Sentința civilă nr. 888/2013. Acțiune în anulare
| Comentarii |
|
ROM. IA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT C. DOSAR NR. UNIC _
Cod operator date cu caracter personal 11553
SENTINTA CIVILA NR. 888/2013
Sedinta publica din data de 22 martie 2013 Instanta este constituita din:
PRESEDINTE - M. | C. | B. |
GREFIER - T. | G. |
Pe rol fiind pronuntarea asupra actiunii formulata de reclamanta B.
C. R. SA impotriva paratilor B. F. si SC D. & CO S. prin lichidator judiciar SOLVENDI S., avand ca obiect actiune in anulare.
Se constata ca s-au depus la data de_, concluzii scrise de catre paratul B. F., iar la data de_, concluzii scrise de catre reclamanta.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc in sedinta publica din data de_, fiind consemnate in incheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta, cand, instanta, pentru a da posibilitatea partilor sa depuna concluzii scrise si avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de_ .
T R I B U N A L U L,
Prin actiunea in anulare inregistrata sub nr. de mai sus, la data de 5 februarie 2013, reclamanta B. C. R. SA i-a chemat in judecata pe paratii B. F. si SC D. & CO S. prin lichidator judiciar SOLVENDI S., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea actului de renuntare la dreptul de urmarire a creantei fata de debitoarea SC D.
& CO S. formulata de reclamanta in sedinta publica din data de_, in cadrul dosarului nr._ al Tribunalului Specializat C. .
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin Sentinta comerciala nr. 1255/2011 pronuntata in sedinta, publica din data de_, in dosarul nr._, aflat pe rolul Tribunalului Comercial C., s-a dispus deschiderea procedurii de insolventa fata de S.C. "D. & Co"; S.R.L., in calitate de administrator judiciar fiind desemnata societatea profesionala SOLVENDI
I.P.U.R.L. C. -N. . Ulterior, instanta a dispus trecerea debitoarei in faliment, in procedura simplificata. Ulterior intrarii in procedura de faliment, pe baza documentelor predate de administratorul statutar al societatii debitoare, au fost efectuate operatiunile de inventariere a bunurilor si ulterior, de evaluare, fiind identificate in patrimoniul S.C. "D. &Co" S.R.L. 4 parcele de teren situate in comuna J. (3 x 400mp + 555,5 mp), cuprinse in cartea funciara nr. 414 J. nr. cadastral 82/12, cartea funciara nr. 374 J., nr. cadastral 82/13, cartea funciara nr. 375 J., nr. cadastral 82/14, respectiv in cartea funciara nr. 388
J., nr. cadastral 82/2.
Reclamanta a aratat ca figureaza inscrisa in tabelul definitiv, intocmit in cadrul dosarului nr._ al Tribunalului Specializat C., cu o creanta in cuantum de 1.405,690,49 iei impotriva debitoarei falite S.C. "D. & Co" S.R.L., creanta garantata, reprezentand un procent de 99,90% din totalul creantelor fata de societate.
La data de_ a fost transmisa lichidatorului judiciar o propunere din partea administratorului statutar al debitoarei, in cuprinsul careia acesta a aratat ca intentioneaza sa achite de indata suma reprezentand valoarea de evaluare a bunurilor din patrimoniul debitoarei (respectiv cele 4 parcele situate in localitate J. ), astfel cum aceasta valoare a fost stabilita prin raportul de evaluare intocmit in cadrul procedurii de faliment (157.700 lei), cheltuielile reprezentand onorariul lichidatorului judiciar aprobat prin Adunarea creditorilor din data de_, precum si orice alte cheltuieli de procedura. Insa, aceasta propunere a fost facuta conditionat de renuntarea subscrisei la diferenta de creanta detinuta impotriva societatii falite si cu care a fost inscrisa in tabelul definitiv de creante, respectiv la suma de 1.247.990,49 lei.
Propunerea, analizata in contextul starii de fapt mai sus prezentate si confirmate de lichidatorul judiciar, a fost aprobata de banca, prin adresa nr.1151/_ . La data de_ a fost achitata de catre asociatul si administratorul statutar al societatii debitoare, in contul S.C. "D. & Co" S.R.L., suma de 189.311 lei, din care 157.700 lei, reprezinta valoarea de evaluare a bunurilor din patrimoniul debitoarei, 1.338 lei creanta cu care Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului C. a fost inscrisa in tabelul definitiv de creante si 30.222,56 Iei cheltuieli de procedura care includ si onorariul lichidatorului judiciar, astfel cum acesta a fost aprobat de catre Adunarea creditorilor. Suma de 157.700 lei a fost distribuita catre reclamanta. In sedinta publica din data de_, judecatorul sindic a luat act de renuntarea bancii la creanta in valoare de 1.247.990,49 lei, cu alte cuvinte la dreptul de urmarire a creantei fata de debitoarea S.C. "D. &Co" S.R.L.
La data de_, lichidatorului judiciar i-a fost comunicata o cerere din partea asociatului unic al debitoarei, S.C. "Policlinica Apadana"; S.R.L., reprezentata prin domnul B. F. (administratorul special al S.C.
"D. & CO" S.R.L), in cuprinsul careia se solicita inchiderea procedurii falimentului demarate impotriva S.C. "D. & CO" S.R.L. si transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor aflate in patrimoniul falitei catre asociatul unic. Pentru prima data, la acest moment si in cuprinsul cererii amintite, lichidatorului judiciar i s-a adus la cunostinta ca in patrimoniul S.C. "D. & CO" S.R.L se mai afla si un numar de 41 de parcele de teren. Pana in acel moment banca (la fel ca si lichidatorul judiciar) avea cunostinta despre existenta in patrimoniul debitoare doar a celor 4 parcele de teren situate in comuna J. anterior mentionate, iar renuntarea reclamantei la dreptul de urmarire a diferentei de creanta ramasa neachitata in cursul procedurii a fost facuta avand in vedere acesta stare de fapt, prezentata si cunoscuta.
Avand in vedere starea de fapt mai sus detaliata, reclamanta considera ca sunt incidente prevederile art. 1206 alin. 1, art. 1207, tinand cont de dispozitiile art. 1325 din Noul Cod Civil, in ceea ce priveste renuntarea reclamantei la dreptul de urmarire, a diferentei de creanta ramasa neachitata in cursul procedurii (1.247,990,49 Iei), renuntare facuta in temeiul art. 247 alin. 1 si 3 Cod pr.civ., in fata instantei de judecata la termenul din_ . Prevederile art. 1206 alin. 1 Cod civil, sunt aplicabile si in cazul unui act unilateral, categorie in care se incadreaza si renuntarea la un drept, avand in vedere art. 1325 din Noul Cod civil.
Reclamanta a aratat ca s-a aflat intr-o eroare esentiala la momentul renuntarii la dreptul de urmarire a diferentei de creanta in cuantum de 1.247.990,49 lei, detinuta impotriva debitoarei S.C. "D. & Co" S.R.L., din cauza necunoasterii la momentul respectiv a existentei in patrimoniul debitoarei, pe langa cele 4 parcele de teren identificate si evaluate, si a celor 41
de parcele de teren situate in comuna J. . In ipoteza in care ar fi avut cunostinta despre existenta in patrimoniul debitoarei a celor 41 de parcele de teren, bunuri care conform Legii nr. 85/2006 sunt supuse lichidarii in cadrul procedurii de faliment, reclamanta nu ar fi renuntat la dreptul de urmarire a diferentei de creanta in cuantum de 1.247.990,49 lei detinuta impotriva debitoarei S.C. "D. & Co" S.R.L., aceasta imprejurare fiind una esentiala.
Mai mult chiar, raportandu-ne la dispozititiile imperative ale art. 35 coroborate cu art. 28 alin. i din Legea nr. 85/2006, in cauza sunt incidente chiar prevederile art. 1214 tinand cont de dispozitiile art. 1325 din Noul cod civil in ceea ce priveste renuntarea reclamantei la dreptul de urmarire a diferentei de creanta ramasa neachitata in codrul procedurii (1.247.990,49 lei), renuntare facuta in temeiul art. 247 alin. 1 si 3 Cod procedura civila, in fata instantei de judecata la termenul din_, consimtamantul fiind vidat din cauza faptului ca eroarea a fost provocata "de manoperele frauduloase ale celeilalte parti ori de cate ori aceasta din urma a omis, in mod fraudulos, sa il informeze pe contractant asupra unor imprejurari pe care se cuvenea sa i le dezvaluie";.
In drept, au fost invocate dispozitiile legale anterior mentionate.
Prin intampinare, lichidatorul judiciar SOLVENDI S.P.R.L. a solicitat admiterea actiunii reclamantei.
In motivare, a aratat ca in urma tuturor demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar al SC D. &Co S. si a corespondentei purtate de acesta cu administratorul statutar al societatii debitoare, acestuia nu i s-au pus la dispozitie documentele prevazute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006. S-au predat lichidatorului judiciar o serie de documente, insa niciunele relevante din punct de vedere al stabilirii cu exactitate a componentei activelor aflate in patrimoniul societatii debitoare. Lichidatorul judiciar a procedat la strangerea tuturor informatiilor relevante pentru a putea efectua un inventar faptic al bunurilor aflate in patrimoniul SC D. &Co S., procedand in conformitate cu art. 55 din Legea nr. 85/2006.
Prin urmare, pe baza informatiilor stranse de catre lichidatorul judiciar, au fost efectuate operatiunile de inventariere a bunurilor si ulterior, de evaluare, rezultand existenta in patrimoniul SC D. &Co S. doar a 4 parcele de teren situate in comuna J. . La data de_ a fost transmisa lichidatorului judiciar o propunere din partea administratorului statutar al debitoarei prin care acesta a aratat ca intentioneaza sa achite de indata suma reprezentand valoarea de evaluare a bunurilor din patrimoniul debitoarei (respectiv cele 4 parcele situate in localitate J. ), precum si cheltuielile de procedura. Aceasta propunere a fost facuta conditionat de renuntarea Bancii Comerciale Romane SA la diferenta de creanta detinuta impotriva SC D. &Co
S. si inscrisa in tabelul definitiv de creante, respectiv la suma de 1.247.990,49 lei. Aceasta propunere a fost aprobata de B. C. R. SA prin adresa nr. 1151/_ . In cadrul sedintei publice din data de_, judecatorul sindic a luat act de renuntarea Bancii Comerciale Romane SA la dreptul de urmarire a creantei fata de debitoarea SC D. &Co S. .
La data de_, lichidatorului judiciar i-a fost comunicata o cerere din partea asociatului unic al debitoarei, SC Policlinica Apadana S., reprezentata prin dl. B. F. (administratorul special al SC D. & CO S. ), prin care se solicita inchiderea procedurii falimentului si transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor aflate in patrimoniul SC D. & Co S. catre asociatul unic. Pentru prima data insa, prin cuprinsul acelei cereri, lichidatorului judiciar i s-a adus la cunostinta ca in patrimoniul SC D. & Co
S. se aflau un numar de 41 de parcele de teren, aspect pe care lichidatorul l-a adus si la cunostinta reclamantei.
In opinia lichidatorului judiciar, actul de renuntare a Bancii Comerciale Romane SA nu a fost facut in cunostinta de cauza, aceasta neavand la dispozitie toate informatiile relevante pentru a putea face un act de renuntare la diferenta de creanta detinuta fata de SC D. &Co SA in deplina cunostinta de cauza, cerinta prevazuta de art. 1204 noul cod civil pentru a putea fi in prezenta unui consimtamant valabil exprimat, consimtamantul fiind dat din eroare, fiind aplicabile prevederile art. 1207 N.C.civ coroborate cu prevederile art. 1325 din Noul Cod civil. De o importanta majora in acest caz este faptul ca banca avea la cunostinta faptul ca singurele bunuri existente in patrimoniul societatii debitoare sunt cele 4 parcele de teren situate in comuna
J. . Prin urmare, lichidatorul judiciar considera ca eroarea in care s-a aflat banca la momentul renuntarii la restul creantei detinute fata de societatea debitoare este una esentiala, care ar trebui sa atraga anularea actului de renuntare, intrucat acest act de renuntare nu a fost exprimat in cunostinta de cauza, fapt care a dus la prejudicierea grava a reclamantei.
In plus, conform sustinerilor petentei, lichidatorul judiciar a apreciat ca, in subsidiar, s-ar putea pune problema unei rele-credinte care reiese din modalitatea de actiune a administratorului special al SC D. &Co S. . Aceasta rea-credinta reiese din faptul necomunicarii tuturor activelor care se afla in patrimoniul societatii debitoare la momentul deschiderii procedurii insolventei catre administratorul judiciar al SC D. &Co S., asa cum prevede art. 28 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Astfel, se poate aprecia ca a existat chiar o reticenta dolosiva din partea administratorului special al societatii debitoare, care cunoscand existenta celor 41 de parcele in patrimoniul societatii debitoare, nu le-a declarat, lasand sa se considere in continuare, in mod eronat, ca patrimoniul societatii debitoare este compus doar din cele 4 parcele de teren situate in comuna J. . Asadar, aceasta reticenta dolosiva ar putea atrage chiar incidenta art. 1214 din noul cod civil.
Prin intampinare, paratul B. F. a solicitat respingerea cererii formulate de creditoare, cu cheltuieli de judecata.
In sustinerea pozitiei procesuale paratul a aratat ca dispozitiile textelor legale invocate de creditoare respectiv articolele din Codul Civil si Codul de Procedura Civila, nu sunt aplicabile automat si integral in procedura insolventei, deoarece disp. art. 149 stabileste ca acestea se aplica numai in masura in care sunt compatibile cu prevederile Legii 85/2006.
Dispozitiile art. 247 Cod Procedura Civila constituie o manifestare unilaterala de vointa a reclamantului, consecinta a aplicarii principiului disponibilitatii procesului civil. Cererea de renuntare la dreptul pretins a fost expresa si neechivoca, nu a fost motivata in nici un fel, iar instanta s-a pronuntat prin hotarare judecatoreasca, nerecurata si asupra careia nu se poate reveni prin actiune in anulare, incompatibila cu legea speciala si care contravine si principiului securitatii actelor juridice, consacrat ce Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Nu sunt aplicabile in nici un fel disp. art. 1325 din NCC, nefiind vorba aici de acte juridice unilaterale generatoare de obligatii civile carora sa li se aplice prevederile regimului juridic ai contractelor civile( capacitate, consimtamant, etc). Renuntarea la dreptul pretins, in baza art. 247 Cod Procedura Civila este act de procedura, in cadrul regulilor dupa care are loc judecarea procesului civil, fara a avea caracter revocabil, decat daca nu au fost incalcate normele juridice referitoare la capacitatea de a dispune, ceea ce nu a fost invocat in speta de reclamanta.
Pe fondul cauzei, nu este lipsit de semnificatie nici faptul ca in baza raporturilor juridice nascute din contractul de credit nr. 557/2007 incheiat cu SC DBD PLAST S., si a contractului de fidejusiune si ipoteca incheiat cu debitoarea, s-a garantat cu ipoteca pentru cele 4 parcele de teren, a caror valoare a fost achitata in cursul procedurii cu suma de 189.311 lei, ramanand ca creditoarea sa-si recupereze restul creantei de la debitoarea principala.
Analizand actele si lucrarile de la dosarul cauzei, instanta retine urmatoarele.
Prin sentinta comerciala nr.1255/2011 pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr._, s-a dispus deschiderea procedurii insolventei fata de debitoarea SC D. & CO S., fiind desemnat in calitate de administrator judiciar practicianul in insolventa SOLVENDI S. . Prin sentinta comerciala pronuntata la data de_, judecatorul sindic a dispus trecerea debitoarei in faliment in procedura simplificata, fiind confirmat in calitate de lichidator SOLVENDI S. . Reclamanta B. C. R. SA a fost inscrisa la masa credala cu o creanta in cuantum de 1.405.690,49 lei, potrivit tabelului definitiv de creante aflat la fila 241 in dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. .
Din inscrisurile atasate intampinarii depuse de debitoarea SC D.
& CO S., prin lichidator judiciar, rezulta ca acesta din urma a notificat in mai multe randuri fostul administrator statutar pentru predarea actelor prevazute de art.28 al.1 din Legea nr.85/2006. Potrivit sustinerilor lichidatorului judiciar, necontestate de catre paratul B. F., fostul administrator statutar, acesta din urma a predat doar o parte a documentelor contabile ale societatii debitoare, care insa nu erau relevante pentru stabilirea componentei activelor aflate in patrimoniul societatii.
In patrimoniul debitoarei SC D. &CO S. au fost identificate doar patru parcele de teren situate in comuna J., inscrise in CF nr.414 J. nr.cad.82/12, CF nr.374 J. nr.cad.82/13, CF nr.375 J. nr.cad.82/14 si CF nr.388 J. nr.cad.82/2, asupra carora reclamanta avea un drept de ipoteca inscris in cartea funciara. Cele patru parcele de teren au fost evaluate la suma de 157.700 lei potrivit raportului de evaluare depus la dosar (filele 11-26).
Paratul B. F., in calitate de asociat al debitoarei, a formulat o propunere transmisa reclamantei prin intermediul lichidatorului judiciar, de a achita imediat suma reprezentand valoarea de evaluare a bunurilor, proprietatea SC D. & CO S., stabilita prin raportul de evaluare, precum si cheltuielile reprezentand onorariul lichidatorului judiciar aprobat de adunarea creditorilor si cheltuielile de procedura, in considerarea faptului ca creditoarea SC B. C. R. SA va renunta la diferenta de creanta fata de debitoarea SC D. & CO S. . Aceasta propunere a fost comunicata reclamantei prin adresa nr.3446/_ emisa de lichidatorul judiciar.
Prin adresa nr.1151/_ emisa de reclamanta, aceasta a comunicat lichidatorului judiciar ca aproba propunerea paratului B. F. si informeaza lichidatorul ca va renunta la diferenta de creanta ramasa, dupa distribuirea sumei obtinute din tranzactia de mai sus.
Potrivit sustinerii reclamantei, confirmate de lichidatorul judiciar, asociatul debitoarei, respectiv paratul B. F., a achitat suma de 189.311 lei la data de_, iar lichidatorul judiciar a intocmit raportul asupra fondurilor obtinute din lichidare si un plan de distribuire a sumei achitate, distribuind suma de 157.700 lei catre reclamanta.
Prin cererea depusa la dosarul nr._ al Tribunalului Specializat C. la data de_ (fila 297), reclamanta a solicitat instantei sa ia act de renuntarea la drepturile pe care le are asupra patrimoniului debitoarei
SC D. & CO S. . Potrivit incheierii de sedinta din data de_, creditoarea prin reprezentantii sai legali Suciu Boldan Pavel si Chirila Ovidiu au reiterat cererea de renuntare la drepturile pe care creditoarea B. C. R. SA le avea asupra patrimoniului debitoarei (fila 23 vol. II dosarul nr._ ).
Prin sentinta civila nr.1743/_ pronuntata de Tribunalul Specializat C. in dosarul nr._, s-a luat act de renuntarea la dreptul de urmarire al creantei fata de debitoarea SC D. & CO S., formulata de creditoarea B. C. R. SA in contradictoriu cu debitoarea SC D. & CO
S., prin lichidator judiciar (fila 10).
Prin cererea formulata de SC POLICLINICA APADS, in calitate de asociat unic al societatii debitoare SC D. & CO S., prin reprezentant legal B.
F., s-a solicitat sa se dispuna inchiderea procedurii insolventei debitoarei SC D. & CO S., radierea debitoarei din registrul comertului si transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor aflate in patrimoniul debitoarei in favoarea asociatului unic SC POLICLINICA APADS . In acest sens, s-a aratat ca imobilele aflate in patrimoniul debitoarei sunt in numar de 41, identificate prin numar cadastral, suprafata si cartea funciara in care sunt inscrise.
Prin adresa nr.3687/_, lichidatorul judiciar a comunicat reclamantei faptul ca i s-a adus la cunostinta de catre debitor ca in patrimoniul acestuia se afla un numar de 41 parcele de teren.
In acest context a fost formulata prezenta actiune, prin care reclamanta a solicitat sa se dispuna anularea actului de renuntare la dreptul de urmarire a creantei fata de debitoarea SC D. & CO S. formulata de catre
B. C. R. SA, invocand viciul de consimtamant al erorii, iar in subsidiar viciul de consimtamant al dolului.
Renuntarea la insusi dreptul dedus judecatii, reglementata de dispozitiile art.247 Cod procedura civila, este definita in doctrina ca fiind actul procesual prin care reclamantul, abandonandu-si dreptul subiectiv alegat, intelege ca astfel, irevocabil, sa stinga procesul. Alaturi de renuntarea la judecata, renuntarea la insusi dreptul dedus judecatii este o forma de desistare a partii care a promovat o cerere de chemare in judecata, insa spre deosebire de renuntarea la judecata, prin renuntarea la insusi dreptul pretins reclamantul renunta definitiv la pretentia sa, renunta deci si la posibilitatea de a exercita o noua actiune pentru sanctionarea aceluiasi drept litigios.
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat anularea actului de renuntare la dreptul de urmarire a creantei, invocand dispozitii de drept material (art.1206, art.1207 si 1214 Cod civil, cu raportare la art.1325 Cod civil), ceea ce pune in discutie calificarea actului de renuntare la dreptul de urmarire al creantei, invocat de catre reclamanta, ca fiind un act de drept procesual sau act de drept material, pentru a se stabili daca normele legale invocate sunt incidente in cauza. Paratul B. F. a antamat aceasta problema, aratand prin intampinarea depusa la dosar ca nu sunt incidente dispozitiile art.1325 din NCC, intrucat nu este vorba despre un act juridic unilateral generator de obligatii civile si ca renuntarea la dreptul pretins este un act de procedura, in cadrul regulilor dupa care are loc judecarea procesului civil.
Analizand acest aspect, instanta retine ca in doctrina s-a aratat ca legea materiala, in sens larg vorbind, are ca obiect de reglementare relatiile sociale. Odata reglementate, acestea devin relatii sau raporturi juridice, in care subiectii de drept devin titulari de drepturi si obligatii subiective, iar ansamblul acestor reglementari constituie dreptul material sau dreptul substantial. Legea procedurala este cealalta fateta a dreptului substantial, aspectul sau sanctionator, si intervine atunci cand modul de realizare a drepturilor
subiective materiale nu mai poate fi cel natural, ci cel coercitiv, solicitandu-se in acest scop concursul unui organ competent, din afara raportului juridic substantial. Se mai arata ca legatura intre cele doua categorii de legi este reala, organica, directa si necesara si da expresie corelatiei dintre continut si forma. Unii autori precizeaza si ca dreptul procesual civil garanteaza eficacitatea dispozitiilor de drept material care consacra drepturi subiective pentru persoanele fizice si juridice. Nu in ultimul rand, se arata ca unele reguli procedurale nu au semnificatia sanctiunii, ci a unor conditii de valabilitate pentru actele juridice incheiate - ca urmare a exercitarii unor drepturi subiective materiale.
Doctrina defineste actul procedural ca fiind o varietate a actului juridic, reprezentand manifestarea de vointa sau operatiunea juridica, in forma prevazuta de lege, facuta pentru declansarea procesului civil si in cadrul acestuia, de catre instanta de judecata sau ceilalti participanti la proces. Termenul de act procedural poate fi descris sub doua aspecte: ca manifestare de vointa facuta in scopul de a produce efecte juridice, asadar in scopul de a creea, modifica sau de a stinge o operatiune juridica, si ca inscris necesar pentru validitatea sau pentru probarea acelei situatii juridice.
Pornind de la aceste considerente, instanta constata ca renuntarea la insusi dreptul pretins este un act de dispozitie al partii care a pus in miscare actiunea civila, o manifestare de vointa a acesteia in sensul abandonarii dreptului subiectiv dedus judecatii, cu consecinta asumata a stingerii procesului prin care a incercat valorificarea lui. Doctrina este unanima in a aprecia ca aceasta desistare prezinta mai multe trasaturi: este un act unilateral de vointa al reclamantului, efectele acestuia nefiind conditionate de acceptarea partii adverse; este un act de dispozitie al partii, cu efecte defavorabile pentru acesta, astfel ca pentru a fi valabil este necesar ca partea sa aiba capacitate de exercitiu; de asemenea, renuntarea reclamantului trebuie sa fie expresia libera si neconditionata a consimtamantului acestuia. Consimtamantul trebuie sa fie exprimat intr-o forma precisa si neechivoca, manifestarea de vointa sa nu fie afectata de vicii de consimtamant, iar prin realizarea sa sa nu se urmareasca un scop ilicit, contrar ordinii publice, ceea ce ar pune in discutie validitatea cauzei.
Ca act de dispozitie, renuntarea la insusi dreptul pretins imbraca nu doar forma unui act procesual, expresie a principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil, reglementat de art.247 Cod procedura civila, ci se circumscrie si notiunii de act juridic de drept civil, in sensul larg al termenului, ca manifestare de vointa facuta in scopul nasterii, modificarii sau stingerii de raporturi juridice.
O asemenea manifestare de vointa a exprimat si reclamanta, prin cererea scrisa depusa la dosar, ulterior sustinuta prin reprezentantii sai, prin care a aratat ca intelege sa renunte la dreptul de urmarire a creantei pe care o mai avea asupra patrimoniului debitoarei SC D. & CO S. . Contrar celor sustinute de paratul B. F., instanta apreciaza ca actele juridice unilaterale nu sunt doar cele generatoare de obligatii in sarcina partii de la care emana manifestarea de vointa, cum sunt cele enumerate in Sectiunea a 2- a, Capitolul II din Cartea a V-a Noul Cod civil (promisiunea unilaterala, promisiunea publica de recompensa), ci un asemenea act poate fi reprezentant si de o manifestare de vointa in sensul stingerii unui drept ori dupa caz a unui raport juridic, atunci cand partea indreptatita intelege, si are posibilitatea, sa isi exprime acordul in acest sens (cum este de pilda renuntarea la mostenire ori denuntarea unui contract). In acest sens, se impune si observatia ca Sectiunea 1 din Capitolul II din Cartea a V-a stabileste cadrul general in materia actelor
unilaterale, in timp ce Sectiunea a 2-a reglementeaza actul juridic unilateral ca izvor de obligatii, continand reglementari speciale in materia unor acte unilaterale numite, insa sustinerea paratului in sensul ca actul juridic unilateral nu poate fi decat generator de obligatii nu este una pertinenta, intrucat dispozitiile art.1324 Cod civil definesc actul juridic unilateral ca fiind actul juridic care presupune manifestarea de vointa a autorului sau, or manifestarea de vointa poate fi facuta in vederea nasterii, modificarii ori stingerii unui raport juridic.
Avand in vedere aceasta premisa, instanta apreciaza ca este admisibila cercetarea valabilitatii consimtamantului exprimat de catre reclamanta sub aspectul existentei unor eventuale vicii de consimtamant, un asemenea demers putand fi realizat din perspectiva dispozitiilor art.1325 Cod civil, raportat la art.1207, 1214 Cod civil, care constituie norme de drept comun in materie de vicii de consimtamant ce ar putea afecta valabilitatea actelor juridice civile.
Potrivit prevederilor art.1207 al.1 si 2 Cod civil, Partea care, la momentul incheierii contractului, se afla intr-o eroare esentiala poate cere anularea acestuia, daca cealalta parte stia sau, dupa caz, trebuia sa stie ca faptul asupra caruia a purtat eroarea era esential pentru incheierea contractului.
(2) Eroarea este esentiala:
cand poarta asupra naturii sau obiectului contractului;
cand poarta asupra identitatii obiectului prestatiei sau asupra unei calitati a acestuia ori asupra unei alte imprejurari considerate esentiale de catre parti in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat;
cand poarta asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat.
In temeiul acestor dispozitii legale, instanta apreciaza, raportat la ansamblul circumstantelor expuse mai sus, in ordinea lor cronologica, faptul ca la exprimarea consimtamantului in sensul renuntarii la dreptul de urmarire a creantei, reclamanta s-a aflat in eroare in ce priveste o imprejurare pe care instanta o apreciaza ca fiind esentiala, respectiv existenta in patrimoniul societatii debitoare a unui numar de 41 parcele de teren, reclamanta apreciind in mod cu totul gresit la acel moment ca in averea debitoarei falite s-ar afla doar 4 parcele, a caror valoare stabilita conform raportului de evaluare intocmit in cauza, i-a fost achitata de catre reprezentantul legal al debitoarei. Din actele depuse in probatiune, reiese ca lichidatorul judiciar desemnat sa administreze procedura insolventei debitoarei nu a avut cunostinta despre compunerea reala a activului societatii debitoare, desi a facut mai multe demersuri pentru ca debitoarea sa-i comunice actele sale contabile, care i-ar fi permis determinarea activelor aflate in patrimoniul acesteia. Nefiind cunoscuta nici macar lichidatorului existenta in averea debitoarei a mai multor parcele de teren, desi lichidatorul avea atributia de a identifica si a inventaria bunurile aflate in patrimoniul debitoarei, existenta acestor parcele nu a fost cunoscuta si nu avea cum sa fie cunoscuta nici de catre reclamanta care a avut calitatea de creditor in procedura insolventei.
Compunerea reala a averii debitoarei este fara urma de dubiu o imprejurare esentiala, care a circumstantiat manifestarea de vointa a partii la exprimarea acordului sau in sensul renuntarii la dreptul de urmarire a diferentei de creanta, fiind evident ca daca ar fi cunoscut aceasta imprejurare, reclamanta, care este o unitate bancara, nu ar fi acceptat sa renunte la dreptul de a-si realiza creanta, care are o valoare considerabila, prin valorificarea bunurilor aflate in proprietatea debitoarei, facand astfel o liberalitate debitoarei falite.
Este real ca reclamanta nu si-a motivat actul unilateral de vointa si ca, in general, renuntarea la insusi dreptul pretins este o manifestare de vointa discretionara, pe care reclamantul nu este obligat sa o motiveze in mod formal, insa respectiva motivare (sau absenta ei) la care se refera paratul B. F. prin intampinarea depusa la dosar este un aspect care vizeaza cauza actului juridic, iar nu consimtamantul partii. Eroarea care a vizat imprejurarea existentei in patrimoniul debitoarei a mai multor bunuri este un viciu de consimtamant care afecteaza manifestarea libera de vointa a partii si care se impune a fi analizat ca atare.
Eroarea in care s-a aflat partea nu ii este imputabila acesteia, reclamanta neavand cum cunoaste, cu diligente rezonabile, compunerea reala a averii debitoarei, atata timp cat nici participantul la procedura insolventei, obligat sa stabileasca acest aspect, respectiv lichidatorul judiciar, nu a avut la dispozitie informatii cu privire la bunurile aflate in patrimoniul debitoarei. Apoi, reclamanta a invocat eroarea cu buna-credinta, aceasta fiind prezumata, fiind astfel incidente dispozitiile art.1208 si 1212 Cod civil. Intrucat renuntarea la drept este un act unilateral de vointa, eroarea in care s-a aflat partea nu trebuie sa fi fost cunoscuta de cealalta parte, intrucat, prin chiar ipoteza, nu exista un cocontractant, fiind indeplinita si conditia prevazuta de art.1207 al.1 Cod civil.
Pentru toate considerentele expuse, instanta apreciaza ca renuntarea la dreptul de urmarire a diferentei de creanta a fost o manifestare de vointa viciata prin eroare, astfel ca in baza art.1325 raportat la art.1207 Cod civil, actiunea in anulare formulata de reclamanta este intemeiata si urmeaza a fi admisa.
Imprejurarea invocata de paratul B. F., anume ca in baza contractului de credit nr.557/2007 incheiat de reclamanta cu SC DBD PLAST
S. si a contractului de fidejusiune incheiat cu debitoarea, s-a garantat cu ipoteca pentru cele 4 parcele de teren, a caror valoare a fost achitata, astfel ca ramane ca creditoarea sa-si recupereze diferenta de creanta de la debitoarea principala, nu poate conduce la o alta concluzie, fiind un argument colateral care nu priveste valabilitatea consimtamantului reclamantei, pus in discutie prin prezenta actiune, si care oricum nu ar putea fi retinut, dreptul de creanta al creditoarei, inclusiv diferenta de 1.247.990,49 lei, fiind inscris in tabelul definitiv de creante, orice actuala contestare a acestuia la acest moment fiind tardiva.
In sfarsit, desi acelasi parat a sustinut ca dispozitiile legale invocate de reclamanta, din Codul civil si Codul de procedura civila, nu sunt aplicabile automat in procedura insolventei, ci doar in masura in care sunt compatibile cu prevederile Legii nr.85/2006, nu a facut dovada vreunei incompatibilitati si nici relevanta acestui argument in ce priveste admisibilitatea ori temeinicia actiunii promovate de reclamanta.
Asadar, in baza art.1325 raportat la art.1207 Cod civil, actiunea in anulare formulata de reclamanta este intemeiata si urmeaza a fi admisa, urmand ca instanta sa dispuna anularea actului de renuntare al reclamantei la dreptul de urmarire fata de debitoarea SC D. & CO S., formulata de reclamanta in cadrul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Specializat C. .
Avand in vedere dispozitiile art.274 Cod procedura civila, constatand culpa procesuala a paratului B. F., precum si imprejurarea ca prin intampinarea depusa la dosar, parata SC D. & CO S., prin lichidator judiciar SOLVENDI S. a declarat ca este de acord cu admiterea actiunii, fiind incidente dispozitiile art.275 Cod procedura civila, instanta va dispune
obligarea paratului B. F. sa achite reclamantului suma de 16.591,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Intrucat paratul B. F. a cazut in pretentii, va fi respinsa cererea acestuia de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DISPUNE:
Admite actiunea formulata de reclamanta B. C. R. SA cu sediul in B., B-dul R. E. nr.5 sector 3, in contradictoriu cu paratii
B. F. cu domiciliul in J. M. iu nr.224A jud.C. si SC D. & CO S., prin lichidator judiciar SOLVENDI S. cu sediul in C. N., str.General Traian Mosoiu nr.46 ap.16 jud.C. .
Dispune anularea actului de renuntare al reclamantei la dreptul de urmarire a creantei fata de debitoarea SC D. & CO S., formulata de reclamanta in cadrul dosarului nr._ aflat pe rolul Tribunalului Specializat C. .
Obliga paratul B. F. sa plateasca reclamantei suma de 16.591,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand taxa judiciara de timbru si timbru judiciar.
Respinge cererea paratul B. F. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
Cu drept de apel in termen de 15 zile de la comunicare. Pronuntata in sedinta publica din data de 22 martie 2013.
PRESEDINTE: GREFIER:
M. C. B. T. G.
Red./Dact./MCB/MM/5ex./_
| ← Decizia civilă nr. 389/2013. Acțiune în anulare | Sentința civilă nr. 820/2013. Acțiune în anulare → |
|---|
