Sentința civilă nr. 477/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
DOSAR NR._
ROMÂNIA TRIBUNALUL SPECIALIZAT C.
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 477/2013
Ședința publică din data de 18 februarie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D. H. GREFIER: N. N.
Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulate de reclamanta S.C. N. C. S.R.L. împotriva pârâtei S.C. F. DE D. A E. E. "E. D. T. NORD SA"; C. -N., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, se prezintă în reprezentarea intereselor reclamantei, d-na avocat Cătinean Iulia, cu împuternicire avocațială existentă la dosar, f. 6, lipsind reprezentanta pârâtei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, tribunalul solicită reprezentantei reclamantei să precizeze temeiurile de drept, din Legea nr. 123/2012, care stau la baza cererii deduse judecății.
Reprezentanta reclamantei arată că își menține temeiurile de drept invocate prin cererea introductivă și apreciază că în cauză ar mai fi incidente și dispozițiile art. 12, 12, 14 și 17 din Legea nr. 123/2012.
La interpelarea tribunalului de a preciza dacă își mai menține poziția referitoare la cererea în probațiune, respectiv de renunțare la proba cu efectuarea unei expertize tehnice judiciare, raportat la solicitarea pârâtei de a se efectua o asemenea probă, reprezentanta reclamantei arată că la termenul anterior a depus un aviz negativ, emis de către pârâtă, în cuprinsul căruia se specifica modalitatea de amplasare a celei de-a doua construcții, având în vedere existența stației electrice și că la acest termen urma ca pârâta, în urma studierii avizului de amplasament, să precizeze dacă își mai menține sau nu cererea în probațiune.
Tribunalul pune în discuția reprezentantei reclamantei lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a da posibilitatea pârâtei să se prezinte.
Reprezentanta reclamantei arată că se opune lăsării cauzei la a doua strigare, solicitând respingerea cererii în probațiune formulate de către pârâtă privind efectuarea unei expertize tehnice judiciare, raportat la faptul că prin avizul emis de către aceasta s-a elucidat problema posibilității tehnice de deviere a rețelei de electricitate, rămânând în discuție problema referitoare la care dintre părți va trebui să suporte costurile acestei devieri.
Tribunalul, deliberând, asupra cererilor în probațiune formulate de către pârâtă, având ca obiect efectuarea unui raport de expertiză, raportat la înscrisurile existente la dosar și la teza probatorie, urmează a respinge, ca neîntemeiată, cererea pârâtei privind întocmirea unui raport de expertiză de către d-l expert Balotă Ioan Traian.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, tribunalul acordă reprezentantei reclamantei cuvântul asupra fondului.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar și obligarea pârâtei la devierea rețelei, pe cheltuiala acesteia. În susținerea argumentației sale, reprezentanta reclamantei arată că, astfel cum rezultă din avizul de amplasament, există posibilitatea păstrării obiectivului celei de-a doua construcții ce urmează să fie amplasată pe teren, dar cu devierea instalațiilor electrice și că singurul aspect care rămâne de elucidat este acela referitor la cine va trebui să suporte costurile aferente acestei devieri. În opinia reprezentantei reclamantei, costurile se impun a fi suportate de către pârâtă, având în vedere faptul că amplasarea stâlpilor este una abuzivă, în condițiile în care nu există nici o convenție încheiată între părți cu privire la exploatarea acelei rețele.
În ceea ce privește cererea reconvențională, reprezentanta reclamantei solicită respingerea acesteia, având în vedere dispozițiile art. 14 din Legea nr. 123/2012, care precizează faptul că drepturile de uz și servitute există în virtutea legii, atunci când ele există și nu este necesară înscrierea în cartea funciară a acestora.
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. -N. în data de_ sub nr._, reclamanta SC N. C. S. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC F. DE
D. A E. E. "E. D. T. NORD"; SA, să fie obligată pârâta să efectueze pe cheltuiala ei mutarea stâlpilor rețelei de medie tensiune amplasați pe terenul proprietatea reclamantei situat în comuna Florești, jud. C., evidențiat în CF nr.53677 C.
-N., de pe terenul proprietatea reclamantei, într-o zonă amplasată în afara proprietății reclamantei, iar în subsidiar, în situația în care mutarea stâlpilor rețelei de medie tensiune este imposibil de realizat datorită unor impedimente de natură tehnică, să fie obligată pârâta la devierea prin subteran a rețelei de medie tensiune transportată pe stâlpi, într-o zonă situată pe limita de proprietate sau în afara acesteia precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a susținut în esență că este proprietara tabulară a terenului situat în comuna Florești, jud. C., evidențiat în CF nr.53677 C. -N. și că pe terenul său sunt amplasați stâlpi ai rețelei de medie tensiune aparținând pârâtei, dar ocuparea terenului reclamantei de către pârâtă a fost abuzivă întrucât nu a avut acordul reclamantei. A susținut de asemenea că în speță nu este aplicabil art.41 alin.4 din Legea nr.13/2007 invocat de pârâtă întrucât terenul ocupat este în proprietatea reclamantei care invocă art.480 din Codul civil, art.44, alin.3, art.136, alin.2 și 4 din Constituția României, art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO precum și jurisprudența CEDO, respectiv Hotărârea din_ Paparuichalopoulas contra Greciei, citată de Decizia nr.2303/2009 a I. conform căreia exproprierea de fapt, forțată este incompatibilă cu dreptul la respect pentru bunurile personale și o violare a art.1 din Protocolul Adițional nr.1 la CEDO. In drept a mai invocat Legea nr.13/2007 și art.274 din Codul de procedură civilă.
Pârâta S.C. F. DE D. A E. E. "E. D. T. NORD SA";
C. -N. a formulat întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca fiind netemeinică și nelegală, arătând că în anul 1979, în temeiul Decretului prezidențial nr.680/_, în scopul construirii Liniei E. Aeriene de 20 kV, amplasate în județul
C., din planul de electrificare a localităților, se expropriază și se trec în proprietatea statului, dându-se în administrare întreprinderii de Rețele E., terenurile în suprafață de 130 mp, situate în județul C., proprietatea celor prevăzuți în tabelul anexat Decretului. în speță este vorba despre terenul, proprietatea Cooperativei Agricole de Producție Florești, expropriat pentru lucrarea Lea 20 kV Floresti.
Între anii 1979-1986 se realizează lucrările de construcție a stâlpilor și a Centralei Hidroelectrice Florești 2. În anul 1986 s-a pus în funcțiune Centrala Hidroelectrică Florești 2. În anul 1991 s-a pus în funcțiune Linia E. Aeriană (LEA) 20 kv Stația Florești-CHE Florești 1. Amplasamentul stâlpilor a fost stabilit cu respectarea legislației, respectiv cu obținerea acordurilor pentru exproprierea definitivă din producția agricolă a terenului aferent necesar amplasării stâlpilor, și cu scoaterea temporară din producția agricolă a terenului afectat de procesul tehnologic de construcții montaj, în scopul edificării construcției electroenergetice.
SC FDEE EDTN SA, în calitate de deținător al Licenței de D. nr.453/2002, acordată de către Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul E. (ANRE), are ca obiect principal de activitate distribuția energiei electrice.
SC FDEE EDTN SA, în calitate de concesionar, prestează serviciul public de distribuție a energiei electrice tuturor utilizatorilor în temeiul Contractului de concesiune nr.7/2005, încheiat cu M. ul Economiei și Comerțului, în calitate de concedent, în zona VIII, care cuprinde județele Maramureș, Bistrița, C., Bihor, Sălaj și Satu Mare,
contract care la art. 2.2 stabilește faptul că "principalele bunuri folosite de concesionar pentru realizarea serviciului sunt reprezentate de rețelele de distribuție a energiei electrice din perimetrul concesiunii, împreună cu terenurile aferente, inclusiv terenurile proprietate publică a statului aferente acestor capacități energetice. Acestea includ instalațiile inițiale precum și dezvoltările și modificările ulterioare ce vor fi realizate pe durata concesiunii.[...] Pentru prestarea serviciului, concesionarul va utiliza bunuri proprii și bunuri ale terților".
Este de notorietate faptul că terenul ocupat de capacitățile energetice este și rămâne proprietatea publică a statului, (art. 5 din Legea nr. 18/1991 și art. 41 alin. (4) din Legea nr. 13/2007).
Cu toate acestea, în urma reconstituirii dreptului de proprietate în baza legilor proprietății ( Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, Legea 10/2001) numeroase terenuri au fost retrocedate, fără a se ține seama de aceste prevederi legale, asa cum este și cel în speță, pe acestea fiind amplasate capacități energetice, care sunt de utilitate publică, situație cunoscută atât de primii proprietari cât și de proprietarii subsecvenți..
În conformitate cu prevederile art. 41 alin. 4 din Legea 13/2007 terenurile pe care se situează rețele electrice de distribuție, existente la data intrării în vigoare a legii, sunt și rămân în proprietatea publică a statului. Așadar, rezultă faptul că terenul aferent rețelei este domeniu public al statului.
Legea 13/2007, Legea energiei electrice, prevede:
Art.3 (1) Rețeaua electrică este de interes public,
Art.3 (62) S. ul electroenergetic național constituie infrastructura de bază utilizată în comun de participanții la piața de energie electrică;
Art.3 (67) zona de protecție - zona adiacentă capacității energetice, extinsă în spațiu, în care se introduc interdicții privind accesul persoanelor si regimul construcțiilor;
- Art.3(68) zona de siguranță - zona adiacentă capacităților energetice, extinsă în spațiu,
în care se instituie restricții și interdicții în scopul asigurării funcționării normale și pentru evitarea punerii în pericol a persoanelor, bunurilor și mediului; zona de siguranță cuprinde și zona de protecție.
Art.16 (2) Asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, de următoarele drepturi: dreptul de uz și servitude.
- Drepturile de uz și de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conținutul acestora este prevăzut la art. 19 și se exercită pe toata durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie.
Pârâta mai arată că același articol 16, în alin 4, stabilește faptul că exercitarea drepturilor de uz si servitute se realizează cu titlu gratuit pe toată durata de existență a capacității energetic.
În anul 2010, reclamanta a devenit proprietara terenului pe care sunt amplasați cei 2 stâlpi, de care avea cunoștință, stâlpi care reprezintă capacități energetice de interes public-național, și a acceptat dobândirea acestui bun cu toate sarcinile instituite în mod legal asupra lui (drept de uz și servitute), inclusiv consecința reducerii valorii de circulație, de beneficiul căreia a profitat, la rândul ei, la achiziționare.
Stâlpii amplasați pe terenul reclamantei sunt stâlpii nr.8 și nr.9 din componența Liniei E. Aeriene (LEA) 20 kv Stația Florești-CHE Florești 1, care existau pe amplasamentul actual înainte de anul 1986, anul punerii în funcțiune a Centralei Hidroelectrice Florești 2.
Raportat la momentul amplasării și construirii stâlpilor, este evident că nu a avut nevoie de acordul reclamantei, terenul de sub capacitate aflându-se în proprietatea publică a statului, prin exproprierea pentru cauză de utilitate publică din anul 1979, și în concluzie nu poate fi vorba de o ocupare abuzivă a terenului.
Cu atât mai mult, cu cât, în temeiul L13/2007 art. 20, proprietara actuală a terenului afectat de capacități energetice, în speță SC N. C. S., este obligată la respectarea zonelor de protecție și de siguranță a capacităților, asupra căruia se stabilește drept de servitute legală, obligație a cărei respectare este impusă sub sancțiunea prev de art.86 alin (2) "Contravențiile prevăzute la alin. (1) n)-t) se sancționează cu amenda de la 25.000 lei la 100.000 lei, în cazul persoanelor juridice."
Prin urmare reclamanta nu poate solicita obligarea societății noastre la mutarea stâlpilor de medie tensiune-utilități publice, aflați în proprietatea pârâtei, construiți pe terenul proprietatea statului prin expropriere, teren care va rămâne în proprietatea statului.
Raportat la susținerile reclamanților privind încălcarea dreptului de proprietate, pârâta a mai arătat că drepturile de uz și servitute sunt de asemenea stabilite pentru a da posibilitatea societății pârâte să-si exercite drepturile și obligațiile stabilite de lege (asigurarea serviciilor de interes public), constituirea și stabilirea expresă a conținutului acestor drepturi de uz și servitute în temeiul unui act normativ cu caracter special fiind un motiv în plus de a fi respectate. Mai mult, acest text de lege, respectiv art. 16 din L13/2007 a fost declarat constituțional prin Deciziile nr. 72/_, 167/_, 41/_, 878/2008, ale Curții Constituționale, în considerarea faptului că orice proprietar își poate exercita dreptul de proprietate fără a îngrădi altor persoane (în speță societatea pârâtă) posibilitatea de a-și exercita propriile drepturi și de asemenea, luând în considerare caracterul de utilitate publică a activităților și serviciilor desfășurate de societatea pârâtă în scopul alimentării cu energie electrică, precum și pentru protejarea bunurilor, sănătății și intereselor persoanelor.
Inclusiv art. 555 din NCC(fostul 480Cciv) la prevederile căruia face trimitere reclamanta, stabilește faptul că dreptul de proprietate se exercită "în limitele determinate de lege", în speță, aceasta fiind L13/2012, care este în acord cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În conformitate cu prevederile art. 41 alin. 4 din Legea 13/2007 terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la data intrării în vigoare a legii sunt și rămân în proprietatea publică a statului. Așadar, rezultă faptul că terenul aferent rețelei electrice, respectiv stâlpii de electricitate face parte din domeniul public al statului. Acest articol a fost declarat constituțional prin deciziile nr. 300/_ ,_ /_
.
Potrivit art. 44 alin 1 din Constituție, dreptul de proprietate este garantat, însă limitele acestuia sunt stabilite de lege. Astfel, în cazul nostru, Legea energiei stabilește cadrul în care se poate exercita dreptul de proprietate asupra bunurilor afectate de capacități energetice, pentru a se asigura exploatarea fondului energetic și asigurarea funcționării unui serviciu de utilitate publică.
Acest cadru este asigurat prin instituirea drepturilor de uz si servitute menționate, neexistând nici o contradicție cu reglementările constituționale amintite (art. 44 alin 2).
Drepturile conferite de Legea energiei pârâtei și anume, drepturile de uz, servitute si acces, deși au ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce printr-o expropriere formală și nici printr-o expropriere de fapt, atâta timp cât conferirea acestor drepturi face posibilă realizarea activității de distribuție a energiei electrice, neîncălcând principiile constituționale.
Se mai arată că L13/2007 a energiei electrice este în deplină concordanță cu prev. art. 1 ale Protocolului nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în condițiile în care analizăm jurisprudența CEDO privind aplicarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Textul Convenției are în vedere pe de o parte, lipsirea de proprietate (care poate fî în drept sau în fapt) și pe de altă parte, îngrădirea exercițiului dreptului de proprietate.
Pârâta mai arată că drepturile stabilite în favoarea operatorului de distribuție, așa cum a stabilit prin numeroase decizii Curtea Constituțională urmare a examinării excepțiilor de neconstituționalitate a textului art. 16 al Legii 318/2003 privind energia electrica nu echivalează cu o expropriere formală si nici cu una de fapt, ci se limitează la
un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocolul nr. l la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Este ceea ce a statuat C. ea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Mellacher și alții împotriva Austriei,...în cauza Sporrong și Lonnroth împotriva Suediei.
Prin urmare, s-a apreciat că nu se poate asimila situația cu o expropriere de fapt, deoarece, chiar dacă dreptul de proprietate a pierdut în substanța sa, el nu a dispărut.... Așa fiind, nimic nu împiedică persoana ce a suferit un prejudiciu, în urma operațiunilor de realizare și retehnologizare a capacităților energetice care se exercită asupra terenurilor proprietate privată, de a solicita repararea pagubei produse potrivit dispozițiilor dreptului comun".
În realitate este o situație în care exercițiul dreptului de proprietate este restrâns pentru cauza de utilitate publică.
Această restrângere îndeplinește toate condițiile cerute de C. ea Europeană pentru a fi recunoscută ca valabilă, astfel:
este prevăzută de o lege accesibilă și previzibilă ( art. 16 din legea 13/2007);
este necesară pentru a asigura prestarea serviciului de distribuție și furnizare a energiei electrice (serviciu de interes public), în condițiile cerute de legislația în vigoare, legislație care este în acord cu Directivele CE enumerate la sfârșitul Legii 13/2007;
nu afectează dreptul de proprietate într-o așa măsură încât dreptul să fie atins în substanța sa;
se păstrează un just echilibru între cele două interese (cel public, privind prestarea serviciului de distribuție și furnizare a energiei electrice) și cel privat (privind exercițiul dreptului de proprietate) instituindu-se o limitare în exercițiul dreptului de proprietate.
Așadar, C. ea Europeană consideră că exercitarea drepturilor prevăzute de Legea energiei electrice se poate realiza fără a echivala cu o expropriere, astfel că în speța, unde terenul aparținea CAP Florești în momentul înființării liniei electrice exista consolidată o situație clară în care proprietatea aparținea statului.
Chiar Curtea Constituțională fiind sesizată cu neconstituționalitatea disp.art.41 alin.4 din Legea 13/2007, s-a pronunțat în sensul că aceasta respectă exigențele impuse de prevederile CEDO, întrucât statul are o marjă mare de apreciere în funcție de nevoia reală a comunității, în adoptarea măsurii privative de proprietate (restrângerea dreptului de proprietate) și în funcție de faptul că privarea de proprietate s-a făcut într-un anumit context politic, economic, social, răspunzând unei "utilități publice".
Constituția României la art.44 "Dreptul de proprietate privată", alin.(3) stabilește imperativ "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, iar Legea 13/2007, prevede la art.3 (1) Rețeaua electrică este de interes public si art.3(62) S. ul electroenergetic național constituie infrastructura de bază utilizată în comun de participanții la piața de energie electrică.
Pârâta mai arată că nu ocupă în mod abuziv terenul reclamantei raportat la momentul amplasării rețelei, la faptul că aceasta s-a realizat în acord cu toate prevederile legale existente în acel moment, iar drepturile asupra terenurilor ocupate de capacități energetice sunt cele stabilite de Legea energiei electrice, respectiv un drept de uz și servitute legală de trecere, precum și dreptul de acces la utilitățile publice, pe terenurile și bunurile proprietatea publică sau privată a altor persoane, pentru lucrările de realizare, retehnologizare și de asigurare a funcționării normale a capacităților energetice, precum și a celor de reparație, revizie și de intervenție în caz de avarie.
Pârâta nu poate fi obligată la mutarea celor doi stâlpi de electricitate având în vedere că Legea energiei electrice reglementează faptul că terenul aferent rețelei electrice este și rămâne domeniul public al statului și de asemenea stabilește în favoarea sa drepturile de uz și servitute având caracter legal și gratuit pe toată perioada de existență a capacității energetice.
In temeiul prevederilor art. 41 alin. 7 din Legea 13/2007, cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de către cel care a generat modificarea, Astfel în speță reclamanta este obligată la suportarea cheltuielilor privind mutarea stâlpilor de medie tensiune, în condițiile în care soluțiile tehnice sunt favorabile.
Pârâta mai arată că art. 41 alin. 7 a fost declarat constituțional de către C. ea Constituționala prin Deciziile nr. 300/_, 1046/2010.
Prin cererea reconvenționale, pârâta solicită să se dispună înscrierea notării dreptului de uz și servitute în C.F. nr. 53677 Florești nr. cadastral 53677, teren aflat în proprietatea SC N. C. S., obligarea pârâtei-reconvențională la plata cheltuielilor de judecată.
Potrivit prevederilor art. 16 alin. 2, 3 și 4 din Legea nr. 13/2003 a energiei electrice
"Asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice sau juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, de următoarele drepturi: dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității, obiect al autorizației de înființare, pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare; servitutea de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condițiile legii.
Acest articol a fost declarat constituțional prin Deciziile nr. 72/_, 167/_ și 41/2005 ale Curții Constituționale, în considerarea faptului că orice proprietar își poate exercita pârâtă) posibilitatea de a-și exercita propriile drepturi și de asemenea, luând în considerare caracterul de utilitate publică a activităților și serviciilor desfășurate în scopul alimentării cu energie electrică, precum și pentru protejarea bunurilor, sănătății și intereselor persoanelor.
Drepturile de uz și de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conținutul acestora este prevăzut la art. 19 se realizează cu titlu gratuit și se exercită pe toată durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie.
Potrivit prev. art. 19 din Legea nr. 13/2003 a energiei electrice drepturile și obligațiile titularilor de autorizații de înființare și de licență asupra proprietății terților constau în dreptul de uz asupra terenului pentru asigurarea funcționării normale a capacității energetice se întinde pe toată durata funcționării capacității, iar exercitarea lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea funcționării normale a capacității, în exercitarea acestui drept, titularul licenței poate: a) să depoziteze materiale, echipamente, utilaje, instalații pentru întreținere, revizii, reparații și intervenții necesare pentru asigurarea funcționării normale a capacității; b) să instaleze utilaje și să lucreze cu acestea; c) să desființeze sau să reducă culturi, plantații sau alte amenajări existente și să restrângă activități ale proprietarului, în măsura și pe durata strict necesare executării operațiilor de întreținere, reparații, revizii sau intervenții pentru asigurarea funcționării normale a capacității.
Servitutea de trecere subterană, de suprafață sau aeriană cuprinde dreptul de acces și de executare a lucrărilor la locul de amplasare a capacităților energetice cu ocazia intervenției pentru retehnologizări, reparații, revizii și avarii.
Potrivit prev. art. 20 alin. 3 din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice "(3) Asupra terenurilor aflate în proprietatea terților, cuprinse în zonele de protecție și de siguranță, se stabilește drept de servitute legală."
Mai mult decât atât, potrivit prev. art. 86 alin. 1 lit. p din Legea nr. 13/2007 a energiei electrice "Constituie contravenții următoarele fapte interzicerea de către persoane fizice sau juridice a accesului operatorului de rețea pentru efectuarea lucrărilor de retehnologizare, reparații, revizii, intervenții la avarii și pentru defrișare sau a tăierilor de modelare pentru crearea și menținerea distanței regulamentare față de rețelele electrice.
Prin sentința civilă nr. 7673/2012 pronunțată la data de 5 aprilie 2012 Judecătoria Cluj-Napoca a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei la Tribunalul Specializat C., având în vedere faptul că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie o obligație de a face invocată de reclamantă în sarcina pârâtei, ambele părți intrând în sfera comercianților potrivit articolului 7 din Codul comercial.
Prin urmare, actele pârâtei, inclusiv amplasarea nelegală a unui stâlp pe proprietatea reclamantei cu prilejul activității sale comerciale, sunt comerciale potrivit art.4 și art.3, pct.9 din Codul comercial, iar obligația din litigiu este indisolubil legată de
obiectul de activitate al acestui comerciant întrucât vizează un bun care aparține indiscutabil fondului de comerț al societății pârâte, element de fapt recunoscut de aceasta în întâmpinarea formulată.
Pentru aceste motive, instanța a apreciat că obligația invocată de reclamantă în sarcina pârâtei are un caracter comercial și pentru această apreciere, instanța a avut în vedere și practica I. așa cum se reflectă în decizia nr.2303/2009 pronunțată în dosarul nr._ (f 8), dar și practica Tribunalului Comercial C. care a soluționat în primă instanță o cerere similară în dosarul comercial nr._, soluționat prin sentința comercială nr.3555/c/2007 a Tribunalului Comercial C. .
Cercetând valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că cererea formulată de reclamantă este neevaluabilă în bani, așa cum a apreciat și I. în decizia anterior menționată.
Conform dispozițiilor articolului 2, punctul 1, litera a din Codul de procedură civilă, Tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani.
Așadar, raportat la acest text legal, competența soluționării cererii formulate de reclamantă aparține tribunalului, iar nu judecătoriei.
Potrivit dispozițiilor articolului 159 punctul 2 din Codul de procedură civilă, când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, necompetența este de ordine publică, iar nesocotirea dispozițiilor legale privitoare la competență atrage nulitatea actelor de procedură potrivit prevederilor articolului 105 aliniatul 1 din Codul de procedură civilă, nulitate necondiționată de existența vreunei vătămări, motiv pentru care instanța nu poate deroga de la această normă de competență și este obligată să pună din oficiu în discuția părților excepția de necompetență materială.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat C. la data de 11 septembrie 2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea principală și cererea reconvențională, pentru următoarele argumente:
În fapt, la data de_, astfel cum reiese din contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu vânzătoarea S.C. BUGHERO EXIM S.R.L. și autentificat prin încheierea de autentificare nr. 1700 din_ a BNP Miclea Florina, Buzdugan M. na și Fornade T.
reclamanta S.C. N. C. S.R.L. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 5777 mp suprafață măsurată, situat în localitatea Florești, jud. C., teren întabulat în CF 53677 nr. cad. 53677 teren pe care se află amplasați începând cu anul 1979 stâlpii de medie tensiune.
La momentul sesizării instanței legea energiei electrice era Legea nr. 13/2007, care a intrat în vigoare la data de 22 februarie 2007 și a fost ulterior abrogată de art. 96 din Legea nr. 123/2012 la data de 09 iulie 2012.
Se pune problema la care lege ar trebuie să ne raportăm pentru a analiza temeinicia acțiunii deduse judecății: la Legea 13/2007, la Legea nr. 123/2012 sau la ambele acte normative?
Pentru a dezlega la această problemă, tribunalul va reține faptul că reclamanta invocă fapta ilicită a încălcării dreptului său de proprietate privată prin faptul menținerii stâlpilor rețelei de medie tensiune după ce reclamanta a devenit proprietara acestui teren, faptă ilicită ale cărei efecte au natură continuă în timp, fiind guvernate atât de Legea nr. 13/2007, cât și de Legea nr. 123/2012. Or, reprezintă un principiu al aplicării legii civile în timp acela că efectele produce în timp ale unei situații juridice vor fi cele stabilite de legea în vigoare în momentul în care se realizează fiecare efect în parte. O asemenea concluzie este justă, deoarece pe de o parte Legea nr. 123/2012 nu poate retroactiva, prin aplicarea sa efectelor faptei ilicite din_ și până la momentul 09 iulie 2012, la fel cum Legea nr. 13/2007 nu poate ultraactiva prin aplicarea sa efectelor faptei ilicite produse între data de 09 iulie 2012 și momentul pronunțării instanței 18 februarie 2013.
Ca urmare, tribunalul va analiza caracterul ilicit al faptei pretinse de reclamantă și temeinicia pretenției sale de a dispune obligarea pârâtei la mutarea stâlpilor de energie electrică din perspectiva ambelor acte normative.
Astfel, potrivit art. 16 alin. 2 al Legii nr. 13/2007 a energiei electrice asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice in vecină ta te a cap ac ităț iienergetice, titularii autorizațiilor de înființare si titularii licențelor beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare si retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, de următoarele drepturi:
…
dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității, obiect al autorizatiei de infiintare, pentru reviziile, reparatiile si interventiile necesare;
servitutea de trecere subterana, de suprafata sau aeriana pentru instalarea de retele electrice sau alte echipamente aferente capacitatii energetice si pentru acces la locul de amplasare a acestora, in conditiile legii;
dreptul de a obtine restrangerea sau incetarea unor activitati care ar putea pune in pericol persoane si bunuri;
dreptul de acces la utilitatile publice.
(3) Drepturile de uz si de servitute au ca obiect utilitatea publica, au caracter legal, iar conținutul acestora este prevăzut la art. 19 si se exercită pe toata durata existentei capacitatii energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizarii unei capacitati in funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de interventie in caz de avarie.
Acest articol se regăsește într-o formă similară și în noua lege a energiei electrice, respectiv în art. 12 alin. 2 din Legea 123/2012.
Potrivit alin. 6 al art. 16 din Legea nr. 13/2007, proprietarii terenurilor afectate de exercitarea drepturilor de uz si de servitute de către titularii de licențe și autorizații pot solicita încheierea de convenții, conform prevederilor alin. (5)., respectiv pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor și a despăgubirilor și a modului de plată a acestora.
O reglementare similară apare și în Legea nr. 123/2012, astfel potrivit art. 12 alin. 10 proprie tarii te re nurilor și titularii acti vităților afe ctați de e xe rcitare a de către titularii
de lice nță și autorizații a dreptu rilor prevăzute la alin. (2)
, deci inclusiv pentru ipoteza exercitării dreptului de uz și de servitute pentru asigurarea funcționării normale a capacității, vor fi despăgubiți pentru prejudiciile cauzate acestora. La calculul despăgubirilor vor fi avute în vedere următoarele criterii:
suprafața de teren afectată cu ocazia efectuării lucrărilor;
tipurile de culturi și plantații, precum și amenajările afectate de lucrări;
activitățile restrânse cu ocazia lucrărilor.
Cuantumul despăgubirii se stabilește prin acordul părților sau, în cazul în care părțile nu se înțeleg, prin hotărâre judecătorească.
Prin noțiunea de capacitate ene rgeti că
se înțelege potrivit art. 3 pct. 5 din legea nr. 13/2007, respectiv prin art. 3 pct. 7 din Legea nr. 123/2012 instalațiile de producere a energiei electrice sau energiei termice în cogenerare, rețele electrice și alte echipamente electroenergetice. Așadar existența liniilor electrice și a stâlpilor de energie electrică fac parte din noțiunea de energie electrică și conferă pârâtei dreptul de uz și servitutea de trecere subterană, terestră și aeriană ce pot fi exercitate pe toată durata existenței capacității energetice.
Pentru atingerea adusă dreptului de proprietate privată legiuitorul a prevăzut pentru ipoteza existenței capacităților energetice deja pe terenul devenit ulterior proprietatea unui subiect de drept privat potrivit textelor de lege de mai sus posibilitatea titularului dreptului de proprietate privată astfel îngrădit de a fi despăgubit pentru aceste atingeri aduse proprietății private, cuantumul acestor despăgubiri urmând a fi stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Având în vedere că aceste capacități energetice au fost construite încă din anul 1979 prin Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România s-a stabilit că, în scopul construirii unor linii electrice aeriene amplasate în județul C. se expropriază și se trec în proprietatea statului terenurile în suprafață de 130 mp situate în județul C. identificate potrivit planurilor de situație nr. 12-16 anexate, inclusiv o suprafață de 11 mp aparținând Cooperativei agricole de producție Florești pentru LEA 20 KV Florești( filele 26-27 din dosarul Judecătoriei).
Ca urmare, la momentul construirii acestor linii electrice și a amplasării stâlpilor de electricitate terenul pe care au fost amplasați acești stâlpi au revenit în proprietatea statului prin exproprierea suprafeței de 11 mp. La momentul achiziției terenului de către reclamantă în 2010 aceasta a cunoscut că pe terenul de 5777 mp sunt deja amplasate capacitățile energetice.
Tribunalul nu poate reține existența faptei ilicite a pârâtei, din perspectiva Legii nr. 13/2007 și nici a Legii nr. 123/2007 a ocupării abuzive a terenului proprietatea reclamantei, întrucât legea nu prevede obligativitatea titularului licenței de a obține acordul proprietarului terenului proprietate privată pe care se află capacitatea energetică de câte ori acel teren este înstrăinat, ci, din contră, prevede dreptul stabilit prin lege de
uz și se rvitute
.
Din perspectiva dreptului de proprietate ocrotit de ar. 1 Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, tribunalul reține că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Or, producerea, transportul, distribuția și furnizarea energiei electrice reprezintă activități de interes public, răspund unei utilități publice și care justifică restrângerea adusă dreptului de proprietate. Potrivit art. 30 alin. 2 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și a gazului re țe aua e lectrică de transpo rt a e ne rgiei e lectrice este proprie tatea
publică a statului
.
Astfel, în cazul James și alții contra Regatului Unit din 21 februarie 1986 C. ea a statuat că ˝o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Cu alte cuvinte ea trebuie să fie în același timp convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta. La fel modalitățile de indemnizație prescrise prin legislație nu pot fi apreciate incompatibile cu a doua frază a art. 1.˝
Tribunalul constată că măsura restrângerii exercițiului deplin al dreptului de proprietate este prevăzută de lege, are caracter proporțional cu scopul pentru care se aduce atingere dreptului de proprietate și prevede posibilitatea compensării proprietarului pentru restrângerile aduse dreptului său de transportul energiei electrice pe terenul proprietatea sa potrivit art. 16 alin. 6 din Legea nr. 13/2007, întrucât legiuitorul nu face distincție între proprietarii terenurilor pe care s-au construit capacități energetice după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2007 și proprietarii terenurilor pe care au fost deja construite aceste terenuri.
Pe de altă parte, Cazul Papamichalopoulos și alții contra Greciei invocat de reclamantă și soluționat prin Hotărârea din 24 iunie 1993 a Camerei din cadrul Curții Europene a Drepturilor Omului are în vedere o cu totul altă ipoteză, cea a acaparării de către stat a unor terenuri aparținând unor particulari situație care se prelungește de 28 de ani, nefiind vorba nici măcar despre o expropriere căreia să-i lipsească doar plata indemnizației pentru a fi legitimă; în acest caz C. ea a reținut că autoritățile au disprețuit deciziile tribunalelor naționale și propriile promisiuni făcute petiționarilor pentru a repara injustiția comisă în anul 1967 de către regimul dictatorial. O astfel de ipoteză nu poate fi regăsită în cazul dedus judecății.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la mutarea stâlpilor Legea nr. 13/2007 face vorbire de situația modificării instalațiilor de distribuție a energiei electrice dar exclusiv în două ipoteze: 1. a racordării de noi utilizatori și 2. a schimbării caracteristicilor energetice inițiale ale utilizatorilor existenți, pentru ambele ipoteze prevăzându-se ca suportarea costurilor să se facă de cel care a generat modificarea; niciunde în cuprinsul acestei legi nu se face vorbire de posibilitatea modificării amplasamentului capacităților energetice la cererea proprietarului terenului pe cheltuiala societății are deține acea capacitate energetică. O reglementare similară se regăsește și în art. 44 alin. 7 din Legea nr. 123/2012.
Concluzionând, tribunalul reține că, pe de o parte, pârâta își exercită prerogativele conferite de lege respectiv dreptul de uz și de servitute cu privire la capacitățile energetice amplasate pe terenul proprietatea reclamantei, iar pe de altă parte, nici un
text de lege dintre cele invocate de reclamantă nu obligă pârâta la suportarea costurilor de mutare a stâlpilor de energie electrică, cum susține reclamanta.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează a respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta S.C. N. C. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta F. DE D. A E. E. ˝ELCTRICA D. T. NORD S.A.˝
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională
F. DE D. A E. E. ˝E. D. T. NORD S.A. având ca obiect
˝înscrierea notării˝ dreptului de uz și servitute în CF instanța reține că potrivit art. 12 alin. 3 din Legea nr. 123/2012 Dreptur ile de uz și de servitu te au ca ob iec t u tilita te a
public ă, au car ac ter le gal, iar conț inu tu l aces tora este prevăzu t la ar t. 14 și se exercită
f ără înscriere în Car tea f unciar ă pe toa tă durata exis ten te i cap ac ităț ii energetice sau,
te mporar, cu ocaz ia retehnologiz ăr ii une i cap ac ităț i în f uncțiun e, reparaț ie i, reviz ie i,
lucrăr ilor de in tervenț ie în caz de avar ie.
Față de acest act normativ tribunalul reține pe de o parte că legiuitorul a înțeles să prevadă posibilitatea exercitării dreptului de uz și de servitute fără a fi necesară pentru opozabilitate înscrierea acestor drepturi în CF motiv pentru care în temeiul art. 12 alin.
3 din Legea nr. 123/2012 instanța va respinge ca neîntemeiată și cererea reconvențională, reclamanta reconvențională având calea administrativă pentru realizarea operațiunilor de opozabilitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. N. C. S.R.L., cu sediul în comuna Sînpaul localitatea Mihăilești nr. 12 jud. C., înregistrată la ORC sub nr. J_ având CUI RO 14627620 în contradictoriu cu pârâta F. DE D. A E. E.
˝ELCTRICA D. T. NORD S.A.˝, cu sediul în C. -N., str. I. M. nr. 28A, jud. C. având J_ și CUI 14476722, ca neîntemeiată.
Respinge cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională F. DE
D. A E. E. ˝ELCTRICA D. T. NORD S.A. în contradictoriu cu pârâta reconvențională S.C. N. C. S.R.L. ca neîntemeiată.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
D. H. N. N.
Red.4.ex.
DH/LU/_
| ← Decizia civilă nr. 9/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 9959/2013. Obligatie de a face → |
|---|
