Decizia civilă nr. 9959/2013. Obligatie de a face
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 9959/2013
Ședința publică din data de 21 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. L. R. JUDECĂTORI: V. G.
R. -R. D. GREFIER: M. V. -G.
S-a luat în examinare recursul declarat de recurenta- reclamantă I. A.
G. împotriva sentinței civile nr.1622 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. SA, având ca obiect obligatia de a face.
Componența completului de judecată în prezentul dosar a fost modificat potrivit dispozițiilor art.98 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, conform procesului-verbal atașat la fila 42 din dosar.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată în recurs. Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este legal timbrat.
Recurentul a depus o completare la cererea de recurs și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece cererea de recursul care este formulat în termen, motivat, comunicat și legal timbrat.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor de la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1662 din 3 octombrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului B. -Năsăud, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta I. A. G., domiciliată în B., str.A. M. n.30, bloc 30, sc C,et.II, ap.30, jud.B. -Năsăud în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, cu sediul în B., B-dul DP nr. 6 A, sector 2, ca neîntemeiată.
Reclamanta a fost obligată să plătească pârâtei suma de l.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată sub numărul de mai sus, reclamanta IRIMEȘ A. G., a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA B., solicitând instanței ca prin sentința
ce se va pronunța, să fie obligată la restructurarea sumei acordate pentru cardul de credit American Express Green în valoare de 20.000 RON contractat de la pârâtă până la revenirea situației veniturilor salariale diminuate ale reclamante și în condițiile crizei economice care se adâncește atât în România cât și pe plan internațional; anularea penalităților și majorărilor de întârziere care au fost aplicate la suma totală de 25.833,54 RON deși suma inițială acordată a fost de
20.000 RON din care s-a achitat cca l3.000 RON; anularea penalităților de întârziere ca urmare a neplății sumei minime de plată la data scadentă din motive care au fost independente de voința sa; recalcularea sumei rămase de plată; neînceperea executării silite pentru datoriile la cârdul de credit American Express Green până la soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată.
In motivarea acțiunii s-a arătat că, reclamantă este posesoare a unui card American Express Green în lei, oferit cadou de pârâta - B. S.A. Sucursala B.
, ca urmare a contractării unui credit în valoare de 10.000 RON, în cursul anului 2008, cu o limită de credit de 20.000 lei.
S-a menționat și faptul că până la momentul în care din motive independente de voința sa a ajuns în imposibilitatea de plată a sumei minime de plată pentru cârdul de credit menționat mai sus, a fost un bun platnic și fiind de bună credință a încercat începând cu data de_ când a început să aibă dificultăți în achitarea sumei minime de plată la termen a făcut nenumărate demersuri la pârâtă pentru a încerca să găsească o soluție amiabilă pentru soluționarea situației în care se află din cauza diminuării drastice a veniturilor salariale, putând fi considerată o situație de forță majoră.
S-a mai arătat că în data de_ a depus la pârâta - B. Sucursala B. cererea înregistrată sub nr.2522/_ prin care a solicitat să i se comunice actul adițional pentru contractul de credit aferent cardului American Express Green, ca urmare a modificărilor apărute în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului României nr.50/2010, privind contractele de credit pentru consumatori, având în vedere faptul că până la momentul depunerii cererii sale nu fost înștiințată în nici un fel pentru semnarea actului adițional.
Reclamanta a mai arătat faptul că, contractul de credit pentru cardul American Express Green în lei este minimal, respectiv în contract nu este precizată nici măcar dobânda, care în mod legal trebuie precizată în contract și nu numai pe extras, unde poate fi stabilită în orice cuantum, ceea ce nu este legal.
S-a mai arătat că, în data de_ a depus din nou la pârâtă - B. B. o cerere înregistrată sub nr.3478/_ prin care a solicitat diminuarea sumei minime de plată sau o altă măsură pe care pârâta o consideră adecvată, întrucât ca urmare a diminuării salariului meu cu 25% începând cu_, în baza art.l, art.4 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, conform Dispoziției primarului comunei Șintereag nr.153
/2010, se află în imposibilitatea de a mai achita în întregime suma minimă de plată de 500 lei/lună. De asemenea, a solicitat și modificarea datei scadente.
S-a arătat de către reclamantă că, potrivit art.l 170 din Codul civil, părțile trebuie să acționeze cu bună-credință atât la negocierea și încheierea contractului, cât și pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligație.
De asemenea, veniturile sale s-au diminuat drastic de la momentul acordării cardului de credit, respectiv din anul 2008 de la aproximativ 2.500 lei/lună net cât avea atunci la 1.223 lei/lună net începând cu luna ianuarie 2010 în urma intrării în vigoare a Legii nr.330/2009 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice cu modificările și completările ulterioare, ajungând de
la un salariu de bază net de 973 lei/lună în luna iunie 2010 ca urmare a diminuării salariale prin Legea nr. 118/2010.
Reclamanta a susținut că în condițiile actuale de criză, cu un venit lunar net de aprox. 1.100 lei/lună se află în imposibilitatea de a mai plăti suma minimă de plată de 2,5 din limita de credit de 20.000 lei, care reprezintă 500 lei/lună, întrucât rata depășește jumătate din veniturile sale.
De asemenea s-a menționat că pe lângă aceste credite mai are de plată lunar și aproximativ 200 lei/lună pentru un descoperit autorizat de cont contractat de la BRD și 500 EUR/lună, pentru două credite ipotecare contractate de la BCR Sucursala B., în anul 2008. Deci, practic ratele se ridică lunar la aproximativ 3.000 lei/lună, iar veniturile mele totalizează aprox. 1.100 lei/lună. Este imposibil și matematic să plătești din 1100 lei/lună rate care totalizează
3.000 lei/lună, fără a mai lua în calcul că nu-i rămâne nimic pentru traiul zilnic și pentru cheltuielile curente, ceea ce nu este posibil.
In susținerea acțiunii sale reclamanta a invocat prevederile art.1634 alin.(l) din Noul Cod Civil, potrivit cărora, debitorul este liberat atunci când obligația sa nu mai poate fi executată din cauza unei forțe majore, a unui caz fortuit ori a unor alte evenimente asimilate acestora, produse înainte ca debitorul sa fie pus în întârziere, iar potrivit alin.(2) din același articol debitorul este, de asemenea, liberat, chiar daca se afla in întârziere, atunci când creditorul nu ar fi putut, oricum, sa beneficieze de executarea obligației din cauza împrejurărilor prevăzute la alin. 1.
De asemenea alin. (3) din același articol prevede că, atunci când imposibilitatea este temporară, executarea obligației se suspenda pentru un termen rezonabil, apreciat in funcție de durata si urmările evenimentului care a provocat imposibilitatea de executare, iar alin. (4) prevede că dovada imposibilității de executare revine debitorului, iar potrivit alin (5) debitorul trebuie sa notifice creditorului existenta evenimentului care provoacă imposibilitatea de executare a obligațiilor.
In conformitate cu aceste prevederi legale, reclamanta, a notificat banca înainte de ajunge în imposibilitate de plată, deci înainte de a se ajunge la situația de forță majoră în care se află, pentru că aceasta este natura situației sale, iar diminuarea drastică a veniturilor sale s-a datorat unor acte normative și a fost independentă de voința sa, în cuprinsul acelor acte normative prin care s-au diminuat salariile bugetarilor, fiind invocat tocmai cazul de forță majoră.
S-a mai arătat că, potrivit art.1517 din Codul civil, o parte nu poate invoca executarea obligațiilor celeilalte părți în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria sa acțiune sau omisiune, deci practic nu se poate începe executarea silită din punct de vedere legal având în vedere că în situația de față s-a ajuns la datorii din cauza faptului că pârâta deși a fost notificată asupra situației mele financiare nu a întreprins nici o acțiune pentru soluționarea situației sale.
Față de cele menționate s-a mai solicitat restructurarea sumei acordate pentru cardul de credit American Express Green în valoare de 20.000 RON prin acordarea unei perioade de grație până la revenirea situației veniturilor salariate care au fost diminuate;anularea penalităților și majorărilor de întârziere care au fost aplicate la suma totală; anularea penalităților de întârziere ca urmare a neplății sumei minime de plată la data scadentă din motive care au fost independente de voința mea; recalcularea sumei rămase de plată și neînceperea executării silite pentru datoriile la cârdul de credit American Express Green până la soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată.
Anexate cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus corespondență către pârâta SC Banc Post SA din l6.09.20l0 (f.ll-l3, l4-6l) extras de cont, card
credit în lei (f.l7-l8), copie contract credit (f.27-29), precum și două credite de credit bancar pentru persoane fizice încheiate cu Banca Comercială Română SA (f.37-39).
Prin întâmpinare, pârâta SC B. SA - Sucursala B., s-a solicitat respingerea cererii formulate de către reclamantă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, arătând că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiilor contractuale generate de contractul încheiat, astfel că a procedat la aplicarea penalităților de întârziere, stabilite de asemenea contractual.
La solicitarea instanței, pârâta a depus situația sumelor datorate precum și a celor restante, calculate asupra creditului acordat reclamantei până la l3.0l.20l2 (f.20).
Analizând actele și lucrările dosarului,
instanța de fond a reținut următoarele:
Intre părți s-a încheiat contractul privind acordarea unui credit prin cardul de credit în lei American Express Geen/Gold, prin care pârâta a consimțit la deschiderea de către aceasta a unui cont de card de credit și a acordarea unui credit reclamantei sub formă de limită de credit, atașată contului de card deschis pe numele acesteia.
La întocmirea contractului de credit s-au avut în vedere veniturile realizate de către reclamantă precum și faptul că, contractase alte credite de la aceeași unitate bancară, iar relațiile în calitate de client au fost corespunzătoare.
S-a remarcat și faptul că această categorie de credite care face parte din categoria celor mai oneroase, se caracterizează prin faptul că beneficiarul cardului poate utiliza întreaga sumă pusă la dispoziția sa, cu obligația plății lunare a unui minim de 2,50 % din cadrul fiecărei extrageri de sume din cont, până la 25 de zile, neîndeplinirea acestor plăți de către beneficiar fiind sancționată cu penalități de întârziere.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta a utilizat limita de credit acordată de 20.000 lei, dar nu a îndeplinit obligațiile privind restituirea sumei în rate de minim 2,5 % din aceasta, astfel că unitatea bancară pârâtă a calculat penalitățile de întârziere stabilite contractual, ajungându-se ca în prezent, reclamanta să datoreze băncii suma de 28.952,09 lei, deși a restituit suma de ll.542 lei, de la data emiterii cardului și până la l5.03.20l2, potrivit adresei depusă la dosar de către unitatea bancară (f.2l).
Așa fiind, instanța de fond a reținut că, clauzele contractuale stabilite și acceptate de către părți au fost cunoscute de către reclamantă la data contractării creditului, nefiind ascunse în cuprinsul convenției, iar termenii utilizați sunt pe deplin inteligibili, clari și accesibili unei gândiri logice.
Întreg material probator ce s-a administrat nu conduce la concluzia existenței unor clauze abuzive de natura celor avute în vedere de L.l93/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, respectiv în lista anexă a acestui act normativ.
Potrivit art.4 alin.l din L.nr.l93/2000, o clauză contractuală este abuzivă dacă sunt neîndeplinite cumulativ următoarele condiții: lipsa negocierii directe și dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei credințe.
Față de o asemenea normă de principiu, instanța a reținut din normele administrate că, reclamanta avea cunoștință de caracterul oneros al sumelor de bani incluse în cardul de credit primit, a penalităților și majorărilor de întârziere la care urmează a fi supusă în situația neîndeplinirii obligației de returnare a sumelor ridicate, astfel că, analizată prin dispozițiile L.nr.l93/2000, acțiunea se dovedește a fi neîntemeiată, motiv pentru care, capătul de cerere privind anularea
penalităților și a majorărilor de întârziere aplicate de către pârâtă urmează a fi respinse ca atare.
Nu a putut fi primit nici petitul privind restructurarea sumei pe care o datorează reclamanta pârâtei prin acordarea unei perioade de grație sau până la revenirea situației veniturilor sale salariale, deoarece fiind o relație contractuală, instanța nu poate interveni în contractul de creditare semnat de către părți, care are forță obligatorie între semnatari, nefiind vorba despre o clauză îndoielnică în sensul disp.art.983 C.civ.
Invocarea de către reclamantă a prevederilor Noului Cod civil, respectiv art.ll70, art.l5l7 și respectiv art.l634, nu a putut fi primită, deoarece dispozițiile acestui Cod sunt aplicabile actelor și faptelor juridice încheiate după intrarea lui în vigoare.
Așa cum statuează prev.art.6 din Noul Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare, la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
Prin urmare, contractului de credit încheiat de către reclamantă cu banca pârâtă, îi sunt aplicabile reglementările legale existente la data încheierii contractului de credit, respectiv 0l.08.2008, iar nu dispozițiile Codului civil, adoptat prin L.nr.287/2009, cu modificările ulterioare.
De asemenea, nu au putut fi reținute ca temeiuri de admisibilitate a prezentei acțiuni motivele invocate de către reclamantă și care vizează aspectul că urmare intrării în vigoare a L.330/2009 privind salarizarea personalului din fonduri publice, veniturile sale salariale s-au diminuat, prin L.ll8/20l0 fiind înlăturate și celelalte drepturi pe care le avea, respectiv al treisprezecelea salariu, premii, oare suplimentare plătite, drepturi provenite din contractele colective de muncă, urmare cărora, veniturile sale au ajuns la cca l.l00 lei/lună. Aceste reduceri salariale s-au aplicat prin acte normative tuturor persoanelor retribuite din fondurile publice, pentru o perioadă limitată de timp, care au condus indiscutabil la diminuarea veniturilor salariale tuturor persoanelor care li s-a aplicat, inclusiv reclamantei, dar nu reprezintă temeiuri ale exonerării de la răspunderea contractuală stabilită de părți.
Pentru aceste considerente care conduc la netemeinicia acțiunii formulate de către reclamantă, instanța a dispus respingerea acțiunii acesteia ca neîntemeiată, reclamanta fiind obligată în temeiul art.274 C.pr.civ, la plata sumei de l.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta-recurentă I.
A. G.
solicitând admiterea recursului, în sensul casării hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea acțiunii formulată de recurentă, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, obligarea pârâtei B. SA la restructurarea sumei acordate pentru cardul de credit American Express Green în valoare de 20.000 RON contractat de către recurentă în condițiile crizei economice si a diminuării veniturilor subsemnatei recurente fată de momentul contractării creditelor; obligarea intimatei B. S.A. la anularea penalităților și majorărilor de întârziere, care au fost aplicate la suma de 45.658,88 lei(atât solicită intimata în prezent, 25.833,54 era la data depunerii cererii de chemare în judecată, în anul 2011), deși suma inițială acordată a fost de 20.000 lei, din care s-a achitat conform adresei intimatei suma de 11.542 Iei, rămânând de achitat suma de
8.458 lei, sumă a cărei restructurare se impune, având în vedere că restul sumei a fost achitat și nu suma de 20.000 lei plus 25.658,88 lei penalități și majorări de întârziere; obligarea intimatei B. S.A. la anularea penalităților de întârziere,
ca urmare a neplății sumei minime de plată la data scadentă din motive care au fost independente de voința sa; obligarea intimatei B. S.A. la recalcularea sumei rămase de plată; neînceperea executării silite pentru datoriile la cârdul de credit American Express Green până la soluționarea definitivă a litigiului.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, recurenta a contractat un card de credit American Express Green în lei de la B. S.A.B. în anul 2008, cu limită de credit de 20.000 lei.
În anul 2010 când veniturile sale au fost diminuate, în calitate de bugetar, conform Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare cu 25 % începând cu data de_, fiind anulate și o serie de sporuri care se acordau la momentul acordării cârdului ( anul 2008), respectiv ore suplimentare, premii lunare, premii anuale, sporuri acordate în baza contractelor colective de muncă etc a solicitat intimatei B. S.A. să-i transforme acest card într-un credit cu rate adaptate veniturilor mele, recurenta fiind de bună-credință și nedorind să ajungă în situația de a nu mai putea plăti ratele la cârdul de credit sau ceea ce reprezintă suma lunară de plată pentru acest card, întrucât în contractul de credit pentru acest card acest lucru nu este explicat în mod cert și clar.
Se mai susține că, intimata B. S.A. a manifestat de fiecare dată rea- credință prin refuzul nejustificat de a soluționa cererile, deși recurenta a fost de bună credință așa cum s-a arătat mai sus.
Situația în care a ajuns de a nu mai putea plăti suma minimă de plată pentru cârdul de credit American Express Green a fost independentă de voința sa, întrucât așa cum s-a mai arătat salariul reclamantei a fost diminuat drastic față de anul 2008, când avea un salariu net de 2426,67 Ron, ajungând într-o situație de forță majoră, cu un salariu net lunar de 1288 lei/lună ( deși au fost recuperate o parte reducerile salariale, salariul lunar a rămas diminuat față de data contractării cardului de credit în anul 2008, o serie de sporuri, care deși nu erau permanente au fost luate în considerare de către intimată la momentul acordării creditului nu mai sunt acordate în prezent, conducând la o diminuare drastică a veniturilor subsemnatei - recurente) și cu alte rate la credite, la alte
instituții bancare, în cuantum de 160 lei/lună, sumă care este reținută automat de BRD pentru un descoperit autorizat de cont. Pe lângă acestea recurenta a mai contractat și 2 credite ipotecare de la BCR B., unde are de plată, conform graficelor lunare pe care le anexez prezentei, 583 EUR/lună, suma ce variază în lei în contextul cursului EURO-LEI în creștere continuă.
Recurenta solicită a se reține că veniturile sale sunt sub nivelul lunar al ratelor pe care trebuie să le plătească, acesta fiind motivul pentru care s-a adresat de nenumărate ori intimatei B. S.A.
Fară a se soluționa situația sa, intimata B. .S.A, invocând ca și motiv faptul că un card de credit nu poate fi transformat în credit, deși toate celelalte instituții bancare transformă cardurile de credit sau descoperitul autorizat de cont în credite pentru a putea fi achitate datoriile de către clienții afectați de scăderea drastică a veniturilor.
Prin acest refuz intimata B. S.A. a dovedit rea-credință și în loc de soluționarea situației apărute în vreun fel a continuat să aplice penalități și majorări de întârziere, deși un contract este rezultatul voinței ambelor părți, în care ambele părți au drepturi și obligații și nu doar intimata, care a urmărit doar realizarea de profit de pe urma clientului.
Recurenta consideră că, instanța de fond a reținut în mod eronat în Sentința Civilă nr. 1662/2012 că, clauzele contractuale stabilite și acceptate de către părți au fost cunoscute de către recurentă la data contractării creditului, nefiind ascunse în cuprinsul convenției, iar termenii utilizați sunt pe deplin
inteligibili, clari și accesibili unei gândiri logice, întrucât Ia punctul 3.12 din contract se regăsesc următoarele comisioane: comision pentru retragere numerar de la bancomate sau ghișee (proprii sau ale altor bănci din România sau străinătate), care este în cuantum foarte mare, însă nu apare trecut în contractul de credit; comision pentru plată bunuri și/sau servicii furnizate de comercianți sau prestatori de servicii din România sau din străinătate, pe care celelalte bănci nu îl percep, comision pentru editare și transmitere extras de cont; comision pentru interogare sold la bancomat, care de asemenea, este foarte mare raportat la celelalte bănci; comision pentru plată întârziată, comision pentru depășire limită de credit, comision pentru refuz de plată nejustificată, a căror cuantum nu este stabilit în contractul de credit pentru cârdul American Express Green, fapt ce face ca acest contract să fie ilegal, intimata B. S.A. putând percepe comisioane în orice cuantum, prejudicind astfel clienții.
Totodată se arată că, instanța de fond a stabilit în mod greșit că în contractul de credit nu există clauze abuzive de natura celor avute în vedere de Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, respectiv în lista anexă a acestui act normativ, deoarece contractul de credit conține astfel de clauze care pot fi considerate abuzive în temeiul Legii nr.193/2000, ca de exemplu comisioanele menționate mai sus, a căror cuantum nu a fost stabilit în contractul de credit.
De asemenea, la pct.6.1 din contractul de credit, apare o altă clauză abuzivă, și anume aceea care prevede că: " împrumutatul recunoaște dreptul băncii de a modifica clauzele contractului,,, decurgând din aceasta că intimata poate modifica unilateral contractul de credit, fapt ce reiese și dintr-o altă clauză abuzivă prevăzută la pct.6.3 din contractul de credit, care prevede că, " Neprimirea răspunsului (referitor al modificarea contractului de către intimată) împrumutatului în termen de 30 de zile de la data notificării constituie acceptul acestuia pentru modificarea clauzelor,,, deci indiferent dacă este sau nu de acord
împrumutatul trebuie să accepte modificarea unilaterală a contractului, banca putând modifica unilateral dobânda, putând stabili orice fel de comisioane, în orice cuantum și orice alte modificări în favoarea exclusivă a băncii.
O altă clauză abuzivă este cea prevăzută la pct.5.1 Iit."b "Banca are următoarele drepturi... să modifice dobânda, cât și orice alte taxe, comisioane, costuri menționate în Contract sau să introducă noi taxe, comisioane, costuri în funcție de evoluția pieței financiare și de politica de preț a băncii,,,, împrumutatul neparticipând la negocierea dobânzii sa a altor comisioane, deși un contract se încheie între 2 părți, ambele având drepturi și obligații așa cum a mai arătat.
Recurenta solicită instanței să constate că toate clauzele contractuale menționate mai sus constituie clauze abuzive în temeiul Legii nr.193/200, republicată, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, cu modificările și completările ulterioare fiind cuprinse în lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive, respectiv:
"Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care:- dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract; - obligă consumatorul să se supună unor condiții contractuale despre care nu a avut posibilitatea reală să ia cunoștință la data semnării contractului;- dau dreptul comerciantului să modifice unilateral, fără acordul consumatorului, clauzele privind caracteristicile produselor și serviciilor care urmează să fie furnizate sau termenul de livrare a unui produs ori termenul de executare a unui serviciu;dau dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale.
De asemenea, se învederează instanței că intimata nu a modificat contractul de credit, conform prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr.50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, deși reclamanta - recurentă a solicitat în scris acest lucru.
Se mai susține că, contractul de credit conține comisioane în plus față de cele stabilite în O.U.G. nr.50/2010, a căror cuantum nu este stabilit în contract, așa cum a mai menționat, de asemenea, contractul pentru card nu conține toate datele prevăzute la art.46 din OUG nr.50/2010, cu modificările și completările ulterioare, articol care prevede ce tipuri de informații trebuie să fie specificate în mod clar și concis în contractul de credit.
Recurenta a mai arătat că, instanța de fond a statuat în mod greșit că nu pot fi reținute ca temeiuri de admisibilitate a acțiunii, motivele invocate de către recurentă și care vizează aspectul că, urmare a intrării în vigoare a legii nr.330/2009 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, veniturile salariale ale reclamantei-recurente s-au diminuat, prin Legea nr.118/2010 fiind înlăturate și celelalte drepturi pe care le avea, respectiv a treisprezecelea salariu, premii, ore suplimentare plătite, drepturi provenite din contractele colective de muncă, urmare cărora, veniturile subsemnatei-recurente au ajuns la cea 1100 lei/lună.
Se mai arată că instanța de fond a considerat greșit că, aceste reduceri salariale nu reprezintă temeiuri ale exonerării de la răspunderea contractuală stabilită de părți, deși în preambulul Legii nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar a fost trecută ca și situație de forță majoră pentru reducerea salariilor bugetarilor, categorie din care face parte reclamanta în calitate de secretar al comunei Șintereag, criza financiară, astfel încât aceasta poate fi considerată situație de forță majoră și în cazul recurentei, întrucât aceasta mai are contractate și alte credite, în cuantum de 160 lei/lună, sumă care este reținută automat de BRD pentru un descoperit autorizat de cont și 2 credite ipotecare de la BCR B., unde are de plată, 583 EUR/lună.
In aceste condiții se arată că, salariul recurentei nu acoperă ratele lunare, fără a se mai lua în calcul traiul zilnic, care trebuie să fie asigurat oricărui cetățean conform Constituției și reglementărilor internaționale.
Având în vedere cele menționate mai sus, intimata trebuia să îi restructureze creditul pentru a-l putea plăti raportat la veniturile lunare avute de reclamantă, întrucât așa cum s-a mai arătat recurenta fost de bună credință în relațiile cu banca și a anunțat banca înainte de a ajunge în imposibilitate de plată.
Referitor la anularea penalităților și majorărilor de întârziere care au fost aplicate la suma de 45.658,88 lei (atât solicită intimata în prezent, 25.833,54 era la data depunerii cererii de chemare în judecată, în anul 2011), deși suma inițială acordată a fost de 20.000 Iei, din care s-a achitat conform adresei intimatei suma de 11.542 lei, rămânând de achitat suma de 8.458 lei, sumă a cărei restructurare se impune, având în vedere că restul sumei a fost achitat și nu suma de 20.000 lei plus 25.658,88 Iei penalități și majorări de întârziere, se arată instanței că intimata, a refuzat, să-i modifice nici măcar data scadentă, deși s-a arătat că lua salariul în 5 a lunii, în 8 în prezent și data scadentă era de 3 a fiecărei luni, motiv pentru care lunar i s-au adăugat penalități de întârziere și a fost astfel prejudiciată, iar în ceea ce privește comisionul pentru refuz de plată nejustificată, acesta se datorează refuzului nejustificat al intimatei de a-i soluționa situația și nu poate fi perceput în situația recurentei, dat fiind faptul că situația reducerii veniturilor a fost independentă de voința sa.
Aceste comisioane nu trebuiau percepute de intimată și trebuiesc anulate, la fel ca și penalitățile și majorările aplicate la suma totală de 20.000 lei, deși s-a
achitat așa cum s-a mai arătat din 20.000 lei suma de 11.542 lei, rămânând de plată suma de 8.458 lei.
Recurenta I. A. G.
a depus completări la motivele de recurs la fila 21, prin care solicită în principal casarea Sentinței Civile nr.1662/2012, pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud, Secția a -Il-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în ședința publică din data de 0_, în Dosarul nr._
, având ca obiect obligația de a face, parte intimată fiind B. S.A. și trimiterea spre rejudecare la Judecătoria Bistrița, pentru necompetența materială a Tribunalului B. - Năsăud, pe care nu a invocat-o în fața instanței de fond întrucât dispozițiile legale nu sunt suficient de clare în această privință și nu i se poate refuza dreptul la un proces echitabil și corect.
2.În subsidiar casarea Sentinței Civile nr.1662/2012, pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud, Secția a -Il-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în ședința publică din data de 0_, în Dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, parte intimată fiind B. S.A. și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul B. - Năsăud, dacă se consideră că aceasta este instanța de judecată competentă din punct de vedere material, întrucât nu i-au fost discutate toate capetele de cerere, ci doar cel referitor Ia obligarea intimatei
B. S.A. la restructurarea sumei acordate pentru cardul de credit American Express Green în valoare de 20.000 RON contractat de către recurentă în condițiile crizei economice si a diminuării veniturilor acestei recurente față de momentul contractării creditelor, iar celelalte capete de cerere respectiv cele referitoare la: - obligarea intimatei B. S.A. la anularea penalităților și majorărilor de întârziere, care au fost aplicate Ia suma de 45.658,88 lei(atât solicită intimata în prezent, 25.833,54 era la data depunerii cererii de chemare în
judecată, în anul 2011), deși suma inițială acordată a fost de 20.000 lei, din care s-a achitat conform adresei intimatei suma de 11.542 lei, rămânând de achitat suma de 8.458 Iei, sumă a cărei restructurare se impune, având în vedere că restul sumei a fost achitat și nu suma de 20.000 lei plus 25.658,88 lei penalități și majorări de întârziere; - obligarea intimatei B. S.A. Ia anularea penalităților de întârziere, ca urmare a neplății sumei minime de plată la data scadentă din motive care au fost independente de voința recurentei ; - obligarea intimatei B. S.A. la recalcularea sumei rămase de plată; -neînceperea executării silite pentru datoriile Ia cardul de credit American Express Green până la soluționarea definitivă a litigiului, nu au fost supuse discuției pe fondul cauzei și nici nu s-au făcut demersurile necesare la intimata B. S.A. pentru detalierea penalităților și majorărilor de întârziere care au fost aplicate, a comisioanelor percepute, a căror anulare a solicitat-o prin cererea inițială, a sumei rămase de plată din totalul de 20.000 lei, pentru ca instanța să se poată pronunța asupra acestor capete de cerere.
De asemenea, recurenta rectifică pasajul de la pct.3 din recurs, respectiv a se citi;, "din motive care au fost independente de voința recurentei,,, în loc de " din motive care au fost independente de voința sa".
Recurenta I. A. G.
a depus completări de recurs prin care solicită admiterea recursului și așa cum a menționat și în completările la recurs depuse anterior solicită instanței de recurs: în principal casarea Sentinței Civile nr.1662/2012, pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud, Secția a -Il-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în ședința publică din data de 0_, în Dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face. În subsidiar casarea Sentinței Civile nr.1662/2012, pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud, Secția a -Il-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în ședința publică din data de 0_, în Dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face, parte intimată fiind B. S.A. și trimiterea spre rejudecare la Tribunalul B. - Năsăud, dacă
se consideră că aceasta este instanța de judecată competentă din punct de vedere material, întrucât nu mi-au fost discutate toate capetele de cerere, ci doar cel referitor la obligarea intimatei B. S.A. la restructurarea sumei acordate pentru cârdul de credit American Express Green în valoare de 20.000 RON contractat de către subsemnata-recurentă în condițiile crizei economice și a diminuării veniturilor subsemnatei recurente față de momentul contractării creditelor, iar celelalte capete de cerere respectiv cele referitoare la:- obligarea intimatei B. S.A. la anularea penalităților si majorărilor de întârziere, solicită intimata în prezent, 25.833,54 era la data depunerii cererii de chemare în judecată, în anul 2011), deși suma inițială acordată a fost de 20.000 lei, din care s-a achitat conform adresei intimatei suma de 11.542 lei, rămânând de achitat suma de 8.458 lei, sumă a cărei restructurare se impune, având in vedere că restul sumei a fost achitat și nu suma de 20.000 lei plus 25.658,88 lei penalități și majorări de întârziere; -obligarea intimatei B. S.A. la anularea penalităților de întârziere, ca urmare a neplății sumei minime de plată la data scadenta din motive care au fost independente de voința subsemnatei-recurente;- obligarea intimatei B. S.A. Ia recalcularea sumei rămase de plată.
Se învederează instanței faptul că Sentința Civilă nr.1662/2012 a fost pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud, Secția a -II-A Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal în ședința publică din data de 0_ și a fost comunicată către recurentă după 8 luni de la pronunțare, aceasta fiind o gravă culpă a instanței care a pronunțat hotărârea, deoarece în această perioadă de 8 luni când recurenta nu a putut formula recurs deoarece nu a primit sentința civilă menționată mai sus, intimata B. i-a aplicat în continuare penalități și majorări de întârziere, fiind astfel prejudiciată grav atât de către instanță prin necomunicarea în termen a sentinței civile cât și de intimata B. care a aplicat ilegal penalități și majorări de întârziere Ia o sumă de 45.658,88 Iei, (așa cum a arătat și în recursul formulat) dublu fată de suma contractată de recurentă, conform contractului, și neținându-se cont de faptul achitat deja suma de 11542 lei, după cum a recunoscut și intimata, conform adresei comunicate Tribunalului
B. -Năsăud.
Conform art.264 din codul de procedură civilă ( vechi după care s-a desfășurat judecata), motivarea hotărârii se va face în termen de ce mult 30 de zile de la pronunțare în situația de față termenul de 30 de zile a fost depășit grav, așa cum a menționat, sentința civilă 1662/2012 a fost comunicată recurente după 8 luni de la pronunțare, deci cu o întârziere de 7 luni* fiind astfel prejudiciată*. De asemenea, s-au încălcat grav și prevederile art.261 alin.(3) din Codul de procedură (vechi după care s-a desfășurat judecata) care prevede că hotărârea se va comunica părților, în copie, în cazul în care este necesar pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului; comunicarea se va face în termen de 7 zile de Ia pronunțarea hotărârii.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel ajunge la următoarele constatări:
Prin prezenta acțiune, reclamanta IRIMEȘ A. G., a chemat în judecată pe pârâta SC B. SA B., solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie obligată la restructurarea sumei acordate, prin acordarea unei perioade de grație, pentru cardul de credit American Express Green în valoare de 20.000 RON, contractat de la pârâtă până la revenirea situației veniturilor salariale diminuate ale reclamante și în condițiile crizei economice care se adâncește atât în România cât și pe plan internațional; anularea penalităților și majorărilor de întârziere care au fost aplicate la suma totală de 25.833,54 RON deși suma inițială acordată a fost de 20.000 RON din care s-a achitat cca l3.000 RON; anularea penalităților de întârziere ca urmare a neplății
sumei minime de plată la data scadentă din motive care au fost independente de voința sa; recalcularea sumei rămase de plată; neînceperea executării silite pentru datoriile la cârdul de credit American Express Green până la soluționarea prezentei cereri de chemare în judecată.
Curtea constată că, instanța de fond a reținut corect starea de fapt, respectiv împrejurarea că, între părți s-a încheiat contractul privind acordarea unui credit prin cardul de credit în lei American Express Geen/Gold, prin care pârâta a consimțit la deschiderea de către aceasta a unui cont de card de credit și a acordarea unui credit reclamantei sub formă de limită de credit, atașată contului de card deschis pe numele acesteia.
La întocmirea contractului de credit s-au avut în vedere veniturile realizate de către reclamantă precum și faptul că, contractase alte credite de la aceeași unitate bancară, iar relațiile în calitate de client au fost corespunzătoare.
S-a remarcat și faptul că această categorie de credite care face parte din categoria celor mai oneroase, se caracterizează prin faptul că beneficiarul cardului poate utiliza întreaga sumă pusă la dispoziția sa, cu obligația plății lunare a unui minim de 2,50 % din cadrul fiecărei extrageri de sume din cont, până la 25 de zile, neîndeplinirea acestor plăți de către beneficiar fiind sancționată cu penalități de întârziere.
Din probele dosarului a rezultat faptul că, reclamanta a utilizat limita de credit acordată de 20.000 lei, dar nu a îndeplinit obligațiile privind restituirea sumei în rate de minim 2,5 % din aceasta, astfel că unitatea bancară pârâtă a calculat penalitățile de întârziere stabilite contractual, ajungându-se ca în prezent, reclamanta să datoreze băncii suma de 28.952,09 lei, deși a restituit suma de ll.542 lei, de la data emiterii cardului și până la l5.03.20l2, potrivit adresei depusă la dosar de către unitatea bancară (f.2l).
Recurenta consideră că în mod nejustificat creditoarea nu a fost de acord cu modificarea contractului determinat de situația financiară deficitară a reclamante, prin acel refuz, intimata B. S.A. a dovedit rea-credință și în loc de soluționarea situației apărute în vreun fel a continuat să aplice penalități și majorări de întârziere, deși un contract este rezultatul voinței ambelor părți, în care ambele părți au drepturi și obligații și nu doar intimata, care a urmărit doar realizarea de profit de pe urma clientului.
Recurenta consideră că, instanța de fond a reținut în mod eronat în Sentința Civilă nr.1662/2012 că, clauzele contractuale stabilite și acceptate de către părți au fost cunoscute de către recurentă la data contractării creditului, nefiind ascunse în cuprinsul convenției, iar termenii utilizați sunt pe deplin inteligibili, clari și accesibili unei gândiri logice, întrucât Ia punctul 3.12 din contract se regăsesc următoarele comisioane: comision pentru retragere numerar de la bancomate sau ghișee (proprii sau ale altor bănci din România sau străinătate), care este în cuantum foarte mare, însă nu apare trecut în contractul de credit; comision pentru plată bunuri și/sau servicii furnizate de comercianți sau prestatori de servicii din România sau din străinătate, pe care celelalte bănci nu îl percep, comision pentru editare și transmitere extras de cont; comision pentru interogare sold la bancomat, care de asemenea, este foarte mare raportat la celelalte bănci; comision pentru plată întârziată, comision pentru depășire limită de credit, comision pentru refuz de plată nejustificată, a căror cuantum nu este stabilit în contractul de credit pentru cârdul American Express Green, fapt ce face ca acest contract să fie ilegal, intimata B. S.A. putând percepe comisioane în orice cuantum, prejudicind astfel clienții.
Totodată se arată în recurs că, instanța de fond a stabilit în mod greșit că în contractul de credit nu există clauze abuzive de natura celor avute în vedere de Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între
comercianți și consumatori, respectiv în lista anexă a acestui act normativ, deoarece contractul de credit conține astfel de clauze care pot fi considerate abuzive în temeiul Legii nr.193/2000, ca de exemplu comisioanele menționate mai sus, a căror cuantum nu a fost stabilit în contractul de credit.
De asemenea, la pct.6.1 din contractul de credit, apare o altă clauză pretins abuzivă, și anume aceea care prevede că: " împrumutatul recunoaște dreptul băncii de a modifica clauzele contractului,,, decurgând din aceasta că intimata poate modifica unilateral contractul de credit, fapt ce reiese și dintr-o altă clauză abuzivă prevăzută la pct.6.3 din contractul de credit, care prevede că,
" Neprimirea răspunsului (referitor al modificarea contractului de către intimată) împrumutatului în termen de 30 de zile de la data notificării constituie acceptul acestuia pentru modificarea clauzelor,,, deci indiferent dacă este sau nu de acord
împrumutatul trebuie să accepte modificarea unilaterală a contractului, banca putând modifica unilateral dobânda, putând stabili orice fel de comisioane, în orice cuantum și orice alte modificări în favoarea exclusivă a băncii.
O altă clauză pretins abuzivă este cea prevăzută la pct.5.1 Iit."b "Banca are următoarele drepturi... să modifice dobânda, cât și orice alte taxe, comisioane, costuri menționate în Contract sau să introducă noi taxe, comisioane, costuri în funcție de evoluția pieței financiare și de politica de preț a băncii,,,, împrumutatul neparticipând la negocierea dobânzii sa a altor comisioane, deși un contract se încheie între 2 părți, ambele având drepturi și obligații așa cum a mai arătat.
Recurenta solicită Curții să constate că toate clauzele contractuale menționate mai sus constituie clauze abuzive în temeiul Legii nr.193/200, republicată, privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, cu modificările și completările ulterioare fiind cuprinse în lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive.
Curtea constată că în mod corect, instanța de fond a reținut că, clauzele contractuale stabilite și acceptate de către părți au fost cunoscute de către reclamantă la data contractării creditului, nefiind ascunse în cuprinsul convenției, iar termenii utilizați sunt pe deplin inteligibili, clari și accesibili unei gândiri logice.
Deși, reclamanta a enumerat în cuprinsul acțiunii și în recursul declarat o serie de clauze pretins abuzive care ar putea constitui elemente de reformare a contractului de acordare a cardului pentru suma de 20.000 lei, instanța de fond și Curtea consideră că nu există clauze abuzive de natura celor avute în vedere de L.l93/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, respectiv în lista anexă a acestui act normativ.
Condițiile de acordare, folosire și returnare a sumei de 20.000 lei de către reclamantă, au fost cunoscute și acceptate de către aceasta, inclusiv clauzele legat de dobânda percepută, suma minimă ce trebuia acoperită, cheltuielile de administrare și de interogare a contului, etc., reclamanta recurentă neputând să invoce în apărare politicile bancare diferite de la alte bănci, nenegocierea unor clauze, în condițiile în care a semnat fără obiecțiuni clauzele convenției bancare, a extras și folosit suma creditată.
Referitor la motivul de recurs invocat de recurentă legat de necompetența materială a Tribunalului B. Năsăud de a judeca litigiul și solicitarea de admitere a recursului și casarea sentinței cu trimiterea dosarului la instanța competentă, respectiv la Judecătoria Bistrița, Curtea constată că acest aspect de necompetență nu a fost invocat de părți în cursul procesului în fața instanței de fond, reclamanta recurentă fiind cea care a ales și sesizat Tribunalul cu prezenta acțiune.
Se reține în cazul de față incidența prevederilor art.1591Cod pr.civilă, text de lege ce acorda posibilitatea părților să invoce până la primul termen de
judecată necompetența materială a instanței, fapt ce nu s-a realizat, astfel că în mod corect, Tribunalul a soluționat litigiul cu care a fost investit de reclamantă.
Referitor la capătul de recurs prin care se invocă aspecte legat de nepronunțarea instanței de fond asupra tuturor petitelor din acțiunea reclamantei, Curtea constată că instanța de fond prin respingerea acțiunii acesteia s-a pronunțat asupra tuturor aspectelor relevante ale cauzei.
În mod corect nu a putut fi primit de instanța fondului petitul din acțiunea reclamantei privind restructurarea sumei pe care o datorează reclamanta, pârâtei prin acordarea unei perioade de grație sau până la revenirea situației veniturilor sale salariale, deoarece fiind o relație contractuală, instanța nu poate interveni în contractul de creditare semnat de către părți, care are forță obligatorie între semnatari, nefiind vorba despre o clauză îndoielnică în sensul disp.art.983 C.civ.
Invocarea de către reclamantă a prevederilor Noului Cod civil, respectiv art.ll70, art.l5l7 și respectiv art.l634, nu a putut fi primită în mod corect de instanța de fond, întrucât dispozițiile acestui Cod sunt aplicabile actelor și faptelor juridice încheiate după intrarea lui în vigoare.
Așa cum statuează prev.art.6 din Noul Cod civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi, nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare, la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, prin urmare, contractului de credit încheiat de către reclamantă cu banca pârâtă, îi sunt aplicabile reglementările legale existente la data încheierii contractului de credit, respectiv 0l.08.2008, iar nu dispozițiile Codului civil, adoptat prin L.nr.287/2009, cu modificările ulterioare.
De asemenea, nu au putut fi reținute de instanța de fond, în mod corect, ca temeiuri de admisibilitate a acțiuni motivele invocate de către reclamantă și care vizează aspectul că urmare intrării în vigoare a L.330/2009 privind salarizarea personalului din fonduri publice, veniturile sale salariale s-au diminuat, prin L.ll8/20l0 fiind înlăturate și celelalte drepturi pe care le avea, respectiv al treisprezecelea salariu, premii, ore suplimentare plătite, drepturi provenite din contractele colective de muncă, urmare cărora, veniturile sale au ajuns la circa l.l00 lei/lună.
Aceste reduceri salariale s-au aplicat prin acte normative tuturor persoanelor retribuite din fondurile publice, pentru o perioadă limitată de timp, care au condus indiscutabil la diminuarea veniturilor salariale tuturor persoanelor care li s-a aplicat, inclusiv reclamantei, dar nu reprezintă temeiuri ale exonerării de la răspunderea contractuală stabilită de părți.
Curtea mai constată că în mod corect instanța de fond a mai argumentat respingerea acțiunii reclamantei și prin împrejurarea că, reclamanta avea cunoștință de caracterul oneros al sumelor de bani incluse în cardul de credit primit, a penalităților și majorărilor de întârziere la care urmează a fi supusă în situația neîndeplinirii obligației de returnare a sumelor ridicate, astfel că, analizată prin dispozițiile L.nr.l93/2000, acțiunea se dovedește a fi neîntemeiată, motiv pentru care, capetele de cerere privind anularea penalităților și a majorărilor de întârziere aplicate de către pârâtă au fost respinse, pârâta depunând în dosarul cauzei situația contului avut de reclamantă, calculat la data litigiului.
Nu poate constitui element de admitere a acțiunii reclamantei nici susținerile acesteia că situația financiară a debitoarei s-a deteriorat prin diminuarea veniturilor realizate de debitoare în condițiile în care debitoarea nu a dat dovadă de o minimă măsură de prevedere și a analiza posibilitatea acesteia de
a suporta creditul avut anterior și acoperirea sumelor folosite din cardul de credit, raportat la o posibilă diminuare a veniturilor.
Referitor la solicitarea reclamante de recalcularea debitului, acest lucru se impunea a fi efectuată de instanța de fond în ipoteza admiterii acțiunii reclamantei, cu efectul restructurării creditului și a accesoriilor, a constatării unor clauze abuzive și eventuala lor anulare, a constatării cauzei de forță majoră invocată de reclamantă ca temei a neplății creditului.
În condițiile respingerii acțiunea reclamantei, instanța de fond a respins implicit și petitul privind neînceperea executării silite pentru datoriile cardului până la soluționarea cererii.
Aspectele invocate de recurentă privind motivarea cu întârziere a sentinței recurate, aspect care a condus la amplificarea situației deficitare financiare a acesteia, prin perceperea în continuare a accesoriilor la debitul avut, Curtea apreciază că acest motiv nu poate conduce la constatarea nelegalității și netemeiniciei sentinței recurate, reclamanta nedând dovadă de diligență în achitarea creditului și nesolicitând instanței de fond redactarea urgentă a soluție date, astfel că nu poate invoca propria culpă.
Pentru considerentele arătate mai sus, Curtea constată legalitatea și temeinicia sentinței recurate, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul declarat de I. A. G. împotriva sentinței civile nr.1622 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. -Năsăud pe care o menține în întregime.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de I. A. G. împotriva sentinței civile nr.1622 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului B. - Năsăud pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, S. L. R. | Judecător, V. G. | Judecător, R. -R. D. |
Grefier, M. V. -G. |
Red. V.G./M.N.
2 ex.
Jud.fond.-P. I.
← Sentința civilă nr. 477/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 705/2013. Obligatie de a face → |
---|