Sentința civilă nr. 536/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 536/2013
Ședința camerei de consiliu de la 05 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. I.
Grefier M. N. Țâr
S-a luat spre examinare conflictul negativ de competență ivit între TRIBUNALUL CLUJ și TRIBUNALUL SPECIALIZAT CLUJ, pentru soluționarea litigiului dintre creditoarea C. ROMÂN PENTRU A. D. A. I. - C. și debitoarea SC T. S. SRL .
Soluționarea conflictului s-a dispus a se face în camera de consiliu fără citarea părților.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr.299 din 12 iunie 2013 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Cluj s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat în favoarea Tribunalului Specializat Cluj competența de soluționării acțiunii formulate de reclamanta C. împotriva pârâtei SC TOTAL MEDIA S. SRL.
Analizând excepția invocată, tribunalul a constatat că aceasta este intemeiată, având in vedere că litigiul de față este unul intre profesioniști.
În atare situație
, tribunalul în baza art. 228 din Legea nr.71/2011
pentru punerea în aplicare a Noului Cod civil, a apreciat că prezenta cauză este de competența Tribunalului Specializat Cluj, vizând o obligație contractuală asumată de o societate comercială, cauzele de o asemenea natură căzând în competența acestei instanțe.
Față de cele ce preced, tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, potrivit art.159 pct.2 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.2618 din_ pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului Specializat Cluj s-a admis exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Specializat Cluj și s-a declinat competenta
de solutionare a actiunii formulate de reclamantul C. ROMAN PENTRU ADMINISTRAREA D. A. I. - C. in contradictoriu cu parata SC
T. S. SRL in favoarea Tribunalului Cluj.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenta si dispune sesizarea Curtii de Apel Cluj in vederea solutionarii acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare in judecata inregistrata initial pe rolul Tribunalului B. Sectia a III-a Civila, reclamantul C. ROMAN PENTRU ADMINISTRAREA D. A. I. -C.
a solicitat in contradictoriu cu parata SC T. S. SRL obligarea acesteia din urma la plata sumei reprezentand remuneratia datorata artistilor interpreti sau executanti pentru utilizarea fonogramelor de catre distribuitorii de cablu in perioada cuprinsa intre_ si_ -_, ce urmeaza a se stabili prin
expertiza contabila si a penalitatilor de intarziere datorate pe aceleasi perioade, ce se vor stabili prin expertiza contabila. De asemenea, a solicitat obligarea paratei puna la dispozitia C. un raport privind serviciile de programe retransmise pentru fiecare luna, necesar pentru repartizarea remuneratiilor incasate in perioada mentionata.
Pretentiile reclamantei, generate de neindeplinirea de catre societatea parata a obligatiei de plata a remuneratiilor datorate artistilor pentru restransmiterea prin cablu a prestatiilor artistice fixate pe fonograme, se intemeiaza pe dispozitiile art.130 al.1 lit.h din Legea nr.8/1996, potrivit carora Organismele de gestiune colectiva au, printre altele, obligatia de a cere utilizatorilor sau intermediarilor acestora comunicarea de informatii si transmiterea documentelor necesare pentru determinarea cuantumului remuneratiilor pe care le colecteaza, precum si informatii privind operele utilizate, cu indicarea titularilor de drepturi, in vederea repartizarii acestora; utilizatorii sau intermediarii acestora au obligatia sa furnizeze, in format scris si electronic, in termen de 10 zile de la solicitare, informatiile si documentele solicitate, sub semnatura reprezentantului legal si stampilate.
Organismele de gestiune colectiva a dreptului de autor si a drepturilor conexe, infiintate in temeiul prevederilor art.124 din Legea nr.8/1996, sunt persoane juridice constituite prin libera asociere, care au ca obiect de activitate, in principal, colectarea si repartizarea drepturilor a caror gestiune le este incredintata de catre titulari. Conform art.125 al.2 din acelasi act normativ, Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, si actioneaza in limitele mandatului incredintat si pe baza statutului adoptat dupa procedura prevazuta de lege. Prin decizia nr.332/_ a Directorului general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor, a fost desemnat organism de gestiune colectiva C. Roman pentru Administrarea D. A. I. (C. ) drept colector al remuneratiilor cuvenite artistilor pentru restransmiterea prin cablu a prestatiilor artistice fixate pe fonograme, stabilite prin Metodologia privind stabilirea remuneratiilor cuvenite titularilor de drepturi de autor si titularilor de drepturi conexe pentru retransmiterea prin cablu, publicata in baza Deciziei nr.327/2010 a Directorului general al Oficiului Roman pentru Drepturile de Autor.
Conform prevederilor art. 151 din Legea nr. 8/1996, litigiile privind drepturile de autor si drepturile conexe sunt de competenta organelor jurisdictionale, potrivit acestui act normativ si a dreptului comun. In acelasi timp, intrucat litigiul de fata a fost inregistrat pe rolul instantei la data de_, sunt incidente in prezenta cauza, prin raportare la prevederile art.3 al.2 din Legea nr.76/2012 si prin raportare la obiectul actiunii, dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. e Cod procedura civila (1864), conform carora tribunalul judeca procesele si cererile in materie de creatie intelectuala si de proprietate industriala.
Anterior intrarii in vigoare a Noului Cod civil, competenta functionala a instantei specializate in cauze comerciale era stabilita de dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. a, pct. 2, 3 si 4 Cod procedura civila, art. 36 al. 3 coroborat cu art. 37 al. 3 din Legea nr. 304/2004, precum si art. 3-4, 7,9 si 56 Cod comercial.
Astfel, potrivit dispozitiilor art. 36 al. 3 coroborat cu art. 37 al. 3 din Legea nr. 304/2004, in forma anterioara datei la care a intrat in vigoare Noul Cod Civil, in cadrul tribunalelor functionau, printre altele, sectii sau, dupa caz, complete specializate in cauze comerciale, tribunalele specializate preluand cauzele de competenta tribunalului in domeniile in care se infiinteaza. Prin infiintarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat spre solutionare cauzele de natura comerciala de pe raza teritoriala de competenta a Tribunalului Cluj, delimitarea competentei materiale efectuandu-se potrivit normelor de drept substantial existente in Codul comercial, respectiv art. 3-4, 7,9 si 56 Cod comercial, aceste
norme stabilind criterii de determinare a naturii comerciale sau civile a unui litigiu.
Dupa intrarea in vigoare a Noului Cod civil, prevederile art.225 din Legea nr.71/2011 au stabilit ca sectiile comerciale existente la data intrarii in vigoare a Codului civil in cadrul tribunalelor si curtilor de apel se vor reorganiza ca sectii civile ori, dupa caz, vor fi unificate cu sectiile civile existente, prin hotarare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instantei, iar potrivit art. 226 alin. 1, prin hotarare a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instantei, in raport cu numarul cauzelor, se pot infiinta, in cadrul sectiilor civile, complete specializate pentru solutionarea anumitor categorii de litigii, in considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cererile in materie de insolventa, concordat preventiv si mandat ad hoc; cererile in materia societatilor comerciale si a altor societati, cu sau fara personalitate juridica, precum si in materia registrului comertului; cererile care privesc restrangerea, impiedicarea ori denaturarea concurentei; cererile privind titlurile de valoare si alte instrumente financiare.
Potrivit art. 228 alin. 1 si 2 din Legea nr.71/2011, pana la data intrarii in vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Arges, Cluj si Mures se reorganizeaza ca tribunale specializate sau, dupa caz, ca sectii civile in cadrul tribunalelor Arges, Cluj si Mures, in conditiile art. 226. La stabilirea cauzelor de competenta tribunalelor specializate sau, dupa caz, a sectiilor civile reorganizate potrivit alineatului 1, se va tine seama de numarul si natura cauzelor, de specializarea judecatorilor, de necesitatea valorificarii experientei profesionale a acestora, precum si de volumul de activitate al instantei.
Prin Hotararea CSM nr.654/_, Consiliul Superior al Magistraturii a decis reorganizarea Tribunalului Comercial Cluj ca tribunal specializat, avand in vedere volumul de activitate al instantei. In ceea ce priveste insa competenta functionala a acestei instante, nu se poate retine ca si criteriu pentru determinarea competentei si delimitarea acesteia de competenta tribunalului civil doar volumul de activitate, fiind necesar a fi avuta in vedere si natura cauzelor.
Din aceasta perspectiva, se observa faptul ca in reglementarea anterioara intrarii in vigoare a Noului cod civil, raporturile juridice dintre titularii drepturilor de autor si utilizatorii fonogramelor in scop comercial nu au avut o natura comerciala, nefiind incluse in categoria faptelor de comert reglementate de art. 3 Cod comercial. In ce priveste o eventuala aplicabilitate a dispozitiilor art.4 Cod comercial, se retine ca potrivit acestor norme, se socotesc, afara de actele aratate in art. 3 Cod comercial, ca fapte de comert celelalte contracte si obligatiuni ale unui comerciant, daca nu sunt de natura civila sau daca contrariul nu rezulta din insusi actul. Asadar, aceste dispozitii legale contineau o restrictie expresa de la aplicarea legii comerciale fata de anumite obligatii ale unui comerciant, restrictie derivata fie din natura vadit civila a actului juridic care le-a dat nastere, fie din natura diferita, non-comerciala, a actului juridic generator a acestor raporturi.
Un astfel de exemplu l-au constituit obligatiile de dreptul muncii ale comerciantului care are si calitatea de angajator, carora, in mod evident, nu li se aplica legea comerciala, iar litigiilor derivate din aceste raporturi li se aplica legislatia procesuala specifica dreptului muncii, guvernata, in ceea ce priveste competenta instantelor, de dispozitiile art. 2 pct. 1 lit. c Cod procedura civila, care confereau competenta de a solutiona aceste litigii tribunalului nespecializat.
In mod similar, obligatiile comerciantului nascute din raporturile guvernate de legislatia proprietatii intelectuale erau excluse, prin natura lor juridica diferita, de la aplicarea legii comerciale, atat sub aspect substantial cat si sub aspect procesual, iar competenta de solutionare a litigiilor derivate din aceste raporturi juridice revenea tribunalului nespecializat in temeiul art. 2 pct.1 lit.e Cod
procedura civila. Intrucat nu exista o sectie specializata a tribunalului nespecializat careia sa ii revina sarcina de a solutiona litigiile de proprietate intelectuala (spre deosebire de litigiile de munca), coroborata cu natura civila (lato sensu) a procesului, competenta de solutionare a acestor procese revenea sectiei civile a tribunalului. De altfel, aceasta solutie, care includea litigiile guvernate de legislatia proprietatii intelectuale in sfera litigiilor civile lato sensu, in opozitie cu litigiile comerciale, a fost adoptata si de catre instanta suprema, la nivelul careia a fost organizata o sectie "civila si de proprietate intelectuala";.
Nici dupa intrarea in vigoare a Noului cod civil si reorganizarea tribunalelor comerciale ca tribunale specializate nu s-a modificat competenta materiala de solutionare a acestor litigii, prin atribuirea acesteia tribunalelor specializate, dispozitiile art. 228 si art.226 din Legea nr.71/2011 necontinand nicio prevedere in acest sens.
Pentru considerentele expuse, instanta specializata a constatat ca revine Tribunalului Cluj competenta materiala functionala de solutionare a prezentei cauze, motiv pentru care, in temeiul dispozitiilor art.2 pct.3 raportat la art.159 si art.158 Cod procedura civila va admite exceptia invocata din oficiu si va declina competenta de solutionare a recursului in favoarea instantei mentionate.
Intrucat prin sentinta civila nr.299/_ pronuntata de Tribunalul Cluj, aceasta instanta a admis exceptia necompetentei materiale in ce o priveste, apreciind ca revine Tribunalului Specializat Cluj competenta de solutionare a recursului de fata, iar prin prezenta sentinta Tribunalul Specializat Cluj a constatat ca revine Tribunalului Cluj competenta materiala de solutionare a cauzei, in raport de dispozitiile art.20 pct.2 si art.21 Cod procedura civila, instanta specializata a retinut ca s-a ivit un conflict negativ de competenta, motiv pentru care va sesiza Curtea de Apel Cluj, ca instanta superioara si comuna instantelor aflate in conflict, pentru emiterea unui regulator de competenta.
Analizând conflictul negativ de competență, Curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul C. Român pentru Administrarea D. A. I. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC T. S. SRL obligarea acesteia din urmă la plata sumei reprezentând remunerația datorată artiștilor interpreți sau executanți pentru utilizarea fonogramelor de către distribuitorii de cablu în perioada cuprinsă între_ și_, ce urmează a se stabili prin expertiză contabilă și a penalităților de întârziere datorate pe aceeași perioadă. Prin urmare, pretențiile reclamantei sunt generate de neîndeplinirea de către societatea pârâtă a obligației de plată a remunerațiilor datorate artiștilor pentru retransmiterea prin cablu a prestațiilor artistice fixate pe fonograme, întemeindu-se pe dispoz.art.130 alin.1 lit.h din Legea nr.8/1996.
Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe, înființate în temeiul prevederilor art.124 din Legea nr.8/1996 sunt persoane juridice constituite prin liberă asociere, care au ca obiect de activitate, în principal, colectarea și repartizarea drepturilor a căror gestiune le este
încredințată de către titulari. Conform art.125 alin.2 din același act normativ, aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau a-i drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, și acționează în limitele mandatului încredințat și pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege.
Prin urmare, în speță sunt aplicabile prevederile art.151 din Legea nr.8/1996 potrivit cărora litigiile privind drepturile de autor și drepturile conexe sunt de competența organelor jurisdicționale potrivit acestui act normativ și a dreptului comun.
Este de relevat și faptul că prezentul litigiu a fost înregistrat la data de_ așa încât sunt incidente în prezenta cauzaă prin raportare la prev.art.3 alin.2 din
Legea nr.76/2012 și având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, dispozițiile art.2 pct.1 lit.e din C.pr.civ. de la 1864, conform cărora tribunalul judecă procesele și cererile în materie de creație intelectuală și de proprietate industrială.
Anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, competența funcțională a instanței specializate în cauza comerciale, era stabilită de dispozițiile art.2 pct.1 lit.a, pct.2, 3 și 4 C.pr.civ., art.36 alin.3 coroborat cu art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 precum și art.3-4, 7, 9 și 56 C.comercial.
Din această perspectivă se reține că în reglementarea anterioară intrării în vigoare a Noului Cod civil, raporturile juridice dintre titularii drepturilor de autor și utilizatorii fonogramelor în scop comercial nu au avut o natură comercială, nefiind incluse în categoria faptelor de comerț reglementate de art.3 C.comercial. În ce privește o eventuală aplicabilitate a dispoz.art.4 C.comercial, potrivit acestor norme, se socotesc afară de actele arătate în art.3 C.comercial, ca fapte de comerț celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul. Așadar, aceste dispoziții legale conțineau o restricție expresă de la aplicarea legii comerciale față de anumite obligații ale unui comerciant, restricție derivată fie din natura vădit civilă a actului care le-a dat naștere, fie de natura diferită, non comercială, a actului juridic generator a acestor obligații.
Prin urmare, obligațiile comerciantului născute din raporturile guvernate de legislația proprietății intelectuale erau excluse, prin natura lor juridică diferită, de la aplicarea legii comerciale, atât sub aspect substanțial, cât și sub aspect procesual, iar competența de soluționare a litigiilor derivate din aceste raporturi juridice, revenea tribunalului de drept comun în temeiul art.2 pct.1 lit.e C.pr.civ.
De altfel, această soluție este unanim acceptată în a fi incluse litigiile guvernate de legislație proprietății intelectuale în sfera litigiilor civile lato sensu, în opoziție cu litigiile comerciale.
Nici chiar după intrarea în vigoare a Noului Cod civil și reorganizarea tribunalelor comerciale ca tribunale specializate, nu a fost modificată competența materială de soluționare a acestor litigii în sensul atribuirii acesteia tribunalelor specializate, deoarece prevederile art.228 și art.226 din Legea nr.71/2011 nu conțin nicio dispoziție expresă în acest sens.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în speță Tribunalului Cluj îi revine competența materială funcțională de soluționare a prezentei cauze în temeiul dispoz.art.2 pct.3 C.pr.civ., motiv pentru care în baza disp.art.22 din C.pr.civ.de la 1864, va stabili în raport de cele mai sus arătate, competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E :
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul C. Român pentru Administrarea D. A. I. - C. în contradictoriu cu pârâta SC T. S. SRL, în favoarea Tribunalului Cluj.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 5 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
C. I. M. N. ȚÂR
red.C.I./A.C.
4 ex. - _
| ← Sentința civilă nr. 286/2013. Conflict de competență | Sentința civilă nr. 1224/2013. Conflict de competență → |
|---|
