Sentința civilă nr. 642/2013. Somație de plată

Decizii comerciale (litigii cu profesioniști) - CA Cluj (2013)

România

Tribunalul Specializat C. dosar nr. _

Cod operator date cu caracter personal 11553

Sentința civilă nr. 642/2013

Ședința publică din data de 4 martie 2013 Instanța este constituită din:

Președinte - I. P. Grefier - S. M.

Pe rol fiind soluționarea acțiunii formulată de către creditoarea H. B. Recovery S., în calitate de administrator judiciar al SC A. B. S., împotriva debitoarei SC P. C. S., având ca obiect somație de plată.

La ambele apeluri nominale se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, de către creditoare.

Tribunalul constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.

T R I B U N A L U L,

Prin cererea înregistrată în data de 20 martie 2012, la Tribunalul Specializat C., creditoarea SC A. B. S. C. -NAPOCA, prin administratorul judiciar H. B. RECOVERY SPRL, a chemat-o în judecată pe debitoarea SC P. C. S. CĂPUȘU MARE, județul C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună emiterea unei ordonanțe de plată prin care debitoarea să fie obligată la plata sumei de 2.488.665,82 lei debit neachitat.

În motivarea cererii creditoarea a arătat că între părți s-au derulat relații comerciale în urma cărora i-a livrat debitoarei cantități importante de pietriș, fiind emise facturi fiscale în sumă totală de 2.488.665,82 lei, facturi care nu au fost achitate de către debitoare. Creanța este certă, sumele pretinse reprezentând o obligație de plată datorată în temeiul relațiilor comerciale desfășurate între cele două părți și constatată prin facturi fiscale, acceptate și confirmate de către debitoare prin preluarea mărfurilor cumpărate de la creditoare. Creanța este lichidă, întinderea obligațiilor de plată fiind clar stabilită la suma de 2.488.665,82 lei. Ca o consecință din caracterul cert al creanței, aceasta devine exigibilă în momentul scadenței și având în vedere că părțile nu au stabilit un termen de plată al obligațiilor de plată se prezumă că sumele devin exigibile odată cu emiterea facturilor.

Debitoarea, deși legal citată, nu a trimis reprezentant în instanță și nici nu a depus întâmpinare la dosar.

Prin sentința civilă nr. 1964/23 aprilie 2012, instanța a declinat competența materială de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului C. . La rândul său, Tribunalul Cluj, prin sentința civilă nr. 762/31 octombrie 2012, a declinat competența materială de soluționare a cererii, în favoarea Tribunalului

Specializat C. . Soluționând conflictul negativ de competență astfel ivit, C. ea de Apel C., prin sentința civilă nr. 1/F/7 ianuarie 2013 a stabilit instanța competentă, ca fiind Tribunalul Specializat C., litigiul fiind unul comercial.

Analizând cererea creditoarei raportat la ansamblul probelor administrate în cauză, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 2 din OUG nr. 119/2007, tribunalul apreciază pretențiile acesteia ca nefondate întrucât nu s-a făcut dovada că debitoarea ar fi fost de acord cu plata banilor. Procedura somației de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale. Facturile chiar semnate și ștampilate fiind de către debitoare nu reprezintă o dovadă a existenței unei creanțe certe, lichide și exigibile și cu atât mai mult nu fac dovada efectuării corespunzătoare și la timp a prestațiilor asumate, conform cerințelor debitoarei. Creanța pretinsă nu a fost recunoscută de către debitoare în scris sau printr-un alt mod care să determine instanța ca pe calea acestei proceduri sumare, să admită cererea creditoarei.

În dese rânduri între părțile implicate într-o relație contractuală a fost încheiat și un contract, dar acesta reprezintă doar manifestarea de voință dată anterior derulării lui, neputând constitui înscris acceptat de către debitoare referitor la modul cum s-a realizat efectiv prestația creditoarei și că ar fi fost de acord debitoarea cu plata banilor.

Cererea creditoarei, deși a fost inițial motivată în drept pe prevederile OG nr. 5/2001, a fost analizată de către instanță din perspectiva prevederilor OUG nr. 119/2007, acest ultim act, abrogându-l implicit pe primul în situația în care în procedura somației de plată, părți în litigiu sunt comercianți. Conținutul celor două acte normative din această perspectivă este identic, neputând coexista două norme juridice ce reglementează modul cum să fie soluționate anumite situații apărute în societate.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E :

Respinge, ca neîntemeiată, cererea formulată de către creditoarea SC A.

  1. S. C. -NAPOCA, prin administratorul judiciar H. B. RECOVERY SPRL, cu sediul procesual ales în T. M., B-dul 1 Decembrie 1918, nr. 86 A, ap. 7, în contradictoriu cu debitoarea SC P. C. S., cu sediul în comuna Căpușu Mare, satul P., nr. 24, județul C. .

    Irevocabilă.

    Pronunțată în ședința publică din data de 4 martie 2013.

    PREȘEDINTE, GREFIER,

    1. P. S. M.

← Decizia civilă nr. 307/2013. Somație de plată  Decizia civilă nr. 974/2013. Somație europeană de plată →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 642/2013. Somație de plată