păstrat numai o parte din documentele justificative. In limita posibilităților materiale impreuna cu frații soțului reclamantei a organizat o înmormântare creștineasca, pentru care a cheltuit următoarele sume de bani: sicriu si accesorii - 750 lei- achitat din banii reclamantei de către V. Alin Marin, taxe înmormântare 101 lei - achitata din banii reclamantei de către V. Ionut H., taxe Institui de Medicina Legala C. - 159 lei achitați din banii reclamantei de către V. Alin Marin, cheltuieli de înmormântare si parastas 1100 lei, amenajare loc de veci 3000 lei.
Reclamanta mai arată că are vârsta de 27 de ani, iar in urma decesului soțului ei a rămas văduva cu trei copii, pe care-i are in îngrijire, iar cu fostul meu soț, a trăit impreuna, începând cu anul 2002.
In urma relației au rezultat trei copii, respectiv V. I. D., născuta la data de_, V. C. F. născuta la data de_ si V. A. H. . născut la data de_ .
Reclamanta a mai arătat că nu a putut sa mergă si la ofițerul stării civile pentru a putea sa oficializeze legătura lor, dar cei trei copii au fost recunoscuți de către soțul ei, traind in concubinaj ca sot si soție, impartind toate greutățile si bucuriile. Reclamanta mai susține că soțul ei mergea la munca in străinătate, le trimitea bani astfel incat reușea sa îngrijească copiii. Urma ca in anul 2011, sa se căsătorească întrucât reușiseră sa adune cativa bani. In urma decesului soțului ei, toate economiile s-au terminat, acum descurcandu-se foarte greu. Fetita cea mare merge la scoală, iar reclamanta trebuie sa-i asigure haine si încălțăminte, precum si rechizite școlare.
Ceilalți copii merg la grădinița si mereu trebuie sa le asigure hăinuțe si mâncare.
Este foarte greu de asigurat cele necesare traiului pentru cei trei copii ai lor, in condițiile in care, reclamanta muncește ca și zilieră pe la diferite persoane.
În ceea ce privește traumele psihice suferite reclamanta arată că acestea le-a resimțit enorm atât în momentul in care a aflat ca soțul ei a murit cât și in prezent când este singura fara nici un ajutor.
Este foarte greu pentru o persoana singura, cu trei copii, care primește numai alocația de la stat pentru aceștia, sa poată sa supravetuiasca si sa asigure un minim de condiții pentru un trai decent. Mai arată ca minorii nu primesc nici o pensie de urmaș în urma decesului tatălui lor.
Raportat la gravitatea urmărilor accidentului in urma căruia soțul reclamantei si- a piedut viata, iar ea a rămas singura persoana care are in grija trei copii minori, apreciază că se impune obligarea pârâtei la plata daunelor morale solicitate.
În conformitate cu recomandările făcute de Consiliul Europei și de C. ea Europeană a Drepturilor Omului (Protocol 11 al Convenției Europene privind Drepturile Omului din 1994) dreptul la indemnizare este consacrat prin rezoluția nr. 75-7 care recomanda indemnizarea prejudiciilor corporale reprezentate prin dureri fizice, insomnii, sentimente de inferioritate sau în caz de limitare a anumitor activități recreative (teatru, activități sportive, activități tip hobby, etc).
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 15 lit. o din Legea nr. 146/1997 și de timbru judiciar potrivit art. 1 alin.2 din OG 32/1995 privind timbrul judiciar.
La data de 14 decembrie 2012 reclamanții au formulat o extindere de acțiune prin care au solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenineți forțați, moștenitori ai defunctului Lăcătuș Vălean, vinovat de producerea accidentului din data de_ a numiților Lăcătuș Codruța și Lăcătuș Rafael Călin.
Pârâții Lacatus Codruta si Lacatus Rafael Calin prin reprezentant legal Lacatus Codruta au formulat la data de 11 ianuarie 2013 întâmpinare, prin care au arătat că nu contestă suferințele reclamanților și de principiu nu se opun admiterii acțiunii; cu privire la stabilirea cuantumului despăgubirilor ce le vor fi acordate cu titlu de daune morale si materiale apreciază ca instanța de judecata este singura in măsura sa se pronunțe, raportat la probele ce vor fi administarte in prezenta cauza, la jurispudenta in aceasta materie si la limitele acoperite de către polița RCA emisa de către parata.
Cu privire la solicitarea penalităților de întârziere, pârâții arată că nu se opun admiterii acestui petit in condițiile in care reclamanții vor proba ca au efectuat demersurile prevăzute de Ordinui 5/2010 pentru soluționarea pe cale amiabila a cererilor de despăgubire. În acest sens sunt prevederile art 37 din actul normativ mai sus menționat, care sancționează, refuzul societăților de asigurare de a da curs cererilor de despăgubire formulate de către persoanele păgubite in urma unui eveniment rutier.
Prin întâmpinarea formulată la data de 15 ianuarie 2013, pârâta S.C. E. R.
A. -R. S.A. a invocat excepția netimbrării acțiunii, arătând că cererea reclamantei are o natură comerciala, având ca obiect solicitarea de daune materiale si morale ca urmare a producerii unui accident de circulație in data de_ . Din punct de vedere legal acest tip de acțiuni se timbrează la valoarea pretențiilor, nefiind incadrate la excepția prevăzuta de art. 15 lit. o din Legea nr.146/1997.Conform textului de lege invocat de reclamantă "Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile referitoare la cauzele penale inclusiv despăgubirile civile pentru daunele materiale si morale decurgând din acestea";. Însă in prezenta cauza nu este vorba de o cauza penala, având in vedere Rezoluția Parchetului de pe langa Judecătoria Cluj-Napoca de
neîncepere a urmăririi penale ca urmare a decesului făptuitorului. Daunele materiale si morale sunt solicitate in cadrul unui proces civil si nu penal, drept pentru care s-a apreciat că speța nu se încadrează la excepția prevăzuta de art. 15 lit. o din Legea 146/1997.
De asemenea, pârâta a invocat excepția prematurității acțiunii comerciale față de lipsa convocării la conciliere directă in baza art. 7201Cod Proc.Civ. si, pe cale de consecința, excepția inadmisibilitatii acțiunii, arătând că potrivit art. 7201 alin.2 Cod proc. Civ. "in scopul soluționării litigiului prin conciliere directa, reclamantul va convoca partea adversa, comunicandu-l in scris pretențiile sale si temeiul lor legal, precum si toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea..."; Ori, deși prin cererea de chemare judecata reclamanta face mențiunea ca ar fi îndeplinit procedura prealabila a concilierii directe, procedura obligatorie in litigiile comerciale prin care se solicita pretenții pecuniare, pârâtei nu i s-a comunicat nici un astfel de înscris care sa facă dovada concilierii. Actele care au fost trimise pârâtei sunt Rezoluția Parchetului din_, contractul de închiriere auto nr.04/_, polița RCA, copie CI. L. E., certificat naștere V. A. -H., certificat deces V. Ionut-H., certificat naștere V. C. -
F. si certificat naștere V. I. -D., neexistand nici o dovada a îndeplinirii procedurii prev. de art. 7201 Cod Proc.Civ., si nici un proces-verbal sau vreo dovada de comunicare către parata, motiv pentru care rezulta ca reclamanta nu au respectat textul de lege care o obliga sa comunice in scris pretențiile sale, temeiul lor legal si sa atașeze toate actele doveditoare si sa facă dovada comunicării acesteia către pârâtă tocmai pentru a-i da posibilitatea unui punct de vedere si pentru incercarea de rezolvare pe cale amiabila.
Pârâta a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei L. E.
, in nume personal si in numele minorilor, in solicitarea de daune materiale si morale ca urmare a decesului lui V. Ionut H., tatălui copiilor minori, care nu este soțul reclamantei L. E., așa cum chiar aceasta recunoaște prin acțiune, ci declara ca a fost concubina acestuia si ca nu au fost căsătoriți legal. Ori, ari 26 alin.2 pct. 4 vorbește despre membrii familiei asiguratului, ori in Codul Civil prin familie se înțelege soțul, soția si copii, ori L. E. nu este soția lui V. Ionut H., deci nu justifica legitimare procesuala activa pentru a cere daune materiale si morale in nume propriu.
În ceea ce privește constituirea de parte civila formulata de către L. E. in nume propriu, in primul rând se solicita respingerea acesteia ca inadmisibila, apoi ca nefondata si nedovedita pentru argumentul ca despăgubirile constând in daune morale se acorda familiei, in sensul prevederilor Codului Familiei (sot, soție, copii). Nefiind niciuna din persoanele enumerate, instanța nu ar putea sa-i acorde reclamantei daune morale fara sa existe dovezi administrate cu privire la prejudiciul moral suferit, cu atât mai mult cu cat dreptul autohton nu a recunoscut efecte juridice relațiilor de concubinaj, pana in prezent, practica instanțelor de judecata fiind aceea de a nu acorda daune morale concubinelor victimelor. Atâta timp cat nu este dovedita in proces relația strânsa afectiva cu victima V. Ionut H. instanța nu poate acorda asemenea daune morale, solicitate de aceasta in nume propriu, neexistand legitimare procesuala activa pentru reclamanta L. E. in nume propriu.
Pe de alta parte, in susținerea acestei excepții au fost invocate prevederile exprese din Legea 136/1995 republicata si prevederile exprese din Ordinul CSA nr. 5/2010 având in vedere ca data producerii accidentului a fost data de_, când era in vigoare Ordinul CSA nr. 5/2010. Conform art. 50 din Legea 136/1995 republicata "1. Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri. 2. În caz de vătămare corporală sau deces, despăgubirile se acordă atât pentru persoanele aflate în afara vehiculului care a produs accidentul, cât și pentru persoanele aflate în acel vehicul, cu excepția conducătorului vehiculului respectiv. 3. Se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului";.
Textul de lege invocat mai sus, in speță art. 50 alin. 1,2,3 din Legea 136/1995 republicata, este extrem de clar intensul ca in cazul unui accident pot beneficia de despăgubiri persoanele aflate in afara vehiculului care a produs accidentul si persoanele aflate in acel vehiculul cu excepția conducătorului vehiculului respectiv, inclusiv soțul sau persoanele aflate in întreținerea conducătorului vehiculului vinovat de producerea accidentului cu condiția ca aceste persoane reclamante sa fi fost in vehiculul asigurat in momentul producerii accidentului.
Alineatul 2 al art. 50 se refera la pretenții care pot fi formulate de terțe persoane vătămate cu ocazia producerii accidentului din culpa conducătorului auto care se aflau in afara vehiculului, adică fie in alt autoturism cu care s-a impactat, fie pe carosabil sau pe trotuar însă obligatoriu la locul producerii accidentului si vătămate de vehiculul care a produs accidentul.
In speța dedusa judecații se poate constata ca cei care au formulat cererea de chemare in judecata nu au legitimare procesuala activa întrucât aceștia nu au fost nici in vehiculul condus de soțul respectiv tatăl reclamanților si nici nu au fost vătămați de autovehiculul asigurat de societatea noastră in momentul producerii accidentului. Simpla calitate de ruda respectiv de copii ai lui V. Ionut H. (pentru ca reclamanta
L. E. nu este soția acestuia, ci se afirma doar ca ar fi concubina acestuia, fapt ce trebuie demonstrat in speța) care prin fapta sa de a trage brusc de volan puternic spre stânga, a determinat intrarea mașinii pe contrasens si producerea accidentului rutier din speță nu este suficienta pentru a le conferi calitate procesuala activa in a cere despăgubiri constând in daune morale pentru simplul fapt ca aceste persoane nu au fost la fata locului in momentul producerii accidentului, nu au fost nici in mașina pe care a condus-o inițial V. Ionut H. si apoi Lacatus Valean, nici in mașina cu care s-a impactat aceasta si nici in afara vehiculului, pe carosabil sau pe trotuar, la locul producerii accidentului. Deci, aceste persoane nu au fost vătămate in acest accident pentru simplul fapt ca nu au fost la locul producerii accidentului. Aliniatele 1,2,3 ale art. 50 din Legea 136/1997 nu pot fi analizate separat ci ele se interpretează unele prin altele. A se invoca trunchiat de către reclamanți prin avocat, ca legitimarea procesuala activa deriva din alin. 3 al art. 50 este o încercare nereușită de a induce in eroare instanța cu privire la aplicabilitatea textului de lege in întregime.
S-a arătat că nu se contesta ca pierderea unor persoane apropiate ca urmare a producerii unui accident (moartea lui V. Ionut H. ) nu produce o trauma psihica familiei sale, dar aceasta nu înseamnă ca dreptul la despăgubire este un drept de moștenire in condițiile in care familia sa nu a fost la data producerii accidentul in locul producerii accidentului ca sa aibă calitatea de persoane vătămate cu drept de despăgubire. Daunele morale se cuvin numai persoanelor vătămate direct, astfel incat acțiunea in repararea prejudiciului moral nu este transmisibila pe cale succesorala, dat fiind caracterul strict personal al dreptului vătămat In acest sens, sunt si dispozițiile art. 26 alin.2 pct.4 din Ordinul nr.5/2010, caz care nu se aplica in speța. Deci conform art. 27 asigurătorul nu acorda despăgubiri pentru cazurile in care proprietarul, utilizatorul sau conducătorul vehiculului vinovat nu are răspundere civila, iaca accidentul a fost produs de un caz de forța majora; din culpa exclusiva a persoanei prejudiciate; din culpa exclusiva a unei terțe persoane, cu excepția situațiilor prevăzute la art. 26 alin. (2) pct. 5; 2. prejudiciile suferite de conducătorul vehiculului răspunzător de producerea accidentului.
Din probele administrate in faza de cercetare penala a rezultat ca persoana decedata, V. Ionut H., a condus la întoarcerea din Italia majoritatea drumului, insa din localitatea Gilau l-a lăsat sa conducă pe Lacatus Valean, care potrivit procesului-verbal de cercetare la fata locului, nu avea permis de conducere eliberat in R. si care după ce a devenit pasager in dreapta lui Lacatus Valean la un moment dat, deci nici după 150-200 m pentru ca Lacatus Valean vorbea la telefon si mașina se indrepta spre santul din dreapta, a tras brusc si puternic de volan înspre stânga, producandu-se intrarea pe contrasens si apoi accidentul rutier. Deci culpa este in sarcina instanței civile sa o stabilească in producerea accidentului, asa incat din probele deja administrate in faza de cercetare penala rezulta culpa exclusiva a lui V. Ionut H. in producerea accidentului pentru ca daca nu trăgea brusc si puternic de volan la stânga
nu intra mașina pe contrasens si nu se producea accidentul rutier. Chiar si in situația in care s-ar concluziona ca in speța ar fi culpa comuna, adică culpa ar aparține atât a persoanei decedate din dreapta, adică a pasagerului, V. Ionut H., care a tras brusc si puternic de volan spre stânga, ceea ce a determinat intrarea pe contrasens si producerea accidentului, cat si a șoferului, persoana decedata Lacatus Valean, care nu era atent la drum, vorbea la telefon si se indrepta mașina spre santul din dreapta, devin aplicabile disp. art. 28, conform căruia în situația in care persoana prejudiciata a contribuit din culpa la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat sa răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care ii este imputabila - culpa comuna. In astfel de situații intinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatata prin orice mijloc de proba. In situația in care nu se poate stabili intinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili in cote egale, in raport cu numărul partilor implicate in accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire in proporția in care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.
Totodată, pârâta a invocat excepția inadmisibilitatii acordării de penalități la daunele morale întrucât legislația in domeniul asigurărilor nu permite acordarea penalități lor de întârziere de 0,1% pentru daunele morale, ele se refera strict numai la daunele materiale. In acest sens sunt si prevederile Ordinului CSA nr.5/2010 de aceea reclamanții nu pot solicita asemenea pretenții care sunt inadmisibile.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat sa se constate sub aspectul cuantumurilor daunelor materiale si morale solicitate prin acțiune ca acestea sunt mult prea mari, avându-se în vedere prevederile Ordinului CSA nr.5/2010 aplicabil in speța fata de data producerii accidentului.
Astfel, s-a arătat că potrivit art. 49 din Ordinul CSA nr. nr.5/2010 "La stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului unor persoane se au în vedere următoarele: 1, în caz de vătămare corporala: a) diferența dintre veniturile nete ale persoanei vătămate, probate cu documente fiscale, si indemnizația primita din fondurile persoanei juridice sau fizice la care salariatul îsi desfășoară activitatea si/sau, după caz, din fondurile bugetului asiguraților sociale de stat, pe perioada spitalizării si a concediului medical; b) venitul mediu lunar net realizat din activități desfășurate de persoana vătămata, probat cu documente justificative, în cazul persoanelor care nu au calitatea de salariat; c) salariul de baza minim brut pe economie, în cazul persoanelor păgubite aflate la data producerii accidentului în ultimul an de studii sau de. calificare;
d) eventualele cheltuieli prilejuite de accident - cheltuieli cu transportul persoanei accidentate cu tratamentul, cu spitalizarea, pentru recuperare, pentru proteze, pentru alimentație suplimentara, conform prescripțiilor medicale, probate cu documente justificative, si care nu sunt suportate din fondurile de asigurări sociale prevăzute de reglementările în vigoare; e) cheltuielile cu îngrijitori pe perioada incapacității de munca, daca prin certificatul medical se recomanda acest lucru, însă nu mai mult decât salariul de baza minim brut pe economie; f) daunele morale: în jurisprudenta din R. . Drept urmare, instanța de judecata poate sa acorde despăgubiri limitate doar la cuantumul daunelor materiale dovedite cu acte justificative si născute in baza art. 49 din Ordinul CSA nr.5/2010.
Referitor la petitul privind daunele materiale solicitate, cheltuielile cu înmormântarea, dar si prestațiile periodice pentru minori instanța de judecata urmează a le cenzura, fiind apreciate exclusiv in măsura in care acestea au fost probate cu documente justificative, altfel putând fi respinse sau admise numai in măsura dovedirii lor si proporțional cu aceasta. In ce privește probatiunea pe acest tip de despăgubiri, pârâta a arătat că nu este permisa proba testimoniala pe aceste tipuri de daune materiale, proba fiind inadmisibila. Singura proba admisibila este proba cu înscrisuri prin care sa dovedească veniturile familiei cu care întrețineau copiii, insa tocmai reclamanta L. E. arata in acțiune ca erau săraci si ca nici aceasta, nici decedatul
V. Ionut H. nu aveau servici sau contract de munca cu care sa dovedească veniturile. Ori, prestatiile periodice sunt daune materiale care trebuie dovedite, altfel acestea se calculează fie raportat la venitul minim pe economie, fie raportat la ajutorul de somaj, urmând ca instanța sa decidă.
Cu referire la daunele morale solicitate pârâta le-a apreciat ca fiind mult prea mari, in cuantum de 100.000 Euro, acestea reprezentând prejudicii cauzate unei persoane, constând in suferințe de ordin psihic. Solicitarea unui asemenea cuantum prea mare pentru situația de fapt din prezenta speța si raportata la practica judiciara naționala, legislația si jurisprudenta din R. pentru vătămări corporale in funcție de numărul de zile de îngrijiri medicale, dovedește ca un asemenea cuantum aduce atingere normelor eticii si echității care interzic in principiu acordarea de despăgubiri materiale pentru daune morale, deoarece durerea sufleteasca este incompatibila cu un echivalent bănesc. Mai mult, astfel se aduce atingere principiului echilibrului si proportionalitatii si raționalității, principii consacrate de normele europene in domeniu. Este insa justificata acordarea unor compensații materiale acelor persoane ale căror posibilități de viata familiala si sociala au fost alterate ca urmare a faptelor ilicite săvârșite de alte persoane, insa intre valoarea daunelor morale solicitate de către reclamantă si cuantumul admis de către instanța de judecata trebuie sa existe un echilibru si o proporție, astfel încât valoarea daunelor morale acordate sa nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză. Asemenea sume trebuie sa aibă strict efecte compensatorii, fără a constitui o sancțiune excesivă pentru asigurător si fără a se transforma nici in venituri nejustificate pentru victime.
De altfel, după cum se precizează in același context, daunele morale nu pot fi evaluate in bani, nu au valoare patrimoniala. Acestea nu înlocuiesc o valoare economica cu o altă valoare economică, ci sunt destinate a atenua sau alina suferințele fizice sau psihice ale victimei. Criteriile de evaluare a daunelor morale in aprecierea cuantumului acestora este legata si de dovedirea concreta a prejudiciului moral suferit si a intensității acestuia. A retine un prejudiciu moral fara ca acesta sa fie dovedit ar fi o alta sursa de imbogatire fara just temei (pe langa aceea a unor daune morale stabilite intr-un cuantum excesiv). Daunele morale solicitate de reclamantă prin acțiune sunt exagerat de mari, depășind cu mult practica judiciara naționala care conform art. 49 alin. 2 lit. d din Ordinul CSA nr. 20/2008 reprezintă un criteriu obligatoriu de luat in considerare la stabilirea in concret de către instanța de judecata a cuantumului daunelor morale acordate.
La stabilirea daunelor morale acordate instanța trebuie să aibă în vedere prejudiciul efectiv suferit, pentru a preîntâmpina o îmbogățire fără justă cauză a victimei sau o sancțiune suplimentară pentru inculpat, cu consecința obligării asigurătorului la plata unor despăgubiri excesive.
În consecință, trebuie analizate consecințele negative suferite de victimă pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate și măsura în care acestea au fost lezate. Deși este vorba despre criterii subiective, instanța va fi obligată să administreze probe în vederea stabilirii acestor daune, simpla acordare a acestora potrivit susținerilor victimei sau chiar în cuantum mai redus decât ceea ce s-a solicitat dar fără o justificare
pertinentă fiind nelegală.
Dintre criteriile utilizate în stabilirea daunelor morale, în speță se consideră că cele mai importante sunt cele privitoare la preîntâmpinarea îmbogățirii fără justă cauză și la forma de vinovăție cu care a fost comisă fapta.
În plus, la stabilirea daunelor morale acordate acesteia nu se va putea face abstracție de jurisprudența existentă în materie, or în acest sens pârâta face trimitere la practica judiciara naționala pentru spete similare in materie. Astfel, prin decizia penala nr. 1182 din 27 octombrie 2009 a Curții de Apel Craiova - accident rutier soldat cu moartea victimei in vârsta de 74 de ani, au fost acordate fiicei persoanei decedate daune morale in cuantum de 10.000 RON. Prin decizia penala nr. 1552 din 2 noiembrie 2009 a Curții de Apel Iași, accident rutier soldat cu moartea victimei in vârsta de 68 de ani, au fost acordate in valoare de 25.000 RON. Prin decizia penală nr. 153/2009 a Curții de Apel Alba I. instanța a apreciat că suprimarea vieții tatălui părții civile, inestimabilă în sine, a afectat iremediabil sentimentele și relațiile familiale. Fiul victimei a rămas fără sprijin material și financiar la vârsta la care avea mare nevoie de tatăl său cu care avea o relație afectivă deosebită. Partea civilă, are rezultate foarte bune la învățătură, participând la mai multe olimpiade și sesiuni de comunicări astfel cum rezultă din caracterizarea liceului la care învață. Această tragedie îl pune în imposibilitatea de a mai
urma o facultate, cel puțin în viitorul apropiat, pierderea tatălui său marcându-l pentru totdeauna. Din aceste considerente daunele morale acordate în cuantum de 60.000 lei au fost apreciate drept satisfăcătoare. Prin decizia penală nr. 534/2008 a Curții de Apel Ploiești în recurs s-a decis că acordarea daunelor morale nu poate conduce la îmbogățirea fără justă cauză a părților civile, constatându-se că suma de 50.000 lei stabilită cu acest titlu reprezintă o compensație decentă a suferințelor psihice, încercate de aceste părți, copiii părinților decedați, victime ale accidentului rutier comis de recurent. Prin decizia penală nr. 482/2008 a Curții de Apel Iași daunele morale acordate victimei, așa cum au fost reduse de instanța de apel, corespund prejudiciului moral suferit de partea civilă prin pierderea soțului (20.000 lei), cuantumul acestora nu este redus daca avem în vedere vârsta victimei, situația familială, relațiile bune existente între soți, suferința în plan psihic a membrilor familiei. Suma acordată de instanța de apel ca urmare a reținerii culpei concurente a victimei poate acoperi în parte prejudiciul moral creat părții civile, a statuat instanța de recurs. Este de precizat că daunele au fost reduse de la 30.000 lei fond la 20.000 lei în recurs. Prin decizia penală nr. 96/R/2009, C. ea de Apel Pitești a apreciat că se impune reducerea cuantumului daunelor morale de la 60.000 lei la 20.000 lei, având în vedere principiul unei juste reparări a prejudiciului moral suferit de partea civilă. Prin decizia penală nr.573/2009, C. ea de Apel Alba I. ținând cont de faptul că victima a fost soția si respectiv mama părților civile, a apreciat că suma de 10.000 lei acordată fiecărei părți civile cu titlu de daune morale este o sumă rezonabilă menită să le aline cel puțin în parte prejudiciul moral încercat. Prin decizia penală nr. 153/2009, C. ea de Apel Alba I. a apreciat că suprimarea vieții tatălui părții civile, inestimabilă în sine, a afectat iremediabil sentimentele și relațiile familiale. Fiul victimei a rămas fără sprijin material si financiar la vârsta la care avea mare nevoie de tatăl său cu care avea o relație afectivă deosebită. Partea civilă, are rezultate foarte bune la învățătură, participând la mai multe olimpiade și sesiuni de comunicări astfel cum rezultă din caracterizarea liceului la care învață. Această tragedie îl pune în imposibilitatea de a mai urma o facultate, cel puțin în viitorul apropiat, pierderea tatălui său marcându-l pentru totdeauna. Din aceste considerente daunele morale acordate în cuantum de 60.000 lei au fost apreciate drept satisfăcătoare. Prin decizia penală nr.140/R/2009, C. ea de Apel Timișoara a decis că având în vedere că partea civilă a avut o culpă de cel puțin 50% în producerea accidentului, a dispus obligarea inculpatului și a societatii de asigurare, la plata a câte 15.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit. Prin decizia penală nr. 930/2009, C. ea de Apel Ploiești în mod corect a reținut si culpa victimei si raportat la sumele acordate, astfel încât s-a apreciat că nu se impune o majorare a lor (cuantumul acordat era de 50.000 lei în condițiile unei culpe comune în proporție de 50% -50%). Prin decizia penală nr.66A/2008, C. ea de Apel Timișoara a decis reducerea cuantumului despăgubirilor, datorită culpei comune de la 50.000 lei la
30.000 lei. Prin decizia penală nr. 470/2009, C. ea de Apel Craiova a decis că un cuantum al daunelor morale de câte 30.000 lei stabilit de către instanța de fond în favoarea celor doi fii și a soției victimei este de natură să acopere în parte prejudiciul moral suferit de aceștia prin decesul tatălui, respectiv soțului lor, avându-se în vedere că în cauză au fost reținute culpa în proporție de 50 % pentru inculpat si pentru victimă, recursul fiind ulterior respins ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
În fapt, astfel cum rezultă din rezoluția de neîncepere a urmăririi penale față de Lăcătuș ( fost L. ) Vălean dispusă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca la data de 16 februarie 2012 în dosarul nr. 1692/P/2011, la data de_ pe DN1- E60 la KM 495+800 m pe raza comunei Gilău a avut loc un accident rutier în care au fost implicate autoutilitara cu nr de înmatriculare LMG-270 condusă de învinuitul Bencze Attila Laszlo și autoturismul marca Dacia Logan cu nr._ condusă de Lăcătuș( fost L. ) Vălean. Potrivit probatoriului administrat, pasagerii din autoturismul Dacia Logan se întorceau din Italia, majoritatea drumului conducând numitul V. Ionuț H., însă, la intrarea în localitatea Gilău a urcat la volan făptuitorul Lăcătuș Vălean care, potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului nu avea permis de conducere eliberat în R. . Numitul Pușcaș Ioan, pasager pe bancheta
din spate în Logan, audiat fiind, a arătat că după aproximativ 150-200 m autoturismul condus de făptuitorul L. Vălean, care vorbea și la telefon, s-a îndreptat spre șanțul din partea dreaptă a sensului de mers Oradea-C. -N. . La reacția părții vătămate Pușcaș Ioan, numitul V. Ionuț H., pasager pe partea din dreapta față a apucat volanul autoturismului și, împreună cu făptuitorul L. Vălean au virat puternic în partea stângă, intrând pe contrasens în fața autoutilitarei conduse de Bencze Attila Laszlo. Deși, acesta din urmă a observat cum autoturismul Dacia Logan a ieșit de pe partea carosabilă după care și-a schimbat brusc direcția, intrând pe sensul de mers al autoutilitarei, iar ulterior, acesta în încercarea de a evita coliziunea, conducătorul auto al autoutilitarei a frânat și a virat spre dreapta, cu toate acestea tamponarea celor două autovehicule nu a putut fi evitată. S-a mai reținut faptul că autoturismul Logan circula cu viteză mare.
În urma impactului a rezultat decesului numiților Lăcătuș Vălean și V. Ionuț H.
, respectiv vătămarea corporală a numiților Pușcaș Ioan, B. A., Berki S. Florin și Banyoi Ioan.
Pe de altă parte, autoturismul Logan cu nr. de înmatriculare_, aparținând
S.C. KITY & OANA TRANS S.R.L. a fost închiriat de numitul Lăcătuș Vălean potrivit contractului de închiriere nr. 4/_ din data de_ până în data de_, autoturismul fiind asigurat RCA la societatea de asigurări E. S.A. potrivit poliței de asigurare civilă auto RCA seria RO/16/H16/DV nr. 2000211148 având perioada de valabilitate pentru intervalul_ -_, așadar era în vigoare la data de_, data producerii accidentului rutier.
Potrivit art. 998-999 din Codul civil din 1864 orice faptă a omului are cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara. Omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sa sau prin imprudența sa.
Deși Codul civil vechi nu le reglementează, doctrina și jurisprudența în mod unanim au stabilit drept condiții de angajare a răspunderii civile delictuale: existența faptei ilicite, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.
Uciderea din culpă a unei persoane de către conducătorul auto care a încălcat regulile privind circulația rutieră este apreciată ca fiind săvârșită sub forma de vinovăție a culpei cu prevedere sau a imprudenței.
În ceea ce privește fapta ilicită, tribunalul reține că potrivit rezoluției de neîncepere a urmăririi penale menționate anterior rezultă cu certitudine existența faptei ilicite a conducătorului auto Lăcătuș Vălean care nu a adaptat viteza la condițiile de drum, nu a fost atent la direcția pe care se deplasa autoturismul Logan, care a ieșit pe partea carosabilă și, în urma unei manevre bruște față de viteza mare cu care era condusă această mașină a pierdut controlul autoturismului, intrând pe contrasens și lovindu-se de autoutilitara cu nr. de înmatriculare LMG-270 condusă de Bencze Attila Laszlo. Fapta ilicită constă în provocarea decesului defunctului V. Ionuț H. .
În ceea ce privește prejudiciul, acesta constă în lipsirea familiei defunctului V. Ionuț H., respectiv a concubinei acesteia L. E. și a copiilor acestora V. A.
H., V. C. F. și V. I. D. de suportul moral și material al partenerului de viață, respectiv al tatălui reclamanților.
Principiul general este acela al reparării integrale a prejudiciului cauzat de fapta ilicită. Aceasta înseamnă că autorul prejudiciului este obligat să acopere nu numai prejudiciul efectiv, dar și beneficiul nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. În acest mod se urmărește a se asigura restabilirea situației anterioare a victimei prejudiciului.
Cu privire la cuantumul acestui prejudiciu, reclamanții au solicitat atât daune materiale, cât și daune morale.
Daunele materiale au fost solicitate pentru cheltuielile de înmormântare în cuantum de 4122 de lei, respectiv suma de 245 de lei pentru fiecare copil ca prestație periodică începând cu data de_ și până la împlinirea vârstei majoratului.
Din chitanțele depuse la dosar( filele 25-29) rezultă că reclamanții au suportat cheltuieli de înmormântare în cuantum de 4122 de lei, urmând a fi apreciate ca fiind parte a despăgubirii materiale.
În ceea ce privește prestațiile periodice solicitate de reclamanți, tribunalul reține pe de o parte faptul că, potrivit art. 998-999 cod civil autorul faptei ilicite poate fi obligat în mod neîndoielnic la plata despăgubirilor ori de câte ori prejudiciul constituie rezultatul încălcării unui drept subiectiv cum este fără nici un dubiu dreptul copilului de a fi întreținut de tatăl său în condițiile Codului familiei.
În ceea ce privește cuantumul acestui prejudiciu, tribunalul reține pe de o parte că pretențiile materiale constând în prestarea întreținerii au un caracter cert, prejudiciul având caracter actual pentru întreținerea neprestată din momentul decesului_ și până la momentul pronunțării hotărârii,_ și respectiv un caracter cert și viitor pentru întreținerea pe care cu certitudine copii defunctului V. Ionuț H. nu o vor mai primi până la momentul împlinirii vârstei de 18 ani.
Cuantumul prestației legale de întreținere este prevăzută de art. 94 alin. 3 din Codul familiei, în forma în vigoare la data de_ când întreținerea este datorată de părinte, aceasta se stabilește la o jumătate din câștigul său din muncă pentru trei sau mai mulți copii, respectiv la 1/6 din venitul realizat pentru fiecare dintre cei trei copii.
Cât privește întinderea prejudiciului, tribunalul reține că din depoziția martorei B. Aamaria audiată la termenul din 10 decembrie 2012( fila 46) rezultă că V. Ionuț este cel care aducea venituri în familia sa, fără a se putea stabili cu certitudine care este cuantumul acestui venit, fiind rezonabil a aprecia că acesta aducea familiei sale cel puțin venitul minim garantat pe economie.
Sub aspectul daunelor morale reclamanții au solicitat în mod global suma de
150.000 de euro în echivalent lei.
Daunele morale pretinse reprezintă echivalentul bănesc al suferinței de ordin afectiv cauzată concubinei, respectiv copiilor pentru pierderea partenerului de viață, respectiv a tatălui de către cei trei copii cu vârste de 5 ani, 6 ani și 9 ani.
Se poate constata din ansamblul materialului probator faptul că relația de concubinaj durează de cel puțin 10 ani de zile, având caracter stabil, fiind evident că reclamanta L. E. a fost afectată de pierderea partenerului său de viață cu care a trăit timp de 10 ani de zile. Nu se poate reduce noțiunea de victimă a decesului sub aspectul daunelor morale doar la categoria soților, soțiilor, deoarece orice relație de afecțiune de lungă durată și existența celor trei copii implică automat o viață de familie, chiar nelegitimată sub aspectul stării civile, și orice viață de familie trebuie ocrotită și apreciată prin acordarea despăgubirilor morale sub condiția și în limitele dovedirii relației de afecțiune.
Fără a circumstanția alte elemente ale vieții de familie de către reclamanți prin probele administrate și ținând cont de faptul că daunele morale au un caracter reparator, nicidecum o sursă de îmbogățire nejustificată a acestora, tribunalul apreciază ca fiind rezonabilă suma de 60.000 de lei cu titlu de daune morale pentru pierderea partenerului de viață în ceea ce o privește pe reclamanta L. E. .
În ceea ce îi privește pe cei trei copii minori, tribunalul are în vedere vârsta acestora, vârstă la care cu toții au conștientizat prezența tatălui în viața de familie și, pe de altă parte, la care aceștia simt nevoia implicării tatălui, a legăturii de afecțiune și a exemplului patern în viața acestor copii, pierderea unui părinte fiind definitivă pentru aceștia, reprezintând cu certitudine un element de dezechilibru emoțional, considerente pentru care suma de 90.000 de lei cu titlu de daune morale pentru fiecare dintre cei trei reclamanți este apreciată îndestulătoare de către instanță.
Legătura de cauzalitate se deduce în mod logic și rezonabil, fără a mai fi nevoie de administrarea altor mijloace de probă, fiind evident că imprudența la volan a numitului Lăcătuș Vălean care a condus la decesul lui V. Ionuț H. a fost însoțită de necesitatea suportării cheltuielilor de înmormântare, a lipsit cei trei copii minori de întreținerea pe care tatăl acestora le-a prestat-o în tot acest timp și, implicit, le-a cauzat suferința de ordin afectiv.
În ceea ce privește vinovăția defunctului Lăcătuș Vălean, aceasta a fost reținută de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și nu a fost răsturnată această teză probatorie de alte probe administrate.
Pârâta S.C. E. R. A. R. S.A. a încercat a susține prin concluziile scrise că ar trebui reținută o culpă comună deoarece V. Ionuț H. a pus mâna pe volan în încercarea de redresare a mașinii care a ieșit parțial de pe partea carosabilă. O asemenea ipoteză a culpei comune nu poate fi reținută în lipsa unor declarații ale martorilor oculari care să modifice starea de fapt deja reținută, întrucât conducătorul auto Lăcătuș Vălean nu a fost atent la direcția pe care a imprimat-o mașinii, apoi a condus cu viteză mare și datorită neatenției a reușit să scoată autoturismul Logan de pe partea carosabilă, astfel încât singura manevră corectă care îi rămânea de făcut pasagerului aflat pe scaunul din dreapta șoferului a fost aceea de a remedia direcția, date față de care tribunalul nu va reține culpa comună în producerea accidentului rutier și subsecvent a urmării imediate: decesul lui V. Ionuț H. .
Revenind la răspunderea civilă a asigurătorului, tribunalul va reține că, potrivit art. 50 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurările din R. despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuielile de judecata persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea ori distrugerea de bunuri.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei L. E. invocată de pârâta E. R. A. R. S.A., pârâta susține că reclamanta L.
nu are calitatea de soție, deci nu se încadrează în noțiunea de membru al familiei în sensul Codului civil.
Tribunalul reține că potrivit art. 50 alin. 3 din Legea nr. 136/1995 se acordă despăgubiri și în cazul în care persoanele care formulează pretenții de despăgubiri sunt soțul (soția) sau persoane care se află în întreținerea proprietarului ori conducătorului vehiculului asigurat, răspunzător de producerea accidentului. Acest text nu condiționează acordarea despăgubirii de condiția prezenței acestor persoane aflate în întreținere în autoturism în momentul producerii accidentului, o asemenea ipoteză neavând nici o justificare din perspectiva rațiunii pentru care s-a instituit obligativitatea asigurării pentru răspundere civilă auto.
Din coroborarea art. 50 alin. 1 și 3 din Legea nr. 136/1995 instanța reține că atât timp cât sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, inclusiv persoana aflată în întreținerea defunctului, independent de calitatea sa de soție sau concubină poate să pretindă și să primească despăgubiri de la asigurător în temeiul răspunderii civile auto. Or, din probele administrate rezultă că reclamanta L. E. se ocupa de gospodărie și de creșterea celor trei copii de 5, 6 și 9 ani, iar defunctul V. Ionuț H. era cel care asigura venituri familiei sale. Față de aceste considerente, tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei L. E. . Pentru aceleași argumente inclusiv copii minori ai defunctului sunt îndreptățiți la primiri despăgubirii în temeiul poliței civile auto.
De altfel, o asemenea concluzie rezultă fără urmă de îndoială din reglementarea art. 49 alin. 1 lit. a din Legea nr. 136/1995 potrivit căruia Asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane păgubite prin accidente de vehicule, precum și tramvaie și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu:
legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectiva și cel prevăzut în contractul de asigurare.
Or, o asemenea reglementare reprezintă dreptul comun în materie de răspundere civilă a asigurătorului față de terțe persoane cât timp sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acordării de penalități la daunele morale întrucât legislația asigurărilor nu permite acordarea penalităților pentru daunele morale, ele se referă strict la daunele materiale, tribunalul reține că pentru a fi o veritabilă excepție de procedură, ar trebui ca reglementarea legală să fie categorică. De altfel, din dispozițiile art. 37 raportate la art. 36 din Ordinul CSA NR. 5/2010 în vigoare
la data producerii accidentului, rezultă că penalitățile se aplică la suma pe care asigurătorul o avea de plătit în condițiile art. 36 alin. 1, fără a face vreo derogare în ce privește daunele morale Or, este evident că se pot acorda despăgubiri reprezentând daune morale atât de către asigurător, ca urmare a admiterii cererii de despăgubiri, cât și de către instanța de judecată.
Din această perspectiv, excepția inadmisibilității acordării de penalități la daunele morale, invocată de pârâta S.C. E. R. A. R. S.A. urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.
Cât privește fondul acțiunii, având în vedere faptul că au fost analizate deja condițiile antrenării răspunderii civile delictuale potrivit art. 998-999 Cod civil, tribunalul urmează a antrena răspunderea pârâtei E. R. A. R. S.A. în ceea ce privește daunele materiale pentru cheltuielile de înmormântare probate cu chitanțele justificative în cuantum de 4122 de lei, respectiv pentru dreptul la întreținere legală de care ar fi beneficiat cei trei copii minori dacă ar fi trăit tatăl acestora, potrivit dispozițiilor art. 94 C.fam. raportat la venitul minim garantat, în lipsa probării unui cuantum determinat al acestuia.
Tribunalul reține că deși prin art. 49 pct. 2 din Ordinul CSA 5/2010 s-a prevăzut o restrângere a răspunderii civile a asigurătorului în cazul decesului, un asemenea act normativ cu forță juridică inferioară Legii nr. 136/1995 nu poate modifica legea, care a reglementat răspunderea civilă a asigurătorului pentru prejudiciile de care asigurații răspund( iar beneficiarul asigurării, deci asiguratul, este defunctul Lăcătuș Vălean, iar nu titularul poliței de asigurare S.C KITY&OANA TRANS S.R.L.) față de terții păgubiți în urma accidentului rutier, potrivit art. 49 din Legea nr. 136/1995, or prin noțiunea de prejudiciu se înțelege atât prejudiciul moral, cât și prejudiciul material pentru lipsa întreținerii.
Față de aceste argumente, în temeiul art. 49, 50 din Legea nr. 136/1995 raportat la art. 998-999 Cod civil tribunalul va admite în parte pretențiile reclamanților și va dispune obligarea asigurătorului S.C. E. R. A. R. S.A. la plata sumei de
330.000 de lei cu titlu de daune morale în favoarea reclamanților L. E., V. A.
H., V. C. F. și V. I. D. cu titlu de daune morale, din care 60.000 de lei pentru reclamanta L. E., iar câte 90.000 de lei pentru fiecare copil.
Va obliga asigurătorul S.C. E. R. A. R. S.A. la plata sumei de
4.122 de lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare în favoarea reclamantei L. E. .
Va obliga asigurătorul la plata prestațiilor periodice reprezentând 1/6 din venitul minim net garantat în favoarea fiecăruia dintre cei trei copii V. A. H., V. C.
F. și V. I. D. începând cu data de_ și până la încetarea stării de nevoie, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei majoratului de fiecare din aceștia.
Cât privește penalitățile de întârziere pretinse de reclamanți, tribunalul urmează a le respinge ca neîntemeiate având în vedere că potrivit art. 36 alin. 1 și art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010 termenul de la care asigurătorul poate fi obligat la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere curge în ipoteza stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească de la momentul la care asigurătorului i s-a comunicat hotărârea judecătoreasă definitivă, moment care nu s-a împlinit; pe de altă parte, reclamanții au solicitat plata penalităților din_ ; ca urmare, acest petit urmează a fi respins ca neîntemeiat.
În temeiul art. 274 C.p.c. tribunalul va dispune obligarea pârâtei E. R. A.
R. S.A. la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanți în cuantum de 4825 lei potrivit chitanței de la fila 79.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei L. E., invocată de pârâta S.C. E. R. A. R. S.A.
Respinge excepția inadmisibilității acordării de penalități la daunele morale, invocată de pârâta S.C. E. R. A. R. S.A.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții L. | E., V. A. H. , | |
V. | C. F. și V. I. D., toți trei reprezentați de L. | E. în contradictoriu |
cu pârâta S.C. E. R. A. R. S.A. și cu intervenienții forțați Lăcătuș Codruța și Lăcătuș Rafael Călin și, în consecință:
Obligă asigurătorul S.C. E. R. A. R. S.A. la plata sumei de 330.000 de lei cu titlu de daune morale în favoarea reclamanților L. E., V. A. H. ,
V. C. F. și V. I. D. cu titlu de daune morale, din care 60.000 de lei pentru reclamanta L. E., iar câte 90.000 de lei pentru fiecare copil.
Obligă asigurătorul S.C. E. R. A. R. S.A. la plata sumei de 4122 de lei cu titlu de cheltuieli de înmormântare în favoarea reclamantei L. E. .
Obligă asigurătorul pârât la plata prestațiilor periodice reprezentând 1/6 din venitul minim net garantat în favoarea fiecăruia dintre cei trei copii V. A. H., V.
C. F. și V. I. D. începând cu data de_ și până la încetarea stării de nevoie, dar nu mai târziu de împlinirea vârstei majoratului de fiecare din aceștia.
Respinge petitul privind obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere ca neîntemeiat.
Obligă pârâta S.C. E. R. A. R. S.A.la plata sumei de 4.825 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei L. E. .
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi, 31 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
D. H. | A. | B. |
Red., tehnored. D.H./L.U.
4 ex/_
| ← Sentința civilă nr. 2437/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 807/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
