Decizia civilă nr. 1001/2013. Acțiune în pretenții comerciale
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
cod operator 4204
Dosar nr. _
SECȚIA A II-A CIVILĂ DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1001/R
Ședința publică din 25 Octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. C. O.
J. ecător V. I.
J. ecător S. O.
G. ier C. M. C.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă S.
DE R. cu sediul în B., str.G. Berthelot nr.60-64, sector 1 împotriva sentinței civile nr.7250 din_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC LS, cu sediul în T. de Sus, str.M. nr.10A, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, verificând actele dosarului, constatând că procedura de citare este legal îndeplinită, precum și faptul că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă în conformitate cu art.242 alin.2 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7250 din 3 iulie 2013 Judecătoria Baia Mare a respins cererea reclamantului S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în B., Sector 1, str. G. Berthelot, nr. 60-64, de obligare a S.C. LSR.L., cu sediul în T. de Sus, str. M., nr. 10A, județul M., la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune.
In considerentele sentinței s-a reținut că reclamanta S. R. de Radiodifuziune B. a solicitat, în temeiul prev.art. 40 alin.1 și alin.3-5 din Legea nr. 41/1994, obligarea pârâtei SC LS la plata taxei pentru serviciul public de radiodifuziune. Reclamanta nu a dovedit că pârâta are calitatea de beneficiar al acestui serviciu.
Prima instanță a reținut că față de conținutul art. 40 din Legea nr. 41/1994 textul art. 3 din HG nr. 977/2003 așa cum a fost modificat prin HG nr. 1012/2009, nu poate constitui unic temei al cererii reclamantei, întrucât prin prevederile sale adaugă la lege. S-a reținut că de altfel cu privire la prev.art. 3 din HG 977/2003 s-a constatat nelegalitatea prin sentința civilă nr. 3531/_ pronunțată în dosarul nr._ a Curții de Apel B. - Secția de contencios administrativ și fiscal, sentință devenită irevocabilă prin Decizia
I.C.C.J. nr. 442/_ .
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamanta
R. de Radiodifuziune B. solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii pe care a formulat-o, cu cheltuieli de judecată.
Recurenta a arătat că plata taxei radio de către persoanele juridice reprezintă în fapt o aplicare a dispozițiilor constituționale care guvernează dreptul la informare al cetățenilor prin asigurarea resurselor de finanțare a principalelor mijloace de informare, art. 31 din Constituție.
Dispozițiile art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 prevăd în mod legal faptul că "persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă lunară pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune în calitate de beneficiari ai acestor servicii";.
Prin conținutul art. 40 alin.3 legiuitorul a instituit o prezumție absolută cu privire la calitatea de beneficiar a tuturor persoanelor juridice, indiferent dacă acestea dețin sau nu receptoare radio.
Prin urmare s-a arătat că toate persoanele juridice, inclusiv microîntreprinderile au prezumată calitatea de beneficiar conform art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 fără a se putea da o altă interpretare termenului de beneficiar, cu atât mai mult cu cât Curtea Constituțională a stabilit prin Decizia nr. 297/2004 că textul de lege este constituțional.
În drept au fost invocate prev.art. 304 ind.1 C.pr.civilă, art. 304 pct.9 C.pr.civilă.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate, a înscrisurilor de la dosar, tribunalul reține următoarele:
Dispozițiile art. 40 alin.3 din Legea nr. 41/1994 stabilesc obligativitatea plății serviciului public de radiodifuziune exclusiv în sarcina persoanelor juridice care beneficiază de acest serviciu.
În mod corect prima instanță a reținut că prin înscrierea automată a taxei de radiodifuziune în facturile emise cu scopul de a încasa prețul datorat de destinatarul facturii pentru serviciile de furnizare a energiei electrice nu se face dovada calității de beneficiar al serviciului de radiodifuziune.
Recurenta-reclamantă nu a dovedit că societatea pârâtă este beneficiar al serviciului de radiodifuziune și implicit nu a dovedit că are de recuperat o creanță de la aceasta.
Pentru aceste considerente tribunalul va înlătura criticile aduse hotărârii, apreciindu-le neîntemeiate și va menține această hotărâre ca fiind temeinică și legală.
În consecință, recursul va fi privit ca nefondat și respins ca atare potrivit art. 312 alin.1 C.pr.civilă, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de S. R. de Radiodifuziune cu sediul în B., str.G. Berthelot, nr.60-64, sector 1 contra sentinței civile nr.7250/_ a Judecătoriei Baia Mare, județul M. .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi 25 Octombrie 2013.
Președinte, A. C. O. | J. ecător, V. I. | J. ecător, S. O. |
G. ier, C. M. C. |
Red. / S.O.-_
Tred. C.C. /_ /2 ex.
J. ecător la fond:S. E. M.
| ← Decizia civilă nr. 685/2013. Acțiune în pretenții comerciale | Decizia civilă nr. 171/2013. Acțiune în pretenții comerciale → |
|---|
