Decizia civilă nr. 211/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FIS. L

Dosar nr. _

DECI ZI A CI VI LĂ NR. 211/2013

Ședința publică din data de 16 Decembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. M. C. JUDECĂTOR: A. M. ION GREFIER: M. N.

S-au luat spre examinare apelurile promovate de apelanții SC V. I.

G. S., S. R. M. ȘI B. E. J. S. R. M., R.

A. A DP C. N., împotriva Sentinței civile nr. 1773, din data de_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., având ca obiect pretenții.

Se constată că mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la data de_ când instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de_ ,_ și ulterior pentru data de azi, pentru a da posibilitate părților de a formula concluzii scrise, încheierile de ședință de la aceste date făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

C. EA

Prin sentința civilă nr.1773 din 18 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Specializat C. în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale a pârâtului B. E. J. S. U R.

M. și, în consecință, respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC V. I. G. S. în contradictoriu cu acest pârât.

A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale a pârâtului S. U

R. M. .

A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru despăgubirile în cuantum de 28.560 lei aferente facturilor nr. 000473/_ și nr. 0000109/_, precum și pentru folosul de tras și dobânda legală aferentă acestei sume.

A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată cu privire la restul pretențiilor bănești.

A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC V. I. G. S. cu sediul în CXluj-N., str. F. nr. 20A, jud. C. în contradictoriu cu pârâta R. A. A DP C. .

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 31.394,43 lei reprezentând beneficiu nerealizat, suma de 1.952,72 lei reprezentând folos de tras și suma de 182,87 lei reprezentând dobândă legală calculată asupra folosului de tras până la data_, iar în continuare se va calcula dobânda legală penalizatoare asupra sumei datorate cu titlu de folos de tras în conformitate cu prevederile OG nr. 13/2011.

Au fost respinse restul pretențiilor formulate de reclamantă.

S-au stabilit cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei în cuantum de 8.337,2 lei și în favoarea pârâtei RADP C. în cuantum de

7.500 lei.

S-a dispus compensarea parțială a cheltuielilor de judecată în limita sumei de 7.500 lei și a fost obligată pârâta RADP C. să plătească în favoarea reclamantei suma de 837,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC V. I. G. S. în contradictoriu cu pârâtul S. U R. M.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 11412/_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea SC V. I. G. S. în contradictoriu cu intimata RADP C. și în consecință s-a dispus anularea procesului verbal de sechestru întocmit la data de_ în dosarul execuțional nr. 65/2008 al BEJ S.

M., precum și scoaterea de sub sechestru a bunurilor consemnate în acesta(f.13-14 din vol. I).

În dosarul execuțional nr. 65/2008 al BEJ S. M., creditoarea RADP C. executa silit pe debitoarea SC COLUMNA S. în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 300/2006 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj prin care s-a dispus evacuarea debitoarei din imobilul situat în C. -N., str. C. Florești, pasajul pietonal 2(f.109-113 din vol. I). În același imobil își desfășura activitatea reclamanta SC V. I.

G. S. în temeiul unui contract de comodat încheiat cu locatara SC COLUMNA S. (f.263 din vol. IV).

Din considerentele sentinței civile nr. 11412/_, care a rămas irevocabilă, rezultă că în spațiul situat în C. -N., str. calea Florești, pasajul pietonal 2 contestatoarea efectua lucrări de strungărie în mod periodic si toate bunurile sechestrate de către executorul judecătoresc aparțin acesteia. Cu privire la legalitatea procesului verbal de sechestru s- a reținut că, în conformitate cu prevederile art.411 pct.3 C. pr.civ., executorul judecătoresc avea obligația să identifice bunurile sechestrate (prin propriile simțuri), însă din procesul verbal de sechestru încheiat rezultă că, după deschiderea ușii prin forțare, acesta a întocmit procesul verbal de sechestru si a declarat bunurile sechestrate fără a proceda la

identificarea si evaluarea lor. In procesul verbal, executorul judecătoresc a făcut mențiunea că "bunurile mobile găsite in imobil vor fi inventariate de către o comisie in termen de 24 de ore";. Astfel, s-a reținut că în mod nelegal, executorul judecătoresc a declarat sechestrate bunurile găsite fără a le identifica, arătând că "toate bunurile mobile sunt declarate sechestrate definitiv, urmând a se întocmi proces verbal de inventariere separat";.

Instanța de judecată a reținut nelegalitatea acestui act de executare silita și prin raportare la dispozițiile art.416 pct.5 c.pr.civ., conform cărora

"executorul judecătoresc, singur sau de față cu persoanele însemnate in art.412 si 413, va forma îndată un proces verbal care va cuprinde: _5. descrierea bunurilor sechestrate si indicarea valorii fiecăruia, după aprecierea executorului judecătoresc, daca aceasta este cu putință_";. Abia după întocmirea procesului verbal de sechestru, in conformitate cu prevederile art.416 c.pr.civ., acesta urma a fi semnat de executorul judecătoresc si de persoanele care au fost de față la sechestrare.

În considerentele sentinței civile nr. 11412/_ s-a reținut că nu au fost respectate dispozițiile legale deoarece, după semnarea la ora 10,30 a procesului verbal de sechestru, executorul judecătoresc a plecat de la locul de executare lăsând ca bunurile sa fie identificate (inventariate) in mod discreționar de către creditoarea RADP C., care abia la orele 14,00 a

întocmit "procesul verbal de inventariere";. Cu privire la lăsarea bunurilor in custodia reprezentanților creditoarei, instanța a apreciat că aceasta a fost făcută nelegal întrucât, pe de o parte, procesul verbal nu conține domiciliul acestora (a custozilor), așa cum prevăd în mod obligatoriu dispozițiile art.416 pct. 3 c.pr.civ. si, pe de alta parte, lăsarea în custodie s-a făcut cu privire la o masa de bunuri mobile neidentificate si neevaluate de executor personal prin același proces verbal.

Pârâta RADP C. nu a procedat la restituirea în favoarea reclamantei a bunurilor care au fost sechestrate, deși actul de executare care instituia măsură sechestrului și lăsarea în custodie a bunurilor în favoarea pârâtei a fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă. Astfel, de la momentul anulării procesului verbal de sechestru întocmit la data de_ în dosarul execuțional nr. 65/2008 al BEJ S.

M., pârâta RADP C. nu mai deținea niciun titlu care să-i permită detenția acestor bunuri.

Pentru a intra în posesia bunurilor, reclamanta SC V. I. G. S. a formulat o cerere reconvențională în dosarul nr._ al Tribunalului Comercial C. care a fost sesizat cu soluționarea unei cereri principale de către reclamanta RADP C. pentru evacuarea reclamantei din prezenta cauză din spațiul situat în C. -N., str. C. Florești, pasajul pietonal 2. Prin cererea reconvențională, SC V. I. G. S. a solicitat obligarea RADP

C. să-i predea bunurile aflate în proprietatea sa și care s-au aflat la punctul de lucru din C. -N., str. C. Florești, pasajul pietonal 2.

Prin decizia civilă nr. 27/2010 pronunțată la data de_ de C. ea de Apel C. în dosarul nr._ a fost admis apelul declarat de pârâta SC V. I. G. S. împotriva sentinței comerciale nr. 1323/C/2009 care a fost modificată în totalitate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta RADP C. în contradictoriu cu pârâta SC V. I. G. S. având ca obiect evacuare, ca fiind lipsită de obiect și a fost admisă cererea reconvențională formulată de SC V. I. G. S., iar RADP C. a fost obligată să predea reclamantei reconvenționale bunurile aflate în proprietatea acesteia și aflate la punctul de lucru din C. -N., str. C. Florești, pasajul pietonal 2(f. 15-17 din vol. I). Decizia pronunțată avea caracter definitiv și executoriu, iar prin respingerea recursurilor a devenit irevocabilă(f.18 din vol. I). Printre bunurile cu privire la care instanțele de judecată au stabilit cu putere de lucru judecat că se aflau în proprietatea reclamantei SC V. I. G. S., stabilind în sarcina pârâtei RADP C. obligația de a le preda, se enumeră și un strung, o mașină de găurit mare, o mașină de găurit HILTI și un polizor electric.

Reclamanta SC V. I. G. S. a trimis pârâtei prin intermediul executorului judecătoresc Cîmpian Mihai R. o convocare la conciliere directă pentru data de_ în vederea reparării prejudiciului cauzat prin sechestrarea nelegală a bunurilor, precum și pentru restituirea acestora(f.151-154 din vol. I). Din procesul verbal de conciliere directă încheiat la data de_ rezultă că părțile au stabilit o nouă întâlnire pentru data de_, în vederea predării bunurilor aflate în Pasajul pietonal 2 din C. -N., C. Florești(f.147-148 din vol. I). La data de_ bunurile nu au fost predate deoarece nu s-a putut deschide ușa spațiului, lacătul fiind schimbat, împrejurare care rezultă din procesul verbal

încheiat de părți(f.125-126 din vol. I). Din corespondența electronică purtată între cele două părți rezultă că s-a mai stabilit o întâlnire pentru data de_ în vederea predării bunurilor, însă reprezentantul reclamantei nu s-a putut prezenta la această întâlnire(f.131, 133-135 din

vol. I). La data de_ pârâta RADP C. transmite reclamantei, prin intermediul executorului judecătoresc S. Diana o ofertă reală de predare a bunurilor aflate în Pasajul pietonal 2 din C. -N., C. Florești pentru data de_ (f.136-138 din vol. I), iar din procesul verbal al executorului judecătoresc încheiat la această dată rezultă că bunurile cu privire la care s-a dispus restituirea prin decizia civilă nr. 27/2010 a Curții de Apel C. au fost predate reclamantei(f.122-123).

Reclamanta a pretins repararea prejudiciului cauzat acesteia prin sechestrarea nelegală a bunurilor și faptul că bunurile sechestrate în mod nelegal nu au fost restituite de către pârâți, deși printr-o hotărâre judecătorească s-a anulat actul de executare silită îndeplinit cu încălcarea dispozițiilor legale. Prejudiciul a constat în imposibilitatea reclamantei de a-și desfășura lucrările de strungărie și lăcătușărie cu bunurile sale, fiind nevoită să apeleze la serviciile unor terți pentru a realiza lucrările specifice activității sale comerciale, valoarea acestor servicii fiind de 182.826,15 lei.

Conform art. 998 c.civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, vinovăția presupunând intenția sau neglijența sau chiar imprudența cu care s-a acționat. Astfel, autorul faptei ilicite răspunde pentru prejudiciul cauzat persoanei vătămate.

Analizând excepția lipsei calității procesuale a pârâților S. R. M. si B. E. J. S. R. M., instanța a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 45 din Legea nr. 188/2000 poate fi antrenată răspunderea civilă a executorului judecătoresc, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale. De asemenea, prevederile art. 45 din Hotărârea nr. 19/2010 privind aprobarea Statutului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești stabilesc că, indiferent de forma de desfășurare a activității, în mod individual sau prin asociere, atribuțiile personale și răspunderea pentru actele întocmite revin exclusiv executorului judecătoresc care le-a întocmit. Din aceste dispoziții legale rezultă faptul că răspunde, în condițiile legii civile, pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea atribuțiilor sale profesionale, executorul judecătoresc care a întocmit actul prejudiciabil. Răspunderea nu revine biroului sau asocierii profesionale în cadrul căreia executorul judecătoresc își desfășoară activitatea, ci executorului judecătoresc, motiv pentru care s-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâtului B. E. J. S.

R. M. .

Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale a pârâtului S. R.

M. având în vedere că, în calitate de executor judecătoresc, acesta răspunde pentru prejudiciile cauzate prin încălcarea obligațiilor sale profesionale, urmând ca față de acesta să fie analizate condițiile răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul pretins de reclamantă.

Dreptul la acțiune pentru repararea prejudiciului produs printr-o faptă ilicită se prescrie în termenul general de prescripție de 3 ani reglementat de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, iar în conformitate cu dispozițiile art. 8 din același act normativ dreptul la acțiune pentru repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită începe să curgă de la data la care păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care a răspunde de ea.

În prezentul litigiu reclamanta a arătat că prejudiciul este rezultatul faptei ilicite a executorului judecătoresc care a întocmit procesul verbal de sechestru în

încălcarea dispozițiilor legale, precum și rezultatul faptei ilicite a executorului judecătoresc și al pârâtei RADP C. care au refuzat să restituie bunurile sechestrate.

Instanța a reținut că dreptul la acțiune al reclamantei pentru repararea prejudiciului pricinuit prin încălcarea atribuțiilor profesionale de către pârâtul S.

R. M. s-a născut la data la care a fost încheiat actul de executare cauzator de prejudicii, respectiv la data de_, iar raportat la această dată, termenul general de prescripție s-a împlinit la data de_ . Despăgubirile solicitate pentru lucrările pe care reclamanta a trebuit să le facă apelând la serviciile altor comercianți și care sunt justifice cu facturile fiscale nr. 000473/_ în valoare de 16.898 lei și nr. 0000109/_ în valoare de 11.662 lei au fost pretinse cu încălcarea termenul de prescripție de 3 ani, motiv pentru care s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru despăgubirile în cuantum de 28.560 lei aferente celor două facturi, precum și pentru

folosul de tras și dobânda legală aferentă acestei sume.

În ceea ce privește dreptul la acțiune al reclamantei pentru repararea prejudiciului pricinuit prin faptul că pârâții au refuzat să-i restituie bunurile sechestrate, acesta s-a născut la data de_, când instanța de judecată a anulat, prin sentința civilă nr. nr. 11412/2008 procesului verbal de sechestru întocmit la data de_ în dosarul execuțional nr. 65/2008 al BEJ S. M. și a dispus scoaterea de sub sechestru a bunurilor consemnate în acesta. Chiar dacă procesul verbal de sechestru a fost

încheiat la data de_, până la momentul anulării acestuia, actul s-a bucurat de prezumția de legalitate și numai după anularea actului de executare silită a început ilicitul civil, respectiv deținerea bunurilor de către pârâta RADP C. a fost lipsită de un titlu valabil și s-a născut obligația acesteia de a restitui bunurile, în caz contrar creându-se premisele pentru antrenarea răspunderii civile delictuale a acesteia. Față de cele reținute, se va respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată cu privire la restul pretențiilor bănești solicitate pentru serviciile pe care reclamanta nu le-a putut presta în regie proprie după data de_ .

Analizând condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a reținut că pârâtul S. R. M. și-a încălcat atribuțiile profesionale atunci când a încheiat procesul verbal de sechestru, stabilindu-se cu putere de lucru judecat că acest act de executare a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 411 pct. 3, art. 416 pct. 5 și art. 417 c.pr.civ. Sub aspectul săvârșirii faptei ilice nu prezintă relevanță faptul că executarea silită a fost demarată în temeiul unui titlu executoriu valabil, executorul judecătoresc având obligația de a respecta obligațiile sale profesionale pe toată durata procedurii de executare silite, în caz contrar răspunzând delictual pentru prejudiciile cauzate prin întocmirea unor acte de executare cu încălcarea dispozițiilor legale. Însă, după cum s-a reținut anterior, prejudiciul cauzat de fapta ilicită a executorului judecătoresc de a sechestra bunurile mobile ale reclamantei cu încălcarea dispozițiilor legale s-a limitat l-a sumele pe care reclamanta a trebuit să le plătească pentru executarea lucrărilor de strungărie și lăcătușerie cuprinse între data sechestrării bunurilor și data anulării procesului verbal de sechestru. Prejudiciul cauzat a fost justificat prin facturile fiscale nr. 000473/_ în valoare de 16.898 lei și nr. 0000109/_ în valoare de 11.662 lei, însă cu privire la acest prejudiciu s-a reținut că a intervenit prescripția dreptului la acțiune.

Reclamanta a susținut că pârâtul S. R. M. este vinovat și de săvârșirea faptei ilicite de a nu preda bunurile sechestrate după momentul anulării procesului verbal de sechestru. Însă, instanța a reținut că aceste bunuri au fost lăsate, conform procesului verbal anulat, în custodia pârâtei RADP C., iar după desființarea actului de executare nelegal, pârâtul S. R. M. nu a avut nici o obligație de a restitui reclamantei aceste bunuri. Această obligație a existat numai în persoana pârâtei RADP

, motiv pentru care în sarcina pârâtului nu se poate reține săvârșirea acestei fapte ilicite, și acțiunea formulată în contradictoriu cu acesta a fost respinsă ca nefondată.
În legătură cu fapta ilicită săvârșită de pârâta RADP C., instanța a apreciat că în sarcina acesteia se poate reține numai fapta de a nu preda bunurile care au format obiectul sechestrării după ce actul de înființare a sechestrului a fost anulat de instanța de judecată printr-o hotărâre definitivă pronunțată la data de_ . Fapta ilicită care a constat în încheierea procesului verbal de sechestru nu poate fi imputată acesteia deoarece pârâta nu avea atribuții în legătură cu îndeplinirea actelor de executare, aceste atribuții revenind exclusiv executorului judecătoresc.
Fapta pârâtei de a nu preda bunurile sechestrate și care au fost lăsate în custodia sa a dobândi caracter ilicit după ce instanța de judecată a anulat procesul verbal de sechestru și a dispus scoaterea acestora de sub sechestru, astfel încât de la această pârâtă se poate pretinde numai prejudiciul produs reclamantei după acest moment, respectiv_ .
Afirmația pârâtei RADP C. conform căreia dreptul reclamantei de a solicita predarea bunurilor s-a născut numai la data de_, dată la care decizia civilă nr. 27/2010 a Curții de Apel C. a devenit irevocabilă ca urmare a respingerii recursurilor declarate este nefondată. Dreptul reclamantei de a pretinde restituirea bunurilor și obligația corelativă a pârâtei de a le preda pentru motivul că nu mai deținea nici un titlu care să legitimeze refuzul de predare, s-a născut la data de anulării procesului verbal de sechestru. De la această dată, pârâta deține bunurile proprietatea reclamantei fără un temei legal, săvârșind un fapt ilicit. Nu se poate imputa reclamantei faptul că nu a solicitat restituirea acestor bunuri, pârâta fiind cea care ar fi trebuit să-și execute obligațiile civile cu bună credință și fără a prejudicia drepturile celorlalte persoane. Faptul că reclamanta a obținut un titlu executoriu opozabil pârâtei numai la data de_, data la care s-a pronunțat, în mod definitiv și executoriu, decizia civilă nr. 27/2010 prin care s-a dispus obligarea pârâtei să predea reclamantei bunurile în litigiu, nu înseamnă că l-a această dată s-a născut obligația pârâtei de a preda bunurile și încălcarea acestei obligații intră în sfera ilicitului civil numai de la acest moment. Hotărârea judecătorească nu a avut efect constitutiv de drepturi, ci efect declarativ, constatând preexistența dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunurilor și obligația de predare a pârâtei pe baza unei situații juridice care exista anterior soluționării litigiului, respectiv de la momentul la care a fost anulat actul de executare care justifica deținerea bunurilor de către pârâtă.
Față de cele reținute, instanța a apreciat că în cauză s-a făcut dovada faptului că pârâta RADP C. a săvârșit o faptă ilicită care a constat în deținerea fără titlu a bunurilor aflate în proprietatea reclamantei de la data de_ și până la momentul predării acestora, la data de_ . De altfel, demersurile pentru predarea bunurilor au fost inițiate de reclamantă odată cu convocarea la conciliere prealabilă pentru data de _
, iar simplul fapt că predarea efectivă a bunurilor a avut loc la data de_ nu denotă o rea-credință din partea reclamantei și un refuz al acesteia de intra în posesia bunurilor. Din procesele verbale încheiate la data de_ și_ rezultă că predarea bunurilor a fost amânată, de comun acord, de către părți, în prima situație, și nu a fost posibilă deoarece a fost schimbat lacătul de la intrarea în punctul de lucru, în cea de-a doua situație. La întâlnirea stabilită pentru data de_, reprezentantul reclamantei a comunicat pârâtei că nu se poate prezenta pentru a prelua bunurile, însă în cauză nu s-a dovedit o rea-credință a reclamantei. Chiar dacă pârâta a înțeles să procedeze la oferta reală de predare a bunurilor în conformitate cu dispozițiile art. 586-587 c.pr.civ., această modalitate de punere în executare a obligației de predare trebuia adoptată cu mult anterior acestei date, dacă pârâta s-ar fi lovit de un refuz din partea reclamantei de a prelua bunurile. Din înscrisurile încheiate între cele două părți și din corespondența purtată între acestea în intervalul_ -_ nu rezultă că reclamanta a refuzat să primească bunurile, astfel încât nu se poate imputa acesteia săvârșirea unei fapte care să poată constitui o cauză de exonerare a răspunderii pârâtei de obligația de a repara reclamantei prejudiciul cauzat în acest interval de timp.
Prejudiciul este o altă condiție necesară antrenării răspunderii civile delictuale care constă în rezultatul, respectiv efectul negativ suferit de o persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană. În cazul de față prejudiciul suferit de reclamantă ca urmare a faptei ilicite a pârâtei RADP C. de a nu restitui bunurile sechestrate în mod nelegal a constat în imposibilitatea continuării activității comerciale în aceleași condiții ca și cele avute anterior sechestrării bunurilor, respectiv reclamanta nu a mai putut executa lucrări de strungărie și lăcătușărie cu propriile mașini, fiind nevoită să apeleze, contra cost, la serviciile altor persoane juridice pentru a executa lucrările specifice.
Tribunalul a reținut din declarația martorului Lădar Samson(f.96 din vol. II) că la punctul de lucru în care s-au aflat bunurile ce au fost sechestrare se efectuau lucrări de strungărie, martorul fiind cel care făcea la strung toate piesele necesare activității societății. Martorul a declarat că în aceeași locație se făceau lucrări și cu aparatul de sudură, cu polizorul și cu mașina de găurit. Piesele confecționate erau folosite atât pentru activitatea reclamantei, după cum erau executate piese și pentru alte societăți cu care reclamanta avea relații comerciale. Martorul a declarat că din primăvara anului 2008 nu s-a mai lucrat în atelierul din Pasajul pietonal 2.
Din contractele de prestări servicii încheiate la data de_, respectiv_ cu SC OVITAX TRANS S. și SC PROFFER LINE S. (f. 267-
268 din vol.I) rezultă că aceste societăți au prestat în favoarea reclamantei lucrări de strungărie, sudură, lăcătușărie și confecții metalice. Pentru lucrările executate în favoarea reclamantei aceste societăți, precum și SC
TRANSSENS S. au emis facturile fiscale aflate în copie la filele nr. 19-67 din vol. I, reclamanta anexând acestor facturi și dovada plății contravalorii acestora, pretențiile formulate cu respectarea termenului de prescripție fiind în cuantum de 154.215,15 lei.
Reclamanta a înțeles să pretindă numai repararea prejudiciului care a constat în contravaloarea lucrărilor de strungărie și lăcătușărie pentru realizarea cărora a trebuit să apeleze la serviciile altor persoane juridice. De altfel, facturile fiscale emise de prestatori au vizat și alte lucrări decât cele de lăcătușărie, iar devizele de lucrări aferente(f.115-142 din vol. II)
rezultă că în mod efectiv au fost prestate și lucrări de sudură, strunjire, tinichigerie și reparații diverse.
Pentru a se stabili întinderea prejudiciului produs, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice având ca obiectiv verificarea devizelor de lucrări și stabilirea lucrărilor de strungărie realizate conform acestor devize, precum și costul total al acestor lucrări. De asemenea, expertul trebuia să stabilească dacă la strungul care s-a aflat în proprietatea reclamantei și care a fost sechestrat se puteau efectua, cu precizie, piesele menționate în devizele de lucrări, precum și dacă celelalte activități menționate în devizele de lucrări au necesitat lucrări de strungărie.
În cauză a fost efectuat un raport de expertiză de către domnul expert Potra I. (f.206-213 din vol. IV), însă instanța a înlăturat această probă și nu a ținut cont de concluziile raportului întocmit deoarece din cuprinsul acestuia rezultă că expertiza nu a avut la bază propriile constatări ale expertului asupra operațiunilor care puteau fi executate cu strungul expertizat, ci acesta s-a bazat pe susținerile reprezentantului reclamantei care a susținut că toate operațiunile de strungărie menționate în devizele de lucrări se pot face la acest strung. În cauză, s-a dispus efectuarea unei contraexpertize, iar din lucrarea efectuată de domnul expert Ursu V. Dorel(f.282-335 din vol. IV) rezultă că acesta a analizat fiecare lucrare menționată în devizele de lucrări, a stabilit lucrările pe fiecare model de aparat/instalație supusă reparațiilor și s-a stabilit procentual volumul lucrărilor de strungărie. De asemenea, domnul expert s-a deplasat la locul unde se afla strungul și a stabilit lucrările de strunjire ce pot fi executate cu acest utilaj. Astfel, s-a stabilit că procentul lucrărilor de strunjire din totalul lucrărilor efectuate conform devizelor de lucrări verificate, este de 31,5%, iar valoarea estimativă a acestora este de
33.130 lei cu TVA inclus. Domnul expert a arătat să s-a realizat o estimare a acestei valori deoarece nu au fost identificate desene cu dimensiuni ale reperelor prelucrate prin strunjire și nu a cunoscut tarifele orare, adaosul comercial și costurile suplimentare practicate de societățile care au efectuat lucrările. Deși s-a realizat o estimare a acestor costuri, părțile nu au formulat obiecțiuni la acest raport de expertiză.
De asemenea, prin raportul de expertiză s-a stabilit că toate lucrările de strungărie prevăzute în devizele de lucrări pot fi executate la strung, însă din cauza uzurii morale, a înlocuirii unor piese, prelucrarea filetelor se face cu abateri dimensionale la nivel de maximum semifinisare, iar pentru piesele lungi pot să apară și abateri de formă. Însă, instanța apreciază că în cauză, sub aspectul atragerii răspunderii civile delictuale, nu prezintă relevanță faptul că lucrările pe care reclamanta le-ar fi putut efectua cu strungul ar fi înregistrat unele abateri dimensionale. Cât timp lucrările comandate ar fi putut fi realizate și cu strungul reclamantei, în mod cert aceasta a fost prejudiciată prin lipsirea de folosință a utilajului.
Astfel, în cauză s-a dovedit că prejudiciul efectiv suferit de către reclamantă este în limita sumei de 33.130 lei care reprezintă contravaloarea lucrărilor de strungărie plătite de reclamantă pentru a executa lucrările pe care nu le-a putut presta cu propriul utilaj, respectiv strung. Deși, reclamanta a pretins și valoarea lucrărilor de lăcătușerie, în cauză nu s-a dovedit care a fost valoarea acestora raportat la valoarea totală a lucrărilor plătite și care includeau și alte categorii de lucrări decât cele de strungărie și lăcătușerie. De asemenea, nici pentru confecțiile metalice și pentru transportul executat se societățile prestatoare în
favoarea reclamantei, nu s-a dovedit valoarea. Facturile fiscale și devizele de lucrări cuprind valori totale ale lucrărilor executate, fără a fi defalcate pe tipuri de operațiuni executate. Era necesară stabilirea valorii acestor servicii deoarece în devizele de lucrări sunt menționate mai multe tipuri de lucrări executate, fără a se susține și proba faptul că toate aceste lucrări ar fi putut fi executate de către reclamantă cu bunurile care au fost confiscate.
La stabilirea prejudiciului efectiv suferit de către reclamantă, expertul a avut în vedere lucrările cuprinse în toate facturile de care reclamanta a înțeles să se folosească, însă având în vedere că fapta ilicită a fost săvârșită de către pârâtă doar în intervalul de timp_ -_, trebuie avute în vedere numai lucrările de strungărie pe care reclamanta nu le-ar putut realiza în această perioadă, fără a fi incluse și lucrările de strungărie incluse în facturile fiscale nr. 000473/_ și nr. 0000109/_, respectiv de 1.400 lei fără TVA. Astfel, valoarea prejudiciului efectiv suferit de către reclamantă este de 31.394,53 lei.
Pentru a se stabilit câștigul pe care reclamanta nu l-a putut realiza din cauza faptei ilicite a pârâtei, respectiv întinderea folosului de tras nerealizat, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile, iar din concluziile raportului de expertiză întocmit de doamna expert Apostol
C. rezultă că folosul de tras nerealizat calculat asupra sumei de 182.826,15 lei este de 11.371,79 lei(f.178-195 din vol. IV). Acest calcul a fost efectuat pe baza profitului mediu lunar pentru perioada septembrie 2008-aprilie 2011, calculat pe baza conturilor de venituri efectiv realizate de reclamantă li cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri. Media profitului lunar a fost stabilită la 18.264,37 lei, media veniturilor lunare a fost stabilită la 293.745,66 lei, rezultând un profit de 6,22 % care a fost aplicat valorii pretențiilor.

Reclamanta a solicitat, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin obiecțiunile la expertiza contabilă ca stabilirea folosului de tras(f. 214-217 din vol. IV) să se realizeze în funcție de rentabilitatea aferentă activității comerciale realizate în mod efectiv de societate conform adaosului comercial realizat din media lunară a facturilor emise de reclamantă aplicată asupra sumei de 182.826,15 lei. Aplicând formula de calcul pretinsă de reclamantă, valoarea folosului de tras a fost stabilită la suma de 146.864,25 lei. Însă, expertul contabil a arătat în cuprinsul raportului de expertiză că, din cauza faptului că evidența contabilă a reclamantei nu este ținută pe centre de cost, cu o evidență detaliată pe fiecare punct de lucru a veniturilor și cheltuielilor, nu s-au putut identifica cheltuielile specifice directe realizării veniturilor pentru identificarea adaosului comercial practicat de societate. Astfel, calcularea folosului de tras s-a făcut pe baza profitului mediu lunar calculat în funcție de veniturile efective realizate și cheltuielile efectuate pentru realizarea acestor venituri.

Răspunzând obiecțiunilor formulate de reclamanta SC V. I. G.

S., expertul contabil a arătat că modul de calcul prezentat de reclamantă nu este corect deoarece are în vedere prețul de achiziție și adaosul comercial la mărfuri, în timp ce valoarea asupra căreia se solicită calcularea valorii de tras nerealizată reprezintă servicii efectuate de terți și este înregistrată în contul 628, fără nici o legătură cu adaosul comercial la mărfuri(contul 378) și nici cu valoarea de achiziție a mărfurilor(contul 607). Expertul și-a argumentat punctul de vedere și prin dispozițiile legale care reglementează contabilitatea internă de gestiune, respectiv Legea nr.

82/1991 și Ordinul M. ui Finanțelor P. e nr. 1826/_, astfel încât instanța apreciază că expertiza contabilă administrată în cauză lămurește pe deplin aspectele care vizează folosul de tras pretins de reclamantă. De asemenea, se are în vedere și faptul că, deși reclamanta a înțeles să prezinte instanței un mod de calcul al folosului de tras diferit de cel stabilit de persoanele de specialitate, nu a indicat și un temei juridic care să permită calcularea adaosului comercial prin raportare la prețul de vânzare și prețul de achiziție al mărfurilor, deși în prezentul litigiu prejudiciul efectiv suferit de către reclamantă este reprezentat de valoarea serviciilor pe care aceasta le-ar fi putut executa.

Aplicând formula de calcul a folosului de tras stabilită de expert asupra sumei reprezentând prejudiciul efectiv suferit de către reclamantă, pentru perioada în care aceasta a fost lipsită de folosința strungului cu care executa lucrări de strungărie, rezultă că beneficiul nerealizat este de 1.952,72 lei(31.394,53 lei x 6,22%).

Pentru suma pretinsă cu titlu de folos de tras se datorează și dobânda legală calculată conform art. 3 din OG nr. 9/2000 pentru perioada cuprinsă între data notificării pârâtei la conciliere prealabilă și data intrării în vigoare a OG nr. 13/2011, respectiv_, ulterior acestei date dobânda penalizatoare calculându-se conform art. 3 alin. 2 din acest act normativ. Aplicând dobânda de referință stabilită de expertul contabil asupra sumei datorate cu titlu de folos de tras, separat pentru sumele înscrise la pct. 3-27 din tabelul de calcul al expertizei tehnice(f.288-299 din vol. IV) și pentru suma înscrisă la pct. 28 din același tabel, cu respectarea modalității de calcul propusă în expertiză, rezultă că valoarea dobânzii este de 182,87 lei calculată până la data_, iar în continuare se va calcula dobânda legală penalizatoare asupra sumei datorate cu titlu de folos de tras în conformitate cu prevederile OG nr. 13/2011. Instanța reține că dobânda pretinsă de către reclamant pentru folosul de tras nu reprezintă dobândă la dobândă interzisă conform art. 1089 c.civ. Folosul de tras nu este datorat pentru a compensa neîndeplinirea de către pârâtă a unei obligații de a plăti la scadență o sumă de bani, ci reprezintă o parte a prejudiciului suferit de către reclamantă prin fapta culpabilă a pârâtei, prejudiciu care cuprinde atât pierderea efectiv suferită, cât și câștigul pe care reclamanta nu l-a putut realiza, la aceste componente ale prejudiciului datorându-se și dobândă.

Instanța a reținut că între prejudiciul dovedit de către reclamantă și fapta culpabilă a pârâtei RADP C. de a nu restitui bunurile sechestrate după momentul la care s-a stabilit în mod definitiv că procesul verbal de sechestru care constituia temeiul de reținere a bunurilor este nelegal, există legătură de cauzalitate. Astfel, printre bunurile nerestituite s-a aflat și strungul cu care reclamanta, conform probelor administrate în cauza, executa pentru activitatea proprie lucrări de strungărie, iar din cauza lipsei acestui utilaj a fost nevoită să suporte costul lucrărilor de strungărie executate de către alte persoane. Ca element subiectiv al răspunderii civile delictuale, instanța a reținut că pârâta RADP C. este vinovată de prejudiciul cauzat reclamantei. Astfel, aceasta a avut cunoștință despre faptul că procesul verbal de sechestru în temeiul căruia i-au fost predate bunurile reclamantei în custodie a fost anulat, însă a continuat să dețină acele bunuri, deși a prevăzut rezultatul prejudiciabil al faptei sale. Pârâta a invocat în apărarea sa faptul că reclamanta nu a solicitat predarea bunurilor sechestrate, însă acest fapt nu constituie o împrejurare care să

înlăture vinovăția pârâtei. Chiar și în ipoteza în care nu ar existat o solicitare expresă din partea reclamantei pentru restituirea bunurilor,

acest fapt nu creează un titlu care să justifice pârâtei deținerea bunurilor. Inițiativa restituirii bunurilor trebuia să vină din partea pârâtei imediat după momentul la care aceasta a intrat în ilicitul civil, după cum s-a reținut anterior nefiind necesară obținerea unui titlu executoriu care să legitimeze restituirea bunurilor.

Constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, pârâta RADP C. trebuie să repare prejudiciul cauzat reclamantei, motiv pentru care s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, în limita prejudiciului dovedit de către reclamantă și s-a dispus obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 31.394,43 lei reprezentând beneficiu nerealizat, suma de 1.952,72 lei reprezentând folos de tras și suma de 182,87 lei reprezentând dobândă legală calculată asupra folosului de tras până la data_, iar în continuare se va calcula dobânda legală penalizatoare asupra sumei datorate cu titlu de folos de tras în conformitate cu prevederile OG nr. 13/2011. Restul pretențiilor formulate de către reclamantă se vor respinge ca neîntemeiate deoarece nu s-a dovedit faptul că toate serviciile plătite pentru realizarea unei părți din obiectul de activitate al reclamantei ar fi putut fi executate de către reclamantă cu bunurile care au fost sechestrate și care nu i-au fost restituite la momentul anulării procesului verbal de sechestru.

Instanța a reținut că reclamanta a efectuat în prezenta cauză cheltuieli de judecată în cuantum de 8.337,2 lei compuse din taxă judiciară de timbru și timbru judiciar calculate pentru pretențiile admise(1.952,2 lei), contravaloarea expertizei contabile(5.780 lei) și onorariu avocat(600 lei). Pârâta RADP C. a suportat contravaloarea contraexpertizei tehnice efectuate de dl. expert Ursu V. Dorel în cuantum de 3.100 lei. Pârâta a suportat și contravaloarea expertizei tehnice efectuate de dl. expert Potra I., însă având în vedere că instanța a înlăturat din cauză această probă, această sumă nu va fi inclusă în cheltuielile de judecată pretinse. În conformitate cu dispozițiile art. 274 coroborat cu art. 276 c.pr.civ. s-a dispus compensarea parțială a cheltuielilor de judecată în limita sumei de 7.500 lei și s-a dispus obligarea pârâtei RADP C. să plătească în favoarea reclamantei suma de 837,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au formulat apel reclamanta S.C. VESV I. G. S., pârâții S. R. M. și BEJ S. R. M. și

pârâta R. A. a DP C. -N. .

Apelanta reclamantă S.C. V. I. G. S. a solicitat modificarea în parte a hotărârii apelate în sensul admiterii în întregime a acțiunii precizate cu cheltuieli de judecată atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel.

Pârâții au fost exonerați de la repararea celei mai semnificative părți din prejudiciul suferit întrucât prima instanță a pornit de o premisă greșită și a concluzionat în mod eronat cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru despăgubirile în cuantum de 28.560 lei.

Momentul cunoașterii cumulative atât a pagubei cât și a celui care răspunde de ea a fost acela a pronunțării sentinței civile nr.11412/2008 a Judecătoriei C. -N. astfel că nu se poate reține că dreptul la acțiune al apelantei s-ar fi născut la data la care a fost încheiat actul de executare cauzator de prejudicii.

În mod de asemenea greșit prima instanță a apreciat că răspunderea pentru prejudiciul cauzat între data aplicării sechestrului_ și data

la care a fost anulat prin sentință procesul verbal de sechestru_ răspunderea aparține numai executorului judecătoresc nu și intimatei pârâte RADP.

Procesul verbal întocmit cu rea credință și în care nu au fost consemnate toate bunurile existente la punctul de lucru la data de_ a fost încheiat de către reprezentanții RADP. și în consecință la momentul la care instanța a dispus scoaterea de sub sechestru a bunurilor acestea au vizat doar bunurile consemnate în procesul verbal celelalte fiind însușite nelegal de către intimata pârâtă RADP.

Analiza comparativă a înscrisurilor care cuprind bunurile confirmă însușirea utilajelor și sculelor astfel că apelanta apreciază că apare ca fiind cert prejudiciul produs în perioada cuprinsă între data aplicării sechestrului și data anulării procesului verbal și împrejurarea că răspunderea aparține deopotrivă intimatei pârâte RADP cât și intimatului pârât executorul J. S. R. M. .

Apelanta arată cu privire la fapta de nerestituire a bunurilor după anularea procesului verbal că instanța a stabilit în mod greșit că fapta poate fi reținută numai în sarcina RADP nu și în sarcina executorului judecătoresc deși aceasta era imputabilă deopotrivă celor doi întrucât prin comunicarea sentinței executorul judecătoresc a luat la cunoștință despre bunurile care nu au fost indicate în cadrul procesului verbal și în consecință putea și trebuia să prevadă în raport de disp. art.45 din Legea nr.188/2000 care sunt consecințele faptelor sale culpabile .

Executorul judecătoresc a recunoscut că răspunderea civilă îi revine pentru prejudiciile cauzate reclamantei prin încălcarea obligațiilor profesionale însă nu a făcut nimic pentru a înlătura sau limita efectele păgubitoare ale faptelor sale astfel că și fapta omisivă de a nu face nimic trebuie să atragă răspunderea.

Apelanta învederează că a formulat numeroase solicitări pentru restituirea bunurilor atât către RADP cât și către BEJ S. M. R. .

Cu privire la analizarea prejudiciului produs reclamantei și stabilirea sa în concret apelanta apreciază de asemenea că prima instanță s-a aflat în eroare apreciind pentru facturile fiscale 000473/_ și 0000109/_ că a intervenit prescripția și a determinat în mod greșit că pretențiile formulate cu respectarea termenului de prescripție sunt în sumă de 154.215,15 lei .

Instanța a reținut în mod greșit că a fost pretinsă repararea prejudiciului care a constat în contravaloarea lucrărilor de strungărie și lăcătușărie întrucât din chiar petitele acțiunii rezultă că a solicitat contravaloarea lucrărilor de strungărie, confecții metalice și transport pe care le-a solicitat altor prestatori de servicii din cauza sechestrării nelegale de către pârâți a bunurilor sale și a refuzului de restituire astfel că în concluzie arată că a solicitat 182.826,15 lei în baza facturilor fiscale prezentate.

Raportul de expertiză efectuat în cauză de asemenea a fost interpretat greșit de către prima instanță întrucât aceasta a reținut că nu s-a făcut dovada lucrărilor de lăcătușărie .

Prima instanță a apreciat greșit probele administrate în cauză, susține apelanta întrucât nici unul dintre pârâți nu a contestat că lucrările efectuate de prestatorii de servicii puteau fi efectuate cu bunurile ce au existat în atelierul mecanic al reclamantei iar în ipoteza în care instanța a apreciat că verificarea prin expertiza tehnică a lucrărilor de

strungărie nu este lămuritoare putea să dispună din oficiu suplimentarea obiectivelor expertizei.

Declarațiile martorilor audiați în cauză a relevat complexitatea lucrărilor ce se realizau în atelierul mecanic și a faptului că în absența dotărilor reclamanta nu și-a mai putut desfășura lucrările în regie proprie fiind nevoită să apeleze la alți prestatori de servicii.

Apelanta mai susține că eronat s-a reținut că prejudiciul trebuie raportat la facturile fiscale prezentate întrucât prejudiciul efectiv suferit nu se reduce la contravaloarea lucrărilor de strungărie .

Expertiza contabilă a fost valorificată de către instanță în ciuda obiecțiunilor formulate deși apelanta a subliniat că nu îi incumba nicio obligație legală de a ține contabilitatea distinctă pe centre de cost și deși a solicitat administrarea unei noi expertize cererea a fost respinsă în mod neîntemeiat.

Cu privire la modul de acordare a cheltuielilor de judecată și de compensare a cheltuielilor apreciază că și aceasta s-a făcut în mod eronat întrucât sumele acordate reclamantei sunt nesemnificative raportat la valoarea prejudiciului suferit și la împrejurarea că nici până la data promovării apelului intimații pârâți nu au restituit bunuri semnificative ce se regăsesc în dispozitivul deciziei civile nr.27/_ al Curții de Apel C. .

Apelanta a mai invocat existența prejudiciului în ceea ce o privește și prin raportare la art.44 și 53 din Constituția României precum și la art.1 din Protocolul adițional al CEDO .

Pârâții S. R. M. și BEJ S. R. Marious prin apelul declarat au solicitat completarea sentinței civile atacate și acordarea cheltuielilor de judecată solicitate în fața primei instanțe.

Subsecvent pronunțării încheierii civile din_ prin care a fost admisă cererea formulată de pârâți și s-a dispus completarea dispozitivului sentinței civile nr.1773/2013 cu obligația de plată de către reclamantă în favoarea pârâților a cheltuielilor de judecată în sumă de 4960 lei s-a solicitat instanței de apel să ia act de renunțarea la calea de atac a apelului.

Pârâta R. A. a Domeniul P. C. -N. a formulat de asemenea apel

arătând că prin sentința civilă recurată s-a reținut în mod greșit că ar fi săvârșit cu vinovăție o faptă ilicită care ar fi constat în deținerea fără titlu a bunurilor proprietatea reclamantei în intervalul _

-_ .

Prin sentința invocată în justificarea demersului de executare silită s-a dispus evacuarea din spațiu a S,C. Columna S. astfel că era firesc ca bunurile din imobil să aparțină acestei entități.

În mod eronat se reține vinovăția sa, susține pârâta apelantă întrucât după anularea procesului verbal de sechestru a notificat pe S.C.

V. I. G. S. că are obligația să predea spațiul și a și formulat o acțiune în evacuare cea făcut obiectul dosarului nr._ iar la momentul pronunțării sentinței nr.1323/C/2009 avea convingerea că reclamanta urmează a fi evacuată din spațiul pe care îl ocupa abuziv.

Doar la data de_ Tribunalul Cluj a modificat sentința și a admis cererea reconvențională formulată de către S.C. V. I. G. S. și a devenit obligatorie predarea bunurilor.

Starea de fapt arată că pârâta nu a avut intenția de a reține fără drept bunurile aparținând altei societăți astfel că în sarcina lor nu sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii delictuale astfel că în mod eronat a fost admisă acțiunea în ceea ce o privește.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de apel invocate în raport de care se verifică determinarea stării de fapt de către prima instanță și aplicarea dispozițiilor legale potrivit prevederilor art.296 C.pr.civ. C. ea reține următoarele:

Reclamanta SC V. I. G. S. prin cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu pe pârâții R. A. A DP C., B. E.

J. S. R. M. și S. R. M., in calitate de reprezentant al B. ui

E. J. S. R. M. s-a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 182.826,15 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de strungărie, confecții metalice si transport, la plata folosului de tras nerealizat calculat asupra sumei de 182.826,15 lei, precum și la sumei reprezentând dobânzi legale asupra sumelor pretinse cu titlu de despăgubiri și folos de tras.

În motivarea cererii s-a arătat că la data de_ B. E. J.

S. R. M. reprezentat prin executor judecătoresc S. R. M. împreună cu cu mai mulți reprezentanți ai RADP. au sechestrat nelegal si abuziv bunurile reclamantei aflate la adresa C. Floresti, Pasaj Pietonal 2 unde a funcționat un punct de lucru al societății, respectiv strung cu dotările aferente, polizor, mașini de găurit, tuburile de oxigen de la aparatul de sudura oxiacetilenica, numeroase scule, dispozitive si materiale etc. Bunurile reclamantei au rămas in posesia RADP pana la data de_, când au fost restituită cea mai mare parte din acestea.

Cu privire la procesul verbal de sechestru pe care 1-a emis executorul judecătoresc, reclamanta a arătat că acesta este nelegal si abuziv, fiind întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 411 pct. 3 și art. 516 pct. 5 C.pr.civ. Astfel, executorul judecătoresc a declarat sechestrate bunurile găsite fără a le identifica și fără a le evalua. Abia după întocmirea procesului verbal de sechestru în conformitate cu art. 416 c.pr.civ., acesta urma a fi semnat de executorul judecătoresc si de toate persoanele care au fost de fata la sechestrare, așa cum prevăd dispozițiile art. 417 c.pr.civ. Contrar dispozițiilor legale, după semnarea procesului verbal de sechestru, executorul judecătoresc a plecat de la locul de executare lăsând ca bunurile sa fie identificate (inventariate) in mod discreționar de către creditoarea RADP C. care a intocmit procesul verbal de inventariere .

De asemenea, s-a arătat că lăsarea bunurilor în custodia reprezentanților RADP a fost făcuta în mod nelegal deoarece, pe de o parte, procesul verbal nu arata care anume dintre reprezentanții RDAP au calitatea de custode si nu conține domiciliul acestora, așa cum prevăd dispozițiile art. 416 pct. 3 c.pr.civ. iar pe de alta parte, lăsarea in custodie s-a făcut cu privire la o masa de bunuri mobile neidentifîcate si neevaluate de executor prin același proces verbal. Faptul ca executorul judecătoresc a lăsat ca bunurile sa fie identificate de către reprezentanții RADP, a avut drept consecință că o parte din bunuri nu sunt cuprinse în procesul verbal de inventariere.

Prima instanță a reținut că dreptul la acțiune al reclamantei pentru repararea prejudiciului pricinuit prin încălcarea atribuțiilor profesionale de către pârâtul S. R. M. s-a născut la data la care a fost încheiat actul de executare cauzator de prejudicii, respectiv la data de_, iar raportat la această dată, termenul general de prescripție s-a împlinit la data de_ .

Despăgubirile solicitate pentru lucrările pe care reclamanta a trebuit să le facă apelând la serviciile altor comercianți și care sunt justifice cu facturile fiscale nr. 000473/_ în valoare de 16.898 lei și nr. 0000109/_ în valoare de 11.662 lei au fost pretinse cu încălcarea termenul de prescripție de 3 ani, motiv pentru care s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru despăgubirile în cuantum de 28.560 lei aferente celor două

facturi, precum și pentru folosul de tras și dobânda legală aferentă acestei sume.

Reclamanta apelantă susține că momentul cunoașterii cumulative atât a pagubei cât și a celui care răspunde de ea a fost acela a pronunțării sentinței civile nr.11412/2008 a Judecătoriei C. -N. astfel că nu se poate reține că dreptul la acțiune al apelantei s-ar fi născut la data la care a fost încheiat actul de executare cauzator de prejudicii.

Contrar susținerilor reclamantei momentul cunoașterii cumulative atât a pagubei cât și a celui care răspunde de ea nu a fost acela a pronunțării sentinței civile nr.11412/2008 a Judecătoriei C. -N., întrucât în ceea ce privește fapta executorului cu privire la bunurile ce nu aparțineau entității supuse executării, respectiv SC COLUMNA S., și aparțineau reclamantei SC V. I. G. S., nu era necesară pronunțarea unei sentințe, fapta și făptuitorul fiind cunoscute de către reclamantă la acel moment .

Împrejurarea că în demersul său reclamanta își fundamentează pretențiile și pe evenimente care au survenit ulterior nu poate transgresa efectele dorite aspra momentului de la care a început să curgă prescripția .

Nici argumentele vizând întreruperea termenului nu pot fi validate întrucât pentru a opera o astfel de instituție e necesar ca demersul realizat în acest scop, acțiunea introductivă de instanță să fie aptă a determina obținerea aceluiași rezultat iar în raport de împrejurarea că nu a fost promovat un astfel de demers în contradictoriu cu BEJ S. M.

R. ȘI S. M. R., nu a operat întreruperea termenului .

Apelanta mai afirmat că procesul verbal a fost întocmit cu rea credință și nu au fost consemnate toate bunurile existente la punctul de lucru la data de_ de către reprezentanții RADP. și în consecință la momentul la care instanța a dispus scoaterea de sub sechestru a bunurilor acestea au vizat doar bunurile consemnate în procesul verbal celelalte fiind însușite nelegal de către intimata pârâtă RADP.

Bunurile proprietatea reclamantei, care erau depozitate în spațiul proprietatea pârâtei cu încălcarea cauzelor convenției de închiriere au fost reținute fără a exista un temei iar așa cum a reținut și prima instanță .

Corect s-a subliniat că faptul că reclamanta a obținut un titlu executoriu opozabil pârâtei numai la data de_, data la care s-a pronunțat, în mod definitiv și executoriu, decizia civilă nr. 27/2010 prin care s-a dispus obligarea pârâtei să predea reclamantei bunurile în litigiu, nu înseamnă că l-a această dată s-a născut obligația pârâtei de a preda bunurile și încălcarea acestei obligații intră în sfera ilicitului civil numai de la acest moment.

Hotărârea judecătorească nu a avut efect constitutiv de drepturi, ci unul declarativ, raportat la dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunurilor și obligația de predare a pârâtei pe baza unei situații juridice care exista anterior respectiv de la momentul la care a fost anulat actul de executare care justifica deținerea bunurilor de către pârâtă.

Apelanta pârâtă susține că aceste statuări evidențiază o contradicție întrucât se stabilesc momente diferite de la care se calculează termenul de prescripție pentru acțiunea în răspundere .

Reclamanta a formulat aceleași pretenții față de toți pârâții însă în raport de răspunderea ce se invocă a opera pentru fiecare dintre pârâți și fapta ce se impută, precum și relația existentă între părți răspunderea fiecăruia dintre pârâți avea temei juridic diferit și se afla în relație cu o altă faptă astfel că nu există contradicția invocată de apelanta reclamantă .

Analiza comparativă a înscrisurilor care cuprind bunurile, susține reclamanta confirmă însușirea utilajelor și sculelor astfel că apare ca fiind cert prejudiciul produs însă acest fapt confirmă doar existența unei din condițiile de antrenare a răspunderii .

Probatoriul administrat și chiar acțiunea introductivă de instanță relevă că răspunderea nu aparține deopotrivă intimatei pârâte RADP cât și intimatului pârât executorul J. S. R. M., întrucât așa cum s-a subliniat faptele imputate sunt diferite, aplicarea sechestrului pe de o parte și reținerea bunurilor fără un titlu valabil pe de altă parte .

Contrar celor susținute de apelantă nu poate fi reținută fapta de nerestituire a bunurilor în sarcina BEJ S. M. R. ȘI S. M. R.

, întrucât acestea nu se aflau în posesia acestor pârâți iar dresarea procesului verbal de sechestru, chiar și nelegală așa cum s-a constatat prin sentințele invocate, nu justifică nașterea unei obligații de restituire întrucât bunurile nu au fost deținute .

Pentru a înlătura sau limita efectele păgubitoare ale faptelor trebuia să acționeze reclamanta iar pentru ca și fapta omisivă să atragă răspunderea e necesar să existe o obligație pozitivă și a care nu a fost îndeplinită iar în raporturile dintre executorul judecătoresc și terțul din raporturile execuționale nu poate fi identificată o astfel de obligație . .

Contrar afirmațiilor apelantei demersurile pentru predarea bunurilor au fost inițiate de reclamantă odată cu convocarea la conciliere prealabilă pentru data de_, și nu în mod repetat și pe toată durata litigiilor, iar simplul fapt că predarea efectivă a bunurilor a avut loc la data de_ confirmă doar care este momentul pănă la care subzistă răspunderea pârâtei RADP C.

Procesele verbale încheiate la data de_ și_ confirmă că predarea bunurilor a fost amânată, de comun acord, de către părți pentru motive diferite .

Prima instanță a stabilit în mod corect, urmare a administrării unui amplu probatoriu corect starea de fapt și evenimentele ce pot primi relevanță juridică pentru a determina respectarea termenelor și condițiilor necesare pentru antrenarea răspunderii .

Apelanta susține că s- a reținut în mod greșit că a fost pretinsă repararea prejudiciului care a constat în contravaloarea lucrărilor de strungărie și lăcătușărie întrucât din chiar petitele acțiunii rezultă că s-a solicitat contravaloarea lucrărilor de strungărie, confecții metalice și transport pe care le-a solicitat altor prestatori de servicii din cauza sechestrării nelegale de către pârâți a bunurilor sale și a refuzului de

restituire astfel că în concluzie arată că a solicitat 182.826,15 lei în baza facturilor fiscale prezentate.

Prejudiciul cauzat de reclamanta prin fapta pârâtei RADP C. de a nu restitui bunurile a constat în contravaloarea serviciilor ce i-au fost prestate dar numai în măsura în care s-a dovedit că ar fi putut efectua acele operațiuni cu bunurile proprii .

Apelanta mai susține că prima instanță a apreciat greșit probele administrate în cauză, întrucât nici unul dintre pârâți nu a contestat că lucrările efectuate de prestatorii de servicii puteau fi efectuate cu bunurile ce au existat în atelierul mecanic al reclamantei iar în ipoteza în care instanța a apreciat că verificarea prin expertiza tehnică a lucrărilor de strungărie nu este lămuritoare putea să dispună din oficiu suplimentarea obiectivelor expertizei.

În aplicarea prevederilor art 201 C pr civ s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice având ca obiectiv verificarea devizelor de lucrări și stabilirea lucrărilor de strungărie realizate precum și costul total al acestor lucrări.

Proba a dovedit că prejudiciul efectiv suferit de către reclamantă este în limita sumei de 33.130 lei care reprezintă contravaloarea lucrărilor de strungărie plătite de reclamantă pentru a executa lucrările pe care nu le-a putut presta cu propriul utilaj, respectiv strung.

Corect a stabilit prima instanță că era necesară stabilirea valorii acestor servicii deoarece în devizele de lucrări sunt menționate mai multe tipuri de lucrări executate, fără a se susține și proba faptul că toate aceste lucrări ar fi putut fi executate de către reclamantă cu bunurile care au fost confiscate.

Prejudiciul efectiv suferit de către reclamantă a fost stabilit în raport de facturile prezentate din intervalul_ -_, întrucât corect s-a stabilit că pentru pretențiile din facturile fiscale nr. 000473/_ și nr. 0000109/_ a intervenit prescripția .

Câștigul nerealizat a fost determinat în baza altei expertize contabile, iar din concluziile raportului de expertiză întocmit de doamna expert Apostol D. C. care a stabilit că este de 11.371,79 lei în raport de datele contabile prezentate contrar celor susținute de apelata reclamantă .

Expertul contabil a arătat în cuprinsul raportului de expertiză că, din cauza faptului că evidența contabilă a reclamantei nu este ținută pe centre de cost, cu o evidență detaliată pe fiecare punct de lucru a veniturilor și cheltuielilor, nu s-au putut identifica cheltuielile specifice directe realizării veniturilor pentru identificarea adaosului comercial practicat de societate astfel că nici una din criticile apelantei raportat la aceste aspecte nu pot fi primite ..

Susținerile apelantei referitoare la interpretarea eronată a probelor nu are nici un fundament întrucât contrar celor afirmate de acesta prima instanță a analizat punctual toate apărările și a evidențiat motivul pentru care argumentele nu pot fi validate .

Principiile din art 274 și urm C pr civ au fost corect aplicate de prima instanță contra celor afirmate de apelanta, au fost calculate în raport de cheltuielile cauzate de declanșarea litigiului în limitele în care

fiecare parte a primit satisfacție .

Pârâta R. A. a Domeniul P. C. -N. prin apelul declarat a arătat că prin sentința civilă recurată s-a reținut în mod greșit că ar fi

săvârșit cu vinovăție o faptă ilicită care ar fi constat în deținerea fără titlu a bunurilor proprietatea reclamantei în intervalul_ -_ .

Analiza probatoriului administrat de către prima instanță a confirmat că acesta a reținut în mod corect că există fapta și a fost săvârșită cu vinovăție cele statuate cu privire faptele imputate sunt corecte

Bunurile proprietatea reclamantei deși erau depozitate în spațiul proprietatea pârâtei cu încălcarea cauzelor convenției de închiriere au fost reținute fără a exista un temei astfel că nu poate fi negată existența faptei culpabile .

Prima instanță în mod corect a reținut că faptul că reclamanta a obținut un titlu executoriu opozabil pârâtei numai la data de_, data la care s-a pronunțat, în mod definitiv și executoriu, decizia civilă nr. 27/2010 prin care s-a dispus obligarea pârâtei să predea reclamantei bunurile în litigiu, nu înseamnă că l-a această dată s-a născut obligația pârâtei de a preda bunurile și încălcarea acestei obligații intră în sfera ilicitului civil numai de la acest moment.

Obligația pârâtei RADP de predare a bunurilor proprietatea reclamantei exista de la momentul aplicării sechestrului contrar celor afirmate de acesta întrucât a cunoscut proprietarul .

Opțiunile pe care le avea pârâta pentru a își executa obligația nu au fost corect valorificate de către acesta însă alegerile acesteia nu pot fi invocate pentru exonerarea de răspundere a apelantei pârâte .

Apelurile declarate apar pentru considerentele evidențiate ca nefiind fondate, prima instanță determinând în mod corect starea de fapt, fiind stabilite în mod concret fiecare din condițiile răspunderii, fiind analizate punctual și corect interpretate în conformitate cu dispozițiile legale incidente

C. ea în raport de argumentele prezentate va respinge apelurile declarate de reclamanta S.C. VESV I. G. S., și pârâta R. A. a D.

P. C. -N. potrivit prevederilor art 296 C pr civ .

Pârâții S. R. M. și BEJ S. R. M. au formulat de asemenea apel însă ulterior au formulat declarație de renunțare la judecata apelului declarat .

Potrivit prevederilor art 246 C pr civ, C. ea va lua act de renunțarea la judecata apelului declarat de pârâții S. R. M. și BEJ S. R. M. .

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Ia act de renuntarea la apelul declarat de Pârâții S. R. M. și BEJ S. R. M. cu sediul în C. N., str Dorobanților NR 11 AP 1, jud C. .

Respinge apelurile declarate de reclamanta S.C. VESV I. G. S., CU S. ÎN C. N., str F. nr 20, jud C. și pârâta R. A. a

P. C. -N., cu sediul în C. N., str C. Someșului n nr2, jud C. impotriva sentintei civile nr. 1773 din_, pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. pe care o menține în întregime.
Decizia este definitivă și executorie
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR
1. M. C. A. M. ION

GREFIER:

M. N.

← Decizia civilă nr. 1351/2013. Acțiune în pretenții comerciale		Decizia civilă nr. 492/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Decizia civilă nr. 211/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 211/2013. Acțiune în pretenții comerciale