Sentința civilă nr. 212/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. _
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 212/2013
Ședința camerei de consiliu de la 19 Martie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE C. I.
Grefier M. N. Țâr
S-a luat spre examinare conflictul negativ de competență ivit între TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. și JUDECĂTORIA C. N. , pentru soluționarea litigiului dintre reclamantul D. F. I. și pârâții C. R. C., B. N. I.
, B. G. .
Soluționarea conflictului s-a dispus a se face în camera de consiliu fără citarea părților.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 21308 din_ pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca în dosarul nr._ s-a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și s-a declinat competenta de soluționare a acțiunii formulată de reclamantul D. F. I. în contradictoriu cu pârâții C. R. C., B. N. I.
, B. G. în favoarea Tribunalului Comercial C. .
Pentru a dispune astfel instanța a avut în vedere în ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N. pusă în discuție din oficiu, că situația care a fost avută în vedere la data pronunțării celor două sentințe prin care Judecătoria Cluj-Napoca și Tribunalul Comercial Cluj și-au declinat reciproc competența materială și a deciziei Curții de Apel C. prin care s-a soluționat conflictul negativ de competență ivit între cele două instanțe, a fost semnificativ modificată prin precizarea cererii de chemare în judecată de la fila 7 prin care reclamantul a formulat în mod expres un capăt de cerere având ca obiect constatarea rezoluțiunii antecontractului de construire și vânzare-cumpărare cu dată certă conferită prin încheierea nr.18045/_ de SCN N. Lex întrucât obiectul principal al cererii de chemare în judecată îl constituie neîndoielnic constatarea rezoluțiunii antecontractului, cererea de repunere a părților în situația anterioară prin restituirea avansului, având un caracter accesoriu.
Instanța a reținut că din procura specială de la fila 21 coroborată cu clauzele antecontractului de vânzare cumpărare încheiat între părți (f 6-19) a rezultat că imobilul în care urma să fie construit apartamentul obiect al antecontractului din litigiu, consta într-o construcție cu mai multe apartamente edificată în vederea vânzării de apartamente în scopul obținerii de profit.
Potrivit articolului 7 din Codul comercial, sunt comercianți aceia care fac fapte de comerț, având comerțul ca o profesiune obișnuită și societățile comerciale. Instanța a reținut că deși nici unul dintre pârâți nu este societate comercială, aceștia au exercitat acte de comerț constând în construirea de imobile în scopul
vânzării lor pentru a obține profit și chiar dacă am accepta caracterul neobișnuit al acestor acte de comerț efectuate de pârâți, potrivit articolului 9 din același cod, orice persoană care într-un chip accidental face o operațiune de comerț și nu poate fi considerată comerciant, este supusă legilor și jurisdicțiunii comerciale pentru toate contestațiunile ce se pot ridica din această operațiune, dar caracterul comercial al contractului prin care pârâții s-au obligat deopotrivă să construiască și să vândă apartamentul din litigiu, nu poate fi negat. Raportând aceste texte legale la starea de fapt izvorâtă din probele cauzei, instanța a apreciat că imobilul construit de pârâți în scopul vânzării de apartamente și numărul apartamentelor construite spre vânzare în scopul obținerii de profit, imprimă acestor acte caracterul unor acte repetate de comerț. Prin urmare și contractul încheiat între părți și dedus judecății intră în categoria acestor acte de comerț efectuate deja de pârâți în mod obișnuit, repetat, având așadar o natură comercială. În plus, potrivit articolului 3, punctul 8 din Codul comercial, legea consideră fapte de comerț și întreprinderile de construcții.
Conform dispozițiilor articolului 2, punctul 1, litera a din Codul de procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliard lei, iar din cuprinsul antecontractului de vânzare cumpărare din litigiu rezultă că valoarea contractului a cărui rezoluțiune se cere a fi constată în prezenta cauză, este de 51.240 euro, reprezentând prețul stabilit pentru vânzare, respectiv peste 1 miliard lei, raportat la cursul euro de la data formulării cererii de chemare în judecată. Or reclamantul a solicitat în mod expres constatarea rezoluțiunii antecontractului a cărui valoare depășește suma de 1 miliard lei.
Așadar, raportat la textul legal anterior menționat, competența soluționării cererii formulate de reclamant sub aspectul fondului, aparține tribunalului, iar nu judecătoriei.
Potrivit dispozițiilor articolului 159, punctul 2 din Codul de procedură civilă, când pricina este de competența unei instanțe de alt grad, necompetența este de ordine publică, iar nesocotirea dispozițiilor legale privitoare la competență atrage nulitatea actelor de procedură potrivit prevederilor articolului 105 aliniatul
1 din Codul de procedură civilă, nulitate necondiționată de existența vreunei vătămări, motiv pentru care instanța nu poate deroga de la această normă de
competență și este obligată să pună din oficiu în discuția părților excepția de necompetența materială.
Având în vedere considerentele de fapt și de drept anterior expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 2, punctul 1, litera a din codul de procedură civilă raportat la dispozițiile articolului 223 din Legea nr.71/2001, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei C. -N. și a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii formulate de către reclamant în contradictoriu cu pârâții în favoarea Tribunalului Comercial C. .
La rândul său Tribunalul Specializat C. prin sentința civilă nr. 195/_ pronunțată în dosarul nr._ a admis excepția necompetenței materiale a acestuia, a declinat competenta de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei C.
-N., a constat ivit conflictul negativ de competență și a dispus sesizarea Curții de Apel în vederea soluționării acestuia.
Pentru a dispune astfel această instanță a reținut că în fapt, prin acțiunea civilă formulată la data de 22 septembrie 2010 reclamantul D. F. I. a solicitat instanței de judecată să dispună obligarea pârâților C. R. C., B. N. I. și B. G. la restituirea sumei de 13.834,8 euro, ca efect al repunerii părților în situația anterioară în urma rezoluțiunii de plin drept a antecontractului, antecontract a cărui valoare a fost de 51.240 de euro.
Prin încheierea civilă nr. 11/_, Curtea de Apel C., soluționând conflictul negativ de competență ivit a stabilit că, raportat la acțiunea dedusă judecății, Judecătoria Cluj-Napoca este competentă a soluționa prezentul litigiu.
În fața Judecătoriei C. -N. la termenul din data de 14 iunie 2012, reclamantul D. Florin I. a formulat ˝precizare de acțiune˝ prin care a solicitat instanței ˝să constate că antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții a fost rezoluționat de plin drept conform art. 5.2 din acest act, care constituie un pact comisoriu expres de gradul IV˝, anexând în acest sens și taxa judiciară de timbru aferentă.
Raportat la această precizare de acțiune, prin sentința civilă nr. 21308/01 noiembrie 2012, Judecătoria Cluj-Napoca a înțeles a-și declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat C. .
Potrivit art. 181 C. proc. civ. instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
În speța dedusă judecății, stabilirea instanței competente material să judece cauza s-a făcut având în vedere cuantumul valorii obiectului cererii deduse judecății.
Faptul că, ulterior soluționării conflictului negativ de competență, reclamantul a înțeles să își modifice obiectul dedus judecății, această precizare având ca obiect tocmai rezilierea de drept a unui contract în temeiul deja invocat a pactului comisoriu de gradul IV care implică lipsa oricărei formalități prealabile, dincolo de conținutul acestei precizări, tribunalul a apreciat că este incident în cauză art. 181 C. proc. civ., întrucât această precizare vizează ˝modificarea cuantumului valorii acestui obiect˝.
A interpreta altfel textul legal ar însemna ca reclamantul să își poată alege instanța competentă material în funcție de cum acesta înțelege să își modifice prin precizări succesive valoarea obiectului dedus judecății sau, de ce nu, după cum înțelege a renunța la precizările anterior făcute.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1591 alin. 2, art.181 C. proc. civ. raportat la art. 1 pct. 1 C. proc. civ. tribunalul a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Specializat C., invocată din oficiu și, în consecință a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate și precizate de reclamantul
D. F. I. în contradictoriu cu pârâții C. R. C., B. N. I. și B. G. în favoarea Judecătoriei C. -N. .
Astfel, investită cu soluționarea conflictului negativ de competență Curtea retine următoarele.
Inițial acțiunea reclamantului a fost formulată la data de_ și a avut ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 13.834,8 euro sau echivalentul în lei la data plății primită de către aceștia în calitate de promitenți vânzători, cu titlu de avans în baza antecontractului de vânzare-cumpărare cu dată certă, ca efect al repunerii părților în situația anterioară în urma rezoluțiunei de prim drept a antecontractului.
Prin încheierea civilă nr. 111/_ pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._ s-a statuat cu putere de lucru judecat în soluționarea conflictului negativ de competență invit între Judecătoria Cluj-Napoca și Tribunalul
Specializat C. că, raportat la acțiunea dedusă judecății, Judecătoria Cluj-Napoca este competentă a soluționa prezentul litigiu.
Ulterior în fata Judecătoriei C. -N., la termenul din data de_ reclamantul D. Florin I. formulează o precizare de acțiune prin care solicită să se constate rezoluțiuna de plin drept a antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâții, conform art. 5.2 din acest act care constituie un pact comisoriu expres de gradul IV.
Raportându-se la această precizare de acțiune, prin sentința civilă nr. 21302/_ a Judecătoriei C. -N. a înțeles să-și decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunului Specializat C. .
Cu toate acestea Curtea observă că în mod întemeiat Tribunalul Specializat C. a făcut aplicarea dispozițiilor art. 181alin.1 C. proc. civ. Astfel potrivit acestei norme legale instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
În speța dedusă judecății, stabilirea instanței competente material să judece cauza s-a făcut având în vedere cuantumul valorii obiectului cererii deduse judecății.
Împrejurarea că, ulterior soluționării conflictului negativ de competență reclamantul a înțeles să-și modifice obiectul dedus judecății, această precizare având ca obiect tocmai rezilierea de drept a unui contract, în temeiul deja invocat, a pactului comisoriu de grad IV care implică lipsa oricărei formalități prealabile, face să devină incident în cauză art. 181C. pro. Civ. deoarece, această precizare vizează
" modificarea cuantumului valorii acestui obiect.";
Așa fiind în raport de prev. art. 1 pct. 1 C. proc. civ. raportat la art. 181C. proc. civ. și art. 22 C. proc. civ., stabilește instanța competentă în soluționarea acțiunii formulată de reclamantul D. F. I. în contradictoriu cu intimații C.
R. C., B. N. I. și B. G. în favoarea Judecătoriei C. -N. .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Stabilește competența de soluționare a acțiunii formulate de D. F. I. în contradictoriu cu intimații C. R. C., B. N. I. și B. G. în favoarea Judecătoriei C. -N. .
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. I. M. N. ȚÂR
Red.I.C./dact.V.R.
2 ex./_
| ← Sentința civilă nr. 1268/2013. Conflict de competență | Sentința civilă nr. 313/2013. Conflict de competență → |
|---|
