Decizia civilă nr. 145/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 145/2013
Ședința publică de la 10 Octombrie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE L. U.
Judecător R. -R. D. Grefier M. T.
S-au luat în examinare apelurile formulate de reclamanții S. M. L.
, SA și SA I. și de către pârâta SC A. - U. SA, SC S. DE
A. R. A. SA, împotriva sentinței civile nr. 4384/2012, pronunțată de Tribunalul Specializat C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intervenientul V. A. B., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanții apelanți avocat Hedeșiu D. N. și reprezentanta pârâtei apelantă A.
SA, consilier juridic selena Nechita. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că apelul pârâtei apelantă nu este timbrat și, de asemenea, aceasta nu a depus al dosar dovada consemnării sumei de 35.000 lei, cu titlu de cauțiune, la dispoziția instanței.
Reprezentanta pârâtei apelantă depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente apelului, în sumă de 3830,2 lei taxă judiciară de timbru și 140 lei, timbru judiciar mobil. De asemene,a aceasta mai depune completare la motivele de apel și întâmpinare, arătând faptul că le-a comunicat cu partea adversă, precizând faptul că nu înțelege să mai susțină cererea de suspendare având în vedere faptul că hotărârea nici nu a fost pusă în executare. În continuare, aceasta depune o serie de copii după hotărâri judecătorești pronunțate în cauze similare, cu titlu de practică judiciară.
Reprezentantul reclamanților apelanți arată că se opune la cererea privind înscrisurile depuse la dosar, precizând că hotărârile pronunțate și depuse la dosar cu titlu de practică judiciară nu sunt relevante în această materie.
C. ea învederează părților prezente faptul că nu poate încuviința practica judiciară depusă la dosar cu titlu de probă, însă poate primi aceste înscrisuri la dosar, urmând ca oportunitatea acestora să o aprecieze la momentul pronunțării. Învederează părților faptul că, o dispoziție de drept secundar nu poate fi opusă instanței.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, C. ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea apelurilor.
Reprezentantul reclamanților apelanți depune la dosar concluzii scrise, solicitând admiterea apelului propriu așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de
judecată.
Reprezentanta pârâtei apelantă solicită admiterea apelului propriu așa cum a fost formulat și reținând cauza spre rejudecare, modificarea hotărârii atacate, în sensul diminuării cuantumului daunelor morale, precizând că înțelege să se prevaleze de practica judiciară depusă la dosar, în sensul că nu se întrevede o legătură de cauzalitate între tragedia suferită și afecțiunile medicale de care se
prevalează reclamanții. Arată că daunele morale trebuie să reprezinte o compensație echitabilă a reclamanților, solicitând diminuarea lor până la suma de 20.000 euro, pentru fiecare reclamant în parte. Mai mult, arată că cererea inițială a reclamanților a vizat acordarea unor daune morale într-un cuantum mult mai mic (30.000 euro pentru părinți și 20.000 euro pentru sora defunctei), cuantificare făcută de către reclamanți, la un moment mult mai apropiat în timp de momentul tragediei.
Solicită totodată înlăturarea obligației pârâtei apelantă de plat a penalităților, câtă vreme aceasta a făcut o ofertă de despăgubire, care a fost refuzată de către reclamanți. Se mai arată că daunele morale nu sunt purtătoare de dobânzi. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamanților apelanți solicită respingerea apelului pârâtei, precizând că suma solicitată cu titlu de daune morale s-a mărit pe parcurs, motivat de faptul că și starea relamanților s-a degradat exponențial.
C. ea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4384 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., a fost admisă în parte cererea formulată și precizată de reclamanții S. M. L., SA și SA I. în contradictoriu cu pârâta S.C. S. DE A. R. A. S.A..
A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 14.997,12 lei, cu titlu de daune materiale, și la plata penalităților de întârziere de 0,1% din această sumă, pe zi de întârziere, începând cu a 16-a zi de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, și până la achitarea debitului.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantul S. M. L. a echivalentului în lei la cursul BNR din data plății a sumei de 45.000 euro, cu titlu de daune morale, și la plata penalităților de întârziere de 0,1% din această sumă, pe zi de întârziere, începând cu a 16-a zi de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, și până la achitarea debitului.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanta SA a echivalentului în lei la cursul BNR din data plății a sumei de 45.000 euro, cu titlu de daune morale, și la plata penalităților de întârziere de 0,1% din această sumă, pe zi de întârziere, începând cu a 16-a zi de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, și până la achitarea debitului.
A fost obligată pârâta la plata către reclamanta SA I. a echivalentului în lei la cursul BNR din data plății a sumei de 30.000 euro, cu titlu de daune morale, și la plata penalităților de întârziere de 0,1% din această sumă, pe zi de întârziere, începând cu a 16-a zi de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, și până la achitarea debitului.
A fost obligată pârâta la plata sumei de câte 4000 lei către fiecare din reclamanții S. M. L. și SA, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele
:
Prin sentinta penală nr. 665/2011 pronuntată de Judecătoria Cluj-Napoca la_ în dosarul nr._, rămasă definitivă prin nerecurare (filele 6-9, vol. II), a fost condamnat intervenientul fortat V. A. B. pentru săvârsirea infractiunii de ucidere din culpă, faptă prevăzută și pedepsită de art. 178 alin. 1 și 2 Cod pen., victimă fiind S. Irina M., la o pedeapsă de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată conditionat în baza art. 81 Cod pen. pe durata unui termen de încercare de 4 ani(filele 71-73, vol. I).
După cum rezultă din considerentele acestei sentinte penale, în data de _
, în jurul orelor 05:40, în timp ce conducea autoturismul marca Skoda Octavia cu
numărul de înmatriculare_, pe varianta Zorilor-Mănăstur din C. -N., datorită neadaptării vitezei la conditiile de trafic, intervenientul fortat V. A.
B. a pierdut controlul asupra autoturismului, a derapat și a intrat într-un stâlp, iar apoi într-un sant, în urma acestui accident survenind decesul victimei
S. Irina M. . Prin aceeasi hotărâre penală s-a stabilit că intervenientul fortat
A. B. este în culpă în mod exclusiv pentru producerea accidentului rutirer din_, prin săvârsirea faptei ilicite constând în nerespectarea prevederilor art. 35 alin. 1, art. 48 și art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod pen.
La dosar au fost depuse, în copii certificate, și certificatul de deces al victimei S. Irina M. (fila 35, vol. I) și certificatul de mostenitor nr. 7/_ emis de notar public Cecilia Doina Damian (fila 14, vol. I), din care rezultă că reclamanții S. M. L., SA și SA I., au calitate de rude ale victimei S. Irina M., primii doi fiind părintii acesteia, iar reclamanta de rândul 3 fiind sora victimei.
Potrivit dispozițiilor art. 998 Cod civ., orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, iar potrivit dispozițiilor art. 999 Cod civ., omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela cauzat prin neglijența sau imprudența sa. Prin prisma acestor texte legale, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiții, respectiv săvârșirea unei fapte ilicite, culpa pentru fapta comisă, existența unui prejudiciu și existența unui raport de cauzalitate între fapta comisă și prejudiciul suferit.
Tribunalul a reținut raportat la considerentele și dispozitiile sentintei penale nr. 665/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca la_ în dosarul nr._, că în sarcina intervenientului fortat V. A. B. sunt întrunite conditiile răspunderii civile delictuale pentru fapta acestuia constând în producerea accidentului rutier mentionat, din C. -N., de la data de_, în urma căruia a rezultat decesul victimei S. Irina M., prin sentinta penală fiind stabilită în sarcina acestuia săvârșirea faptei delictuale constând în nerespectarea prevederilor art. 35 alin. 1, art. 48 și art. 49 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, fapta acestuia întrunind elementele constitutive ale infractiunii de ucidere din culpă prevăzută de art. 178 alin. 1 și 2 Cod pen, vinovătia acestuia în săvârsirea faptei sub forma culpei, urmarea faptei constând în decesul victimei și raportul cauzal dintre fapta acestuia și decesul victimei. Prin urmare, în baza dispozitiilor art. 998 și art. 999 Cod civ., se impune antrenarea răspunderii civile delictuale a intervenientului și obligarea acestuia la repararea prejudiciului cauzat prin fapta delictuală a acestuia.
La data săvârșirii faptei,_, autoturismul marca Skoda Octavia cu numărul de înmatriculare_ implicat în accidentul rutier, condus de intervenientul fortat V. A. B. era asigurat potrivit politei de asigurare pentru răspundere civilă auto RCA nr. 002221251 emisă la_, de pârâta
S.C. S. DE A. R. A. S.A., polită valabilă de la_ și până la_, deci inclusiv la data accidentului (fila 36, vol. I).
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 și art. 43 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările și reasigurarile în România, ";în asigurarea de răspundere civilă, asiguratorul se obliga sa plătească o despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii fata de tertele persoane pagubite și pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil";, iar ";despăgubirea se stabilește și se efectuează în baza asigurării valabile la data producerii accidentului, conform dispozițiilor art. 49, fără a mai fi necesar acordul asiguratului din cauza căruia s- a produs paguba, ori prin hotărâre judecătorească";.
Dispozițiile art. 42 din același act normativ stabilesc că ";drepturile persoanelor pagubite se vor exercita împotriva celor răspunzători de producerea pagubei";, iar ";asiguratorul poate fi chemat în judecata de persoanele pagubite în limitele obligațiilor ce-i revin acestuia din contractul de asigurare";.
În conformitate cu prevederile art. 49 lit. a din Legea nr. 136/1995, ";asiguratorul acorda despăgubiri, în baza contractului de asigurare, pentru prejudiciile de care asigurații răspund fata de terțe persoane pagubite prin accidente de vehicule";, precum ";și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil, în conformitate cu: a) legislația în vigoare din statul pe teritoriul căruia s-a produs accidentul de vehicul și cu cel mai mare nivel de despăgubire dintre cel prevăzut în legislația respectiva și cel prevăzut în contractul de asigurare";.
Fată de aceste prevederi legale și având în vedere și dispozitiile art. 54 din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora ";despăgubirea se stabilește și se efectuează conform art. 43 și 49, iar în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre
judecătorească, drepturile persoanelor păgubite prin accidente produse de vehicule aflate în proprietatea persoanelor asigurate în România se exercită împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, stabilită în prezentul capitol, cu citarea obligatorie a persoanei/persoanelor răspunzătoare de producerea accidentului în calitate de intervenienți forțați";, retine că persoana vinovată de săvârșirea faptei din_, V. A. B. a fost citată în cauză în calitate de intervenient fortat, în schimb pentru prejudiciile produse prin fapta acestuia va răspunde pârâta S.C. S. DE A. R.
A. S.A., aceasta având calitatea de asigurător pentru răspundere civilă în ce priveste autoturismul condus de către intervenient la săvârșirea faptei.
Având calitatea de rude apropiate ale victimei S. Irina M., reclamanții
S. M. L., SA și SA I. au suferit, ca urmare a săvârșirii faptei delictuale din_ a intervenientului fortat V. A. B., atât daune materiale, în ce îi privește pe primii doi, cât și prejudicii morale, toti cei trei reclamanți.
Astfel, reclamanții S. M. L. și SA au invocat daune materiale în cuantum de 23.870 lei, ca fiind compuse din preț sicriu și imbalsamare 1.578,80 lei, preț rochie mireasa conform tradiției 850 lei, preț masa servita după înmormântare, închirierea spațiului pentru servirea mesei 2.026,33 lei, monument funerar 10.900 lei, masa parastas 7.700,03 lei, în total 23.055,16 lei, acestia invocând cu titlu de daune materiale și suma de 27.000 euro, reprezentând cheltuieli efectuate cu creșterea și întreținerea fiicei lor timp de 18 ani.
Din totalul sumelor solicitate cu titlu de daune materiale de către reclamanții de rândul 1 și 2, suma de 14.997,12 lei, nu a fost contestată de către pârâtă, potrivit principiului disponibilitătii, prin pozitia exprimată de către aceasta prin întâmpinarea depusă la dosar (filele 54-56, vol. I). Prin urmare, având în vedere înscrisurile depuse de către reclamanți în probațiune, tribunalul va retine ca fiind dovedite daunele materiale în cuantum de 14.997,12 lei, suferite de către acestia în urma faptei delictuale a intervenientului fortat, după cum rezultă din factura nr. 20082030/_ emisa de Turism Vâlcele pentru 83 lei, factura nr. 2472/_ emisa de Floripan Prodcom pentru 343 lei, bonul fiscal nr. 124/_ emis de Kaufland pentru 65,99 lei, factura nr. 207/_ emisa de Rotcons pentru 1.578,80 lei, chitanța nr. 853/_ emisă de Arhiepiscopia Ortodoxă Română pentru 3.000 lei, factura nr. 0000037/_ emisa de Granito Maro pentru 5.200 lei, chitanțele nr. 9-10/_ emise de Fabian PF pentru 2.700 lei, factura nr. 1119/_ emisa de Cantina de Ajutor Social pentru 100 lei, factura nr. 1121/_ emisa de Cantina de Ajutor Social
pentru 1.676,33 lei și chitanta 5424/_ emisa de Cantina de Ajutor Social pentru 250 lei (filele 15-25, vol. I). În ce priveste bonul fiscal nr. 124/_ emis de Kaufland, vor fi primite obiectiunile pârâtei echivalând cu o recunoastere partială, în sensul temeiniciei pretentiilor reclamantilor doar pentru suma de 65,99 lei din totalul de 71,66 lei, având în vedere faptul că aceasta a fost depusă doar partial la dosar (fila 58, vol. I), pârâta învederând că fiindu-i comunicat ca anexă la cererea de despăgubire continea la pozițiile 2, 3 și 4 hrana pentru pisici, aceasta neputand fi acoperita prin asigurarea RCA.
Data parastasului organizat de către reclamanții de rândul 1 și 2 în memoria victimei, fiind_, nu vor fi avute în vedere în probațiune, cu excepția facturilor privind amenajarea mormântului victimei, facturile și bonurile fiscale emise ulterior acestei date, neputându-se retine existenta unui raport cauzal între cheltuielile probate prin acestea din urmă și fapta delictuală a intervenientului. Prin urmare, retine că nu sunt întemeiate pretentiile reclamanților de rândul 1 și 2 pentru acoperirea cheltuielilor rezultând din factura nr. 2474/_ emisa de Floripan Prodcom pentru 94,20 lei; factura nr. 3300003/_ emisa de_ SRL pentru 64,63 lei; factura nr. 3300004/_ emisa de_ SRL pentru 43,54 lei; bon fiscal nr. 007790/_ emis de SC D_ pentru 850 lei, privind achizitionarea rochiei de mireasă, întrucât această factură este ulterioară datei înmormântării victimei; facturile fiscale nr. 0566385/_ ; 0587082/_ și 0542329/_ emise de Forever Living pentru 305,97 lei fiecare, bon fiscal din_ emis de Remedium Farm pentru 18,61 lei, bon fiscal din_ emis de Remedium Farm pentru 117,09 lei, bon fiscal din_ emis de ACC SRL pentru 31,50 lei, bon fiscal din_ emis de ACC SRL pentru 36,16 lei, acestea din urmă pentru produse parafarmaceutice și medicamente cu privire la achizitionarea cărora nu se poate retine existenta raportului de cauzalitate fată de fapta intervenientului fortat.
În ce privește daunele materiale în cuantum de 27.000 euro, solicitate de către reclamanții de rândul 1 și 2, reprezentând cheltuieli efectuate cu creșterea și întreținerea fiicei lor timp de 18 ani, tribunalul a reținut că cuantumul acestora nu a fost și nu ar putea fi probat în mod rezonabil, putând fi doar estimat și retinut pe bază de prezumtii, și apreciază că nu este întrunită conditia raportului de cauzalitate între efectuarea acestor cheltuieli de către reclamantii de rândul 1 și 2, în calitate de părinti ai victimei, și săvârsirea faptei delictuale a intervenientului. Într-adevăr, efortul inclusiv financiar, investit de către reclamanti în cresterea fiicei lor S. Irina M. a fost făcut în considerarea asigurării unui trai sănătos pentru aceasta și presupunea reprezentarea mentală a reclamantilor asupra viitorului relatiei lor cu aceasta. Efortul financiar al reclamantilor nu poate fi considerat însă un prejudiciu material al accidentului rutier al cărei victimă a fost fiica acestora S. Irina M., acesta, sub aspectul de investitie în viitorul fiicei lor și în viitorul relatiei lor cu aceasta, putând fi avut în vedere doar la cuantificarea daunelor morale. În acest sens, tribunalul apreciază că cresterea unui copil, cu tot efortul material, financiar, dar și psihologic, sufletesc, pe care îl presupune calitatea de părinti, este prin el însusi răsplătit prin relatia părintilor cu copilul lor, pe parcursul derulării acesteia, cresterea copilului fiind gratificantă prin ea însăsi, nici o persoană neputând fi răsplătită sau despăgubită de un tert pentru efortul depus pentru cresterea propriului copil. O astfel de răsplată a părintilor pentru efortul financiar și psihologic depus în cresterea copilului lor poate veni doar din recunostinta, grija și ajutorul dat de acel copil, răsplată de care reclamantii au beneficiat din partea victimei în timpul vietii acesteia, după cum a rezultat din probele administrate în cauză, iar lipsirea reclamanților de posibilitatea de a beneficia în viitor de această răsplată din partea victimei, precum și de bucuria de a o vedea realizându-se ca
adult pe toate planurile, ca urmare a decesului acesteia, se încadrează în noțiunea de daune morale, urmând a fi acoperită ca atare.
Pentru motivele mai sus arătate, a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 14.997,12 lei, cu titlu de daune materiale, și la plata penalităților de întârziere de 0,1% din această sumă, pe zi de întârziere, începând cu a 16-a zi de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, și până la achitarea debitului.
În continuare, s-a retinut că prin acțiunea initial formulată, reclamanții au solicitat acordarea cu titlu de daune morale a sumelor de câte 30.000 euro pentru reclamanții de rândul 1 și 2, și respectiv de 20.000 euro pentru reclamanta de rândul 3. În justificarea daunelor morale astfel solicitate, reclamanții de rândul 1 și 2 au invocat suferința provocata de decesul fiicei lor S. Irina M., faptul că cei doi părinți sunt la o vârsta la care nu iau în calcul nașterea altui copil, faptul că pierderea unui copil agravează bolile existente și în timp duce la o degradare fizica și psihica a părinților, și faptul că având în vedere buna educație de care a beneficiat fiica lor decedată, era de așteptat ca ea sa fie un sprijin moral și material pentru părinți.
În ce o privește pe reclamanta SA I., s-a arătat că este evident ca decesul surorii va fi o rana deschisa pentru ea toata viata, stresul provocat de moartea surorii sale a determinat declanșarea unor afecțiuni fizice de care nu suferea anterior acestui eveniment, și faptul că, având în vedere ca a rămas singurul sprijin pentru părinții sai, aceasta va trebui sa-si regândească opțiunile privind activitatea profesionala și sociala.
Cererea de chemare în judecată având initial acest continut, a fost formulată de către reclamanți la_ (filele 3-6, vol. I). Cauza fiind între timp suspendată, iar cursul procesului prelungindu-se, după repunerea cauzei pe rol, în urma promovării în acest sens a unui recurs, reclamanții si-au precizat pretentiile în ce priveste cuantumul daunelor morale solicitate, depunând în acest sens precizare de actiune la dosar la_ (filele 74-75, vol. I), prin care au solicitat acordarea cu titlu de daune morale a sumelor de câte 75.000 euro pentru reclamantii de rândul 1 și 2, și respectiv de 50.000 euro pentru reclamanta de rândul 3. În motivarea cresterii cuantumului pretentiilor lor, reclamantii au invocat faptul că reclamanta SA I. suferă în continuare de episoade periodice de depresie, iar reclamantii de rândul 1 și 2 nu au putut depăsi trauma psiho-emotională suferită, relatia lor deteriorându-se, ceea ce a dus în final la divortul acestora după 23 de ani de căsnicie.
În ce priveste acest din urmă fapt, tribunalul a reținut că a fost dovedit prin certificatul de divort nr. 5168/_ emis de Primăria Municipiului C. -N. (fila 76, vol. I).
În stabilirea temeiniciei pretentiilor reclamantilor, tribunalul va analiza probele administrate în cauză. În ce priveste înscrisurile medicale privind starea de sănătate și afectiunile de care suferă reclamantii de rândul 1 și 2, tribunalul a reținut că acestea evidentiază o deteriorare a stării de sănătate a acestora de-a lungul timpului. Nefiind administrată însă în cauză, în respectarea principiului disponibilitătii, reclamantii fiind asistati de avocat, proba cu expertiza tehnică de specialitate, medico-legală, în ce priveste problemele de sănătate a reclamantilor de rândul 1 și 2 și posibililele cauze ale acestor probleme, tribunalul nu a putut reține că problemele de sănătate ale reclamantilor de rândul 1 și 2 se datorează în exclusivitate faptei delictuale a intervenientului fortat.
Prin urmare, s-a reținut că prejudiciul moral produs reclamanților de rândul 1 și 2 prin fapta intervenientului constă în primul rând în suferinta psihică provocată acestora de decesul fiicei lor S. Irina M., suferintă care a implicat deteriorarea relatiei dintre cei doi reclamanti, conducând la desfacerea
căsătoriei acestora prin divort. Suferinta fiind un fapt natură subiectivă, internă, probarea acesteia se poate face cu orice mijloc de probă. În spetă, retine că prin proba testimonială administrată a fost dovedită împrejurarea că deteriorarea relatiei dintrei cei doi reclamanti s-a datorat decesului fiicei lor S. Irina M. și conditiilor în care a avut loc acesta, fiind prin urmare în raport cauzal cu fapta delictuală a intervenientului fortat.
Astfel, martora Harco Corina a declarat faptul că este prietenă cu reclamantii și îi cunoaste din anul 2006, vizitându-i, iar înainte de accidentul în cauză nu a asistat la certuri între reclamantii de rândul 1 și 2, acestia fiind veseli și optimisti, după care a auzit în mod repetat discutii între acestia constând în învinuiri reciproce privind decesul fiicei lor S. Irina M., privind faptul că aceasta a fost lăsată să plece noaptea de acasă la data accidentului, martora declarând și faptul că după accident cei doi reclamanti s-au schimbat total, fiind mai izolati și plângând foarte mult amândoi (fila 88, vol. I).
Martorul Oboroceanu Maricel, fiind audiat, a declarat că a fost coleg de birou vreme de 18 ani cu reclamantul, în cadrul M.A.I., la Politie, fiind prieten de familie cu reclamanții începând din 1993, înainte de accidentul din_ reclamantii de rândul 1 și 2 comportându-se foarte frumos, fiind apreciati ca o familie de invidiat, care aveau o relatie foarte bună, care participau la zile onomastice și revelioane cu fratii lor, la care a fost și martorul, iar înainte de accident reclamantul nu i s-a plâns de certuri sau neîntelegeri cu sotia sa. Acesta a mai declarat că după accident, vizitându-i o dată sau de două ori pe lună pe reclamantii de rândul 1 și 2, a constatat o energie negativă între acestia, relatându-i-se de către reclamanti existenta reprosurilor dintre acestia referitor la faptul că ar fi trebuit să le pretindă fetelor să se întoarcă mai repede acasă, iar reclamantul i-a relatat că relatiile dintre el și sotia sa s-au răcit, reclamantii schimbându-se și în relatia cu familiile lor, nemaiparticipând la serbările onomastice cu fratii lor, iar în noaptea de revelion din ultimii doi ani acestia mergând la mormântul fiicei lor. Totodată, despre reclamant, martorul a declarat că îl aprecia ca fiind o fire echilibrată și calculată, o persoană mai rece, iar în urma accidentului acesta s-a închis foarte mult și plângea la birou (fila 89, vol. I). În ce priveste proba cu interogatoriul reclamanților, interogatoriul fiind prin natura sa o probă prin care partea adversă urmăreste obtinerea unor recunoașteri în favoarea pozitiei sale procesuale, retine că răspunsurile reclamanților nu au probat o altă stare de fapt decât cea mai sus retinută, pe
baza probei testimoniale.
Retine totodată, că declarațiile ambilor martori audiați în cauză au pus în evidentă și calitățile ale victimei, martora Harco Corina declarând că victima terminase liceul la momentul accidentului, dorind să dea la facultate, fiind o elevă bună care învăta bine și nu fusese trimisă la meditații, iar martorul Oboroceanu Maricel declarând că victima i-a spus mamei sale, fiind îndemnată de aceasta să meargă în oras cu prietenii când o ajuta să pregătească dulceață, că are mai multi prieteni și doar o singură mamă. Fată de aceste aspecte, retine că au valoare probatorie, ca aspecte conexe justificând prezumtia privind suferinta produsă reclamanților de rândul 1 și 2 de pierderea fiicei lor S. Irina
M. .
În ce o privește pe reclamanta SA I., retine că suferințele produse acesteia prin decesul surorii sale au fost probate atât prin proba testimonială, cât și prin proba cu expertiza medico-legală administrate în cauză. Astfel, martora Harco Corina a declarat că reclamanta de rândul 3 este supărată și i-a spus că nu poate merge la facultate pentru că îi vine în minte sora sa, că aceasta având 22 de ani, era înainte de accident o persoană veselă, iar acum nu mai este și se vede schimbată, fiind și ea elevă bună înainte de accident. Martorul Oboroceanu
Maricel a declarat că în aprecierea sa reclamanta de rândul 3 nu are apetit de viată, văzându-se suferința acesteia, că aceasta a început facultatea și nu a continuat-o, declarația acestuia coroborându-se cu răspunsurile reclamantei de rândul 3 la interogatoriu (filele 216-218, vol. I).
Din raportul de expertiză medico-legală din_ întocmit în cauză de Institutul de Medicină Legală C. -N., rezultă că reclamanta de rândul 3 prezintă diagnosticul de tulburare de stres post-traumă psihică, tireopatie autoimună din 2010 cu debut posibil post-traumă psihică cu tratament substitutiv, hipotiroidism secundar, hiperprolactinemie posibil post-stres în tratament, cu tulburări de ciclu menstrual în tratament, sindron hipoanabolic și psoriazis gutat, între aceste afectiuni și trauma psihică determinată de evenimentul din_ fiind posibilă legătura de cauzalitate (filele 224-228, vol. I). Prin suplimentul la raportul de expertiză medico-legală întocmit în urma încuviintării obiectiunilor la raportul de expertiză, s-a mai arătat că tulburarea de stres post-traumă psihică și depresia sunt entităti nosologice diferite (fila 5, vol.
II). Fată de această din urmă precizare, apreciază că tulburarea de stres post- traumă se încadrează în notiunea de suferintă, iar faptul că reclamanta de rândul 3, desi foarte tânără, prezintă probleme de sănătate cu debut posibil post-stres, la o perioadă mai îndelungată de la accidentul din_, raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză datând din_, probează faptul că această reclamantă a fost în mod deosebit afectată de decesul surorii sale, iar suferinta psihică produsă acesteia nu a încetat în timp, ci se manifestă în continuare,
inclusiv prin afectarea stării de sănătate a acesteia.
La stabilirea despăgubirilor, tribunalul a reținut, fată de apărările și sustinerile părtilor în acest sens, că nu există o jurisprudență unitară în materie, iar legea nu prevede criterii concrete pentru stabilirea despăgubirilor ce se pot acorda pentru daune morale. Tribunalul a avut în vedere urmările concrete ale faptei ilicite, în spetă ale rezultatului material al faptei intervenientului, constând în decesul fiicei reclamantilor de rândul 1 și 2, soră a reclamantei de rândul 3.
În ce priveste jurisprudenta invocată de reclamanti, tribunalul a reținut că acesteia i se opune jurisprudenta invocată de către pârâtă, privind acordarea unor despăgubiri într-un cuantum mai redus cu titlu de daune morale. Prin însăsi natura sa, sistemul de drept românesc este guvernat de principiul legalitătii, ceea ce exclude jurisprudenta ca izvor de drept. Motivul pentru care jurisprudenta contine o paletă largă de solutii în cea ce priveste cuantificarea daunelor morale este acelasi, în aprecierea tribunalului, cu cel pentru care legiuitorul s-a ferit să instituie criterii legislative pentru cuantificarea daunelor morale, constând în faptul că la stabilirea despăgubirilor trebuind să fie avute în vedere urmările faptei ilicite, sub aspectul suferintei produse și a cuantificării acesteia, urmările faptelor ilicite diferă de la caz la caz. Tocmai de aceea, instanta este chemată să facă o apreciere concretă raportat la cauza dedusă judecătii.
La stabilirea nivelului despăgubirilor, s-a avut în vedere cererea reclamanților, prin care acestia au realizat, în baza principiului disponibilitătii, o estimare proprie a prejudiciului moral suferit și a gravitătii urmărilor faptei intervenientului în ceea ce îi priveste, și respectiv a sumelor de bani ce ar putea constitui o compensatie pentru dauna produsă acestora. Retinând că deteriorarea raporturilor dintre reclamantii de rândul 1 și 2 pe fondul survenirii decesului fiicei lor S. Irina M., se subsumează notiunii de suferintă produsă ca urmare a faptei ilicite a intervenientului, tribunalul a reținut existenta unei agravări a urmărilor faptei în ce îi priveste pe acesti doi reclamanti. Împrejurarea că la trei ani după data decesului surorii sale, reclamanta de rândul 3 încă suferea de stres post-traumatic și de afectiuni de sănătate conexe acestuia, justifică de asemenea mărirea cuantumului pretentiilor acesteia după data
introducerii actiunii. Fată de prelungirea efectelor faptei ilicite a intervenientului, prin aceea că suferinta produsă reclamantilor de rândul 1 și 2 a dus la disolutia căsniciei acestora, și prin aceea că reclamanta de rându 3 a rămas suferindă de stres post-traumatic și după 3 ani de la data accidentului, tribunalul apreciază că se justifică acordarea despăgubirilor pentru daunele morale într-un cuantum mai mare decât cele initial solicitate de către reclamanti, despăgubiri pe care le stabileste în cuantum de 45.000 euro pentru fiecare dintre reclamantii de rândul 1 și 2, și în cuantum de 30.000 euro pentru reclamanta de rândul 3. În acest sens, tribunalul apreciază că în circumstantele concrete ale spetei, aceste sume sunt justificate, raportat la toate aspectele mai sus retinute în analizarea probelor administrate în cauză. Astfel, în ce îi priveste pe reclamantii de rândul 1 și 2, despăgubirile privesc suferinta produsă de pierderea fiicei mai mici când aceasta avea vârsta de 18 ani și în pierderea unitătii familiei, urmare a decesului fiicei lor în circumstantele date ale accidentului, iar în ce o priveste pe reclamanta de rândul 3 despăgubirile privesc suferinta produsă acesteia de pierderea surorii mai mici, suferintă prelungită în timp atât sub aspect psihic, cat și al stării de sănătate.
Pentru toate aceste considerente, s-a admis în parte cererea formulată și precizată de reclamanții S. M. L., SA și SA I., în contradictoriu cu pârâta S.C. S. DE A. R. A. S.A. și cu intervenientul fortat V. A. B., și a fost obligată pârâta, pe lângă daunele materiale mai sus stabilite, la plata către reclamantul S. M. L. a echivalentului în lei la cursul BNR din data plății a sumei de 45.000 euro, cu titlu de daune morale, la plata către reclamanta SA a echivalentului în lei la cursul BNR din data plății a sumei de 45.000 euro, cu titlu de daune morale, și la plata către reclamanta SA I. a echivalentului în lei la cursul BNR din data plății a sumei de 30.000 euro, cu titlu de daune morale, precum și la plata penalităților de întârziere de 0,1% din aceste sume, pe zi de întârziere, începând cu a 16-a zi de la data rămânerii definitive a acestei hotărâri, și până la achitarea debitului.
În ce privește penalitățile de întârziere, s-a reținut incidența prevederilor art. 36 alin. 1 și art. 37 din Ordinul CSA nr. 20/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, în vigoare la data producerii accidentului în cauză, "despăgubirea se efectuează de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data la care asigurătorul a definitivat investigația necesară evaluării sumei pe care este obligat să o plătească sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească";, iar "dacă asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenul prevăzut la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurător, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere";. Față de aceste norme legale, reține că nu poate fi primită cererea reclamanților privind acordarea penalităților de întârziere de la data înregistrării cererii de chemare în judecată, acestea putând fi acordate potrivit art. 37 din Ordinul CSA nr. 20/2008, doar după împlinirea termenului prevăzut la art. 36 din același text de lege, în speță după împlinirea termenului de 15 zile de la data stabilirii despăgubirilor prin hotărâre judecătorească definitivă.
Față de prevederile art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții a fost obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, întrucât reclamanții au avut câștig de cauză, tribunalul a obligat pârâta la plata sumei de câte 4000 lei către fiecare din reclamanții S. M. L. și SA, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial
achitat de către aceștia apărătorului ales, potrivit chitanțelor nr. 36/_ și respectiv nr. 37/_ (filele 59-60).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel S. | DE | A. | R. | A. | |
S.A. și reclamanții S. M. L., SA și S. | A. | I. | . | ||
Prin apelul declarat de S. DE A. | R. | A. | S.A. a | solicitat |
suspendarea executării Sentinței Tribunalului Comercial C., pronunțata în dosarul_ pana la soluționarea apelului promovat în prezenta cauza; admiterea apelului și reținând cauza spre competenta soluționare s se dispună modificarea în parte a Sentinței Tribunalului Comercial C., pronunțata în dosarul_ în sensul diminuării daunelor morale acordate.
În motivare a arătat că prin Sentința criticata, Tribunalul Comercial Cluj a obligat subscrisa la plata următoarelor despăgubiri: -45.000 Euro cu titlu de daune morale către reclamantul M. LS -45.000 Euro cu titlu de daune morale către reclamanta A. S. -30.000 Euro cu titlu de daune morale către reclamanta A. S. - 14.997,12 lei cu titlu de daune materiale către cei trei reclamanți - penalități de întârziere de 0.1%/ zi de întârziere, începând cu a 16-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii pronunțate.
Consideră ca suma justificată de intimați care poate fi achitată în baza contractului de asigurare obligatorie este de 38.500 Euro cu titlu de daune morale, insa instanța de fond ne-a obligat la plata unei sume de cea. 3 ori mai mare. Ori, având în vedere practica avocaților ce reprezintă în mod uzual justițiabilii împotriva societăților de asigurare, exista tendința ca imediat după comunicarea unei sentințe judecătorești sa se înregistreze dosar execuțional, fără a se mai permite așadar societății de asigurare sa efectueze plata de bunăvoie, deși, potrivit art. art. 36 alin. 1 din Ordinul CSA 20/2008-aplicabil în prezenta speța -"(1) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data_ de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătoreasca definitiva cu privire la suma de despăgubire pe care este obliga să o plătească."
Ținând cont ca apreciem ca justificata obligarea noastră la 1/3 din daunele acordate de instanța de fond și ca în mod obișnuit, conform practicii Curții de Apel C., în cazuri similare se acorda și din suma acordata de instanța de fond, respectiv se acorda cel mult 20.000 Euro/membru de familie în caz de deces, precum și de probabilitatea popririi tuturor conturilor subscrisei pentru o suma foarte mare - respectiv 120.000 Euro, suma nedatorata, în actualele condiții de criza economica ce a afectat din plin și piața româneasca a asigurărilor, primele încasate scăzând simțitor fata de anii anteriori, se impune suspendarea executării Hotărârii pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul sus rubricat.
Prin poprirea tuturor conturilor cu suma de 120.000 Euro x 30 conturi, ar rezulta poprirea sumei totale de 3.600.000 EURO, fapt ce este în măsura sa perturbe grav activitatea societății, care în lipsa de lichidități ar intra în incapacitate de plata, fiind astfel prejudiciate drepturile altor persoane vătămate corporal în urma accidentelor de circulație, sau care au suferit daune morale ca urmare a decesului unui membru de familie și care sunt îndrituite la despăgubire în condiții de celeritate.
Nu se poate ignora nici faptul ca prin executarea silita a acesteia, suma de
120.000 EURO ar ajunge în contul unor persoane fizice de la care va fi foarte dificil să cerem întoarcerea executării datorita solvabilității reduse, iar activitatea pârâtei va fi, din nou, afectata.
Pentru motivele mai sus arătate, solicită să se dispună suspendarea executării Hotărârii pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul_ pana la soluționarea prezentei caii de atac.
II. Solicită admiterea apelului și reținând cauza spre competenta soluționare, să se dispună modificarea în parte a Sentinței Tribunalului Comercial C., pronunțata în dosarul_ în sensul diminuării daunelor morale acordate, având în vedere ca instanța de fond a acordat despăgubiri civile și daune morale în cuantum prea mare raportat la probatoriul administrat în cauza și jurisprudența în materie.
În materie de răspundere civila auto obligatorie, legiuitorul a reglementat cu strictețe modul de stabilire a despăgubirilor către terțele persoane păgubite, acoperind o arie mult mai restrânsă decât cea conferita de Codul civil în materie de răspundere civila delictuala. Astfel, din rațiuni economice, ASIGURĂTORUL RCA preia prin contract, în condițiile legale, doar o parte din răspunderea conducătorului auto vinovat, restul rămânând în sarcina sa exclusiva.
În ceea ce privește despăgubirile ce se vor acorda intimaților, societatea noastră răspunde în RAPORT DE ÎNTINDEREA RĂSPUNDERII ASIGURATULUI
NOSTRU, iar repararea daunelor materiale și morale poate fi efectuata numai în condițiile și în limitele stabilite de art. 24 din Normele RCA aprobate prin Ordinul CSA nr. 20/2008. daca acestea sunt probate și justificate și nu au fost despăgubite din fondurile de asigurări sociale.
Potrivit articolului 49 punct 2 litera d) din Ordinul C.S.A 20/2008 "asigurătorul acorda ....daune morale în conformitate cu legislația și jurisprudența din România". Ori, din practica judiciara rezulta faptul ca suinele acordate ca daune morale nu se ridica la nivelul sumei solicitate de părțile civile(200.000 Euro) și acordate de către instanța de fond - în total 120.000 Euro. Subliniem în acest context, recenta Decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului care în cazul uciderii tinerilor Frumusanu și Crainiceanu a stabilit o despăgubire de 30.000 de Euro pentru apropiații celor doua victime cu titlu de daune morale, iar în cauza vorbim despre infracțiunea de omor deosebit de grav.
Potrivit Cap. II Stabilirea despăgubirilor în cazul vătămării corporale sau al decesului Art. 49 pct. 2 din Normele Ordinului CSA nr. 20/2008: "La stabilirea despăgubirilor în cazul [..] decesului unor persoane se au în vedere următoarele:
In caz de deces:
cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerara, precum și cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative;
cheltuielile cu transportul cadavrului, inclusiv cele de îmbălsămare, probate cu documente justificative, de la localitatea unde a avut loc decesul pana la localitatea în care se face înmormântarea;
veniturile nete nerealizate și alte eventuale cheltuieli rezultate în perioada de la data producerii accidentului și pana la data decesului, prevăzute la pct. 1, daca acestea au fost cauzate de producerea accidentului;
daunele morale: în conformitate cu legislația și jurisprudența din România.
Prin urmare, despăgubirile urmează a fi corect dimensionate, în măsura în care sunt dovedite, căci aceasta, în calitate de asigurător de răspundere civila, nu poate acoperi decât strict prejudiciile cauzate ca urmare a evenimentului rutier.
Arată faptul ca aceasta este de acord ca reclamanților-intimați sa le fie acordata suma de 3500 EURO, cu titlu de daune materiale. Cu privire la daunele materiale, consideram ca în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamanților de acordare a sumei de 27.000 EURO reprezentând cheltuieli efectuate cu creșterea și întreținerea fiicei, cererea fiind inadmisibila întrucât pe de o parte, Ordinul CSA nu prevede aceasta posibilitate si, pe de alta parte, NU EXISTA nici o legătura de cauzalitate intre producerea accidentului și presupusul prejudiciu al reclamanților constând în creșterea și educarea fiicei lor, din
moment ce aveau aceasta obligație legala. De altfel, chiar reclamanții recunosc, prin răspunsurile la interogatoriu ca si-au crescut și educat fiica în principal în baza unei relații de afecțiune fireasca părinte-copil, dorind ca aceasta sa se dezvolte.
Lipsa unei legături de cauzalitate intre accidentul în care si-a pierdut viata dra. S. Irina și sumele avansate de părinți pentru creșterea și educarea sa, este cu atat mai evidenta cu cat în lipsa unui accident, oare nu oricum părinții ar fi
investit o anumita suma în creșterea fiicei lor?!
A considera ca nașterea și educarea unui copil devine o garanție pentru părinte ca va beneficia de sprijin material atunci când va fi nevoie, reprezintă o interpretare profund greșita a Codului Familiei care (prevede intre altele ca
"Relațiile de familie se bazează pe prietenie și afecțiune reciproca intre membrii ei"...
Cu privire la daunele morale, suntem de acord cu acordarea sumei de
38.000 EURO în favoarea intimaților, iar pentru ceea ce excede solicitam cenzurarea pretențiilor exorbitante ale acestora, întrucât, deși nu se poate realiza o reparare efectiva a acestui prejudiciu, se impune a se asigura o compensație echitabila pentru prejudiciul cauzat reclamanților în raport de suferințele psihice cauzate ca urmare a decesului numitei S. Irina.
Pârâta solicită să se aibă în vedere ca nu exista nici o legătura de cauzalitate intre moartea fiicei S. Irina și divorțul intimaților S., aspect recunoscut și de intimata SA și coroborat inclusiv cu declarațiile martorilor audiați în cauza care recunosc ca divorțul a fost cauzat de neînțelegerile intre soti.
Cuantumul daunelor morale trebuie stabilit de instanța astfel încât sa reprezinte o compensare a suferinței morale a reclamanților-intimați. Cuantificarea acestei suferințe este în mod obiectiv greu de realizat în termeni pecuniari, insa practica judiciara a stabilit anumite criterii și a concretizat modul de determinare a despăgubirilor.
Raportat la jurisprudența instanțelor naționale în aceasta materie, stabilirea unor daune morale la nivelul celor solicitate de reclamanții-intimați ar reprezenta o sarcina excesiva, suplimentara și disproporționata raportat la prejudiciul moral efectiv suportat de către intimați. în speța, se impune a se face aplicarea principiului proporționalității, astfel încât rezulta ca necesara asigurarea unui echilibru intre sancțiune și comportament.
Consideră totodată, ca la stabilirea cuantumului daunelor morale nu trebuie sa se tinda către atingerea limitei maxime de despăgubire prevăzuta prin ordinul aplicabil, sau acordarea daunelor morale ca procent din pretențiile și așa mari ale intimaților, ci, despăgubirea acordata trebuie sa fie apreciata de către instanța în mod rezonabil și echitabil, pentru a se evita obținerea unui câștig necuvenit.
Regula care cârmuiește repararea prejudiciului în materia asigurărilor este aceea ca se au în vedere numai prejudiciile efective suferite, nu și beneficiul nerealizat.
Ori, având în vedere cuantumul exagerat al pretențiilor intimaților, ne punem întrebarea: daca nu ar fi fost instituita obligația asigurării autoturismelor și nu ar fi existat asigurător, atunci instanța ar fi obligat conducătorul auto răspunzător de producerea accidentului la plata unor despăgubiri la fel de mari?
Faptul ca despăgubirile urmează sa fie preluate de asigurătorul RCA în baza unui contract de asigurare nu poate constitui motiv de amplificare a nivelului acestor despăgubiri numai pentru ca "are cine și de unde sa plătească" - O astfel de abordare, fără justificare în prevederile legale, creează grave
discrepante intre diversele categorii de victime, deși nu se poate considera ca durerea pricinuita prin pierderea unei flinte dragi ar fi mai mica în cazul infracțiunilor săvârșite cu intenție pentru care nu exista asigurător sa preia plata daunelor morale.
Potrivit practicii constante a Curții de Apel C. - a se vedea de ex. Hotărârea pronunțata în ds._, pentru o fapta de omor deosebit de grav, deci pentru săvârșirea unei infracțiuni mult mai grave, instanța de apel a condamnat inculpatul sa achite fiecăreia dintre părțile civile suma de 15.000 Euro... și atunci, ne punem întrebarea, oare cum ar fi putut fi obligat făptuitorul
V. A. B. care a săvârșit o infracțiune mai puțin grava, la plata unei sume mai mari decât cea la care este obligat inculpatul în mod obișnuit pentru o infracțiune cu MULT mai grava?
Apreciază ca instanța investita cu soluționarea unor astfel de cereri de despăgubire trebuie sa tina seama și de faptul ca decesul a fost produs din culpa, iar nu cu intenție! Consideram ca la stabilirea cuantumului despăgubirilor, acest aspect are o mare relevanta și nu poate fi ignorat! Da, este adevărat ca asigurătorul preia răspunderea civila a făptuitorului, insa preia repararea prejudiciului la care făptuitorul ar fi fost obligat, raportat la propriile posibilități de acoperire a prejudiciului și în nici un caz nu ar trebui raportata despăgubirea ce urmează a fi acordata la disponibilitățile bănești pe care o terța persoana- respectiv societatea de asigurare-le are.
În ceste condiții, opinam ca motivarea instanței trebuie sa vizeze intre altele și identificarea unor criterii obiective concrete, de exemplu raportarea pretențiilor la condițiile socio-economice individuale ale reclamanților-intimați și ale făptuitorului V. A. B., precum și la nivelul general( venitul mediu la nivel național), speranța de viata a unei persoane locuind în România și afecțiunile preexistente, situația materiala a victimei.
Pierderea unui membru al familiei este traumatizanta și intimații sunt îndreptățiți la o reparație, dar instanța de judecata trebuie sa tina seama de efectul compensatoriu pe care asemenea sume trebuie sa îl aibă, iar nicidecum ca aceste sume sa se constituie în amenzi excesive pentru autorii daunelor ori venituri nejustificate pentru victimele daunelor.
În concluzie, nu contestam suferința provocata reclamanților ca urmare a decesului fiicei, respectiv sorei, dar nivelul daunelor morale trebuie sa fie în limite rezonabile, în concordanta cu jurisprudența în materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor și cu nivelul general de dezvoltare economica a României, apreciem așadar ca pretențiile reclamanților sunt exagerat de mari, în condițiile actualei crize economice de care nu trebuie sa se facă abstracție.
Prin urmare, solicită instanței de apel sa cenzureze în mod corespunzător pretențiile reclamanților-intimați.
Totodată solicitam respingerea cererii de obligare a subscrisei de a plați penalități de 0,1%/zi de întârziere.
Astfel, potrivit art. 37 din Ordinul CSA nr. 20/2008 daca asigurătorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, se aplica o penalizare de 0,1%/zi de întârziere.
Iar potrivit art. 36 alin. 1 din același Ordin CSA—"(1) Despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurător, sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătoreasca definitiva cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat sa o plătească."
Este limpede ca, în prezenta speța, este aplicabila teza finala a art. 36 alin 1 din Ordinul CSA nr. 20/2008, deoarece daca s-ar retine obligația asigurătorului
de a plați daunele morale solicitate de persoanele vătămate prin producerea unor accidente, la nivelul pretențiilor acestora, ar fi de ajuns 20 de persoane care sa aibă pretenții ce tind sa atingă limita maxima de despăgubire 1,500,000 Euro la nivelul anului 2009 pentru a falimenta orice societate de asigurare, situație absurda. Este evident ca în momentul în care societatea de asigurare nu reușește sa încheie o tranzacție cu persoanele vătămate prin producerea accidentului, deoarece prejudiciul moral este cuantificat în mod diferit, se va aștepta obținerea unei sentințe judecătorești în baza căreia sa fie achitat acel prejudiciu - în termen de 15 zile de la data primirii hotărârii.
Se impune a se observa ca doar la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, creanța pe care o înregistrează reclamanții devine certa, lichida și exigibila, prin urmare, nu se poate retine ca societatea noastră nu si-ar fi îndeplinit obligațiile, cu atât mai mult cu cat, fiind de buna credința, societatea noastră a și încercat sa soluționeze pe cale amiabila litigiul, sens în care am formulat oferta de despăgubire pentru reclamanți în cuantum de 38.500 EURO- A se vedea adresa A. nr. 146/_ .- oferta refuzata de intimați, fiind cuantumul acesteia fiind considerat prea scăzut.
Prin urmare, solicită respingerea în întregime ca nefondat petitul intimaților de a obliga societatea noastră la plata penalităților de întârziere din moment ce nu se poate retine ca nu și-ar fi îndeplinit obligațiile.
În concluzie, solicitam admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii și reducerea daunelor morale acordate de instanța de fond reclamanților-intimați S. M. L., SA, SA
I., daunele morale acordate urmând sa asigure o compensare echitabila a suferințelor intimaților și nu o îmbogățire fără justa cauza a acestora, raportat la circumstanțele de fapt și de drept invocate, precum și la practica judiciara în materie și respingerea capătului de cerere privitor la plata penalităților de 0,1%/zi.
În drept, invocă prevederile Codului Familiei pe jurisprudența CEDO, pe dispozițiile Ordinului CSA nr. 20/2008, a Legii nr. 136/1995, art. 280, 282 și urm. Cod Proc. Civila.
Prin apelul declarat de reclamanții S. M. L., SA, S.
A. I.
au solicitat admiterea recursului.
În motivare arată cu privire la admiterea în parte a petitelor prin care a solicitat obligarea intimatei parate la plata sumelor de; -27.000 Euro și 23.870,46 lei cu titlu de daune materiale
Instanța de fond a admis în parte cererea subsemnaților apreciind ca raportat la probele administrate în prezenta cauza sunt îndreptățiți sa solicitam cu titlu de daune materiale suma de 14.997,12. înțelegem sa nu contestam soluția Instanței de fond cu privire la acest petit rugând Instanța de Apel sa o mențină ca fiind justificata și probata.
Cu privire la admiterea în parte a petitului prin care am solicitat obligarea intimatei parate la plata sumelor de :75.000 Euro reclamantului S. M. L. cu titlu de daune morale,75.000 Euro reclamantei SA cu titlu de daune morale, 50.000 Euro reclamantei SA I. cu titlu de daune morale
Probele administrate în prezenta cauza, respectiv înscrisurile, proba testimoniala, interogatoriile, expertiza medico legala a apelantei reclamante S.
I., au relevat intr-o oarecare măsura, tragedia familiei. Am văzut niște oameni înfrânți de viata care nu reușesc sa-si găsească liniștea interioara, farasperanța de a-si gasi un echilibru și puterea de a merge mai departe. Suferința sufleteasca a reclamanților le-a deteriorat și starea de sănătate fizica, din acest punct de vedere cea mai afectata fiind sora defunctei. Concluziile
raportului de expertiza administrat în prezenta cauza ne prezintă o tanara cu probleme grave de sănătate toate declanșate pe fond de stres posttrauma. înscrisurile medicale releva faptul ca în cei trei ani împliniți de la pierderea surorii mai mici, starea de sănătate a reclamantei SA I. s-a degradat în mod constant, toate tratamentele urmate pana în prezent nereușind sa-i amelioreze problemele medicale, Toate aceste lovituri succesive au adâncit disperarea părinților și lipsa speranței de a-si găsi liniștea a dus în cele din urma la ruptura comunicării intre ei, fapt ușor de observat atât din interogatoriile administrate cat și din depozițiile martorilor.
Raportat la efectele majore acestui accident, care a schimbat în mod radical viata apelanților reclamanți sumele solicitate cu titlu de daune morale sant întemeiate și în consecința rugam Instanța sa admită apelul cu privire la acest petit și sa oblige intimata parata la plata sumelor de: 75.000 Euro apelantului reclamant S. M. L. cu titlu de daune morale, 75.000 Euro apelantei reclamante SA cu titlu de daune morale, 50.000 Euro apelantei reclamante SA I. cu titlu de daune morale.
Cu privire la admiterea în parte a petitului prin care am solicitat obligarea intimatei parate la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi aplicate sumelor care ne vor fi acordate cu titlu de daune materiale și morale, începând cu data înregistrării acțiunii și pana la plata integrala a acestora.
Textele legale care reglementează momentul în care obligația de a acorda despăgubiri persoanelor prejudiciate în urma unui eveniment rutier incumba societății de asigurare emitenta a poliței obligatorii de asigurare de răspundere civila a vinovatului de producerea accidentului sunt: art. 46, art. 36 și art. 37 din Ordinul 20/2008 emis de CSA. Momentul în care obligația societății de asigurare privind acordarea despăgubirilor devine exigibila, este dat de prevederile art. 46 din Ordinul 20/2008 emis de CSA.
Art. 46. - în cazul în care accidentul de vehicul face obiectul unui proces penal, despăgubirile pot fi stabilite, daca:
potrivit legii, acțiunea penala a fost stinsa prin împăcarea pârtilor;
deși hotărârea instanței penale a rămas definitiva și irevocabila, stabilirea despăgubirilor civile ar urma sa se facă ulterior;
deși acțiunea penala nu poate fi stinsa prin împăcarea pârtilor, sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
s-a dat rechizitoriu de trimitere în judecata sau din actele încheiate de autoritățile publice, semnate fără obiecții de proprietarul, utilizatorul ori conducătorul vehiculului asigurat, răspunzător de producerea prejudiciului, rezulta cu certitudine atât răspunderea civila a acestora, prejudiciile cauzate, cat și vinovăția penala a conducătorului auto care urmează sa fie trimis în judecata după finalizarea cercetărilor aflate în curs;
persoana prejudiciata isi ia un angajament scris prin care se obliga sa restituie de îndată, parțial sau total, despăgubirea primita, în funcție de hotărârea instanței penale în ceea ce privește fapta, făptuitorul și vinovăția.
Importanta art. 46 din Ordinul 20/2008: Obligația asigurătorului de a acorda despăgubiri înainte de finalizarea procesului penal cu condiția ca partea păgubita sa își ia un angajament scris ca va înapoia total sau parțial despăgubirea primita în cazul în care prin hotărârea penala se va constata lipsa culpei propriului asigurat este determinata de scopul asigurărilor RCA:
- protecția victimelor accidentelor auto trebuie asigurata integral și cu celeritate Având în vedere ca scopul principal al acestui tip de asigurare este repararea prejudiciilor produse prin atingerea unor drepturi fundamentale ale persoanei fizice, articolul mai sus menționat prevede ca obligația societății de
asigurare de a acorda despăgubiri devine exigibila în momentul în care răspunderea civila a asiguratului este doar prezumata.
Art. 36. (1) Despăgubirea se efectuează de către asigurătorul RCA în maximum 15 zile de la data la care asigurătorul a definitivat investigația necesară evaluării sumei pe care este obligat să o plătească sau de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească.
Articolul 36 al 1 din Ordinul 20/2008 reglementeze termenul în care societatea de asigurare trebuie sa execute obligația sa de despăgubire devenita exigibila. Astfel sunt analizate cele doua cazuri posibile:
Atunci când partea prejudiciata solicita despăgubirea pe cale amiabila prin deschiderea unui dosar de dauna - despăgubirea trebuie achitata în termen de 15 zile de la data depunerii ultimului înscris necesar respectiv cererea de despăgubire.
Atunci când partea prejudecata își revendica dreptul de despăgubire direct printr-o acțiune în Instanța fără ca în prealabil sa fi solicitat despăgubirile pe cale amiabila prin deschiderea unui dosar de dauna, despăgubirea trebuie achitata în termen de 15 zile de la rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești.
Acesta interpretare a prevederilor art. 36 al.l din Ordinul 20/2008 emis de CSA, prevederi regăsite și în Ordinele ulterioare emise de CSA, este constant afirmata prin Deciziile Curții de Apel C. . Citam în acest sens Decizia civila nr. 83/2012 pronunțata în dosarul_, Decizia civila nr. 137/2012 pronunțata în dosarul_, Decizia civila nr. 75/2013 pronunțata în dosarul_ și altele .
In același sens cu privire la momentul exigibilității obligației intimatei parate de ne acorda despăgubirile s-a pronunțat C. ea de Apel C. și prin Decizia civila nr. 3511/2011, prin care s-a dispus repunerea pe rol a prezentei cauze suspendate prin încheierea din_ pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj.
Prin Sentința apelata. Instanța de fond a interpretat greșit prevederile art. 36 al 1 afirmând ca obligația intimatei parate devine exigibila și deci purtătoare de penalități de întârziere începând cu a 16-a zi de la rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești. în situația în care s-ar accepta argumentele Instanței de fond în sensul ca societatea de asigurare poate fi obligata la plata unor penalități de întârziere doar după împlinirea unui termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, toate textele legale privind obligația asigurătorului de a achita despăgubiri pe cale amiabila precum și protecția persoanelor păgubite ar rămâne fără eficienta .
Așa cum a reținut C. ea de Apel C. prin Decizia nr. 3511/2011, în speța de fata obligația intimatei parate de a ne despăgubi era exigibila anterior cererii de înregistrare a cererii de chemare în judecata, întrucât urmărirea penala împotriva intervenientului forțat V. A. B. a început la data de_ iar acțiunea a fost înregistrata la data de_ . în virtutea principiului disponibilității subsemnații am solicit aplicarea penalităților de întârziere doar de la data înregistrării acțiunii.
Pentru a analiza incidența acestor texte legale în speța de fata prezentam un scurt istoric al litigiului.
la data de_ a avut loc evenimentul rutier produs din culpa intervenientului forțat în urma căruia a decedat S. Irina M.
intervenientul forțat isi recunoaște culpa, astfel incat reclamanțiiii apelanți reclamanți am solicitat intimatei parate deschiderea unui dosar de dauna având ca obiect cererile noastre de despăgubire.
La data de_ împotriva intervenientului forțat s-a dispus începerea urmării penale pentru infracțiunea de ucidere din culpa (asa cum reiese din
răspunsul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. N. - înscris aflat la dosarul cauzei)
A depus la dosarul de dauna toate înscrisurile necesare soluționării acestuia iar la data de_ formulat cerere de despăgubire înregistrata de către intimata parata sub nr. 378/_ (înscris aflat la dosarul cauzei)
Deoarece intimata parata nu a dat curs cererii noastre de despăgubire am convocat-o la conciliere directa pentru data de _
La data de_ a înregistrat cererea de chemare în judecata ce face obiectul prezentei cauze
Prin încheierea pronunțata ia data de_, Tribunalul Comercial dispune suspendarea judecării cauzei, raportat la prevederile art. 244 pct. 2 C.p.c
Prin Decizia civila nr. 3511/2011, pronunțata la_, C. ea de Apel C. admite recursul apelanți reclamanți împotriva încheierii pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj și dispune trimiterea cauzei aceleiași Instanțe pentru continuarea judecații.
Raportat la cele expuse, la textele legale incidente, la jurisprudența Curții de Apel C. în aceasta materie, rugam Instanța de Apel sa admită apelul subsemnaților cu privire la petitul prin care solicitam obligarea intimatei parate la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi aplicate sumelor care ne vor fi acordate cu titlu de daune materiale și morale, începând cu data înregistrării acțiunii și pana la plata integrala a acestora.
În drept, a invocat prevederile art.282 și următoarele din Vechiul Cod de Procedură Civilă, prevederile legii 136/1995, prevederile Ordinului 20/2008 emis de CSA, art. 998-999 Vechiul Cod Civil
Cu privire la criticile intimatei parate referitoare ia cuantumul daunelor materiale și morale acordate de către instanță de fond, solicită instanței de apel sa le respingă ca fiind neîntemeiate. A dezvoltat în pragrafele anterioare argumentele pentru care apreciază ca:
cuantumul sumei acordate cu titlu de daune materiale au fost corect stabilite de către Instanța de fond pe baza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei.
cuantumul despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale sant insuficiente raportat la prejudiciul reclamanților.
Cu privire la penalitățile de întârziere. Fără a relua argumentele expuse anterior în sensul acordării penalităților de întârziere, raportat la afirmațiile SC A. Asigurări SA, privind oferta sa de despăgubire trebuie sa menționam următoarele: Oferta de 38.500 euro a fost formulata în perioada suspendării judecații cauzei ca mijloc de presiune pentru a renunța la cererea de chemare în judecata. Daca intimata parata ar fi fost de buna credința, conform art. 20 al 3 din Legea nr. 136/1995 (in vigoare la acea data) trebuia sa-si onoreze necondiționat oferta, urmând ca judecata sa continue pentru diferența de sume.
Art. 20 al 3 din Legea nr. 136/1995,(actualul art. 2208 al 1 din Noul Cod Civil) prevede ca în situația în care partite nu se înțeleg asupra cuantumului indemnizației de asigurare, suma care nu face obiectul litigiului va fi plătită de către asigurător înainte ca acesta sa se fi soluționat prin negocieri sau de către instanța judecătoreasca.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și a apărărilor formulate, C. ea reține următoarele:
Cererea de suspendarea executării sentinței apelate nu a mai fost susținută astfel încât C. ea nu se va mai pronunța asupra acestei cereri.
Ținând seama că motivele de apel invocate de reclamanți și cele de pârâtă vizează deopotrivă cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță, C. ea reține că ambele apeluri și în egală măsură criticile pot fi grupate pentru a se răspunde printr-un considerent comun de vreme ce reclamanții
urmăresc majorarea câtimii daunelor morale acordate de prima instanță iar pârâta urmărește diminuarea acestora într-o primă fază până la suma de 38.500 euro pentru toți reclamanții mai apoi susținând că asigurătorul acordă daune morale în conformitate cu legislația și jurisprudența din România citând în acest sens dispozițiile art. 49 pct. 2 lit. d) din Ordinul CSA nr. 20/2008. De asemenea, apelanta pârâtă critică și acordarea de către prima instanță a penalităților de 0,1
% pe zi întârziere în timp ce reclamanții, dimpotrivă, solicită să le fie acordate penalități începând cu data introducerii acțiunii și nu cu a 16- zi de la data rămânerii definitive a sentinței.
Din economia apelului formulat de pârâtă se pare că rezultă că aceasta ar fi de acord doar cu suma de 3.500 euro cu titlu de daune materiale pentru diferență opunându-se. Mai mult, ambiguitatea ar rezulta și din considerentul conform căreia aceasta susține că instanța a respins corect cererea de plată a sumei de 27.000 euro cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli de creștere și educare a fiicei lor.
Cererea de pretenții sub aspectul daunelor materiale a fost admisă parțial de prima instanță respectiv până la concurența sumei de 14.997,12 lei sumă necontestată în apel de reclamanți.
Dat fiind poziția părților se va analiza dacă prima instanță a acaordat corect diferența contestată de pârâtă respectiv trebuie să se analizeze în ce măsură reclamanții sunt îndreptățiți la suma de 14.997,12 lei cu titlu de daune materiale sau la suma de 3.500 euro cât afirmă pârâta că ar datora.
Trebuie notat că prima instanță în analiza cererii de plată a daunelor materiale a reținut fără echivoc faptul că pârâta nu a contestat suma de 14.997,12 euro prin poziția procesuală exprimată de aceasta în întâmpinarea de la filele 54-56 din volumul I al dosarului primei instanțe.
Cuantumul sumei de 14.997,12 lei a rezultat din probele materiale ale dosarului, înscrisurile fiind corect reținute și analizate ca probe de instanță și dovedit raportul de cauzalitate între fapta ilicită a autorului pentru care răspunde patrimonial pârâta și rezultatul socialmente periculos concretizat în prejudiciul de ordin material suferit de reclamanți (pag.9 din sentință).
Din această perspectivă apelul pârâtei nu poate fi admis. Mai mult asupra cererii de plată în cuantum de 27.000 de euro cu titlu de daune materiale solicitate de reclamanții de rând 1 și 2, afirmativ justificate cu cheltuielile suportate de întreținerea fiicei lor pe timp de 18 ani, prima instanță a respins o atare cerere iar reclamanții nu au apelat această chestiune, astfel că susținerea din apelul acesteia apare fără nicio relevanță juridică, căci această soluție a intrat în puterea lucrului judecat.
Din perspectiva cuantumului despăgubirilor acordate de prima instanță cu titlu de daune morale, între părțile litigante este o vie dispută.
Spre deosebire de despagubirile materiale, care se stabilesc pe baza de probe directe, despagubirile pentru daunele morale se stabilesc pe baza evaluarii instantei de judecata. Chiar daca este adevarat ca stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză de aproximare, instanta trebuie să aiba in vedere o serie de criterii cum ar fi: consecintele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura în care i-a fost afectată situatia familiala, profesionala și sociala.
Mai trebuie notat în context că, atât C. ea Europeană a Drepturilor Omului, cât și Înalta Curte de Casație și Justiție, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare a cauzei.
Practic ambele apeluri pun problema de a verifica și deci de a ști dacă prima instanță a avut în vedere aceste criterii și maniera în care, reținându-le, a stabilit cuantumul despăgubirii pentru daune morale precum și statuarea în echitate asupra despăgubirii.
Trebuie notat, încă de la început că, durerea încercată prin decesul victimei se prezumă pentru ascendenți, și descendenți direcți, frați, surori și soțul supraviețuitor, despăgubirile pentru prejudiciul moral suferit de aceștia fiind variabil în funcție și de existența unor legături afective de intensitate mai mare, sau, după caz, mai redusă, între titularul dreptului la despăgubiri și persoana decedată.
Se constată astfel că prima instanță a apreciat corect starea de fapt generată de legătura de rudenie dintre victimă și rudele sale apropiate și a evaluat corect relația afectivă și consecințele pe plan psihic pe care le-a produs decesul fiicei respectiv al surorii.
În ceea cei privește pe reclamanții de rând 1 și 2, părinți ai fiicei decedate la 18 ani instanța a reținut în plus și legătura de cauzalitate în legătură cu divorțul acestora. Fără a nega că o anumită deterioare în căsnicia părinților s-a datorat și evenimentului nefericit din viața acestora, diferența de cuantum între despăgubirile acordate surorii în viață și părinții nu se justifică, astfel că din această perspectivă apelul pârâtei se fondează.
De aceea, C. ea în respectul condițiilor de stabilire a despăgubirii și în echitate apreciază ca justă o despăgubire patrimonială sub forma daunelor morale pentru fiecare din părinții vicitimei la suma de 30.000 euro fiecare. Trebuie notat că suma de 30.000 euro are ca și semnificație în plan material în economia românească a anului 2013 circa 82 de salarii medii ceea ce se apreciază a fi echitabil. Trebuie notat că în ceea ce o privește pe reclamanta de ordin 3, sora vicitimei, față de aceasta s-a dovedit pe deplin circumstanțele de ordin afectiv și consecințele ce au urmat pentru starea psihică a acesteia posterior decesului surorii acesteia.
Dacă s-ar admite o altă abordare așa cum arată reclamanții s-ar ajunge la îmbogățirea fără just temei a reclamanților și la pedepsirea nejustificată a asigurătorului care răspunde efectiv exclusiv pentru daunele materiale și morale datorate de autorul nemijlocit al evenimentului asigurat.
Din aceste rațiuni apelul declarat de reclamanți nu se fundamentează nici faptic nici juridic.
Față de toate cele ce precedă, C. ea urmează ca în temeiul art. 296 din codul de procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză prin prisma art. 3 alin. 1 din Legea nr. 76/2012 să fie admis apelul pârâtei și respins apelul reclamanților. Ca o consecință a admiterii apelului pârâtei, sentința atacată va fi schimbată parțial, în sensul obligării pârâtei să plătească fiecăruia din reclamanții de ordin 1 și 2, câte 30.000 euro cu titlu de daune morale.
Cât privește critica privind penalitatea de întârziere, C. ea are în vedere că disputa părților pleacă de la teza că acestea nu se datorează, pârâta, ori că se datorează de la data introducerii cerereii de chemare în judecată.
C. ea observă că prima instanță a justificat corect și legal acordarea acestora începând cu a 16 zi de la data rămânerii definitive a sentinței, reținând în acest sens dispozițiile art. 36 alin. 1 și art. 37 din ordinul CSA nr. 20/2008.
În ce privește critica pârâtei este de observat că aceasta are în vedere doar
ipoteza în care despăgubirea se stabilește de asigurător, dar norma legală precitată are în vedere și ipoteza în care despăgubirea este stabilită pe baza unei hotărâri judecătorești definitive, sens în care suma cu titlu de despăgubiri astfel stabilită trebuie plătită în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive.
Acordarea penalității de 0,1 % pe zi întârziere începând cu acest reper temporal nu prezumă implicit că pârâta este de rea credință și nu va face plata în interiorul termenului defipt de lege ci conservă reclamantului creditor posibilitatea de a obține și penalitatea prevăzută de lege direct prin hotărârea judecătorească de acordare a despăgubirilor în măsura în care, din diferite motive, suma cu titlu de despăgubiri nu este încasată în termenul legal.
Cât privește apelul declarat de reclamanți aceștia urmăresc să se stabilească faptul că penalitatea se poate acorda de la data cererii de chemare în judecată. Premisa de la care pleacă acest raționament este greșită, deoarece
penalitatea este stipulată sub forma unei daune moratorii, ceea ce presupune sancționarea debitorului pentru întârzierea la plata obligației. Pentru a putea opera această sancțiune este necesar ca obligația să fie certă, lichidă și exigibilă. Or, premisa cererii de chemare în judecată impune concluzia că obligația de plată cu titlu de daune nu este certă și conform legii nici exigibilă.
De aceea, toate criticile părților litigante apelante vor fi înlăturate, C. ea socotind că prima instanță a pronunțat o soluție corectă și legală sub aspectul analizat.
Față de cele ce precedă, așa cum s-a învederat în precedent, C. ea va admite apelul pârâtei în limitele sus arătate, iar apelul reclamanților va fi respins ca nefondat. Se vor menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Ținând seama de soluția dată apelului, în temeiul art. 274 rap. la art.
276 C.pr.civ. C. ea va obliga pe reclamanți la plata sumei de 1280 lei către pârâta S.C. A. S.A. cu titlu cheltuieli de judecată parțiale în apel reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite apelul declarat de S. DE A. R. A. S.A împotriva sentinței civile nr. 4384 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C., pe care o schimbă în sensul că obligă S. DE A.
R. A. S.A să plătească către fiecare reclamant S. M. L., SA și SA I. câte 30.000 euro.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimații apelanți la plata sumei de 1280 lei către S.C. A. S.A. cheltuieli de judecată în apel.
Respinge apelul reclamanților S. M. L., SA și SA I. contra sentinței civile nr. 4384/_ .
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 10 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR | |
L. U. | R. -R. | D. |
GREFIER,
M. T.
Red.L.U./Dact.S.M 2 ex./_
Jud.fond. V. L. Oros
| ← Decizia civilă nr. 681/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Sentința civilă nr. 1083/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
