Sentința civilă nr. 3532/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR nr. _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINȚA CIVILĂ nr. 3532/2013
Ședința publică din data de 18 decembrie 2013 Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: F. -IANCU M. GREFIER: F. B.
Pe rol fiind examinarea acțiunii formulate de către reclamanta SC E.
F. SA B., prin AGENȚIA CENTRALĂ de F. A E. E. C. -N. în contradictoriu cu pârâta SC E. P. & G. S., având ca obiect obligația de a face.
La primul apel nominal efectuat în cauză se prezintă reprezentanta reclamantei, d-na consilier juridic Coman Diana și reprezentantul pârâtei, d-l avocat Horațiu C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că pârâta a înregistrat la dosarul cauzei, în data de 17 decembrie 2013, iar reclamanta în data de 18 decembrie 2013, concluzii scrise. Reprezentanții părților invederează instanței că au primit și ei concluziile scrise și arată că nu au alte probe de administrat în cauză și nici excepții de invocat.
Instanța, nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune și nici excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților, cuvântul pentru dezbaterea cauzei pe fond.
Reprezentanta reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și ulterior precizată. Solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 3.829.146,70 lei, reprezentând valoarea pretențiilor solicitate de reclamantă, ca urmare a nerespectării prevederilor contractului nr. 14/22 decembrie 2010, respectiv a livrării parțiale a cantității contractate de energie electrică. Arată că potrivit dispozițiilor contractului nr. 14/2010 de vânzare cumpărare de energie electrică, cantitatea fermă de energie electrică vândută, respectiv cumpărată, era de 87.600 MWh în toate zilele calendaristice, între orele 0:00-24:00, perioada de livrare fiind 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011. Menționează că prin adresa nr. 480/30 iunie 2011, prin care pârâta a notificat rezilierea contractului, s-au încălcat obligațiile contractuale prevăzute de art. 8 lit. h) și cele prevăzute de art. 13 alin. 1, lit. a) și c) și alin. 3. Arată că simpla notificare nu valorează reziliere, prin urmare contractul nr. 14/2010 nu a încetat și, în aceste condiții, raportat la natura juridică a contractului, la principala obligație de a vinde cantitatea de energie contractată până la data de 31 decembrie 2011, nerespectată de pârâtă, este angajată răspunderea civilă contractuală a pârâtei, în condițiile negociate de părți, art. 11 lit. c) din contract. Consideră că sunt îndeplinite condițiile cerute pentru antrenarea răspunderii contractuale, respectiv existența unui contract
încheiat în scris, neexecutarea obligațiilor contractuale, începând cu data de 1 iulie 2011, prejudiciul, legătura cauzală între nerespectarea obligației contractuale și prejudiciu și culpa debitorului. Mai mult, arată că la data de 30 iunie 2011, data notificării rezilierii contractului, pârâta era debitoarea obligației contractuale, deci nu era în măsură să rezilieze contractul. Menționează, de asemenea, că dacă instanța va califica notificarea de reziliere, drept "denunțare unilaterală"; a contractului, valoarea pretenției pe care reclamanta este
îndreptățită să o solicite se va calcula potrivit clauzei penale prevăzute în
contract la art. 12 alin. 2. Solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii modificate ca fiind neîntemeiată. Arată că pârâta a fost îndreptățită să ridice pactul comisoriu instituit de art. 13 din contractul încheiat, întrucât ulterior declarației de reziliere din partea pârâtei-vânzătoare, reclamanta a încetat executarea oricărei obligații contractule, manifestarea neechivocă a voinței acesteia fiind în sensul încetării contractului pentru culpa cumpărătorului, norma contractuală invocată de pârâtă în notificarea de reziliere fiind art. 13 din contract. Menționează că notificarea de reziliere transmisă către reclamantă se întemeiază pe o clauză expresă a contractului aflat în vigoare, anume art. 13 alin. 1 lit. a, această clauză de reziliere fiind dublată de un pact comisoriu de grad IV, permițând creditorului obligației nerespectate să ridice pactul comisoriu cu consecința încetării efectelor contractului. Astfel, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar și contrar susținerilor reclamantei, aceasta a încălcat în două rânduri scadențele convenite pentru plată, conduită încadrabilă în ipoteza art. 13 alin. 1 lit. a din contract, scadențele de plată fiind consacrate în anexa 3 la contract. Precizează, de asemenea, că norma contractuală prevăzută la art. 11 lit. c din contract pe care reclamanta își întemeiază
pretențiile nu își găsește aplicabilitatea în speță, întrucât notificarea de reziliere vădește intenția neechivocă a pârâtei de a pune capăt contractului, situație care excede sferei de reglementare convențională instituite de art. 11 lit. c. Arată, totodată, că prin raportare la art. 12 alin. 2 din contract, sunt neîntemeiate pretențiile reclamantei de a se stabili prejudiciul prin raportare la prețurile de pe PZU. Cu privire la pretinsul prejudiciu, arată că, în mod constat, pârâta a contestat existența prejudiciului, în considerarea împrejurării că, în perioada
litigioasă, reclamanta a vândut energie pe PZU, ceea ce semnifică un excedent de energie și nicidecum un deficit care să fi rezultat din încetarea contractului, în consecință, ca punct de pornire în determinarea compensației, este necesar să fie eliminate din analiză intervalele de timp în care se va demonstra că reclamanta a înregistrat excedent. În subsidiar, raportat la înscrisul depus de ANRE la 2 decembrie 2013, arată că sunt relevante câteva observații care consolidează ideea absenței unui prejudiciu al reclamantei cauzat de încetarea contractului. Referitor la calcularea daunelor, arată că acest calcul ar trebui să fie fundamentat pe prețurile rezultate din suplimentarea contractelor bilaterale și nu pe prețurile practicate pe PZU. Ca ultimă apărare subsidiară privitoare la modul de calcul al compensației, arată că dacă instanța ar aprecia că argumentele aduse nu pot fi primite și ar considera util să se raporteze la situația tabelară depusă de ANRE la data de 19 februarie 2013, solicită ca din calcul să fie eliminate valorile practicate pe piața de echilibrare și PZU. În locul acestor valori, ar urma să fie utilizate valorile rezultate din suplimentarea contractelor bilaterale, valori care reflectă conduita efectivă urmată de reclamantă urmare a încetării contractului. Solicită obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul rămâne în pronunțare asupra cauzei.
T R I B U N A L U L :
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ la 7 septembrie 2011, reclamanta SC E. F. SA prin AGENȚIA CENTRALĂ DE F. A E.
E. C. N., a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC E. P. & G. S., ca prin hotărârea ce se va pronunța, în principal, să fie obligată pârâta să
respecte prevederile contractului de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 14/22 decembrie 2010, existent între părți, și să furnizeze reclamantei cantitatea de energie contractată și nelivrata și, în subsidiar, să se constate faptul că pârâta a reziliat în mod abuziv contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice nr. 14/22 decembrie 2010 și să se dispună obligarea pârâtei la plata compensației pentru prejudiciul creat prin nerealizarea tranzacțiilor contractuale de vânzare-cumpărare energie electrică în valoare de 860.129 lei (perioada 1 iulie 2011-31 august 2011) și în continuare, până la expirarea contractului, în conformitate cu prevederile art. 12 pct. 2 din contract și actele de achiziție a mărfii. Totodată, a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în urma transpunerii în fapt a prevederilor HG nr. 930/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea unor furnizori de energie electrică aflați sub autoritatea M. ului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, a dispozițiilor deciziei comerciale nr. 1106/23 iunie 2011 pronunțate de C. ea de Apel B. și în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, s-a înființat la data de 22 iulie 2011, prin fuziune prin contopire a fostelor filiale de furnizare a energiei electrice SC FFEE E. F. Muntenia N. SA, SC FFEE E. F.
T. Sud SA și SC FFEE E. F. T. N. SA, societatea comercială "E. F. "; SA, care, potrivit prevederilor art. 4 din HG nr. 930/2010 s-a subrogat în drepturile și obligațiile decurgând din raporturile
juridice ale societăților participante cu terții, inclusiv în litigiile în curs";. În acest sens, (reorganizare) contractul de vânzare-cumpărare prevede în art. 2 pct. 3 și 5 expres faptul că persoana nou constituită va fi continuatoarea de drept a raportului contractual.
Reclamanta a arătat că la data de 22 decembrie 2010 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice înregistrat sub nr. 14/22 decembrie 2010 între SC "E. P. & G. "; S., în calitate de vânzătoare și SC FFEE "E. F. T. N. "; SA, în calitate de cumpărătoare. Energia electrică urma să fie livrată în bandă, la o putere contractată de 10 MW/IBD, în conformitate cu prevederile anexei nr. 2 din contract și cu prevederile Codului de măsurare a energiei electrice în vigoare, pentru perioada 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011.
A mai arătat că la data de 1 iulie 2011 a fost înregistrată la secretariatul antecesoarei reclamantei adresa pârâtei nr. 480/11 iunie 2011, prin care i se notifica faptul că începând cu data de 30 iunie 2011 pârâta va considera reziliat contractul de vânzare-cumpărare a energiei electrice și că din data de 1 iulie 2011, ora 00:00 va fi "oprită livrarea de energie electrică către FFEE E. F.
T. N. . Pârâta a motivat rezilierea unilaterală a contactului ca fiind rezultatul "întârzierilor repetate ale plăților contravalorii energiei electrice în primul semestru al anului 2011";, temeiul contractual invocat fiind prevederile art. 13 alin. 1 lit. a și c.
A mai arătat că SC E. F. T. N. SA a formulat adrese de răspuns în care a arătat faptul că pe parcursul derulării contractului în cauză a făcut în mod constant plăți parțiale în avans și a respectat cu bună-credință obligațiile contractuale. A apreciat că măsura rezilierii contractului de vânzare cumpărare a energiei electrice din partea vânzătorului este abuzivă, ignorând chiar clauzele contractuale la care face trimitere.
Reclamanta a mai arătat că pârâta a ignorat art. 13 alin. 1 lit. a) prin care se stabilea un termen de preaviz de 30 zile calendaristice; art. 13 alin. 1 lit. c) prin care se stabilea un termen de notificare prealabilă de 5 zile calendaristice și prevederile art. 19 și 20 din contract, pârâta refuzând rezolvarea amiabilă a
"litigiului"; decurgând din executarea contractului aflat în derulare, mărturie în acest sens fiind corespondența comercială. SC E. F. T. N. SA a
întârziat o singură dată la plata facturii emise în data de 2 mai 2011, scadentă în data de 13 mai 2011, făcând plăți parțiale în zilele de 16 mai 2011, respectiv 17 mai 2011, însă o singură dată nu înseamnă "în mod repetat";.
A mai arătat reclamanta că pârâta a continuat livrarea de energie electrică, emițând trei facturi pe care SC E. F. T. N. SA le-a achitat la scadență, integral. Marfa energie electrică din acest contract a fost contractată cu scopul de a fi revândută (conform obiectului de activitate al reclamantei) consumatorilor eligibili aflați în portofoliul societății.
Reclamanta a mai arătat că prețul de vânzare și cantitățile stabilite prin contracte cu consumatorii eligibili au fost stabilite după contractarea mărfii cu furnizoarea-vânzătoare SC E. P. & G. S., prin urmare rezilierea abuzivă (fără o notificare prealabilă cu respectarea termenelor prevăzute în contract, fără a se încerca rezolvarea situației litigioase pe cale amiabilă) a obligat reclamanta să achiziționeze energie electrică de pe piețele de energie la prețuri mult mai mari, eforturile financiare de achiziționare a mărfii fiind deosebit de oneroase. Costurile suplimentare înregistrate de reclamantă ca urmare a rezilierii abuzive a contractului nr. 14/22 decembrie 2010 nu pot fi transferate în prețul de vânzare către consumatorii eligibili.
Pentru acest motiv, reclamanta a solicitat instanței, în principal, obligarea pârâtei la furnizarea cantității de energie contractate, iar în subsidiar să se constate faptul că pârâta a reziliat în mod abuziv contractul nr. 14/22 decembrie 2010 de vânzare-cumpărare a energiei electrice și să se dispună obligarea pârâtei la plata compensației pentru prejudiciul creat prin nerealizarea tranzacțiilor contractuale de vânzare-cumpărare energie electrică în valoare de 860.129lei (perioada 1 iulie 2011 - 31 august 2011) și în continuare până la expirarea contractului, în conformitate cu prevederile art. 12 pct. 2 din prezentul contract și actele de achiziție a mărfii.
În atare situație, în subsidiar, reclamanta a arătat că sunt incidente prevederile art. 12 pct. 2 din contract: "în caz de denunțare unilaterală a contractului din inițiativa vânzătorului, acesta are obligația de a plăti consumatorului o compensație pentru prejudiciul creat prin nerealizarea tranzacțiilor contractuale de vânzare-cumpărare energie, care se calculează ca produsul dintre cantitatea de energie nelivrată de vânzător și diferența dintre prețul din prezentul contract și prețul la care cumpărătorul, acționând de o manieră comercială rezonabilă, cumpără sau ar putea cumpăra energia electrică achiziționată dar nelivrată de vânzător";. Potrivit acestor prevederi contractuale, valoarea compensației pentru prejudicial creat în perioada iulie-august 2011 este de 860.129,50 lei, valoarea acesteia continuând să crească până la sfârșitul perioadei contractate, respectiv 31 decembrie 2011. Calculul pretențiilor este un calcul complex, matricial, în funcție de intervalul orar de achiziție a energiei electrice/ zile calendaristice, fiind anexat cererii de chemare în judecată.
A solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său la dezbateri.
În drept, a invocat art. 969 C.civ. din 1864, art. 82, art. 111, art. 112 și urm. C.proc.civ. din 1865.
La data de 7 decembrie 2011, reclamanta a depus o primă precizare de acțiune, în cuprinsul căreia a arătat modificările sale organizatorice și a indicat cuantumul despăgubirilor pretinse, 3.020.238,80 lei, respectiv a indicat temeiul contractual al pretențiilor sale: art. 12 pct. 2 din contract.
La data de 1 februarie 2012, reclamanta a depus o a doua precizare de acțiune, în cuprinsul căreia a arătat că înțelege să mărească câtimea obiectului cererii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 3.829.146,70 lei,
reprezentând daune compensatorii pentru acoperirea prejudiciului creat ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2011.
În drept, a invocat art. 132, art. 242 C.proc.civ. din 1865.
La data de 4 noiembrie 2013, reclamanta și-a precizat din nou acțiunea, în ceea ce privește temeiul contractual al cererii sale, arătând că își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 11 lit. c din contractul din 22 decembrie 2010, care prevede că "valoarea daunelor pe care cumpărătorul este îndreptățit să le primească de la vânzător pentru energia nelivrată de acesta va fi egală cu produsul dintre diferența, dacă este pozitivă, dintre prețul energiei electrice pe care cumpărătorul, acționând de o manieră comercială rezonabilă, poate să o cumpere sau ar fi putut să o cumpere de pe piața internă de energie electrică (de exemplu PZU) și prețul de contract și cantitate de energie nelivrată.
În motivarea precizării de acțiune din 4 noiembrie 2013, a arătat că potrivit facturilor și ordinelor de plată depuse la dosar, SFEE T. N. - C. -
N. a făcut dovada că în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2011, pentru a suplini cantitatea de energie electrică nelivrată de către pârâtă, a achiziționat energie electrică din PZU, singura piață de pe care s-a putut achiziționa marfa având caracteristicile mărfii contractate. În acest sens, a arătat că expertiza de specialitate efectuată de ANRE confirmă maniera comercială rezonabilă în care a acționat reclamanta, manieră exemplificativă prevăzută de altfel și de către părți în contract.
A mai arătat că a depus un calcul tabelar pentru modalitatea de calcul al prejudiciului, care ține cont de valoarea orară lunară a energiei electrice în condițiile achiziției energiei electrice de pe PZU, comparată cu achiziția în condițiile contractului nr. 14/22 decembrie 2010, precum și de algoritmul din cuprinsul art. 11 lit. c din contract.
Cererea precizată a fost legal timbrată cu suma de 42402,46 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Pârâta SC E. P. & G. S., prin întâmpinarea depusă la 6 decembrie 2011, a invocat cu titlu de chestiune prealabilă excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru lipsa parcurgerii procedurii prealabile prevăzute de dispozițiile art. 7201C.proc.civ., cu consecința respingerii ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apărărilor sale, pârâta a arătat că la data de 22 decembrie 2010, între SC E. P. & G. S., în calitate de vânzător - furnizor licențiat și antecesoarea reclamantei SC E. F. N. SA, în calitate de cumpărător - furnizor licențiat, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare de energie electrică nr. 14, având drept obiect "vânzarea - cumpărarea de energie electrică";. Contractul a fost încheiat pentru o perioadă de un an începând cu 1 ianuarie 2011 și până la 31 decembrie 2011.
A arătat că potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 din contract, contravaloarea energiei electrice tranzacționate se determina și se achita în conformitate cu anexa nr. 3 la contract. Conform alin. 5 al aceluiași articol, plata sumelor facturate de pârâta vânzătoare urma a se efectua în lei, prin transfer bancar în contul E., iar data de efectuare a plății urma a fi considerată data la care suma plătită este evidențiată în extrasul de cont al cumpărătorului.
A mai arătat că pe parcursul derulării contractului, E. și-a îndeplinit conform obligațiilor contractuale, respectiv a asigurat pârâtei puterea și cantitățile de energie electrică convenite, în conformitate cu standardul de performanță și reglementările în vigoare.
A învederat că, începând cu luna martie 2011, obligația de plată a antecesoarei reclamantei a fost executată cu întârziere, în mod repetat, astfel cum rezultă din plățile din data de 1 aprilie 2011, respectiv data de 17 mai 2011, astfel cum rezultă din centralizatorul de plăți depus în probatiune de reclamantă.
A arătat că, în consecință, pârâta a transmis reclamantei notificarea de reziliere a contractului nr. 480/30 iunie 2011, în conformitate cu pactul comisoriu de grad IV reglementat de art. 13 alin. 1 lit. a raportat la alin. 3 din contract.
Referitor la inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, a arătat că în conformitate cu dispozițiile art. 7201C.proc.civ., în procesele și cererile în materie comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul trebuie să încerce soluționarea pe cale amiabilă a litigiului. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 109 alin. 1 C.proc.civ., sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, dacă legea prevede în mod expres acest lucru. Din coroborarea textelor legale mai sus invocate, rezultă că procedura prealabilă a concilierii directe este o formalitate obligatorie care trebuie efectuată anterior sesizării instanței, sub sancțiunea respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
A arătat că în prezenta speță reclamanta a transmis pârâtei notificarea și invitația la conciliere nr. 751/11 noiembrie 2011 pentru data de 30 noiembrie 2011, dată mult ulterioară sesizării instanței cu prezenta cerere de chemare în judecată. În aceste condiții a apreciat că nu poate fi primită nicio eventuală interpretare a dispozițiilor art. 7201C.proc.civ. în sensul că procedura concilierii directe ar fi îndeplinită dacă ea este efectuată până la închiderea dezbaterilor, întrucât în primul rând nicio dispoziție legală nu susține vreo astfel de interpretare a normei respective, care are caracter imperativ, în al doilea rând, această interpretare ar nesocoti scopul acestei proceduri, care rezidă în necesitatea epuizării căilor de soluționare amiabilă înainte de inițierea demersului judiciar, astfel încât promovarea litigiului să vizeze părți deja informate asupra diferendului, pentru asigurarea celerității procedurii. Or, în acest context, încercarea de soluționare amiabilă a litigiului după sesizarea instanței apare ca fiind nu doar lipsită de finalitate, ci și efectuată în disprețul legii. Ca atare, pârâta a apreciat ca se impune admiterea excepției invocate, cu
consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind inadmisibilă, pentru lipsa parcurgerii procedurii concilierii directe prevăzută de dispozițiile art. 7201C.proc.civ.
Pe fond, pârâta a arătat că în susținerea nelegalității notificării de reziliere, reclamanta oferă puține argumente de drept, însoțite, însă, de o descriere a activității sale economice și a prejudiciului pretins suferit ca urmare a rezilierii contractului.
A arătat că notificarea de reziliere se întemeiază pe dispozițiile art. 13 alin. 1 lit. a) din contract. E. a fost în drept să apeleze la acest izvor contractual. Rezilierea contractului nu are caracter abuziv. Notificarea de reziliere nr. 480/30 iunie 2011, transmisă către antecesoarea reclamantei, se întemeiază pe o clauză expresă a contractului aflat în vigoare, anume art. 13 alin. 1 lit a): "neplata repetată a energiei electrice vândute în condițiile stabilite și a penalităților aferente, cu un preaviz de 30 (treizeci) zile calendaristice";. Această clauză de reziliere are natura unui pact comisoriu de grad IV ce poate fi activat sub premisele nerespectării în mod repetat a obligațiilor de plată asumate de cumpărător.
A mai arătat că, contrar susținerilor reclamantei, aceasta a întârziat de două ori plata facturilor emise de E., ceea ce reprezintă o neplata repetată a
energiei electrice vândute în sensul dispozițiilor art. 13 alin. 1 lit. a) din contract. Așa cum rezultă din afirmațiile reclamantei, coroborate cu actele emanate de la aceasta, respectiv centralizatorul de plăți, întârzierile la plata facturilor fiscale s- au manifestat atât în luna martie cât și în luna mai a anului curent, astfel: factura fiscală seria ENG nr. 50/15 martie 2011 a avut data scadenței la 31 martie 2011. E. a efectuat două plăți parțiale ale acestei facturi în data de
31 martie 2011 (data scadenței) și în data de 1 aprilie 2011 (cu depășirea termenului de scadență), factura fiscală seria ENG nr. 62/2 mai 2011 a avut data scadenței la 13 mai 2011. E. a efectuat două plăți parțiale ale acestei facturi, ambele cu depășirea termenului de scadență, respectiv în data de 16 mai 2011 și 17 mai 2011.
A apreciat că această condiție fiind îndeplinită (neplata repetată a energiei electrice vândute), motiv pentru care E. a fost îndreptățită să ridice pactul comisoriu de gradul IV reglementat de art. 13 alin. 1 lit. a).
Pârâta a mai arătat că nu pot fi primite afirmațiile reclamantei potrivit cărora pe parcursul derulării contractului aceasta a efectuat constant plăți parțiale în avans, întrucât, pe de o parte, aceste afirmații sunt contrazise de documentele depuse în probațiune de însăși reclamanta, iar pe de alta parte, fată de culpa contractuală a reclamantei, chiar adevărate fiind, aceste afirmații sunt lipsite de relevanță în dezlegarea speței.
A apreciat esențial a se observa că față de specificul pieței energiei - o piață extrem de dinamică și sensibilă atât în raport de indicatorii de producție, dar și față de indicatorii macroeconomici - contractele în materie conțin aproape invariabil pacte comisorii care sancționează extrem de energic întârzierile la plata energiei furnizate. Ca atare, și părțile litigante în prezentul dosar au avut cunoștință încă de la momentul formarii contractului că plata integrală și la termen reprezintă o condiție esențială a derulării contractului, reclamanta asumându-și consecințele unor plăți parțiale și/sau întârziate.
Așa fiind, întârzierea în două rânduri a plăților integrale de către reclamantă a afectat așteptările legitime ale pârâtei în obținerea unei conduite conforme din partea partenerului contractual. Contractând pe o piață atât de dinamică cum este cea a energiei electrice, părțile au înțeles să includă plata la termen, fără excepție, ca o condiție esențială a derulării contractului. Astfel, furnizoarea E. era cu totul îndreptățită să considere contractul reziliat.
Pârâta a mai arătat că E. a respectat termenul de preaviz prevăzut de dispozițiile art. 13 alin. 1 lit. a) din contract. Susținerile reclamantei potrivit cărora E. nu a respectat termenul de preaviz de 30 zile anterior rezilierii contractului sunt nereale. În acest context, a apreciat că trebuie avute în vedere afirmațiile reclamantei potrivit cărora E. a continuat livrarea energiei electrice către aceasta și în cursul lunii iunie (ulterior ultimei întârzieri la plata) care sunt de natura să ateste respectarea de către pârâtă a termenului de preaviz. Continuarea livrării energiei electrice către reclamantă și în luna iunie 2011 s-a realizat în primul rând în considerarea respectării termenului de preaviz.
A învederat că intenția administratorului E. de a rezilia contractul încheiat cu E. s-a manifestat încă de la finalul lunii mai, când reclamanta a întârziat pentru a doua oară plata energiei livrate de pârâtă. Intenția de reziliere a contractului a fost adusă la cunoștința reclamantei în repetate rânduri, în cadrul discuțiilor purtate între reprezentanții părților, începând cu finalul lunii mai 2011, iar notificarea de reziliere a fost comunicată ulterior expirării termenului de preaviz de 30 zile.
Pârâta a mai arătat că este de observat că stipularea unui termen de preaviz nu afectează natura juridică a pactului comisoriu. Art. 13 din contract
prevede în mod clar că rezilierea are loc la inițiativa vânzătorului, consfințind un drept potestativ al acestuia, odată ce condițiile de reziliere sunt îndeplinite.
A mai arătat că necesitatea acordării termenului de preaviz de 30 de zile anterior comunicării notificării de reziliere nu trebuie interpretată în sens pur formal, respectiv în sensul obligației de a emite o notificare distinctă care să cuprindă intenția viitoare de reziliere a contractului după expirarea termenului de preaviz. Astfel, pârâta a apreciat că instanța poate dispune de elementele necesare pentru a aprecia dacă finalitatea termenului de preaviz - aceea de a proteja părțile în cazul încetării contractului înainte de termen - a fost atinsă în speță prin emiterea notificării din 30 iunie 2011, fără a se cantona la analiza pur
formală a calculului acestui termen. O atare analiză de fond se impune și prin prisma discuțiilor sus-menționate, purtate între reprezentanții părților, în care s-a conturat ideea activării pactului comisoriu de către pârâtă.
Raportat la cele de mai sus, pârâta a arătat că se impune precizarea că E. este o societate cu participare străină la capitalul social în proporție de 99%. Astfel, asociații săi sunt d-l Criste Rareș Cristian, ce deține 1% din capitalul social și E. Holding DELFT BV, persoană juridică străină ce deține un procent de 99% din capitalul social. Din acest punct de vedere, a arătat că este evident că procesul decizional în cadrul pârâtei este, uneori, relativ îndelungat. Astfel, datorită valorii economice a contractului și a importanței acestuia pentru activitatea E., decizia de reziliere a contractului a trebuit supusă în atenția acționarilor pârâtei, iar notificarea de reziliere a fost efectiv comunicată reclamantei după obținerea aprobării acestei măsuri din partea acționarilor.
Pârâta a mai susținut că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 12 alin. 2 din contract (privind calcularea prejudiciului) invocate de reclamantă.
A arătat că dispozițiile contractuale de care se prevalează reclamanta în solicitarea de obligarea a E. la acoperirea prejudiciului creat ca urmare a rezilierii unilaterale a contractului au în vedere ipoteza denunțării unilaterale a contractului din inițiativa vânzătorului, independent de existența unei încălcări a obligațiilor contractuale asumate de cumpărător. Or, în speța, notificarea de reziliere a contractului a fost emisă tocmai în considerarea neîndeplinirii cu rea - credință a obligațiilor contractuale asumate de reclamantă. Ca atare, fiind îndeplinite condițiile de activare a pactului comisoriu de gradul IV prevăzut de art. 13 alin. 1 lit. a), coroborat cu art. 13 alin. 2 din contract, E. a fost îndreptățită să rezilieze unilateral contractul pentru culpa reclamantei și, pe cale de consecință, pârâta nu poate fi obligată la plata despăgubirilor prevăzute de art. 12 alin. 2 din contract.
A învederat că, în condițiile în care culpa părții constituie fundamentul răspunderii contractuale, iar în speță partea în culpă este cumpărătorul E., rezultă că pretenția reclamantei de angajare a răspunderii contractuale a pârâtei este lipsită de temei juridic. Or, dispozițiile art. 12 alin. 2 din contract au în vedere cazul în care culpa pentru încetarea contractului înainte de termen ar reveni pârâtei, ipoteză care nu se regăsește în speță.
În consecință, atâta vreme cât rezilierea contractului s-a realizat în condiții legale, pârâta a apreciat că eventualul prejudiciu suferit de reclamantă nu îi poate fi imputat.
Cu toate acestea, în ipoteza puțin probabilă în care instanța ar trece peste argumentele E. cu privire la legalitatea rezilierii contractului, pârâta a susținut că prejudiciul reclamat de E. este nedovedit.
Astfel, a arătat pârâta, în primul rând reclamanta nu a făcut dovada că ar fi îndreptățită la acordarea despăgubirilor contractuale atâta timp cât modalitatea de calcul a acestora are în vedere și prețul la care "cumpărătorul, acționând de o manieră comercială rezonabilă, cumpără sau ar putea cumpăra
energia electrică achiziționată dar nelivrată de vânzător";. Reclamanta a susținut că, urmare a rezilierii contractului, a fost obligată să achiziționeze energie electrică de pe piețele de energie la prețuri mult mai mari. Prin recurgerea la piețele de energie, reclamanta nu este în măsură să se prevaleze de prevederile art. 12 alin. 2 din contract, întrucât nu a făcut dovada acționării de o manieră comercială rezonabilă. În acest context pârâta a arătat că reclamanta, în calitate de furnizor licențiat de energie electrică, nu era ținută să recurgă doar la aceste piețe, aceasta având posibilitatea de a achiziționa energie și din alte surse, în baza unor contracte bilaterale, pârâta nefiind unicul furnizor de energie electrică de pe piață. Mai mult, și la momentul derulării raporturilor cu pârâta, și în prezent, reclamanta E. are încheiate asemenea contracte bilaterale, astfel încât cade în sarcina reclamantei să dovedească împrejurarea că, urmare a încetării raporturilor cu pârâta, a cumpărat efectiv de pe piața reglementată cantitatea de energie contractată cu E. .
Cu toate acestea, a arătat pârâta, independent de justețea și temeinicia refuzului E. de a mai furniza energie electrică, a afirma că reclamanta depinde de cantitățile de energie electrică furnizate de pârâtă, reprezintă o exagerare vădită care trebuie cenzurată de instanța de judecată.
Pârâta a mai arătat că reclamanta deține licență de furnizare a energiei electrice, având opțiunea și posibilitatea de a cumpăra energie electrică pentru consumul propriu și/sau revânzare de la oricare producător sau furnizor din țară, înscris pe lista furnizorilor de energie electrică licențiați, așa cum a fost emisă de Autoritatea de Reglementare în Domeniul E. .
În al doilea rând, a arătat pârâta înscrisurile depuse în probațiune de reclamantă reprezintă acte unilaterale, nerecunoscute de pârâtă, conținând formule de calcul neoficiale și care nu sunt în măsură să ateste întinderea prejudiciului pretins. Mai mult, înscrisurile menționate nu fac dovada achiziționării efective a cantităților de energie electrică prevăzute în anexa nr. 2 a contractului și nici a prețurilor la care fost achiziționată energia electrică pentru a se putea determina în concret prejudiciul pretins de reclamantă.
În drept, a invocat art. 115 și urm., art. 167 și urm., art. 109, art. 7201și urm. C.proc.civ. din 1865, art. 1020, art. 1021 C.civ. din 1864.
După cea de a doua precizare de acțiune (4 noiembrie 2013), pârâta și-a completat apărările în cuprinsul "completării la întâmpinare"; depuse la 6 noiembrie 2013.
Astfel, pârâta a arătat că prin notificarea de reziliere nr. 480/30 iunie 2011 a înștiințat-o pe reclamantă cu privire la încetarea prin reziliere a contractului nr. 14/22 decembrie 2010 ca urmare a culpei reclamantei constând în întârzieri repetate ale plății contravalorii energiei furnizate. Ulterior declarației de reziliere din partea pârâtei, aceasta a încetat executarea oricărei obligații contractuale, manifestarea neechivocă a voinței pârâtei fiind în sensul încetării contractului pentru culpa reclamantei. Norma contractuală invocată de pârâtă a fost art. 13 din contract (reziliere din inițiativa vânzătorului).
A reiterat faptul că notificarea de reziliere nr. 480/30 iunie 2011 se întemeiază pe o clauză expresă din contract, cuprinsă în art. 13 alin. 1 lit. a ):
"neplata repetată a energiei electrice vândute în condițiile stabilite și a penalităților aferente, cu un preaviz de 30 de zile calendaristice";.
A arătat că această clauză de reziliere este dublată de un pact comisoriu de grad IV (art. 13 alin. 3 din contract), permițând crditorului obligației nerespectate să ridice pactul comisoriu cu consecința încetării efectelor contractului.
A reiterat faptul că reclamanta a încălcat în două rânduri scadențele convenite pentru plată, conduită încadrabilă în ipoteza art. 13 alin. 1 lit. a din contract: "neplata repetată a contravalorii în condițiile convenite";.
A reiterat apărările sale întemeiate pe întârzierile la plată aferente facturilor seria ENG nr. 50/15 martie 2011 și seria ENG nr. 62/2 mai 2011 și alegația potrivit căreia efectuarea de plăți parțiale în avans nu prezintă relevanță în speță.
A reiterat și apărările sale raportate la specificul pieței de energie electrică, prin raportare la care părțile și-au prefigurat conduitele contractuale și așteptările de la cocontractanți.
A mai arătat că în ipoteza în care ar fi înlăturată apărarea sa întemeiată pe culpa reclamantei, aceasta ar conduce în mod automat la calificarea demersului său drept o denunțare unilaterală a contractului din inițiativa vânzătorului, ipoteză reglementată de art. 12.2 din contract și nicidecum drept o
"întrerupere"; în livrarea de energie electrică (ipoteza prevăzută de art. 11 lit. c), care ar permite reclamantei cumpărătoare să solicite pârâtei vânzătoare plata daunelor provocate ca urmare a întreruperilor în livrarea de energie electrică sau ca urmare a livărilor parțiale, dovedite a fi din vina acesteia.
În sprijinul acestei alegații, a arătat că natura și obiectul contractului instituie în sarcina pârâtei o obligație cu caracter continuu: livrarea de energie în bandă la puterea de 10 MWh, în intervalul orar 0-24. Art. 11 vizează situația particulară în care executarea contractului de către pârâta vânzătoare este necorespunzătoare (întreruperi în livrare sau livrări parțiale), situație în care contractulo continuă să se deruleze concomitent cu nașterea dreptului reclamantei cumpărătoare la daune-interese. A apreciat că această interpretare este întărită și de poziționarea acestei clauze contractuale, deoarece clauza de la art. 11 lit. c nu reflectă altceva decât dreptul corelativ al reclamantei cumpărătoare în raport cu obligația pârâtei vânzătoare de a acorda despăgubiri pentru daunele cumpărătorului provocate de întreruperi în livrarea de energie electrică, fiind vorba, așadar, de obligații derivate din executarea neconformă a contractului.
În același sens, a invocat și forma de plural a termenului "întreruperi"; utilizată în ambele clauze, fapt care denotă intenția părților de a prevedea ipoteza în care, pe durata derulării contractului și pornind de la caracterul continuu al obligației asumate de pârâta vânzătoare, livrările de energie s-ar realiza cu întreruperi (executare neconformă), părțile stabilind și mecanismul de sancționare a părții în culpă. În mod logic, dacă părțile ar fi înțeles să aplice clauza contractuală de la art. 11 lit. c la conduita pârâtei de sistare irevocabilă a livrărilor ar fi utilizat același termen la singular: "întrerupere";. A apreciat relevant în acest context răspunsul reclamantei la interogatoriu, prin care aceasta a recunoscut că nu au existat întreruperi sau livrări parțiale de energie în perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2011, pe care l-a calificat drept o recunoaștere a inaplicabilității art. 11 în prezenta speță.
Dimpotrivă, a apreciat că sensul neechivoc al notificării de reziliere este acela de încetare a raporturilor contractuale prin oprirea completă și definitivă a livrărilor. A învederat că un atare demers a fost prevăzut de părți la art. 12.2 din contract, ca modalitate pusă la dispoziția exclusivă a pârâtei vânzătoare, pentru a pune capăt contractului în lipsa culpei celeilalte părți.
A arătat că părțile au prevăzut în art. 12 și 13 din contract cele 3 situații posibile de încetare a contractului: ajungerea la termen, denunțare, reziliere, precum și efectele acestora. Dimpotrivă, întreruperile în livrare sau livrările parțiale au fost anticipate cu referire la executarea necorespunzătoare a contractului și nu cu privire la modalitățile de încetare a contractului și la
consecințele atrase de o atare situație. A concluzionat că notificarea de reziliere vădește intenția neechivocă a reclamantei de a pune capăt contractului, situație care excede sferei de reglementare convențională instituită de art. 11 lit. c.
În consecință, pârâta a apreciat că temeiul de drept invocat de către reclamantă, art. 11 lit. c nu își găsește aplicabilitatea în speță, astfel încât, ținând cont și de principiul disponibilității în procesul civil, soluția pe care trebuie să o adopte instanța este aceea de respingere a cererii, ca neîntemeiată.
În subsidiar, a arătat că, date fiind similaritățile între modalitățile de determinare a daunelor interese în ipoteza denunțării contractului (art. 12.2) și în cea a executării neconforme (art. 11 lit. c), apărările deja avansate în ceea ce privește întinderea daunelor își păstrează pertinența.
A invocat inexistența prejudiciului. În acest sens, a arătat că în perioada litigioasă (iulie-decembrie 2011) reclamanta a vândut energie pe PZU, astfel cum rezultă din chiar înscrisurile depuse de reclamantă, ceea ce semnifică faptul că a avut un excedent de energie și nicidecum un deficit care să fi rezultat din încetarea contractului. A învederat că reclamanta nu a negat existența acestui surplus, dar l-a atribuit energiei rezultate din contractele cu consumatorii captivi, alegație care a rămas nedovedită. A apreciat că, din intervalele de timp pe care instanța trebuie să le ia în considerare la analiza întinderii prejudiciului, trebuie excluse acelea în care reclamanta a înregistrat excedent de energie electrică.
A mai arătat că părțile nu au definit în contract noțiunea de "manieră comercială rezonabilă";, care prezintă relevanță în valoarea prețului energiei pe care "poate să o cumpere sau ar fi putut să o cumpere reclamanta de pe piața internă de energie";.
A apreciat că trebuie luate în considerare acele piețe interne de energie la care în mod curent și constant reclamanta are acces, iar utilizarea acestor piețe, pe de o parte, să nu impună reclamantei o sarcină excepțională, exorbitantă sau disproporționată, respectiv să nu permită reclamantei o escaladare nejustificatăa prețului contractului, prin raportare la o piață penalizatoare (piața de echilibrare) sau la cea mai costisitoare piață reglementată (PZU). În consecință, a apreciat că raportarea exclusivă a reclamantei la PZU apare ca încălcând principiile manierei comerciale rezonabile.
A învederat că din răspunsurile la interogatoriu și la suplimentul de interogatoriu și din raportul de expertiză rezultă că, în afară de PZU, reclamanta are acces la alte două piețe centralizate: PCCB și PCCB-NC, reclamanta fiind activă și pe piața contractelor bilaterale. Pârâta a apreciat că toate aceste piețe, exceptând PZU și PE, se încadrează în noțiunea de manieră comercială rezonabilă.
A mai arătat că reclamanta a suplimentat cantitățile corespunzătoare prin contracte bilaterale, cumpărând energie cu aceleași caracteristici cu cea contractată cu pârâta prin încheierea de contracte bilaterale în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2011.
A învederat că, cu excepția lunii decembrie 2011, când cantitatea contractată suplimentar a fost de cca jumătate, pentru fiecare lună din intervalul iulie - decembrie 2011, cantitățile contractate suplimentar de reclamantă sunt cel puțin egale cu cele contractate de reclamantă cu pârâta prin contractul nr. 14/2010, astfel încât a apreciat că raportarea reclamantei la PZU apare neîntemeiată.
În același sens, a arătat, cu titlu subsidiar, că modalitatea de calcul - calculul tabelar - utilizată de reclamantă nu poate fi primită, instanța trebuind să se raporteze la situația depusă de ANRE, respectiv la o valoare medie a
contractelor bilaterale cu negociere directă încheiate de reclamantă în perioada litigioasă.
În cursul judecății părțile au apelat la mediere, fără succes.
Excepția prematurității introducerii cererii a fost respinsă în ședința publică din 21 martie 2012. Considerentele care au fundamentat soluția de respingere a excepției se regăsesc în încheierea pronunțată în ședința publică din 21 martie 2012 (f.)
Pentru dovedirea pretențiilor, respectiv a apărărilor lor, părțile s-au servit de următoarele probe: interogatoriul reclamantei, probe scrise și proba cu o expertiză tehnică, efectuată de ANRE.
Analizând ansamblul materialului probator aflat la dosar, tribunalul reține următoarele:
Cu titlu preliminar, tribunalul are în vedere faptul că prezenta acțiune a fost introdusă la data de 7 septembrie 2011 și are ca obiect pretenții derivate din raporturi juridice desfășurate între părți în temeiul contractului nr. 14/22 decembrie 2010.
Prin raportare la data nașterii raporturilor juridice dintre părți și la prevederile art. 6, alin. 2 și alin. 6 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, respectiv prin raportare la prevederile art. 3 și art. 5 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, tribunalul reține că raporturile juridice dintre părți s-au născut înainte de intrarea în vigoare a Noului Cod civil, iar efectele lor în curs de desfășurare nu se încadrează în excepțiile prevăzute de art. 6 alin. 6 din Legea nr. 287/2009 și de art. 5 din Legea nr. 71/2011, pentru a le fi aplicabile dispozițiile Noului Cod civil. În consecință, legislația aplicabilă raporturilor juridice dintre părți este reprezentată de Codul comercial al pieței angro de energie electrică aprobat prin Ordinul nr. 25/22 octombrie 2004 emis de Președintele ANRE, ca lege specială și de Codul civil din 1864, ca lege generală.
Din perspectivă procedurală, tribunalul reține că prezenta cerere a fost înregistrată înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură civilă (Legea nr. 134/2010), astfel încât normele procedurale aplicabile sunt cele ale Codului de procedură civilă din 1865.
La data de 22 decembrie 2010, între reclamantă, în calitate de cumpărătoare și pârâtă, în calitate de vânzătoare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de energie electrică nr. 14 (f.27-38 vol. I), având ca obiect vânzarea-cumpărarea de energie electrică între furnizorul licențiat SC E. P.
& G. S. - pârâta - și furnizorul licențiat SC FILIALA DE F. A E. E.
F. T. N. SA - antecesoarea reclamantei -, contractul reglementând raporturile dintre vânzătoarea pârâtă și cumpărătoarea reclamantă privind condițiile de vânzare, modalitățile de emitere și plată a facturilor aferente acestei operațiuni. Această convenție reprezintă un contract nereglementat încheiat pe piața contractelor bilaterale, al cărui conținut este guvernat, în sens larg, de regulile Codului comercial al pieței angro de energie electrică aprobat prin Ordinul nr. 25/22 octombrie 2004 emis de Președintele ANRE, dar și de prevederile Codului civil din 1864.
În conformitate cu art. 4 din contract, cantitatea de energie electrică ce urma a fi cumpărată de reclamantă de la pârâtă în fiecare interval bază de decontare era prevăzută de anexa 2. Reclamanta cumpărătoare urma să plătească pârâtei vânzătoare contravaloarea energiei electrice tranzacționate și contravaloarea serviciului de transport (componenta de introducere a energiei în rețea, Tg) în condițiile prevăzute de anexele 2 și 3. În mod similar, art. 6 alin. 1 și alin. 2 stipula că contravaloarea energiei electrice tranzacționate în baza
prezentului contract urma a se determina și a se achita în conformitate cu prevederile din anexa 3, care prezenta și modul de desfășurare a plăților.
În conformitate cu anexa 2 (f.37 vol. I), cantitatea fermă de energie electrică vândută, respectiv cumpărată conform contractului nr. 14/22 decembrie 2010 era compusă din următoarele cantități: pentru luna ianuarie 2011, 7440 MWh, pentru luna februarie 2011, 6720 MWh, pentru luna martie
2011, 7430 MWh, pentru luna aprilie 2011, 7200 MWh, pentru luna mai 2011,
7440 MWH, pentru luna iunie 2011, 7200 MWH, pentru luna iulie 2011, 7440 MWH, pentru luna august 2011, 7440 MWh, pentru luna septembrie 2014, 7200 MWh, pentru luna octombrie 7450 MWh, pentru luna noiembrie 7200 MWh și, respectiv, pentru luna decembrie, 7440 MWh.
Potrivit anexei 3 a contractului (f.38 vol. I), modificată prin actul adițional nr. 1/6 ianuarie 2011 și anexa 3.1 (f.149-150), prețul de contract conținea prețul pentru energia electrică precum și prețul pentru componenta de introducere a energiei electrice în rețeaua de transport, componenta TG și a fost convenit de părți la 165 lei/MWh, fără TVA, respectiv 165,19 lei/MWh, fără TVA. Prin clauzele stipulate în aceeași anexă 3, părțile au convenit următoarele condiții și termene de plată: până la data de 5 a lunii de livrare, pârâta vânzătoare urma să emită către reclamanta cumpărătoare o factură pentru 50% din cantitatea de energie contractată în fiecare lună, această factură urmând să aibă scadența în data de 15 a lunii de livrare, iar dacă această dată urma să nu fie o zi lucrătoare, scadența se prelungea până în ziua lucrătoare imediat următoare (inclusiv); în data de 15 a lunii de livrare, pârâta vânzătoare urma să emită către reclamanta cumpărătoare o factură pentru restul de 50% din cantitatea de energie contractată în luna de livrare. Această a doua factură urma să aibă scadența în ultima zi financiară a lunii de livrare (inclusiv).
În art. 4 al anexei 3 părțile au convenit asupra unei clauze penale aplicabile în situația neplății vreunei facturi la scadență; în această situație, pârâta vânzătoare putea să solicite reclamantei cumpărătoare o "majorare"; la suma datorată în lei, conform facturii respective, pentru fiecare zi calendaristică de întârziere, cu începere din prima zi după expirarea termenului de plată scadent și până în ziua efectuării plății (inclusiv). "Majorarea"; convenită era egală, procentual, cu procentul dobânzii datorare pentru neplata la termen a obligațiilor către bugetul de stat, stabilite conform prevederilor legale în vigoare. Valoarea totală a penalităților nu putea depăși valoarea sumei asupra căreia erau calculate.
Prin art. 8 lit. f și, respectiv h din contract (f.29 vol. I) părțile au convenit asupra obligației pârâtei vânzătoare de a acorda despăgubiri pentru daunele reclamantei cumpărătoare provocate de întreruperile în livrarea de energie electrică, respectiv asupra obligației pârâtei vânzătoare de a notifica reclamantei cumpărătoare eventuala intenție de reziliere a contractului în condițiile stipulate în cuprinsul art. 13.
Prin art. 11 lit. c din contract (f.30 vol. I), părțile au convenit asupra dreptului reclamantei cumpărătoare de a solicita pârâtei vânzătoare plata daunelor provocate ca urmare a întreruperilor în livrarea de energie electrică sau ca urmare a livrărilor parțiale, dovedite a fi din vina pârâtei vânzătoare în condițiile contractului. Valoarea daunelor pe care reclamanta cumpărătoare era îndreptățită să o primească de la pârâta vânzătoare pentru energia nelivrată de către aceasta era egală cu produsul dintre: diferența, dacă era pozitivă, dintre prețul energiei electrice pe care reclamanta cumpărătoare, acționând într-o manieră comercială rezonabilă, putea să o cumpere sau ar fi putut să o cumpere de pe piața internă de energie electrică (de exemplu PZU) și prețul de contract și, respectiv, cantitatea de energie nelivrată. Daunele urmau să includă și
eventualele creșteri marginale ale costurilor de transport sau orice alte costuri și cheltuieli rezonabile, verificabile, produse reclamantei cumpărătoare datorită nelivrării energiei electrice respective de către vânzător.
În conformitate cu prevederile art. 12 din contract (f.31 vol. I), contractul a fost încheiat pentru o perioadă de timp determinată: 1 ianuarie 2001 - 31 decembrie 2011, cu posibilitatea prelungirii lui prin acordul mutual al părților, cu 10 zile înainte de expirarea duratei de valabilitate a contractului, perioadă destinată renegocierii.
Prin art. 12 alin. 2 din contract, părțile au convenit asupra dreptului pârâtei vânzătoare de a denunța unilateral contractul, cu obligația sa corelativă de a plăti reclamantei cumpărătoare o compensație pentru prejudiciul creat prin nerealizarea tranzacțiilor contractuale de vânzare-cumpărare de energie, care urma a fi calculată astfel: produsul dintre cantitatea de energie nelivrată de pârâta vânzătoare și diferența dintre prețul din contract și prețul la care reclamanta cumpărătoare, acționând într-o manieră comercială rezonabilă, cumpăra sau ar putea cumpăra energia electrică achiziționată dar nelivrată de pârâta vânzătoare. În acest sens, reclamanta cumpărătoare urma să factureze către pârâta vânzătoare suma reprezentând compensația în termen de 15 zile după rezilierea contractului, iar termenul scadent de plată al acestei facturi de compensație era de 30 de zile calendaristice de la data primirii facturii prin fax, factura urmând a avea anexat un document în care urmau a fi prezentate datele privind prețul de piață care a fost utilizat pentru calcularea compensației.
În conformitate cu art. 13 alin. 1 lit. a din contract, rezilierea contractului din inițiativa vânzătorului putea avea loc doar în următoarele cazuri: a) neplata repetată a contravalorii energiei electrice vândute în condițiile stabilite și a penalităților aferente, cu un preaviz de 30 de zile calendaristice; …iar potrivit alin. 3, în cazurile prevăzute la aliniatele 1 și 2 contractul se consideră desființat de plin drept, după stingerea obligațiilor dintre părți, fără a mai fi necesară orice altă formalitate prealabilă.
Astfel cum rezultă din coroborarea răspunsurilor date de reclamantă la interogatoriul formulat de pârâtă (f.199-205 vol. I, f.268-272 vol. I) cu facturile și cu extrasele de cont de la f. 114-148 din vol. I, pârâta și-a îndeplinit obligația de a livra reclamantei cantitățile de energie contractate în perioada 1 ianuarie 2011
30 iunie 2011. Totodată, a emis următoarele facturi, achitate de reclamantă după cum urmează:
factura ENG 29/3 ianuarie 2011, în valoare de 761.112 lei, achitată la data de 17 ianuarie 2011 (f.115 vol. I);
factura ENG 30/15 ianuarie 2011, în valoare de 762.864 lei, achitată astfel: 250.000 lei la data de 27 ianuarie 2011 (f.117 vol. I), respectiv 250.000 lei la data de 28 ianuarie 2011 (f.118 vol. I), 61.864,86 lei la data de 31 ianuarie 2011 (f.119 vol. I) și, respectiv 201.000 la data de 31 ianuarie 2011 (f.120 vol. I);
factura ENG 41/1 februarie 2011, în valoare 688.247,62, achitată astfel: 688.247,62 lei la data de 15 februarie 2011 (f.122 vol. I);
factura ENG 42/15 februarie 2011, în valoare de 688.247,62 lei, plătită astfel: 300.000 lei la data de 25 februarie 2011 (f.124 vol. I), 388.247,62 lei la data de 28 februarie 2011 (f.125 vol. I);
factura ENG 48/1 martie 2011, în valoare de 761.988,43 lei, plătită astfel: 300.000 lei la data de 15 martie 2011 (f.127 vol. I), 461.988,43 lei la 15 martie 2011 (f.128 vol. I);
factura ENG 50/15 martie 2011, în valoare de 759.940,08 lei, plătită astfel: 400.000 lei, la data de 30 martie 2011 (f.130 vol. I), respectiv 359.940,08 lei la data de 1 aprilie 2011 (f.131 vol. I);
factura ENG 55/1 aprilie 2011, în valoare de 737.408,16 lei, plătită astfel: 498.408,16 lei la data de 15 aprilie 2011 (f.133 vol. I), respectiv 239.000 lei la data de 15 aprilie 2011 (f.134 vol. I);
factura ENG 56/15 aprilie 2011, în valoare de 737.408,16 lei, plătită astfel: 737.408,16 lei la data de 29 aprilie 2011 (f.136 vol. I);
- factura ENG 62/2 mai 2011, în valoare de 761.988,43 lei, plătită astfel: 361.988,43 lei la data de 17 mai 2011, (f.138 vol. I), respectiv 400.000 lei la 16 mai 2011 (f.139 vol. I);
factura ENG 63/16 mai 2011, în valoare de 761.988,43 lei, plătită astfel:
140.000 lei la data de 27 mai 2011 (f.141 vol. I), 400.000 lei la data de 30 mai 2011 (f.142 vol. I), respectiv 221.988,43 la 31 mai 2011 (f.143 vol. I);
factura ENG 71/1 iunie 2011, în valoare de 737.408,16 lei, plătită astfel: 737.408,16 lei la data de 14 iunie 2011 (f.145 vol. I);
factura ENG 72/15 iunie 2011, în valoare de 737.408,16 lei, plătită astfel:
350.000 lei la data de 29 iunie 2011 (f.147 vol. I), respectiv 387.408,16 lei la data de 30 iunie 2011 (f.148 vol. I).
Din analiza acelorași înscrisuri de la f. 114-148 din vol. I, rezultă că reclamanta a întârziat efectuarea plății următoarelor facturi:
- ENG 50/15 martie 2011, în valoare de 759.940,08 lei, plătită astfel:
400.000 lei, la data de 30 martie 2011 (f.130 vol. I), respectiv 359.940,08 lei la data de 1 aprilie 2011 (f.131 vol. I), în condițiile în care data de 31 martie 2011 era o zi lucrătoare (joi);
- ENG 62/2 mai 2011, în valoare de 761.988,43 lei, plătită astfel: 361.988,43 lei la data de 17 mai 2011, (f.138 vol. I), respectiv 400.000 lei la 16 mai 2011 (f.139 vol. I), în condițiile în care data de 15 mai 2011 a fost o zi nelucrătoare (duminica), iar scadența plății acestei facturi s-a prelungit, conform anexei 3 a contractului, până la sfârșitul zilei de 16 mai 2011 (luni), iar reclamanta a efectuat plata porțiunii de 361.988,43 lei abia la data de 17 mai 2011.
Pârâta nu a pretins reclamantei plata vreunor penalități de întârziere pentru plățile efectuate după scadențelor celor două facturi arătate în aliniatul anterior, însă la data de 30 iunie 2011 a comunicat prin fax reclamantei adresa cu nr. intern 480/11 iunie 2011 (f.88 vol. I), prin care i-a adus reclamantei la cunoștință rezilierea unilaterală a contractului nr. 14/22 decembrie 2010 în temeiul art. 13 alin. 1 lit. a și c din această convenție, având în vedere
"întârzierile repetate ale plăților contravalorii energiei electrice în primul semestru al anului 2011";. A precizat că consideră contractul reziliat începând cu data de 30 iunie 2011 și că urma să sisteze livrarea de energie electrică către reclamantă începând cu data de 1 iulie 2011, ora 00:00.
Reclamanta a răspuns acestei adrese prin emiterea către pârâtă a adresei nr. 13309/1 iulie 2011 (f.90 vol. I), prin care i-a adus la cunoștință faptul că apreciază neîntemeiată rezilierea unilaterală a contractului nr. 14/22 decembrie 2010 în temeiul art. 13 alin. 1 lit. a și c, arătând că a efectuat plăți parțiale în avans și că pârâta nu a respectat, oricum, preavizul de 30 de zile convenit. A comunicat pârâtei faptul că înțelege să uzeze de prevederile art. 11 lit. c din contract și a solicitat pârâtei reluarea livrărilor de energie electrică conform contractului.
Pârâta nu a reluat livrările de energie electrică.
Verificând îndreptățirea pârâtei de a rezilia unilateral contractul nr. 14/22 decembrie 2010, tribunalul reține că dispozițiile art. 13 alin. 1 lit. a și c din contract prevăd că rezilierea contractului din inițiativa vânzătorului putea avea loc doar în următoarele cazuri: a) neplata repetată a contravalorii energiei electrice vândute în condițiile stabilite și a penalităților aferente, cu un preaviz
de 30 de zile calendaristice; …iar potrivit alin. 3, în cazurile prevăzute la aliniatele 1 și 2 contractul se consideră desființat de plin drept, după stingerea obligațiilor dintre părți, fără a mai fi necesară orice altă formalitate prealabilă.
Aceste prevederi contractuale instituie un pact comisoriu de gradul IV, care, sub rezerva îndeplinirii condițiilor legale referitoare la reziliere și a celor contractuale stipulate în cuprinsul art. 13 alin. 1 lit. a, permiteau pârâtei vânzătoare să considere desființat pentru viitor contractul nr. 14/22 decembrie 2010 de la data la care exista o neplată repetată a contravalorii energiei electrice vândute în condițiile stabilite și a penalităților aferente, cu un preaviz de 30 de zile calendaristice.
Condițiile legale pentru reziliere sunt cele care pot fi deduse din dispozițiile art. 1020 - 1021 C.civ. din 1864: existența unui contract valabil încheiat, cu caracter sinalagmatic (obligații reciproce și interdependente ale părților), existența unei neexecutări culpabile a unei obligații de către una dintre părți și executarea conformă de către partea care solicită rezilierea a propriei obligații. Toate aceste condiții sunt îndeplinite în speță:
contractul nr. 14/22 decembrie 2010 este o convenție sinalagmatică, obligațiile asumate de părți, de a vinde energia electrică și, respectiv, de a plăti contravaloarea convenită a acesteia fiind reciproce și interdependente, cauza asumării fiecărei obligații fiind reprezentată de prefigurarea executării de către cealaltă parte a propriei sale obligații;
există o neexecutare din partea reclamantei a obligației de plată la termen a facturilor ENG 50/15 martie 2011 și ENG 62/2 mai 2011, astfel cum s-a arătat mai sus. Culpa reclamantei în ceea ce privește cele două întârzieri la plată este prezumată în condițiile art. 1082 C.civ. din 1864. Astfel, plata unei sume de bani, fiind o obligație de rezultat (de a da), simpla neatingere a acestui rezultat în termenul convenit a transferat sarcina probei în sensul inexistenței culpei din sarcina pârâtei care s-a prevalat de reziliere în sarcina reclamantei. Reclamanta nu a dovedit intervenția unui caz de forță majoră, a unui caz fortuit sau a faptei vreunui terț care să o fi împiedicat să își execute obligația de plată integrală a prețului în termenul convenit, astfel încât se află în culpă pentru neîndeplinirea acestei obligații.
pârâta și-a îndeplinit întocmai și la timp obligația asumată, de a livra energia electrică către reclamantă în parametrii conveniți, pe întreaga durată a primului semestru al anului 2011.
Cât privește condițiile contractuale ale rezilierii, stabilite de părți prin art. 13 alin. 1 lit. a și c din contractul nr. 14/22 decembrie 2010, tribunalul are în vedere faptul că, contrar susținerilor pârâtei referitoare la natura esențială a termenului de plată, părțile nu au convenit ca simpla neexecutare la termen a obligației reclamantei de plată a contravalorii facturilor emise de pârâtă să permită pârâtei să considere contractul reziliat de plin drept, fără vreo formalitate. Art. 13 alin. 1 lit. a din contract și anexa 3 a contractului prevăd expres faptul că neplata la termen a facturilor emise de pârâtă conferă pârâtei dreptul de a percepe penalități de întârziere la plată, egale cu dobânzile aferente debitelor către bugetul de stat și care nu pot depăși debitul principal, iar rezilierea poate interveni doar atunci când reclamanta nu plătește în mod repetat atât contravaloarea energiei electrice, cât și penalitățile de întârziere. Conjuncția "și"; din cuprinsul literei a) a aliniatului 1 al art. 13 din contract impune realizarea cumulativă a celor două condiții: neplata contravalorii energiei electrice și neplata penalităților de întârziere, astfel încât simpla întârziere a reclamantei în ceea ce privește plata facturilor emise pentru contravaloarea energiei nu permitea pârâtei să considere reziliat de plin drept, fără vreo formalitate, contractul nr. 14/22 decembrie 2010.
Mai mult, în speță nu se poate reține incidența art. 13 alin. 1 lit. c din contract, deoarece acest caz de reziliere ("neîndeplinirea de către cumpărător a oricărei obligații asumate prin prezentul contract întocmai și la termenele stabilite";) este unul general, de la care art. 13 alin. 1 lit. a derogă neechivoc. Interpretarea contrară ar conduce la concluzia că art. 13 alin. 1 lit. a este inutil stipulat în contract și nu ar putea să se aplice niciodată, instituind un tratament contractual mai blând decât cel al art. 13 alin. 1 lit. c față de reclamanta debitoare a obligației de plată a contravalorii energiei electrice. Or, în conformitate cu dispozițiile art. 978 C.civ. din 1864, o clauză primitoare de două înțelesuri trebuie interpretată în sensul în care ar produce un efect și nu în sensul în care nu ar produce niciunul. În același sens, potrivit art. 983 C.civ. din 1864, atunci când există îndoială, convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă, în speță reclamanta debitoare a obligației de plată a contravalorii energiei electrice.
Doctrina a adăugat condițiilor mai sus analizate și condiția caracterului important, semnificativ al neexecutării de către partea în culpă a obligației sale. Î alți termeni, rezilierea poate fi dispusă doar atunci când neexecutarea culpabilă a unei obligații este prezintă o anumită gravitate pentru relațiile dintre părți. În speță, pârâta a beneficiat de toate sumele de bani datorate de reclamantă (nu există o neplată, ci doar o întârziere la plata unor porțiuni de preț), acceptând plăți parțiale anticipate, plăți parțiale și integrale la termen, precum și cele două plăți parțiale tardive cu câte o zi, fără a invoca în zilele imediat următoare celor două scadențe, 31 martie și 16 mai 2011, dreptul său de a percepe penalități de
întârziere sau intervenirea rezilierii de plin drept, fără vreo formalitate, a contractului nr. 14/22 decembrie 2010.
În aceste condiții, tribunalul reține, pe de o parte, caracterul nesemnificativ în contextul contractual al celor două plăți tardive, iar pe de altă parte reține că pârâta nu doar că a acceptat cele două plăți tardive, dar a și continuat să livreze reclamantei energie electrică timp de 3 luni după prima plată tardivă și timp de o lună și jumătate după cea de a doua plată tardivă. Or, în condițiile în care pârâta ar fi considerat contractul nr. 14/22 decembrie 2010 reziliat de plin drept, fără vreo formalitate, la cea de a doua plată tardivă, conduita sa, conform contractului și principiilor loialității și cooperării părților contractante, ar fi trebuit să fie aceea de a notifica reclamantei preavizul de 30 de zile și intervenirea rezilierii contractului nr. 14/22 decembrie 2010 la data de
17 mai 2011, ceea ce pârâta nu a făcut. Acceptând cele două plăți parțiale tardive și livrând reclamantei în continuare energie electrică, fără a-și manifesta opoziția la continuarea relațiilor contractuale după cea de a doua plată parțială tardivă, pârâta nu mai putea opune reclamantei încălcarea (parțială) a obligațiilor sale contractuale la data de 30 iunie 2011 pentru rezilierea contractului, ci era doar îndreptățită să obțină despăgubiri pentru executarea tardivă a obligației de plată de către reclamantă, în condițiile clauzei penale din anexa 3 a contractului.
Concluzionând, tribunalul reține că pârâta nu era îndreptățită să considere contractul nr. 14/22 decembrie 2011 reziliat de plin drept, în speță nefiind îndeplinite condițiile contractuale stipulate prin pactul comisoriu de gradul IV cuprins în art. 13 alin. 1 lit. a și alin. 3 din această convenție.
În același context, tribunalul reține că efectuarea de către reclamantă a unor plăți parțiale, cu anticipație, nu îi conferea reclamantei dreptul de a întârzia plata porțiunilor de preț mai sus arătate. Acceptarea tacită de către pârâtă a acestor plăți fracționate a reprezentat o derogare tacită de la dispozițiile contractului, ale cărei efecte nu pot fi extinse în ceea ce privește termenele de plată.
Cât privește alegația pârâtei în sensul că, în cazul neacceptării de către instanță a poziției sale procesuale în sensul că era îndreptățită să considere contractul reziliat de plin drept, fără formalități, tribunalul trebuie să califice poziția pârâtei din adresa cu nr. intern 480/11 iunie 2011 (f.88 vol. I) drept o declarație de denunțare unilaterală a contractului, tribunalul nu o poate primi.
Astfel cum rezultă neechivoc din cuprinsul adresei cu nr. intern 480/11 iunie 2011 (f.88 vol. I), în acest înscris pârâta nu și-a exprimat opțiunea de a pune capăt contractului nr. 14/22 decembrie 2011 independent de culpa contractuală a reclamantei, asumându-și corelativ obligația de a plăti contravaloarea energiei electrice nelivrate, ci s-a prevalat în mod neechivoc de prevederile art. 13 alin. 1 lit. a și c și alin. 3 din contract, indicând în mod clar și faptele culpabile ale reclamantei.
Singura instituție juridică care ar permite o atare reevaluare a actului său unilateral de voință este conversiunea actului juridic, care este, însă inaplicabilă în speță. Conversiunea actului juridic poate opera doar în situația unui act juridic lovit de nulitate, ceea ce presupune încălcarea unei dispoziții legale imperative. Or, pârâta, prin emiterea adresei nr. 480/11 iunie 2011 nu a încălcat nicio dispoziție legală imperativă, ci a nesocotit clauzele cuprinse în art. 13 alin. 1 lit. a și alin. 3 din contractul nr. 14/22 decembrie 2011, care este un act juridic de drept privat și nu un act normativ. Spre deosebire de încălcarea unei dispoziții legale imperative, care atrage nulitatea, încălcarea prevederilor unei convenții de drept privat poate da naștere doar dreptului la daune interese, nulitatea neputând fi incidentă la încălcarea unei obligații convenționale.
Prin urmare situația juridică a părților la data de 1 iulie 2011 se prezenta după cum urmează: emiterea de către pârâtă a adresei nr. 480/11 iunie 2011 nu putea și nu a avut ca efect nici rezilierea, nici denunțarea unilaterală a contractului nr. 14/22 decembrie 2010, astfel încât pârâta era în continuare debitoarea obligației de a livra reclamantei energia electrică contractată.
Pârâta nu a reluat însă furnizarea energiei electrice către reclamantă, încălcându-și, astfel, obligația asumată prin contractul nr. 14/22 decembrie 2010.
Calificând conduita pârâtei din punct de vedere contractual, tribunalul reține că în speță este vorba despre o întrerupere în livrarea de energie electrică, fiind aplicabile prevederile art. 11 alin. 1 lit. c din contractul nr. 14/22 decembrie 2010.
Astfel, dat fiind faptul că contractul a rămas în ființă, în pofida emiterii de către pârâtă a adresei nr. 480/11 iunie 2011, conduita contractuală a pârâtei trebuie evaluată prin raportare la întreaga perioadă contractuală: 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011. În această perioadă, pârâta și-a îndeplinit întocmai obligația de livrare a energiei electrice în primul semestru, respectiv nu și-a îndeplinit-o deloc în cel de al doilea semestru, faptă care se încadrează întocmai
în noțiunea de livrare parțială la care se referă art. 11 alin. 1 lit. c.
Dacă noțiunea de întrerupere are un anumit echivoc și poate fi
interpretată în sensul că o întrerupere ar trebui să fie precedată și apoi urmată de livrare (având, deci un sens mai degrabă temporal), noțiunea de livrare parțială este una cantitativă și se referă la o parte din marfa contractată, fără a distinge între perioadele de timp în care s-a executat / nu s-a executat obligația de livrare a energiei electrice. Tribunalul nu poate primi susținerea pârâtei în sensul că art. 11 lit. c nu ar fi aplicabil în speță deoarece intenția pârâtei a fost aceea de a considera desființat contractul și de a nu mai livra energie în temeiul contractului, deoarece pârâta era în continuare obligată să livreze reclamantei energie electrică în temeiul acestui contract și după 30 iunie 2011, iar obligația sa de livrare a energiei electrice era una continuă și trebuie evaluată global, prin
raportare la întreaga perioadă contractuală. Or, prin raportare la întreaga perioadă contractuală, 1 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011, livrarea de energie electrică doar în perioada 1 ianuarie 2011 - 30 iunie 2011 reprezintă o livrare parțială, deci o neexecutare parțială a obligațiilor contractuale ale pârâtei.
În mod similar, fiind o obligație de rezultat, neatingerea rezultatului prestabilit contractual atrage incidența prezumției de culpă a pârâtei în condițiile aceluiași art. 1082 C.civ. din 1864, prezumție pe care pârâta nu a înlăturat-o prin dovedirea intervenției unui caz de forță majoră, a unui caz fortuit sau a faptei vreunui terț care să o fi împiedicat să își execute obligația de plată integrală a prețului în termenul convenit, astfel încât se află în culpă pentru neîndeplinirea acestei obligații.
Potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare.
În conformitate cu art. 1082 C.civ. din 1864, debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune-interese sau pentru neexecutarea obligației, sau pentru întârzierea executării, cu toate că nu este rea-credință din parte-i, afară numai dacă nu va justifica că neexecutarea provine din o cauză străină, care nu-i poate fi imputată.
În fine, în conformitate cu art. 1066 și art. 1069 C.civ. din 1864, clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i. Clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale. Nu poate dar creditorul cere deodată și penalitatea și obiectul obligației principale, afară dacă penalitatea nu s-a stipulat pentru simpla întârziere a executării.
Sancțiunea convenită de părți pentru livrarea parțială de energie a fost aceea a daunelor interese evaluate convențional în cuprinsul clauzei penale din finalul art. 11, lit. c: produsul dintre: diferența, dacă era pozitivă, dintre prețul
energiei electrice pe care reclamanta cumpărătoare, acționând într-o manieră comercială rezonabilă, putea să o cumpere sau ar fi putut să o cumpere de pe piața internă de energie electrică (de exemplu PZU) și prețul de contract și, respectiv, cantitatea de energie nelivrată.
Dat fiind faptul că pârâta nu și-a executat în mod culpabil obligația de a livra energia contractată de reclamantă pentru perioada 1 iulie 2011 - 31 decembrie 2011, pârâta este ținută, conform art. 969 alin. 1 C.civ. din 1864, raportat la art. 1066 C.civ. din 1864 și art. 11 lit. c din contractul nr. 14/22 decembrie 2010, să o despăgubească pe reclamantă pentru prejudiciul pe care i l-a cauzat.
În acest context, tribunalul are în vedere în primul rând apărarea pârâtei în sensul că reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu ca urmare a nelivrării de către pârâtă a energiei electrice contractate, în condițiile în care reclamanta a vândut pe Piața Zilei Următoare (PZU) energie electrică în perioada 1 iulie 2011 -
31 decembrie 2011, deci ar fi avut un excedent de energie electrică și l-ar fi vândut pe această piață.
Din coroborarea centralizatoarelor de la f. 321-326 vol. II comunicate de ANRE, tribunalul reține că reclamanta a vândut, într-adevăr, energie electrică pe PZU, dar nu în relațiile concurențiale de pe piața angro, ci doar în relațiile cu consumatorii captivi, care nu prezintă relevanță în speță, dată fiind separarea legală a activităților de furnizare de cele de distribuție începând cu anul 2007. Dimpotrivă, în relațiile concurențiale de pe piața angro reclamanta a cumpărat de pe PZU energie electrică, astfel încât tribunalul nu poate primi susținerea pârâtei în sensul că reclamanta nu a suferit niciun prejudiciu ca urmare a nelivrării de către pârâtă a cantităților de energie contractate.
Cât privește întinderea acestui prejudiciu, tribunalul are în vedere faptul că în speță își produce efectele pe deplin clauza penală din finalul art. 11, lit. c din contractul nr. 14/22 decembrie 2010, care, la evaluarea întinderii prejudiciului are în vedere maniera comercială rezonabilă în care reclamanta cumpărătoare trebuia să acționeze, respectiv atât caracterul actual, cât și cel potențial al cumpărărilor de energie: "putea să o cumpere sau ar fi putut să o cumpere de pe piața internă de energie electrică (de exemplu PZU)";. Prin urmare, clauza penală mai sus arătată nu impune o evaluare cantitativă a prejudiciului prin raportare la cantitatea de energie efectiv cumpărată de reclamantă în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2011, cantitatea avută în vedere fiind cea convenită contractual și nelivrată.
iera comercială rezonabilă se referă așadar la prețul achizițiilor actuale sau potențiale ale reclamantei.
Piețele interne de energie accesibile reclamantei acționând într-o manieră comercială rezonabilă sunt, așadar, PZU (menționată chiar de către părți cu titlu exemplificativ, dar neexhaustiv în contract, conform art. 985 C.civ. din 1864), respectiv piața centralizată a contractelor bilaterale (PCCB și modalitatea de tranzacționare PCCB-NC), piața de echilibrare (PE) fiind exclusă, dat fiind caracterul ei sancționator.
Așa cum rezultă din opinia de expert a ANRE cuprinsă în adresele de la f. 22-23 și 57-58 din vol. II, în perioada de referință 1 iulie 2011 - 31 decembrie 2011, prețurile de tranzacționare de pe PZU au fost mai mare decât cele de pe PCCB și PCCB-NC, cu 36,505 lei/MWh, respectiv 40,755 lei/MWh.
Cu toate acestea, în stabilirea întinderii tribunalul va avea în vedere evaluarea reclamantei, raportată la PZU și nu la PCCB, respectiv PCCB-NC, având în vedere faptul că alegerea pieței de energie electrică de unde să se aprovizioneze aparținea reclamantei, în limitele unei conduite rezonabile. Incluzând PZU cu titlu de exemplu în contract, părțile au admis, implicit, că cumpărarea de energie de pe PZU era o conduită comercială rezonabilă. Reclamanta, evaluându-și prejudiciul prin raportare la PZU, și-a îndeplinit sarcina probatorie de a dovedi maniera comercială rezonabilă în care a cumpărat sau ar fi putut cumpăra energie electrică. O manieră comercială rezonabilă nu reprezintă recurgerea la cel mai mic preț de pe piață, ci, dimpotrivă, excluderea variantelor nerezonabile, cum este piața de echilibrare. Astfel, din perspectiva manierei comerciale rezonabile, orice alegere a reclamantei la un preț care să nu depășească prețul de pe PZU apare conformă clauzei contractuale, astfel încât instanța va acorda reclamantei daunele interese în cuantumul solicitat prin precizarea de acțiune din 1 februarie 2012, 3.829.146,70 lei.
În consecință, în temeiul art. 969 alin. 1 C.civ. din 1864, raportat la art. 1066 C.civ. din 1864 și art. 11 lit. c din contractul nr. 14/22 decembrie 2010, tribunalul va admite cererea precizată formulată de reclamanta SC E. F. SA în contradictoriu cu pârâta SC E. P. & G. S. și, în consecință, o va obliga pe pârâta SC E. P. & G. S. să plătească reclamantei SC E. SA suma de 3.829.146,70 lei, cu titlu de despăgubiri evaluate anticipat prin clauza penală cuprinsă în art. 11, lit. c din contractul de vânzare-cumpărare de energie electrică nr. 14/22 decembrie 2010, ca urmare a neexecutării culpabile a obligației de a furniza energie electrică reclamantei SC E. SA în condițiile convenite prin contractul de vânzare-cumpărare de energie electrică nr. 14/22 decembrie 2010 în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2011.
Având în vedere dispozițiile art. 274 C.proc.civ. și culpa procesuală a pârâtei, mai sus detaliată, tribunalul o va obliga pe pârâta SC E. P. & G. S. să plătească reclamantei SC E. SA suma de 42407,46 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E:
Admite cererea precizată formulată de reclamanta SC E. F. SA, J_, CUI 28909028, reprezentată de directorul general al Agenției Centrale de F. a E. E. C. -N., cu sediul în C. -N., str. M., nr. 27, jud. C., în contradictoriu cu pârâta SC E. P. & G. S., J_, CUI 20492293, cu sediul procesual ales la SCA N. escu, Șomlea și Asociații, în C. -
, str. M. L., nr. 22, et. 1 și 2, 4., jud. C., și, în consecință:
Obligă pârâta SC E. P. & G. S. să plătească reclamantei SC E. SA suma de 3.829.146,70 lei, cu titlu de despăgubiri evaluate anticipat prin clauza penală cuprinsă în art. 11, lit. c din contractul de vânzare-cumpărare de energie electrică nr. 14/22 decembrie 2010, ca urmare a neexecutării culpabile a obligației de a furniza energie electrică reclamantei SC E. SA în condițiile convenite prin contractul de vânzare-cumpărare de energie electrică nr. 14/22 decembrie 2010 în perioada 1 iulie - 31 decembrie 2011.
Obligă pârâta SC E. P. & G. S. să plătească reclamantei SC E. SA suma de 42407,46 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Executorie.
Cu drept de apel în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, | GREFIER, | |
F. -Iancu M. | F. | B. |
Thred./FIM/LU/28.10.14/4 ex.
| ← Decizia civilă nr. 705/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 67/2013. Obligatie de a face → |
|---|
