Decizia civilă nr. 9755/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
DECIZIE CIVILĂ Nr. 9755/2013
Ședința publică de la 15 Octombrie 2013
C. pletul compus din: PREȘEDINTE A. -I. A.
Judecător DP
Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol, judecarea recursului declarat de SC C. S. SA împotriva sentinței civile nr. 36 din_ pronunțată în dosarul nr._ al T. ului Specializat C. în contradictoriu cu intimata SC T. P. C. S., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu suma de 4 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de_ se înregistrează din partea recurentei- cerere privind judecarea cauzei în lipsă.
La data de_ se înregistrează din partea intimatei- întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului ca nefundat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 pct.3 din C.pr. civilă și art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civila nr. 1450/2013 pronunțata în data_, de Judecătoria Cluj- Napoca s-a admis excepția lipsei de interes a reclamantei în soluționarea cererii având ca obiect obligație de a face, invocata de către pârâta si s-a respins cererea formulata de reclamanta SC T. P. C. S. în contradictoriu cu pârâta SC C. S. SA, ca fiind lipsita de interes.
S-a respins cererea reclamantei cu privire la obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiata, fiind obligata reclamanta la plata în favoarea paratei a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial redus. De asemenea s-a respins cererea paratei cu privire la obligarea reclamantei la plata diferenței de onorariu avocațial, ca neîntemeiata.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanța a reținut faptul ca excepția lipsei de interes este o excepție de fond, absoluta si peremptorie, iar reclamanta nu justifica un folos practic legitim, născut, actual, personal si direct prin soluționarea cererii sale. Astfel cum reiese din conținutul cererii, din împuternicirea avocațiala de la fila 45, precum si din susținerile reprezentantei reclamantei în cadrul ședinței publice de la acest termen de judecata, cererea a fost formulata în nume propriu de către SC T.
C. S., prin reprezentant legal Boros E., respectiv prin reprezentant convențional, avocat I. O. . Înscrisurile a căror predare se solicita în cadrul
prezentei proceduri, dintre care o parte se regăsesc la filele 23-30, reprezintă înscrisuri la care societatea reclamanta a fost parte, înscrisuri pentru a caror legala încheiere s-a asigurat reprezentarea societatii reclamante prin ambii sai administratori, numitul Boros E. si numitul Surdea V., conform încheierilor de autentificare de la dosar.
Cu privire la centralizatorul plăților, a situației plaților pentru fiecare contract instanța de fond a retinut ca nu s-a justificat un interes pentru promovarea acțiunii.
Instanța de fond a reținut ca din cuprinsul stării de fapt prezentata, a motivelor de fapt care stau la baza acțiunii, interes în predarea documentelor prezintă administratorul societatii, în nume propriu, iar nu societatea reclamanta.
Cu privire la cererile partilor privitoare la plata cheltuielilor de judecata, instanța de fond a reținut ca în ceea ce privește raporturile juridice stabilite intre avocat si client, orice imixtiune din partea vreunui organ al statului este inadmisibila. Contractul încheiat de avocat cu clientul sau, ca orice act juridic, isi produce efectele numai intre parti, nu si fata de terte persoane. Fundamentul acordării cheltuielilor de judecata avansate de partea care a câștigat procesul, în care sunt incluse si sumele de bani platite cu titlu de onorariu avocațial, îl reprezintă culpa procesuala. în consecința, raporturile contractuale dintre partea care a câștigat în pretenții si reprezentantul sau convențional isi produce efectele si fata de partea căzuta în pretenții, nu ca o consecința a participării sale personale, sau prin reprezentare la derularea respectivelor raporturi contractuale, ci în virtutea principiului răspunderii civile delictuale.
Instanța de fond a respins cererea reclamantei cu privire la obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiata, raportat la solutia pe care urmează a o pronunța asupra cererii principale si a obligat reclamanta la plata în favoarea paratei a sumei de 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocațial redus, apreciind ca aceasta suma respecta caracterul rezonabil al cheltuielilor de judecata, diferența pana la 3.100 lei datorându-se prestigiului reprezentantului convențional, dincolo de orice culpa a reclamantei.
Prin decizia civilă nr. 36 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C., s-a respins ca nefondat apelul declarat de recurenta SC C. S. SA în contradictoriu cu intimata SC T. P. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1450/_ pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._, pe care a păstrat-o în întregime.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că aspectele de ordin teoretic expuse de apelanta cu privire la principiul contradictorialității, ca principiu fundamental al procesului civil, sunt în principiu corecte. Principiul contradictorialității nu impune insa instanței de judecata obligația de a pune în discuția partilor orice aspect de fapt sau de drept al cauzei respective, care se circumscrie noțiunii de motive ale cererii sau de aparari formulate de partea parata, acestea fiind expuse prin actul de procedura prin care au fost invocate si la care cealaltă parte are dreptul de a răspunde printr-un alt act de procedura (intampinare, raspuns la intampinare). De asemenea, pentru unele aspecte care reprezinta o facultate acordata de lege instanței, cum este si posibilitatea de a cenzura cheltuielile de judecata solicitate de partea care a câștigat procesul, principiul invocat de apelanta nu impune instanței sa procedeze la punerea în discuția parților a respectivelor aspecte, dar nici nu limitează sau restrânge dreptul parților de a pune concluzii referitoare la acestea. Ca urmare, nu se poate retine o încălcare a principiului contradictorialității prin modul în care prima instanța a tranșat problema cheltuielilor de judecata, reducând onorariul avocațial pretins de parata, fara sa pună în discuția partilor acest aspect.
Apoi, în mod neîntemeiat s-a invocat de către apelanta încălcarea principiului egalitatii partilor în fata justiției, cu corolarul sau, egalitatea de arme. Este real ca partile sunt egale în fata justiției si ca se impune a fi păstrat un echilibru în ce privește poziția procesuala a partilor, astfel ca niciuna dintre acestea sa nu fie puse intr-o situație de inferioritate fata de celelalte parti litigante. Aceste considerente nu se opun
insa posibilității instanței de judecata de a aprecia asupra caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecata pretinse de partea care a castigat procesul. Atâta timp cat insasi legiuitorul roman a prevazut la art.274 al.3 Cod procedura civila ca judecatorii au dreptul sa mărească ori sa micșoreze onorariile avocaților, ori de cate ori vor constata ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii si munca îndeplinita de avocat, este evident ca instanța care soluționează litigiul are aceasta prerogativa legala acordata de insasi legiuitor, de a lua măsura reducerii onorariului avocatial, fara ca aceasta reducere sa fie considerata o măsura de privilegiere a partii căzute în pretentii. Reducerea onorariului avocațial nu are semnificația acordării unui avantaj acelei parti si a prejudicierii partii câștigătoare întrucât este o măsura legala, care nu se aplica discreționar ci numai daca sunt întrunite condițiile prevăzute de normele legale anterior menționate, fiind necesar sa fie întrunita ipoteza prevăzuta de lege pentru a se proceda în acest sens.
Nu au putut fi reținute nici susținerile apelantei cu privire la incalcarea dreptului sau la un proces echitabil, asa cum este acesta reglementat de art.6 pct.1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si art.21 al.3 din Constituția României. Apelanta nici nu a motivat cum anume si ce aspect al dreptului la un proces echitabil ar fi fost încălcat, iar principiilor contradictorialității si egalitatii partilor, menționate de apelanta în detalierea noțiunii de proces echitabil, nu li s-a adus atingere, după cum s- a menționat anterior.
Contrar susținerilor apelantei, tribunalul a constatat ca hotărârea primei instanțe cu privire la reducerea onorariului avocațial a fost motivata corespunzător, fiind indicate criteriile avute în vedere de instanța pentru a dispune în acest sens, respectiv valoarea pricinii si munca îndeplinita de avocat. De asemenea, a fost menționata, pe langa criteriile legale indicate, si jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în sensul ca obligarea la plata cheltuielilor de judecata se va realiza numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare si au fost facute, în mod real, în limita unui cuantum rezonabil. Jurisprudența Curții de la Strasbourg era relevanta în cauza si a fost invocata în mod just de către prima instanța, întrucât cheltuielile de judecata pretinse de către apelanta cu titlu de onorariu avocațial nu aveau un caracter necesar, cheltuielile de judecata achitate, în cuantum de 3100 lei, dovedite cu factura nr.333/_ si OP nr.72/_, având un cuantum prea ridicat în raport de gradul de complexitate al cauzei si activitatea prestata de către mandatarul avocat, angajat sa susțină interesele apelantei.
Cu privire la acest aspect, tribunalul a mai reținut ca pricina dedusă judecații nu a ridicat probleme deosebite, cauza fiind soluționata ca efect al admiterii unei excepții procesuale de fond, la primul termen de judecata. Nivelul de complexitate si volumul activității prestate de avocatul angajat de parata nu pot fi neglijate, acesta redactând întâmpinarea si susținând excepția lipsei de interes, invocata prin intampinare, asupra căreia instanța a reținut cauza spre soluționare. Raportat la acest volum de munca, gradul de complexitate al cauzei, precum si complexitatea probatoriului administrat (in cauza fiind administrata exclusiv proba cu inscrisuri), valoarea neevaluabila a litigiului demarat de intimata SC T. P. C. S. si "miza"; litigiului din perspectiva paratei apelante, tribunalul apreciaza, în acord cu cele retinute de prima instanta, ca s-a justificat un onorariu avocatial în limita sumei de 1200 lei, suma care are un cuantum adecvat si rezonabil prin raportare la aceste aspecte.
In sfârșit, deși apelanta a susținut ca din punct de vedere legal se impune ca partea care cade în pretenții sa suporte toate cheltuielile de judecata pe care partea care a câștigat procesul a dovedit ca le-a făcut, tribunalul a constatat ca principiul stabilit de art.274 al.1 Cod procedura civila, potrivit căruia partea în culpa procesuala va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata către partea care a câștigat litigiul, nu înseamnă ca partea căzuta în pretenții va fi obligata cu necesitate la achitarea tuturor cheltuielilor de judecata efectuate de partea câștigătoare, întrucât dispozițiile art.274 al.3 Cod procedura civila permit în mod expres judecătorului sa diminueze cuantumul
cheltuielilor de judecata, constând în onorariu avocațial, în ipotezele expres prevăzute de lege, iar existenta si aplicabilitatea acestei norme legale nu poate fi negata sau ignorata.
Pentru toate considerentele expuse, constatând ca nu pot fi primite criticile apelantei, tribunalul a constatat ca apelul declarat de apelanta SC C. S. SA împotriva sentinței civile nr.1450/_ pronunțata de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr._ nu este întemeiat si, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedura civila, acesta a fost respins ca atare.
Împotriva acestei decizii, pârâta S.C. C. SSA. C. -N. a declarat recurs
, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul de ai fi acordate în totalitate cheltuielile de judecată, cu cheltuieli de judecat și pentru recurs. În motivarea recursului, pârâta a arătat ca instanța de fond, fără ca vreuna din părți să facă vreo solicitare în acest sens si fără să pună în discuția părților acest aspect, a decis diminuarea onorariului avocațial, ceea ce este o diminuare ilegală și inechitabilă fiind o ingerință în dreptul părții care a câștigat procesul de a-si recupera integral cheltuielile efectuate. În primul rând, arată recurenta, sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea unor principii fundamentale ale dreptului procesual civil si anume: principiul contradictorialității, al egalității părților in fata justiției, al dreptului la un proces echitabil, al dreptului la apărare, drepturi consacrate de art. 124 alin.(2) din Costitutie, art.6 pct.l din Convenția Europeana a Drepturilor Omului precum si de art. 21 alin.(3) din Constituție.
În continuarea motivării recursului, recurenta a reiterat cele susținute și în cuprinsul recursului formulat împotriva sentinței pronunțate de prima instanță, aducând aceleași critici deciziei recurate referitoare la nelegalitatea acesteia sub aspectul faptului că în mod nelegal s-a dispus diminuarea onorariului avocațial. In opinia recurentei, solicitarea sa de acoperire a cheltuielilor realizate în scopul respingerii pretențiilor reclamantului este legitimă, atâta timp cât aceste cheltuieli se prezintă într-un cuantum rezonabil, au caracter necesar, fiind compuse doar din onorariu avocațial, iar realitatea acestora a fost dovedită prin actele depuse la dosarul cauzei. Apoi, raportat la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, respectarea principiului disponibilității presupune acordarea cheltuielilor de judecată numai în măsura și în cuantumul în care au fost solicitate. În mod corelativ, tot principiul disponibilității impune ca judecătorii să micșoreze cuantumul cheltuielilor de judecată numai în situația în care partea care a căzut în pretenții a solicitat acest lucru. S-a mai arătat faptul că rezolvarea corecta a cererilor privind cheltuielile de judecată are o deosebită importantă, deoarece repararea completa a pagubei suferite de partea care câștigă procesul nu este posibilă decât în situația în care toate cheltuielile făcute îi sunt integral restituite de partea în culpă. Prin urmare, din punct de vedere legal, se impune ca partea care a "căzut în pretenții" să suporte toate cheltuielile, pe care partea care a câștigat procesul a dovedit că le-a făcut, respectiv onorariul de avocat.
Analizând recursul formulat din perspectiva motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat din următoarele considerente
:
Prin motivele de recurs recurenta a reluat argumentele legate de nerespectarea principiilor contradictorialității și ale dreptului la apărare motivate de faptul că prima instanță a dispus reducerea onorariului de avocat conform dispozițiilor art. 274 alin. 3 din vechiul C.p.c. fără a pune acest aspect în discuția contradictorie a părților.
Așa cum a reținut în mod întemeiat și instanța de apel, pentru unele aspecte care reprezintă o facultate acordată de lege instanței, cum este si posibilitatea de a cenzura cheltuielile de judecata solicitate de partea care a câștigat procesul, principiul invocat de către recurentă nu impune instanței sa procedeze la punerea în discuția parților a respectivelor aspecte, dar nici nu limitează sau restrânge dreptul parților de a pune concluzii referitoare la acestea. Ca urmare, nu se poate retine o încălcare a principiului contradictorialității prin modul în care prima instanța a tranșat problema
cheltuielilor de judecata, reducând onorariul avocațial pretins de parata, fara sa pună în discuția partilor acest aspect.
Mai mult, în plus față de cele reținute de către instanța de apel, instanța de recurs mai reține faptul că recurenta pârâtă a avut la dispoziție două căi de atac, cea ordinară a apelului și cea extraordinară a recursului pentru a invoca și supune atenției instanțelor toate argumentele care pledează pentru o soluție contrară celei adoptate de către prima instanță în privința reducerii cheltuielilor de judecată. În aceste condiții, dreptul la apărare și contradictorialitatea sunt pe deplin respectate deoarece atât instanța de apel cât și cea de recurs au plenitudine de jurisdicție pentru a adopta o soluție contrară celei pronunțate de către prima instanță după analizarea tuturor argumentelor din căile de atac. Trebuie enunțat în acest context și faptul că, în condițiile în care pârâta a câștigat procesul în fața primei instanțe calea de atac a apelului precum și cea subsecventă a recursului pe care le-a declarat au vizat exclusiv acest aspect al reducerii cheltuielilor de judecată. În aceste condiții este total neîntemeiat a susține că recurenta pârâtă a fost privată de vreun drept procesual sau că nu a avut deplina libertate de a supune atenției instanțelor toate argumentele în susținerea propriei poziții procesuale.
Este real ca partile sunt egale în fata justiției si ca se impune a fi păstrat un echilibru în ce privește poziția procesuala a partilor, astfel ca niciuna dintre acestea sa nu fie puse intr-o situație de inferioritate fata de celelalte parti litigante. Aceste considerente nu se opun insa posibilității instanței de judecata de a aprecia asupra caracterului rezonabil al cheltuielilor de judecata pretinse de partea care a castigat procesul, aspect care în sine nu are vreo legătură cu soluția pe fondul cauzei și pentru care instanța are competența atribuită expres prin dispozițiile art. 274 alin. 3 C.p.c. Așa cum a reținut întemeiat și a doua instanță de fond, atât timp cat insăsi legiuitorul roman a prevazut la art.274 al. 3 că judecătorii au dreptul sa mărească ori sa micșoreze onorariile avocaților, ori de cate ori vor constata ca sunt nepotrivit de mici sau de mari, fata de valoarea pricinii si munca îndeplinita de avocat, este evident ca instanța care soluționează litigiul are aceasta prerogativa legala acordata de insasi legiuitor, de a lua măsura reducerii onorariului avocatial, fara ca aceasta reducere sa fie considerata o măsura de privilegiere a partii căzute în pretentii. Reducerea onorariului avocațial nu are semnificația acordării unui avantaj acelei parti si a prejudicierii partii câștigătoare întrucât este o măsura legala, care nu se aplica discreționar ci numai daca sunt întrunite condițiile prevăzute de normele legale anterior menționate, fiind necesar sa fie întrunită ipoteza prevăzuta de lege pentru a se proceda în acest sens.
Pentru toate aceste considerente sunt apreciate ca total neîntemeiate argumentele recurentei legate de încălcarea dreptului său la un proces echitabil, așa cum este acesta reglementat de art. 6 pct. 1 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului si art. 21 al. 3 din Constituția României. Principiile contradictorialității si egalității părtilor menționate de recurentă în detalierea noțiunii de proces echitabil au fost respectate, așa cum s-a menționat anterior.
Contrar susținerilor recurentei, hotărârea primei instanțe cu privire la reducerea onorriului avocațial a fost motivată corespunzător, fiind indicate criteriile avute în vedere de instanța pentru a dispune în acest sens, respectiv valoarea pricinii si munca îndeplinita de avocat. De asemenea, a fost menționata, pe langa criteriile legale indicate, si jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat în sensul ca obligarea la plata cheltuielilor de judecata se va realiza numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare si au fost facute, în mod real, în limita unui cuantum rezonabil. Jurisprudența Curții de la Strasbourg era relevanta în cauza si a fost invocata în mod just de către prima instanța, întrucât cheltuielile de judecata pretinse de către apelanta cu titlu de onorariu avocațial nu aveau un caracter necesar, cheltuielile de judecata achitate, în cuantum de 3100 lei, dovedite cu factura nr.333/_ si OP nr.72/_, având un cuantum prea ridicat în raport de gradul de complexitate
al cauzei si activitatea prestata de către mandatarul avocat, angajat sa susțină interesele apelantei.
Instanța de recurs reține la rândul său că pricina dedusă judecații nu a ridicat probleme deosebite, cauza fiind soluționata ca efect al admiterii unei excepții procesuale de fond, la primul termen de judecata. Nivelul de complexitate si volumul activității prestate de avocatul angajat de parata nu pot fi neglijate, acesta redactând întâmpinarea si susținând excepția lipsei de interes, invocata prin intampinare, asupra căreia instanța a reținut cauza spre soluționare. Raportat la acest volum de munca, gradul de complexitate al cauzei, precum si complexitatea probatoriului administrat (in cauza fiind administrata exclusiv proba cu inscrisuri), valoarea neevaluabila a litigiului demarat de intimata SC T. P. C. S. instanța de recurs apreciază, în acord cu primele două instanțe de fond că este rezonabil ca partea care a căzut în pretenții să suporte un onorariu avocatial în limita sumei de 1200 lei, suma care are un cuantum adecvat si rezonabil prin raportare la aceste aspecte. Sunt pe deplin respectate astfel inclusiv principiile care stau la baza soluției adoptate de legiuitor legate de culpa procesuală, principii pe care recurenta le-a enunțat prin motivele de recurs. Astfel, deși din punct de vedere legal se impune ca partea care cade în pretenții sa suporte toate cheltuielile de judecata pe care partea care a câștigat procesul a dovedit ca le-a făcut, principiul stabilit de art.274 al.1 Cod procedura civilă nu înseamnă ca partea căzuta în pretenții va fi obligata cu necesitate la achitarea tuturor cheltuielilor de judecata efectuate de partea câștigătoare, întrucât dispozițiile art.274 al.3 Cod procedura civila permit în mod expres judecătorului sa diminueze cuantumul cheltuielilor de judecata, constând în onorariu avocațial, în ipotezele expres prevăzute de lege, iar existenta si aplicabilitatea acestei norme legale nu poate fi negata sau ignorata. Mai mult, norma enunțată a fost temeinic și legal aplicată de către prima instanță.
Pentru toate aceste argumente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 din vechiul C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de pârâta S.C. C. SSA. împotriva deciziei civile nr. 36 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C., pe care o va menține în întregime.
PENTRU ACESTE M. IVE, IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. C. SSA. C. -N. împotriva deciziei civile nr. 36 din_, pronunțată în dosarul nr._ al T. ului C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
A. I. C. I. DP
GREFIER,
M. N. ȚAR
Red.A.A.I./_ .
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond:R.M. P. a.
Jud.tribunal: M.C.B. ;C.Cengher.
| ← Decizia civilă nr. 6/2013. Obligatie de a face | Sentința civilă nr. 2219/2013. Obligatie de a face → |
|---|
