Sentința civilă nr. 881/2013. Acțiune în pretenții comerciale

Comentarii

0

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _

Cod operator date cu caracter personal 11553

SENTINȚA CIVILĂ NR. 881/2013

Ședința publică din data de 22 martie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: V. LAURA OROS GREFIER: A. Z.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii acțiunii formulată de către reclamanta S. DE T. P. SA împotriva pârâtei M. T. PRIN P., având ca obiect pretenții.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar s-au înregistrat de către reclamantă, prin fax și de către pârâtă, la data de 14 martie 2013, concluzii scrise.

Dezbaterea în fond a avut loc în ședința publică din data de 8 martie 2013, mersul acestora și concluziile scrise fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când tribunalul, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru _

, dată la care, având nevoie de mai mult timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de azi.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul acestui tribunal la _

, reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A. a chemat în judecată pe pârâtul-reclamant reconvențional M. T., solicitând tribunalului ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 2.678.028,50 lei reprezentând subvenții si gratuități calculate conform contractului de concesiune a serviciului de transport public local in M. T. nr. 4771/_, obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferente debitului principal, de la data emiterii facturilor fiscale a căror achitare se solicita si pana la plata efectiva, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul litigiu. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de_, în calitate de concesionar, a încheiat cu pârâtul M. T., în calitate de concedent, Contractul de Concesiune nr. 4771, având ca obiect efectuarea transportului public local de persoane in municipiul T., prin curse regulate cu mijloace de transport specifice prevăzute in lege, respectiv autobuze. In baza dispozițiilor contractuale, si anume articolul 6, părțile au stabilit de comun acord ca pentru transportul persoanelor beneficiare de gratuități, tarifele vor fi aceleași, respectiv cele aprobate de Consiliul Local al M. ui T. prin Hotărârea nr. 57/2005, iar modul de decontare a sumelor datorate de concedent este prevăzut in Anexa 1 la contract. Reclamanta si-a indeplinit in totalitate obligațiile asumate contractual, efectuând servicii de transport public local pentru persoane pe raza M. ui T. si emițând, in baza contractului de concesiune încheiat intre parti, mai multe facturi fiscale care insa nu au fost achitate

de către parat nici pana la data formulării prezentei acțiuni.

Reclamanta a mai arătat că preturile aferente serviciului de transport public nu au fost stabilite in mod independent de către ea, ci acestea au rezultat din dispozițiile contractului de concesiune, respectiv art. 5 si 6, contract insusit si de către

paratul din prezenta cauza. Astfel, din punct de vedere legal, in lipsa unui act adițional in care sa se prevadă micșorarea tarifului perceput pentru serviciile prestate, reclamanta nu putea emite facturi fiscale pe alte tarife decât cele deja prevăzute de către dispozițiile contractuale. De asemenea, deși facturile fiscale pe care reclamanta își fundamentează pretențiile au fost înregistrate la registratura Primăriei M. ui T. purtând si stampila in acest sens, aceasta refuza in continuare sa le achite insa pretinde ca reclamanta sa continue efectuarea serviciilor contractate. In raport de aceste susțineri, reclamanta a arătat că absolut toate facturile fiscale depuse în dovedirea pretențiilor sale sunt acceptate si recunoscute la plata de către pârât, acest aspect fiind dovedit prin stampila acestuia din urma care apare înscrisa pe fiecare dintre facturile depuse.

Așa cum prevedea art. 10 din contractul nr. 4771, reclamanta avea dreptul "sa ceara acoperirea reducerilor din tarif acordate conform HCL T. sau conform altor prevederi legale in cadrul programelor de protecție sociale", iar pârâtul avea obligația sa plătească contravaloarea facilitaților de transport acordate unor categorii de persoane si sa asigure resursele bugetare pentru susținerea totala sau parțiala a reducerilor de tarif pentru unele categorii sociale defavorizate stabilite prin Hotărârea Consiliului Local in cadrul programului de protecție sociala (art. 11.2 lit. I) si m) din Contract.)

Reclamanta a arătat că era totodată îndreptățită sa incaseze si subvențiile aferente serviciului public de interes local, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 97/1999 care dispun ca "operatorii de transport care prestează servicii publice subvenționate de transport beneficiază de subvenții de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz in conformitate cu prevederile legale". In aceste condiții, reclamanta este indreptatita sa solicite instanței obligarea pârâtului la plata sumelor restante pe care le deține fata de aceasta, iar aceste sume rezulta fara putința de tăgada din contractul de concesiune încheiat intre parti. Mai mult, pana la acest moment paratul a dat dovada de rea-vointa având pretenția ca reclamanta sa-si duca la îndeplinire obligațiile asumate contractual dar fara ca la rândul sau sa-si achite obligațiile de plata a prețului aferent prestării acestor servicii. De altfel, cu putere de lucru judecat intre parti, prin Ordonanța Civila nr. 1835/_ pronunțata de către Tribunalul Specializat C. in dosar_, s-a stabilit posibilitatea reclamantei de a solicita paratei sa-i fie achitate subvențiile si gratuitățile in baza aceluiași contract de concesiune. Și acele pretenții au izvorât tot din același contract de concesiune si mai mult acestea nu au fost achitate nici pana la aceasta data.

Având in vedere înțelegerea dintre parti, reclamanta si-a dus la îndeplinire in integralitate obligațiile asumate asigurând in acest sens transportul public, emițând in acest sens mai multe facturi fiscale, reprezentând subvenții si gratuități, facturi neachitate in totalitate de catre parat. Reclamanta a învederat faptul ca a încercat recuperarea sumelor restante si pe cale amiabila, invitând paratul la conciliere in data de_ la sediul reclamantei, întâlnirea desfasurandu-se la cererea paratului abia in data de_, insa fara niciun rezultat. De asemenea, se solicita obligarea paratului si la plata dobânzii legale aferenta facturilor neonorate, dobânda calculate potrivit art. 3 alin. 2 din Ordonanța de Urgenta nr. 13/2011, respectiv la nivelul ratei dobânzii de referință plus 4 puncte procentuale, de la data emiterii facturilor fiscale a căror achitare se solicita si pana la data plații efective.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art.

969 Cod civ.

Prin precizarea depusă la dosar la data de_, reclamanta S.C. S. DE T.

P. S.A. a indicat facturile fiscale pe care își întemeiază pretențiile. Astfel, reclamanta a arătat că prin cererea de chemare în judecata a solicitat instanței de

judecata obligarea paratului la plata sumei de 2.678.028,50 lei, suma reprezentând subvenții si gratuități calculate conform contractului de concesiune a serviciului de transport public local in M. T. nr. 4771/_ .

S-a arătat că la data de_, situația restantelor la incasarea gratuităților de către reclamantă, punct de lucru T. de la pârât este următoarea: gratuități luna aprilie 2012 - factura seria CJ STP nr.202927/30.04.12 în valoare de 105.945,50 lei; gratuități luna mai 2012 - factura seria CJ STP nr.202937/31.05.12 în valoare de 32.480,00 lei; factura seria CJ STP nr.202938/31.05.12 în valoare de 19.500,00 lei; total 51.980 lei; gratuități luna iunie 2012 - factura seria CJ STP nr.204253/29.06.12 în valoare de 138.802,50 lei; factura seria CJ STP nr.204254/29.06.12 în valoare de 31.640,00 lei; factura seria CJ STP nr.204255/29.06.12 în valoare de 27.700,00 lei; total iunie: 198.142,50 lei; gratuități luna iulie 2012 - factura seria CJ STP nr.204259/31.07.12 în valoare de 135.765,00 lei; factura seria CJ STP nr.204260/31.07.12 în valoare de 32.280,00 lei; factura seria CJ STP nr.204261/31.07.12 în valoare de 27.200,00 lei; total iulie: 195.245,00 lei; gratuități luna august 2012 - factura seria CJ STP nr.204267/31.08.12 în valoare de 139.094 lei; factura fiscala CJ STP nr.204268/_ în valoare de 32.040 lei; factura fiscala CJ STP nr.204269/_ în valoare de 27.100 lei. Astfel, totalul gratuităților de încasat este în sumă de 749.766 lei. La data de_, situația restantelor la încasarea subvențiilor de către reclamantă, punct de lucru T. de la pârât este următoarea: subvenție luna martie 2012 - factura seria CJ STP nr.203601/30.03.12 în valoare de 305.095.50 lei (diferența de încasat); subvenție luna aprilie 2012 - factura seria CJ STP nr.202931/30.04.12 în valoare de 471.792 lei; subvenție luna mai 2012 - factura seria CJ STP nr.204251/31.05.12 în valoare de 401.130 lei; subvenție luna iunie 2012 - factura seria CJ STP nr.204256/30.04.12 în valoare de 391.188 lei; subvenție luna iulie 2012 - factura seria CJ STP nr.204262/31.07.12 în valoare de 359.276 lei. Totalul de încasat este de 1.928.481,50 lei. Astfel, s-a arătat că totalul facturat si neincasat este de 2.678.247.50 lei.

La termenul de judecată din_, pârâtul-reclamant reconvențional M.

T. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare, pârâtul-reclamant reconvențional M. T. a solicitat respingerea acțiunii, arătând în apărare că potrivit art. 379 alin. 1 C.p.c., creanța este certa atunci când existenta ei rezulta din insusi actul de creanța sau si din alte acte chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de către dansul. Una dintre condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea unei astfel de cereri este ca izvorul scris al obligației de plata sa fie insusit de către debitor prin semnătura ori in alt mod admis de lege. O alta cerința este ca aceasta creanța sa nu fie contestata de parte prin apărări de fond. Pârâtul-reclamant reconvențional a mai arătat că a primit facturile, acestea fiind înregistrate cu număr de intrare ieșire prin registratura instituției, simpla înregistrare a facturilor prin registratura instituției nu atesta faptul ca acestea au fost si acceptate la plata. După cum se poate observa din documentele depuse in probatiune de către reclamanta, facturile nu poarta semnătura, stampila si avizul persoanelor cu atribuții de verificare din instituția pârâtă si implicit nu se poate vorbi despre o recunoaștere a acestei creanțe si nici despre faptul ca aceasta creanța este certa lichida si exigibila. Reclamanta prin acțiunea care a făcut obiectul dosarului comercial nr._, a mai inregistrat o astfel de cerere, care a avut ca obiect emiterea unei ordonanțe de plata si prin care a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 2.318.415 lei cu titlu de subvenție pentru perioada aprilie-iulie 2012, acțiune care a fost respinsa irevocabil prin încheierea civila nr. 3475/2012.

In al doilea rând, s-a arătat că in temeiul art.46 Cod com., doar facturile acceptate la plata pot proba obligații comerciale, in speță facturile au fost depuse prin

registratura instituției fie personal fie prin posta nu echivalează cu acceptarea acestora la plata, context in care din practica s-a amintit incheierea pronunțata de către Tribunalul Comercial Cluj in dosarul comercial nr._, ordonanța nr.1993 din 2010 pronunțata de către Judecătoria Satu Mare prin care o asemenea acțiune a fost respinsa, respectiv decizia nr. 1214/2002 pronunțata de către C. ea de Apel B.

- secția VI- comerciala.

In al treilea rând, s-a arătat că potrivit art. 3 alin. 2 lit. d din O.G. nr. 97/1999, la stabilirea unor servicii publice subvenționate de transport se va tine seama de posibilitățile financiare de acoperire a subvențiilor de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, in consecința respectarea acestor obligații ce îi incumba pârâtului in ce privește plata subvențiilor se poate realiza prin raportare si în limitele reale ale bugetului local. S-a subliniat insa faptul că în cuprinsul contractului de concesiune nr. 4771 din_ art.l 1.2 - obligațiile concedentului - printre altele stabilește in sarcina noastră plata contravalorii facilitaților de transport acordate unor categorii de persoane precum si susținerea totala sau parțiala a reducerilor de tarif pentru unele categorii defavorizate stabilite prin H.C.L., neexistand stipulată expres si explicit obligația, în sarcina pârâtului, de plata a acestor subvenții si nici suma care urmează a fi plătită de către acesta, motiv pentru care facturile care fac obiectul prezentului dosar sunt lipsite de orice temei legal, nefiind emise in baza unui acord al partilor semnatare ale contractului. Or, contractul este legea părților si stabilește limitele drepturilor si obligațiilor determinate conform legilor în vigoare.

In acest sens, s-a mai arătat că prevederile art. 7 respectiv art. 8, alin. 1 si 2 lit. e, din O.G. nr. 97/1999 stabilesc expres faptul ca pentru plata acestor subvenții este absolut necesara evidențierea în cadrul contractului cu prestatorul de servicii a obligației de plata a subvenției precum si detalierea modului de calcul al acesteia. Mai mult, in prezentul contract de concesiune nu se regăsește niciun capitol distinct care sa detalieze plata de subvenții in condițiile prevăzute de O.G. nr. 97/1999. In cazul de fata se solicită obligarea pârâtului la plata unor facturi cu sume pentru care nu exista nici un contract valabil incheiat, iar in ce privește facturile emise pe nicio astfel de factura nu exista o astfel de detaliere absolut necesara conform legii, detaliere care sa poată fi verificata de ambele parti semnatare ale contractului.

In alta ordine de idei serviciul subvenționat de transport in condițiile art.4 din prezenta ordonanța este acel transport public pe care un operator de transport este obligat sa il efectueze, in anumite condiții impuse de autoritatea locala, indiferent de consecințele sale. Art.5 din Ordonanța nr. 97/1999 impune trei condiții pentru ca un serviciu public de transport sa poată fi subvenționat si anume: a) obligația de exploatare, ce impune efectuarea serviciului de transport public in condiții de continuitate, regularitate si cu respectarea condițiilor impuse de concesionar; b) obligația de transport, prin care orice operator de transport trebuie sa accepte si sa efectueze serviciul de transport in condițiile stabilite de concesionar; c) obligația tarifara, obligație ce impune practicarea de către operatorii de transport a tarifelor stabilite de autoritățile competente in speța Consiliul Local. Având in vedere condițiile impuse si care trebuiesc întrunite cumulativ, in prezent s-a arătat ca serviciul de transport public persoane prestat de către reclamanta, nu întrunește condițiile unui serviciu de transport public subvenționat, deoarece, nu respecta una dintre condițiile prevăzute de art. 5, si anume obligația tarifara.

Un alt aspect important este acela ca in anul 2011 prin H.C.L. nr. 67, Consiliul Local al M. ui T., la solicitările reclamantei, a aprobat majorarea tarifelor practicate pentru serviciul de transport local de calatori prin curse regulate, context in care s-a apreciat ca nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de lege pentru ca serviciul prestat de către reclamanta sa poată fi subvenționat. Art. 4, 11,12, 14,38-39

din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, detaliază intreaga procedura de fundamentare, aprobare si angajare a cheltuielilor de la bugetul local, termenele specifice acesteia si restricțiile privitoare la alte plați neprevăzute in bugetul local si intervenite pe parcursul anului bugetar. Alte alocări de sume in cursul anului bugetar cu alte destinații decât cele inițial prevăzute nu pot fi făcute fara o aprobare in consiliul local, conform art. 14 din Legea nr. 273/2006privind finanțele publice locale. Aprobarea bugetului anual precum si eventualele rectificări ale acestuia sunt supuse in condițiile ar. 45 si următoarele din Legea 215/2001 a Administrației P. e Locale-republicata, dezbaterii si aprobării Consiliului Local al M. ui T. .

Prin cererea reconvențională, pârâtul-reclamant reconvențional M. T. a solicitat obligarea reclamantei-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A. la plata sumei de 289.548 lei cu titlu de redeventa pentru perioada aferenta anului mai-decembrie 2010, ianuarie - parțial septembrie 2011 si ianuarie-septembrie 2012, precum și la plata de penalități de intarziere in cuantum de 0,1 % pe zi de intarziere.

În motivarea cererii reconvenționale, pârâtul-reclamant reconvențional a arătat că prin contractul de concesiune de servicii nr. 4771/2012, art. 4, Redeventa, punctul 4.1 s-a stabilit ca redeventa ce urmează a fi plătită de către concesionar este de 200.000 lei pe an. Tot ca si clauza in contract s-a stabilit si faptul ca plata redeventei pe care S.T.P. Alba Iulia, este obligata sa o plătească, sa se facă trimestrial, in patru rate egale, pana la finele lunii următoare incheierii trimestrului pentru trimestrul anterior. Art. 4.4 prevede faptul ca in cazul in care concesionarul nu isi respecta " obligația menționata mai sus, aceasta atrage penalități de intarziere in cuantum de 0.1% pentru fiecare zi de intarziere asupra sumei datorate. Începand cu anul 2011 si pana in prezent reclamanta nu si-a indeplinit obligațiile contractuale ce ii incumba, aceasta neplatind redeventa la care s-a obligat prin contract. Art. 4.5 din contractul de concesiune prevede faptul ca "daca întârzierea sumelor datorate este mai mare de 30 de zile fata de termenul scadent, iar daca in aceasta perioada nu va fi invocata forța majora, concedentul după notificarea concesionarului va trece la recuperarea sumei datorate pentru redeventa din garanția de buna execuție.." ducând pana la rezilierea contractului. Prin adresele nr. 6607/_ si nr. 19169/_

S. de T. P. Alba Iulia a fost notificata in ce privește obligația de plata a redeventei asumata prin contract precum si in ce privește cuantumul acesteia si perioada pentru care aceasta se datorează.

În drept, pârâtul-reclamant reconvențional a invocat prevederile O.G. nr. 97/1999, O.G. nr. 22/2002, Legea nr._, art. 46 Cod com. și art. 379 alin. 3 Cod proc.civ.

La_, pârâtul-reclamant reconvențional M. T. a depus la dosar precizare a cererii reconvenționale, prin care a precizat că redevență calculată la data de_ este în sumă de 225.562 lei si penalitățile calculate la data de_ sunt în sumă de 102.669,29 lei, totalul datorat fiind de 328.231,29 lei. În ce privește cererea reclamantei-pârâte reconvenționale de obligare a pârâtului-reclamant reconvențional la plata de penalități de întârziere, acesta a solicitat respingerea acesteia, deoarece sumele solicitate cu titlu de subvenție nu sunt datorate in baza unui contract valabil încheiat. Mai mult, datorita faptului ca nu exista încheiata o înțelegere valabila intre părți in ce privește plata de subvenții, penalitățile aferente in caz de neplata a subvenției nu au putut fi negociate si stipulate. Art. 7 respectiv art. 8, alin. 1 si 2 lit. e, din O.G. nr. 97/1999 stabilesc expres faptul ca pentru plata acestor subvenții este absolut necesara evidențierea în cadrul contractului cu prestatorul de servicii a obligației de plata a subvenției precum si detalierea modului de calcul al acesteia. In prezentul contract de concesiune nu se regăsește niciun capitol distinct care sa detalieze plata de subvenții in condițiile prevăzute de O.G. nr. 97/1999. In cazul de

fata se cere obligarea noastră la plata unor facturi cu sume precum si penalitățile aferente, pentru care nu exista nici un contract valabil incheiat. Pe nici o factura emisa nu exista o astfel de detaliere absolut necesara conform legii, detaliere care sa poată fi verificata de ambele parti semnatare ale contractului. Neîndeplinirea condițiilor legale pentru ca societatea sa beneficieze de subvenții rezulta si din faptul ca in anul 2011 prin H.C.L. 67 Consiliul Local al M. ui T., la solicitările reclamantei, a aprobat majorarea tarifelor practicate pentru serviciul de transport local de calatori prin curse regulate. Or, una din condițiile impuse de lege la acordarea subvențiilor este ca societatea sa nu fi beneficiat de o majorare a tarifelor. Având in vedere condițiile impuse de art. 5 din O.G. nr. 97/1999 si care trebuie întrunite cumulativ, prin aprobarea majorării tarifelor, in prezent serviciul de transport public persoane prestat de către reclamanta-pârâtă reconvențională nu întrunește condițiile unui serviciu de transport public subvenționat, deoarece, nu respecta una dintre condițiile prevăzute de art. 5 litera c, si anume obligația tarifara.

Prin întâmpinarea la cererea reconvențională înregistrată la dosar la_, reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A. a solicitat tribunalului să constate față de pretențiile pârâtului-reclamant reconvențional, că în temeiul art. 1616 - 1618 din Codul civil, operează compensarea legală. În apărare, reclamanta-pârâtă reconvențională a arătat că suma solicitată de către pârâtul- reclamant reconvențional cu titlu de redevență în cuantum de 289.548 lei reprezintă redevența deja achitată de la începerea contractului, iar nu redevența datorată. Reclamanta-pârâtă reconvențională a mai arătat că redevența datorată la acel moment este de 213.755 lei, din care suma de 59.045 lei reprezintă redevența pe trimestrul IV 2011, iar suma de 154.710 lei reprezintă redevența pe perioada ianuarie

- septembrie 2012, acest aspect rezultând și din adresa transmisă chiar de pârâtul- reclamant reconvențional. S-a mai arătat că de vreme ce art. 1617 din Codul civil prevede clar posibilitatea compensării legale și ținând cont că suma solicitată de reclamanta-pârâtă reconvențională este certă, lichidă și exigibilă, tribunalul urmează să constate că asupra sumei solicitate de către pârâtul-reclamant reconvențional în raport de pretențiile reclamantei-pârâtă reconvențională, operează compensarea, urmând ca după operarea compensării pârâtul-reclamant reconvențional să mai datoreze reclamantei-pârâtă reconvențională suma de 2.646.647,5 lei. Reclamanta- pârâtă reconvențională a mai arătat că neplata de către ea a redevenței s-a datorat exclusiv faptului că pârâtul-reclamant reconvențional nu și-a achitat la rândul său obligațiile de plată pe care le avea față de ea.

În ce privește penalitățile de întârziere solicitate de pârâtul-reclamant reconvențional, reclamanta-pârâtă reconvențională a solicitat respingerea cererii, arătând că nu s-a indicat cuantumul exact și calculul detaliat al acestora, iar ea s-a aflat în imposibilitatea de a achita redevența exclusiv din cauza pârâtului-reclamant reconvențional, care la rândul său nu și-a achitat obligațiile ce îi incumbau în baza contractului de concesiune. În al treilea rând, s-a arătat că în situația în care tribunalul va constata că operează compensarea legală, penalitățile de întârziere nu mai pot fi solicitate întrucât se va considera că plățile datorate de reclamanta-pârâtă reconvențională au fost efectuate la scadență.

La_, pârâtul-reclamant reconvențional M. T. a depus note de ședință la dosar, prin care a precizat că debitul invocat in cererea reconventionala este in cuantum de 328.231,29 lei, sens în care anexează adresa Direcției economice nr. 728/_ . S-a mai arătat că în temeiul prevederilor art. 1617 alin. l din Noul cod civil "compensația operează de plin drept de indata ce exista dona datorii certe, lichide si exigibile, oricare ar fi izvorul lor si care au ca si obiect o suma de bani sau o anumita cantitate de bunuri fungibile de aceeași natura". Pe de alta parte la alin.3,

părțile nu pot fi obligate la a stinge datoriile prin compensație "oricare dintre parti poate renunța, in mod expres ori tacit, la compensație". Având in vedere acest aspect s-a arătat că sumele datorate reclamantei cu titlu de subvenție nu întrunesc condițiile prevăzute de art. 379 alin. 3 C.p.c. Prin încheierea civila nr. 3472/2012 pronunțata in dosarul comercial nr._, in ce privește creanța in cuantum de 2.318.415 lei s-a reținut corect faptul ca aceasta nu are caracter 11! lichid si exigibil. Caracterul cert si lichid al creanței impune acceptarea facturilor prin semnătura si stampila, motiv pentru care a si fost respinsa acțiunea reclamantei. Or, întrucât debitul datorat nu intruneste condițiile prevăzute de art. 379 alin. 3 Cod proc.civ., nu poate opera compensarea legala. In temeiul art. 46 Cod com., doar facturile acceptate la plata pot proba obligații comerciale, iar în acest caz, facturile nu au fost acceptate la plata ci doar depuse prin registratura instituției. In cazul in care ar opera o astfel de compensare, sumele trebuie actualizate si ar stinge debitele pana la concurenta celei mai mici dintre ele conform art. 1616 din Noul cod civil.

De asemenea, s-a apreciat ca susținerea reclamantei referitoare la faptul ca "in caz de compensare legala, penalitățile de intarziere nu mai pot fi solicitate" este neîntemeiata deoarece nicio prevedere legala in materie nu exonerează plata penalităților datorate conform contractului semnat. Ori, asa cum s-a aratat aceste penalități de intarziere au fost calculate in conformitate cu prevederile art. Art. 4.4 din contractul de concesiune nr. 4771/_ care "prevede faptul ca in cazul in care concesionarul nu isi respecta obligația menționata mai sus, aceasta atrage penalități de intarziere in cuantum de 0.1% pentru fiecare zi de intarziere asupra sumei datorate". Facturile emise de către reclamanta vizează în principal sume solicitate cu titlu de subvenție, în condițiile în care acestea nu sunt menționate explicit si detaliate, conform legii, fie în cuprinsul contractului fie într-un contract separat având acest obiect. Or, conform art. 11, punctul 11.1.2, lit. g) din contractul de concesiune, in sarcina operatorului se stabilește si sarcina de a nu incarca artificial costurile de operare. Se consideră că până in prezent aceasta obligație nu a fost respectata, subvențiile fiind solicitate în continuare, chiar dacă facturile nu au fost acceptate la plata. Aceste sume cu titlu de subvenție nu se datorează deoarece nu exista contract valabil incheiat pentru plata subvenției cu respectarea condițiilor art. 5, lit c, art. 7 respectiv art. 8, alin. 1 si 2 lit. e, din O.G. nr. 97/1999, respectiv si pentru faptul că serviciul prestat de către reclamanta nu intruneste condițiile legale ale unui serviciu de transport public subvenționat. Contractul de concesiune conține la art. 10.2 litera b), art. 11.1 litera g) art.11.2 litera 1 si m, reglementari explicite în privința facilitaților de transport care sunt acordate unor categorii de persoane. În aceste condiții, consiliul local stabilește, prin hotărâre de consiliu, in temeiul atribuțiilor conferite de Legea nr.215/2001 a Administrației P. e Locale - republicata si modificata, facilitățile de transport care se acordă precum si categoriile de persoane beneficiare ale acestor facilitați.

La filele 115-116 din volumul I al dosarului, pârâtul-reclamant reconvențional

M. T. a depus calculul redevenței la data de_ și calculul penalităților de întârziere calculate la data de_, la plata cărora a solicitat să fie obligată reclamanta-pârâtă reconvențională.

Astfel, s-a arătat că redevența datorată pentru trimestrul II 2010, în cuantum, de 33.333 lei, scadentă la data de_, a fost achitată la data de_, cu o întârziere de 61 zile, penalitățile aferente fiind în sumă de 2.033,31 lei; redevența datorată pentru trimestrul III 2010, în cuantum de 50.000 lei, scadentă la data de _

, a fost achitată în două tranșe, suma de 16.667 lei la data de_, fără a depăși termenul de scadență, și suma de 33.333 lei la data de_, cu depășirea scadenței cu 144 de zile, penalitățile aferente fiind în sumă de 4.799,95 lei; redevența datorată

pentru trimestrul IV 2010, în cuantum de 50.000 lei, scadentă la data de_, a fost achitată în două tranșe, suma de 9.667 lei la data de_ cu depășirea termenului de scadență cu 53 zile, pentru care se datorează penalități în sumă de 512,35 lei și suma de 40.033 lei la data de_ cu depășirea termenului de scadență cu 97 de zile pentru care se datorează penalități în sumă de 3.912,30 lei. Astfel, totalul penalităților datorate aferent anului 2010 sunt în cuantum de 11.257,92 lei, totalul redevenței aferente acestui an fiind achitată.

S-a mai arătat că redevența datorată pentru trimestrul I 2011, în cuantum de 53.815 lei, scadentă la data de_, a fost achitată la data de_, cu o întârziere de 38 zile, penalitățile aferente fiind în sumă de 2.044,97 lei; redevența datorată pentru trimestrul II 2011, în cuantum de 53.815 lei scadentă la data de_ a fost achitată la data de_, cu depășirea scadenței cu 270 de zile, penalitățile datorate fiind în sumă de 14.530,05 lei; redevența datorată pentru trimestrul III 2011 suma datorată în cuantum de 53.815 lei scadentă la data de_ a fost achitată parțial respectiv suma de 48.585 lei la data de_ cu depășirea termenului de scadență cu 178 zile pentru care datorează penalități de întârziere de 8.648,13 lei, restul nefiind achitat, fiind depășit termenul de scadență cu 433 zile, pentru care se datorează penalități în sumă de 2.264,59 lei; în trimestrul IV 2011 suma datorată în cuantum de 53.815 lei scadentă la data de_ nu a fost achitată, fiind depășit termenul de scadență cu 372 de zile, fiind datorate penalități de întârziere în sumă de 20.019,18 lei. Astfel, totalul penalităților datorate aferent anului 2011 sunt în cuantum de 47.506,92 lei, din totalul redevenței aferente acestui an fiind neachitată suma de

156.215 lei.

S-a mai arătat că redevența datorată pentru trimestrul I 2012, în cuantum de

55.505 lei, scadentă la data de_, nu a fost achitată, fiind depășit termenul de scadență cu 383 zile, penalitățile datorate fiind în cuantum de 21.258,42 lei; redevența datorată pentru trimestrul II 2012, în cuantum de 55.505 lei, scadentă la data de _

, nu a fost achitată, fiind depășit termenul de scadență cu 250 zile, penalitățile datorate fiind în cuantum de 13.876,25 lei; redevența datorată pentru trimestrul III 2012, în cuantum de 55.505 lei, scadentă la data de_, nu a fost achitată, fiind depășit termenul de scadență cu 158 zile, penalitățile datorate fiind în cuantum de 8.769,79 lei; redevența datorată pentru trimestrul IV, în cuantum de 55.505 lei, termenul de scadență fiind stabilit pentru data de_ . Astfel, totalul penalităților datorate aferent anului 2012 sunt în cuantum de 43.904,46 lei, iar totalul redevenței neachitate aferente acestui an este de 222.020 lei.

În concluzie, pârâtul-reclamant reconvențional a arătat că redevența datorată de reclamanta-pârâtă reconvențională până la data de_ este în sumă de 515.110 lei, redevența încasată până la data de_ este în sumă de 189.548 lei, redevența de încasat este în cuantum de 225.562 lei, penalitățile calculate până la data de_ sunt în cuantum de 102.669 lei, totalul sumelor datorate fiind în cuantum de 328.231 lei.

Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul reține următoarele:

Între reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A., în calitate de concesionară, si pârâtul-reclamant reconvențional M. T., în calitate de concedent, a fost încheiat contractul de concesiune a serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate în municipiul T. nr. 4771/_, constatat prin înscris însusit de ambele părti prin semnături necontestate si stampilă, având ca obiect efectuarea transportului public local de persoane în mun. T., prin curse regulate cu autobuze, conform prevederilor caietului de sarcini, parte din contract, pe o durată de 6 ani începând cu 30 de zile de la semnarea contractului.

Potrivit prevederilor art. 4.1, 4.2 si 4.3 din contract, reclamantei-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A., în calitate de concesionară, îi revenea obligatia de plată către pârâtul-reclamant reconvențional M. T., în calitate de concedent, a unei redevente anuale de 200.000 lei, cu plata acesteia trimestrial, în patru rate egale, până la finele lunii următoare încheierii trimestrului pentru trimestrul anterior, stabilindu-se că începând cu un an de la data semnării contractului redeventa va fi indexată anual cu un procent egal cu rata inflatiei înregistrată în anul precedent. Prin art. 4.4 din contract, părtile au stabilit că nevirarea sumelor datorate cu titlu de redeventă la scadenta stabilită potrivit art. 4.2, atrage penalităti în valoare de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere asupra sumei datorate.

În contractul de concesiune încheiat între părti a fost inserat si capitolul nr. 6 intitulat ";acordarea reducerilor de tarif pentru anumite categorii de persoane";, prin care s-a stabilit la art. 6.1 că pentru transportul persoanelor beneficiare de gratuităti, tarifele vor fi aceleasi, respectiv cele aprobate de Consiliul local al mun. T., prin art.

6.2 stabilindu-se că modul de calcul si decontare a sumelor datorate de concedent concesionarului, rezultate din aplicarea programului de protectie socială, este cel descris în anexa nr. 1 ce face parte integrantă din contract.

În mod consecvent, prin art. 10.1 lit. g din contract, s-a prevăzut dreptul reclamantei-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A., în calitate de concesionară, de a cere acoperirea reducerilor de tarif acordate conform HCL T. sau conform altor prevederi legale în cadrul programelor de protectie socială. Totodată, la art. 11.2.2 lit. l si m din contractul de concesiune încheiat între părti, s-a prevăzut obligatia pârâtului-reclamant reconvențional M. T., în calitate de concedent, de a plăti contravaloarea facilitătilor de transport acordate unor categorii de persoane în conformitate cu prevederile contractuale si de a asigura resursele bugetare pentru sustinerea totală sau partială a reducerilor de tarif pentru unele categorii defavorizate stabilite prin HCL în cadrul programului de protectie socială.

În anexa nr. 1 la contract, la care face trimitere art. 6.2 din contract, s-a stipulat că decontarea sumelor datorate de concedent concesionarului se va face lunar, concesionarului revenindu-i obligatia de a preda la Directia economică din Primăria pârâtului-reclamant reconventional M. T. anexele II, IIA, IIB, III, IIIA si factura în vederea efectuării plătilor.

Fată de acestea, nu poate fi primită apărarea pârâtului-reclamant reconventional în sensul că nu ar fi stipulată prin contract în sarcina sa obligatia de plată a gratuitătilor. Astfel, tribunalul retine că obligatia pârâtului-reclamant reconventional de plată lunară a contravalorii gratuitătilor, reprezentând facilităti de transport acordate unor categorii de persoane, potrivit facturilor fiscale emise de către concesionară si a formularelor de la anexele II, IIA, IIB, III, IIIA, completate de către aceasta, este expres stabilită prin contractul încheiat între părti, respectiv prin art. 6.1, art. 6.2, art. 10.1 lit. g, art. 11.2.2 lit. l si m si anexa nr. 1 la contract.

În executarea obligatiilor contractuale, reclamanta-pârâtă reconvențională S.C.

1. DE T. P. S.A. a emis mai multe facturi fiscale pentru contravaloarea gratuitătilor acordate de aceasta în perioada aprilie - august 2012, în valoare totală de 749.547 lei, toate comunicate pârâtului-reclamant reconventional si având aferent completate formularele din anexele mentionate la contract, depunând în acest sens la dosar copia acestora certificată pentru conformitate cu originalul. Astfel, reclamanta- pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A. a emis pârâtului-reclamant reconventional facturile fiscale seria CJ STP nr. 202927/30.04.12 în valoare de 105.945,50 lei, nr. 202937/31.05.12 în valoare de 32.480,00 lei, nr. 202938/31.05.12 în valoare de 19.500,00 lei, nr. 204253/29.06.12 în valoare de 138.802,50 lei, nr.

   204254/29.06.12 în valoare de 31.640,00 lei, nr. 204255/29.06.12 în valoare de 27.700,00 lei, nr. 204259/31.07.12 în valoare de 135.765,00 lei, nr. 204260/31.07.12 în valoare de 32.280,00 lei, nr. 204261/31.07.12 în valoare de 27.200,00 lei, nr. 204267/31.08.12 în valoare de 139.094 lei, nr. 204268/_ în valoare de 32.040 lei, si nr. 204269/_ în valoare de 27.100 lei. Totodată, tribunalul constată, prin realizarea operatiunii aritmetice a adunării contravalorii facturilor fiscale mentionate, că contravaloarea totală a acestor facturi fiscale este de 749.547 lei, iar nu de 179.766 lei, cum a calculat si a solicitat reclamanta-pârâtă reconventională potrivit precizării depuse la dosar la_ .

   Cu privire la aceste facturi fiscale, tribunalul retine că scadenta acestora este, în lipsa unor mentiuni în sens contrar din cuprinsul acestora si în lipsa unor prevederi în sens contrar inserate în contractul de concesiune încheiat între părti, data emiterii fiecărei facturi fiscale în parte.

   În consecintă, retine că pârâtului-reclamant reconventional îi revine obligatia de a plăti reclamantei-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A., suma de 749.547 lei, reprezentând contravaloarea gratuităților acordate de către aceasta la transport pentru lunile aprilie - august 2012, conform facturilor fiscale depuse în probatiune, toate având viza de înregistrare a Primăriei T., deci dovada că au fost comunicate pârâtului-reclamant reconventional potrivit anexei nr. 1 la contract. Totodată, reclamanta-pârâtă reconventională a depus la dosar si anexele aferente fiecărei facturi fiscale, completate de către aceasta conform anexei nr. 1 la contract. În consecintă, tribunalul retine că, date fiind prevederile anexei nr. 1 la contract, reclamanta-pârâtă reconventională făcând dovada îndeplinirii propriei obligatii de a emite factură fiscală si de a completa formularelor de la anexele II, IIA, IIB, III, IIIA ale contractului de concesiune încheiat între părti, pârâtului-reclamant reconventional îi revine obligatia de plată a contravalorii acestor facturi emise pentru facilităti de transport acordate unor categorii de persoane.

   În ce priveste contestarea de către pârâtul-reclamant reconventional a contravalorii facturilor fiscale emise de către reclamanta-pârâtă reconventională pentru facilitătile acordare de către aceasta, tribunalul retine că fată de prevederile anexei nr. 1 la contract, pârâtului-reclamant reconventional îi revenea sarcina de a dovedi faptul că nu este corect calculată valoarea facilitătilor raportat la transporturile si numărul de persoane beneficiare evidentiate în anexele completate de către reclamanta-pârâtă reconventională aferent fiecărei facturi fiscale în parte, sau de a dovedi faptul că reclamanta-pârâtă reconventională nu a acordat în fapt facilitătile evidentiale în acele anexe. Aceasta deoarece modul de desfăsurare a relatiilor dintre părti a fost reglementat de către acestea prin prevederile contractului de concesiune nr. 4771/_ încheiat între ele, ce au fortă obligatorie potrivit art. 969 Cod civ., cu privire la plata de către pârâtul-reclamant reconventional a contravalorii facilitătilor acordate de reclamanta-pârâtă reconventională, părtile stabilind existenta acestei obligatii, singura conditie stipulată în ce o priveste pe reclamanta-pârâtă reconventională fiind cea de emitere a facturii până în data de 10 a lunii pentru luna precedentă si de predare a acesteia împreună cu formularele completate de la anexele II, IIA, IIB, III, IIIA, către pârâtul-reclamant reconventional. În baza principiului libertătii contractuale, părtile pot convenit conditiile în care se face plata, prin derogare de la dispozitiile dreptului comun. În consecintă, date fiind prevederile contractuale, dacă pârâtul-reclamant reconventional invocă exceptia de neexecutare a contractului în ce priveste obligatiile ce reveneau reclamante-pârâte reconventionale, acestuia îi revine sarcina probei. Or, o astfel de probă nu a fost făcută de către pârâtul-reclamant reconventional în cauza de fată.

   În ce priveste sustinerea pârâtului-reclamant reconvențional M. T. în sensul că creanta reclamantei-pârâtă reconventională nu este certă, tribunalul retine că procesul de fată a fost demarat pe calea dreptului comun, iar nu pe calea procedurii ordonantei sau somatiei de plată. Or, pentru admiterea pretentiilor reclamantei-pârâtă reconventională este suficient să se stabilească temeinicia acestora, nefiind necesar ca acestea să rezulte din acte emanate de la debitor sau însusite de către acesta. Asa fiind, s-a arătat mai sus că părtile au convenit prin contractul încheiat între ele cu privire la modalitate de facturare si la conditiile în care pârâtului-reclamant reconventional îi revine obligatia de plată a contravalorii facilitătilor acordate de către reclamanta-pârâtă reconventională unor categorii de persoane, astfel că tribunalul a constatat temeincia pretentiilor reclamantei-pârâtă reconventională în acest sens. Împrejurarea că pretentiile reclamantei-pârâte reconventionale au fost anterior respinse în cadrul procedurii speciale a ordonantei de plată, nu poate duce la respingerea automată a acestora în dosarul de fată, fată de prevederile art. 9 alin. 3 din O.U.G. nr. 119/2007.

   Totodată, tribunalul retine că pârâtul-reclamant reconvențional M. T. datorează reclamantei-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A., și dobânda legală aferentă sumei de 749.547 lei, datorate cu titlu de gratuități pentru lunile aprilie - august 2012, de la data scadenței facturilor fiscale din care rezultă și până la achitarea integrală a debitului. În acest sens retine incidenta prevederilor art. 43 Cod com. raportat la art. 1088 alin. 1 Cod civ., dobânda legală fiind datorată în cuantumul determinat potrivit art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, la nivelul taxei oficiale a scontului stabilit de B.N.R.

   Astfel, nu poate fi primită sustinerea reclamantei-pârâte reconventionale în sensul că dobânda legală aferentă facturilor fiscale mentionate trebuie să fie calculată potrivit art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 13/2011, întrucât acesta este un act normativ care nu era în vigoare la data încheierii între părti a contractului de concesiune a serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate în municipiul T. nr. 4771/_, în baza căruia au fost emise facturile fiscale în cauză. În acest sens sunt dispozitiile art. 1 Cod civ., potrivit cărora ";legea dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactivă";. Nu va fi primit prin urmare modul de calcul a dobânzii legale realizat de către reclamanta-pârâtă reconventională prin precizarea de actiune depusă la dosar la_ .

   În ce priveste cererea reclamantei-pârâtă reconventională de obligare a pârâtul-reclamant reconvențional M. T. la plata contravalorii unor subventii pentru lunile martie 2012 - iulie 2012, în cuantum total de 1.928.481,50 lei, reprezentând contravaloarea facturilor fiscale seria CJ STP nr. 203601/30.03.12 din contravaloarea căreia s-a solicitat suma de 305.095.50 lei, cu titlu de diferența de încasat, nr. 202931/30.04.12 în valoare de 471.792 lei, nr. 204251/31.05.12 în valoare de 401.130 lei, nr. 204256/30.04.12 în valoare de 391.188 lei, si nr. 204262/31.07.12 în valoare de 359.276 lei, tribunalul retine că la dosar a fost depusă copia certificată pentru conformitate cu originalul a acestor facturi, pe care apare numărul si data de înregistrare a acestora la pârâtul-reclamant reconventional. Nu se poate retine însă că aceste facturi ar fi fost acceptate în mod expres de către pârâtul-reclamant reconventional, întrucât acestea nu sunt semnate de primire la rubrica privind ";semnătura de primire";. Este necesar prin urmare să se cerceteze dacă prin contractul încheiat între părti s-a prevăzut sau nu obligatia pârâtului-reclamant reconventional de a plăti reclamantei-pârâtă reconventională contravaloarea unor subventii.

   Serviciul public subventionat de transport este reglementat de dispozitiile .G. nr. 97/1999 privind garantarea furnizării de servicii publice subventionate de transport rutier intern si de transport pe căile navigabile interioare, fiind definit la art. 4 din acest act normativ ca fiind ";acel transport public care necesită subventii bugetare, pe care un operator de transport este obligat să îl efectueze, în conditiile impuse de autoritătile competente, chiar dacă acesta ar avea efecte economice negative asupra activitătii sale, pe perioada efectuării serviciului public subventionat contractat";.

   Potrivit dispozitiilor art. 8 alin. 1 si alin. 2 lit. a, b si e din O.G. nr. 97/1999, serviciile publice subventionate de transport se desfăsoară pe baza unui contract încheiat între autoritatea publică care a stabilit si a solicitat executarea serviciului respectiv, si operatorul de transport căruia îi revine obligatia efectuării acestuia, contract care să cuprindă în mod obligatoriu, printre altele, categoriile de persoane sau de mărfuri care beneficiază de serviciul public subventionat de transport, ruta sau rutele pe care se desfăsoară serviciul public subventionat de transport, precum si modul de calcul si termenele de plată a subventiilor.

   În spetă, tribunalul constată că contractul de concesiune a serviciului de transport public local de persoane prin curse regulate în municipiul T. nr. 4771/_

   , încheiat între părti, nu contine prevederi privind obligatia reclamantei-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A. de a presta un serviciu public subventionat de transport, si nici obligatia pârâtului-reclamant reconvențional M.

2. de plată a contravalorii unor subventii către aceasta. Totodată, acest contract nu întruneste cerinte art. 8 alin. 1 si alin. 2 lit. a, b si e din O.G. nr. 97/1999, întrucât nu contine prevederi privind categoriile de persoane sau de mărfuri care beneficiază de serviciul public subventionat de transport, ruta sau rutele pe care se desfăsoară serviciul public subventionat de transport, precum si modul de calcul si termenele de plată a subventiilor. Asa fiind, nu se poate retine existenta în sarcina pârâtului- reclamant recoventional de plată a contravalorii sumelor solicitate de către reclamanta-pârâtă reconventională cu titlu de conventie. Împrejurarea că pârâtul- reclamant reconventional a plătit anterior reclamantei-pârâtă reconventională sume solicitate de către aceasta cu titlu de subventie sau că prin hotărâri judecătoresti anterioare a fost obligat pârâtul-reclamant reconventional la plata unor sume solicitate de către reclamanta-pârâtă reconventională cu titlu de subventie, nu poate duce la concluzia că prin contract s-a prevăzut plata unor astfel de sume, câtă vreme contractul încheiat între părti nu contine nicio prevedere în acest sens, si nu poate justifica admiterea pretentiilor reclamantei-pârâte reconventionale privind subventiile solicitate în cauza de fată.

Cât priveste apărările pârâtului-reclamant reconventional în sensul că nu sunt întrunite în cauză conditiile cumulative ale art. 5 lit. a, b si c din O.G. nr. 97/1999, nefiind întrunită conditia obligatiei tarifare, care impune operatorilor practicarea tarifelor stabilite de autoritătile competente contrar interesului comercial al operatorilor, rezultând fie din stabilirea tarifelor sub costurile reale, fie din respingerea cererii de majorare a anumitor tarife, tribunalul retine că aceste prevederi legale stabilesc conditiile pentru realizarea serviciului public subventionat de transport, care trebuie să fie avute în vedere la încheierea contractului în conditiile art. 8 din acelasi act normativ. Or, nefiind încheiat între părti un contract prin care să se convină prestarea unui serviciu subventionat de transport, nu prezintă relevantă faptul că un astfel de contract ar fi putut sau nu să fie încheiat între acestea. Dealtfel, se observă că tarifele si calculatia acestora aferente serviciilor subventionate de transport trebuie să fie avizate de Oficiul Concurentei, conform prevederilor art. 3 alin. 4 din O.G. nr. 97/1999, iar în cauză nu s-a probat nici existenta unui astfel de

aviz, si aceasta fiind însă o conditie prealabilă încheierii contractului privind prestarea serviciului subventionat de transport, un astfel de contract nefiind încheiat între părtile din cauza de fată.

Nu poate fi retinută în acest sens, existenta autoritătii sau a puterii de lucru judecat raportat la împrejurarea că prin ordonanta civilă nr. 1835/2012 pronuntată de Tribunalul Specializat C. la_ în dosarul nr._ a fost admisă cererea formulată de creditoarea S.C. S. DE T. P. S.A., în contradictoriu cu debitorul M. T., privind pretentiile pentru suma de 1.585.615 lei, întrucât acel dosar privea contravaloarea altor facturi fiscale, iar solutia instantei în acel dosar a fost întemeiată pe existenta unei recunoasteri a debitului din partea debitoarei, raportat la confirmarea de sold nr. 2817/_, confirmare care nu privea pretentiile din dosarul de fată (filele 121-122, vol. I). Tot astfel, împrejurarea că pârâtul- reclamant reconventional a recunoscut anterior anumite pretentii ale reclamantei- pârâtă reconventională, chiar solicitate cu acea ocazie cu titlu de subventii, nu face dovada existentei unui contract privind prestarea de servicii de transport subventionat si privind plata subventiilor aferente acestor servicii între părti, întrucât recunoasterea este indivizibilă, si poate fi luată în considerare doar pentru pretentiile pentru care a fost făcută, în conditiile art. 1206 Cod civ.

Pentru considerentele arătate, tribunalul va admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. S. DE

T. P. S.A., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant reconvențional M. T., va obliga pe pârâtul-reclamant reconvențional M. T. la plata către reclamanta- pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A., a sumei de 749.547 lei, cu titlu de gratuități pentru lunile aprilie - august 2012, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume de la data scadenței facturilor fiscale din care rezultă și până la achitarea integrală a debitului, si va respinge, ca neîntemeiate, restul pretențiilor formulate de reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A., în contradictoriu cu pârâtul-reclamant reconvențional M. T. .

În continuare retine că prin notele scrise depuse la dosar la_, reclamanta- pârâtă reconventională a recunoscut faptul că datorează pârâtului reclamant- reconventional suma totală de 213.755 lei cu titlu de redeventă, din care suma de

59.045 lei, reprezentând redeventa pe trimestru IV al anului 2011, iar suma de 154.710 lei, reprezentând redeventa pentru perioada ianuarie - septembrie 2012, astfel cum i- a fost solicitat de către pârâtul-reclamant reconvetional prin adresa nr. 19169/_ emisă de către acesta (fila 105, vol. I). În această privintă, tribunalul constată că într- adevăr, prin adresa mentionată, pârâtul-reclamant reconventional a solicitat reclamantei-pârâtă reconventională suma de 213.755 lei, cu titlu de revedentăm sumă cu privire la care a arătat că se compune din suma de 59.045 lei, reprezentând redeventa pentru perioada septembrie partial - decembrie 2011, incluzând indexarea cu rata inflatiei aferentă anului 2010, de 7,96%, si din suma de 154.710 lei, reprezentând redeventa pentru perioada ianuarie - septembrie 2012, incluzând indexarea cu rata inflatiei aferentă anului 2011, de 3,14%.

Prin cererea reconventională formulată, pârâtul-reclamant reconventional a solicitat însă obligarea reclamantei-pârâte reconventionale la o sumă mai mare, cu titlu de redeventă, decât cea solicitată prin adresa nr. 19169/_, respectiv la plata sumei de 225.562 lei, reprezentând redeventă calculată până la_ (fila 94, vol. I), depunând în acest sens tabel de calcul la dosar (filele 115-116, vol. I). Astfel, din acest tabel rezultă că redeventa aferentă unui trimestru al anului 2011 este de 53.815 lei, iar reclamanta-pârâtă reconventională nu a achitat redeventa aferentă trimestrului IV al anului 2011, achitând doar partial în limita sumei de 48.585 lei, redeventa aferentă trimestrului III al anului 2011, iar redeventa aferentă unui trimestru al anului 2012

este de 55.505 lei, nefiind achitate de către reclamanta-pârâtă reconventională sumele datorate cu titlu de redeventă pentru primele trei trimestre ale anului 2012, cea aferentă trimestrului IV al anului 2012 nefiind scadentă la data formulării cererii reconventionale. Fată de acest tabel, tribunalul retine că reclamanta-pârâtă reconventională nu a contestat modul de calcul al redeventei anuale prin indexare cu rata inflatiei aferentă anului anterior, indexare prevăzută în art. 4.3 din contractul încheiat între părti, si totodată aceasta nu a făcut dovada achitării redeventei astfel calculate de către pârâtul-reclamant reconventional. Prin urmare, retine că redeventa aferentă fiecărui trimestru al anului 2011 si respectiv fiecărui trimestru al anului 2012 a fost corect calculată de către pârâtul-reclamant reconventional, iar reclamanta- pârâtă reconventională nu a făcut dovada achitării restului neachitat din redeventa aferentă trimestrului IV al anului 2011 si a redeventei aferente primelor trei trimestre aferente anului 2012, cuantumul total al acestora fiind, potrivit calculului aritmetic, de 225.560 lei, iar nu de 225.562 lei, cat a solicitat pârâtul-reclamant reconventional. În acest sens, nu prezintă relevantă că prin adresa nr. 19169/_ pârâtul-reclamant reconventional a calculat un alt cuantum ca reprezentând redeventa datorată de către reclamanta-pârâtă reconventională, de vreme ce cererea reconventională este ulterioară acestei adrese, iar reclamanta-pârâtă reconventională nu a făcut dovada achitării redeventei si nici a calculării gresite a acesteia de către pârâtul-reclamant reconventional raportat la tabelul de calcul depus la dosar.

Pentru aceste considerente, în baza art. 969 Cod civ. raportat la art. 4.1, art. 4.2 si art. 4.3 din contractul încheiat între părti, si în baza art. 1069 Cod civ. raportat la art. 4.4 din acelasi contract, va obliga pe reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A. la plata către pârâtul-reclamant reconvențional M. T. a sumei de 225.560 lei, cu titlu de redevență, și a sumei de 102.669,29 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente, calculate până la_ . Cererea reconventională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional M. T., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A. va fi admisă însă doar în parte, fată de împrejurarea anterior mentionată în sensul că suma datorată cu titlu de redeventă este de 225.560 lei, potrivit sumelor înscrise în tabelul de calcul depus de pârâtul-reclamant recoventional, a căror corectitudine nu a fost infirmată de reclamanta-pârâtă reconventională, iar nu de 225.562 lei, cat s-a solicitat prin cererea reconventională.

În ce priveste penalitătile de întârziere, retine că prin art. 4.3 din contractul încheiat între ele, părțile au stabilit cuantumul daunelor interese datorate de concesionară ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată a redeventei către concedent, ca fiind de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere asupra sumei datorate, care au menirea să acopere tocmai prejudiciul încercat de concedetn, valoarea penalităților de întârziere de până la_, fiind corect calculată de către pârâtul-reclamant reconvetional conform tabelului de calcul depus la dosar, corectitudinea modului de calcul si a rezultatului matematic obtinut nefiind contestat de către reclamanta-pârâtă reconventională.

Totodată, retine că neplata de către pârâtul-reclamant reconventional a sumelor solicitate de către reclamanta-pârâtă reconventională cu titlu de contravaloare gratuităti, solicitate de către aceasta potrivit facturilor fiscale emise, si cu privire la care s-a constatat mai sus temeinicia pretentiilor acesteia, nu justifică neîndeplinirea de către reclamanta-pârâtă reconventională a obligatiei de plată a redeventei datorate concedentului, întrucât cele două obligatii nu sunt interdependente. Astfel, reclamanta-pârâtă reconventională ar fi putut refuza să acorde în continuare facilităti la transport categoriilor de persoane beneficiare, în cazul neachitării de către pârâtul-reclamant reconventional al contravalorii

facilitătilor anterior acordate de către aceasta, acestea fiind obligatii contractuale aflate în interdependentă, ceea ce însă nu s-a întâmplat. Prin urmare, retine că culpa reclamante-pârâte reconventionale privind neplata redeventei datorate concedentului, nu este înlăturată de culpa acestuia în neplata contravalorii unor servicii a căror prestare de către reclamanta-pârâtă reconventională a fost posibilă doar ca urmare a încheierii si mentinerii în fiintă a contractului de concesiune încheiat între părti.

În ce priveste invocarea de către reclamanta-pârâtă reconventională a compensării legale cu privire la sumele reciproc datorate de către părti, tribunalul retine că aceasta a fost invocată pe cale de apărare, prin notele scrise ale acesteia din_ (filele 102-104, vol. I), având natura juridică de întâmpinare fată de cererea reconventională, nefiind formulat un capăt de cerere privind constatarea compensării legale sau dispunerea compensării judiciare. Totodată, retine că în cauză nu s-ar putea face aplicarea prevederilor art. 1617 din Noul Cod civil, datorită principiului neretroactivitătii legii civile, anterior mentionat, principiu ce este consacrat si de prevederile art. 6 alin. 1 si 2 din Noul Cod civil, potrivit cărora legea civilă nu are putere retroactivă, iar ";actele si faptele încheiate ori, după caz, săvârsite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârsirii sau producerii lor";. Prin urmare, fiind vorba despre obligatii de plată născute în baza unui contract de concesiune încheiat anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil, acestora nu li se pot aplica prevederile Noului Cod civil, fiind supuse dispozitiilor Codului civil în vigoare la data încheierii contractului.

Posibilitatea compensării de drept a obligatiilor reciproce, certe, lichide si exigibile este prevăzută si de art. 1143 Cod civ., dispozitii cu privire la care însă tribunalul constată că nu sunt incidente în spetă, dată fiind puterea de lucru judecat a încheierii civile nr. 3475/2012 pronuntate de Tribunalul Specializat C. la_ în dosarul nr._, prin care a fost respinsă cererea formulată de creditoarea S.C. S. DE T. P. S.A., în contradictoriu cu debitorul M. T., privind pretentiile pentru suma de 2.318.415 lei, reprezentând subventii si gratuităti, incluzând pretentiile din dosarul de fată, în considerentele acestei hotărâri judecătoresti retinându-se că suma pretinsă nu are caracter lichid si exigibil.

În ce priveste cheltuielile de judecată, tribunalul constată că reclamanta-pârâtă reconventională a precizat în cadrul concluziilor pe fondul cauzei în sedinta publică din_, că urmează să le solicite pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta- pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A., cu sediul procesual ales la S. civilă de avocati ";P. si A. ";, în mun. B., str. B. nr. 71, et. 1, sectorul 1, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant reconvențional M. T., cu sediul în mun. T.

, P-ta 1 D. 1918, nr. 28, jud. C. .

Obligă pe pârâtul-reclamant reconvențional M. T. la plata către reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A., a sumei de

749.547 lei, cu titlu de gratuități pentru lunile aprilie - august 2012, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume de la data scadenței facturilor fiscale din care rezultă și până la achitarea integrală a debitului.

Respinge, ca neîntemeiate, restul pretențiilor formulate de reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A., în contradictoriu cu pârâtul- reclamant reconvențional M. T. .

Admite în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional M. T., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională

S.C. S. DE T. P. S.A.

Obligă pe reclamanta-pârâtă reconvențională S.C. S. DE T. P. S.A. la plata către pârâtul-reclamant reconvențional M. T. a sumei de 225.560 lei, cu titlu de redevență, și a sumei de 102.669,29 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente, calculate până la_ .

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Pronunțată în ședință publică azi,_ .

JUDECĂTOR GREFIER

V. LAURA OROS A. Z.

Red./O.V.L./Dact./M.M.;O.V.L. 4ex./_

← Sentința civilă nr. 599/2013. Acțiune în pretenții comerciale		Sentința civilă nr. 6459/2013. Acțiune în pretenții comerciale →

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Decizia civilă nr. 135/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 953/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 575/2013. Acțiune în pretenții comerciale Sentința civilă nr. 599/2013. Acțiune în pretenții comerciale Sentința civilă nr. 6459/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 685/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 1001/2013. Acțiune în pretenții comerciale Decizia civilă nr. 171/2013. Acțiune în pretenții comerciale