Decizia nr. 10244/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10244/2012
Ședința publică de la 07 D. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul declarat de SC N. S. S., împotriva sentinței civile nr. 6341/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., privind și pe intimat M. R. L. I. S. PENTRU D. SC V. P. S., intimat B. A., intimat C. D. M. A. - pt.debitoarea SC V. P. S., având ca obiect procedura insolvenței act.in anulare depusa de M. in dos.(...).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat
C. I. T. în reprezentarea intereselor recurentei, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este legal timbrat.
La 26 noiembrie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare formulată de lichidatorul judiciar CII D. M. A., iar la 7 decembrie 2012, întâmpinare formulată de M. R. și lichidare I..
C.ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591alin 4 C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ. Se comunică întâmpinările cu reprezentanta recurentei, care depune la dosar delegația de substituire și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a lua la cunoștință de conținutul întâmpinărilor. C.ea încuviințează cererea formulată. La reluarea cauzei, în aceeași prezență, reprezentanta recurentei învederează instanței că nu are alte cereri de formulat. Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, C.ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale. Recurenta, prin reprezentant convențional, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs. Cutea reține cauza în pronunțare. { F. | } INSTANȚA Prin sentința civilă nr.6341 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui Specializat C. s-a admis acțiunea în anulare formulată de lichidatoruljudiciar S. M. R. L. I. S., în contradictoriu cu debitoarea SC V. P. S., prin curator C. D. M. A. și pârâții SC N. S. S., și B. A., și în consecință: S-a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Dacia Logan, cu număr de identificare U. înmatriculată sub nr. (...), încheiate între debitoarea SC V. P. S. și pârâtul B. A. la data de 18 ianuarie 2010, precum și a celui încheiat între pârâții B. A. și SC N. S. S. la data de 27 aprilie 2010. A fost obligată pârâta SC N. S. S. să restituie averii debitoarei SC V. P. S. autoturismul marca Dacia Logan, cu număr de identificare U. înmatriculată sub nr. (...), iar în situația în care aceasta nu mai există obligă în solidar pârâții B. A. și SC N. S. S. să restituie valoarea acestuia de la data transferului, respectiv 20.000 lei. S-a anulat ca netimbrată cererea de chemare în garanție formulată de pârâta SC N. S. S. în contradictoriu cu pârâtul B. A. Au fost obligați pârâții SC N. S. S. și B. A. la plata în favoarea curatorului debitoarei, C. D. M. A. suma de 1240 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin S. comercială nr. 1507/2009 pronunțată la 23 aprilie 2009 de Tribunalul Comercial Cluj, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei SC V. P. S., fiind desemnata in calitate de administrator judiciar in vederea administrării procedurii si îndeplinirii atribuțiilor prevăzute in art. 20 al Legii 85/2006 S. M. R. L. I. S., iar prin aceiași hotărâre s-a dispus si ridicarea dreptului de administrare al debitoarei. Deschiderea procedurii a fost notificată de administratorul judiciar societății debitoare și asociatului administrator. La 18 ianuarie 2010, debitoarea SC V. P. S. a înstrăinat pârâtului B. A. autoturismul marca Dacia Logan, cu număr de identificare U. înmatriculată sub nr. (...), pentru suma de 4.998 lei (fila 10). Ulterior, la 27 aprilie 2010, pârâtul B. A. a înstrăinat pârâtei SC N. S. S. autoturismul identificat mai sus pentru prețul de 20.000 lei (fila 9). Potrivit art. 46 alin. 1 din L. nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, în afara de cazurile prevăzute la art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul-sindic, toate actele, operațiunile si plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule. Prima instanță a reținut că actul juridic perfectat de debitoarea SC V. P. S. cu pârâtul B. A. este lovit de nulitate absolută întrucât operațiunea de vânzare a fost efectuată de administratorul debitoarei după deschiderea procedurii și după ridicarea dreptului de administrare, fără acordul administratorului/lichidatorului judiciar și fără autorizarea judecătorului sindic. În ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare subsecvent încheiat între pârâtul B. A. și SC N. S. S., judecătorul sindic a invalidat apărările terțului subdobânditor care a invocat în favoarea sa dispozițiile art. 1909 și 1910 Cod civil. T. a relevat că dispozițiile art. 1909 alin. 1 Cod civil, nu sunt aplicabile pârâta SC V. P. S. nedesesizându-se în mod voluntar de autoturismul marca Dacia Logan, cu număr de identificare U. înmatriculată sub nr. (...). De asemenea, a reținut că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 1909 alin. 2 Cod civil, deoarece autoturismul în cauză nu a fost nici furat și nici pierdut, căci așa cum s-a arătat în doctrina juridică prin „. se înțelege furtul propriu zis, tâlhăria și pirateria, iar prin „. bunului"; seînțelege ieșirea bunului din stăpânirea proprietarului datorită neglijenței sale, unui caz fortuit sau de forță majoră, în speță nefiind întrunite însă aceste circumstanțe, bunul ieșind din patrimoniul pârâtei debitoare în temeiul unui contract lovit de nulitate absolută. Chiar dacă, s-ar proceda la o interpretare extensivă a noțiunii de „. bunului";, judecătorul sindic a reținut că potrivit art. 1902 alin. 2 pârâta debitoare SC V. P. S. are posibilitatea de a recupera bunul în termen de 3 ani de la data la care acesta a ieșit din patrimoniul său, astfel că pârâta cumpărătoare SC N. S. S. nu poate opune o posesie de bună credință care să valoreze proprietate și în consecință să blocheze efectele nulității absolute a contractului de vânzare- cumpărare inițial. De asemenea, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art. 1910 Cod civil, judecătorul sindic nu a fost sesizat cu instituirea unui drept de retenție în favoarea pârâtei cumpărătoare. Principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis reprezintă acea regulă în temeiul căreia desființarea dreptului transmițătorului duce la desființarea drepturilor subdobânditorilor, fiind o aplicație a principiului retroactivității nulității și a principiului nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet. Chiar dacă cu titlul de principiu actele de dispoziție cu titlul oneros încheiate cu un subdobânditor de bună credință sunt exceptate de la aplicarea principiul resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis, judecătorul sindic a reținut că nici acest principiu nu este aplicabil în cauză căci dintr-o simplă consultare a cărții de identitate a vehicolului pârâta putea, cu minime diligențe să afle că acesta provine de la o societate aflată în procedura insolvenței, sau să aibă dubii rezonabile cu privire la actul juridic raportat la perioada scurtă de timp cuprinsă între data dobândirii autoturismului de către pârâtul B. A. (18 ianuarie 2010) și data la care acesta l-a înstrăinat (27 aprilie 2010). Față de cele de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 46 alin. 1 din L. nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, raportat și la principiile de drept care guvernează regimul nulității absolute, judecătorul sindic a admis cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar S. M. R. L. I. S., în contradictoriu cu debitoarea SC V. P. S., prin curator C. D. M. A. și pârâții SC N. S. S. și B. A. și în consecință a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare având ca obiect autoturismul marca Dacia Logan, cu număr de identificare U. înmatriculată sub nr. (...), încheiate între debitoarea SC V. P. S. și pârâtul B. A. la data de 18 ianuarie 2010, precum și a celui încheiat între pârâții B. A. și SC N. S. S. la data de 27 aprilie 2010 și va obliga pârâta SC N. S. S. să restituie averii debitoarei SC V. P. S. autoturismul marca Dacia Logan, cu număr de identificare U. înmatriculată sub nr. (...), iar în situația în care aceasta nu mai există obligă în solidar pârâții B. A. și SC N. S. S. să restituie valoarea acestuia de la data transferului, respectiv 20.000 lei. În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, au fost obligați pârâții SC N. S. S. și B. A. la plata în favoarea curatorului debitoarei, C. D. M. A. suma de 1240 lei cu titlul de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC N. S. S. solicitând reformarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate de lichidatorul judiciar. În motivarea cererii de recurs, recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată întrucât potrivit art. 1909 C. Civ, lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor . Prevederile art. 46 din L. 85/2006 nu sunt incidenteîn cauză .Bunul a fost dobândit de la un aparent proprietar, recurenta avand calitatea de subdobanditor de buna-credinta. În sfera de aplicare a normei anterior citate, intra doar "actele, operatiunile si platile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii";. Dobândirea proprietatii de catre posesorul de buna-credinta nu este de natura a anula titlul de proprietate detinut de catre proprietarul legitim, ci naste un drept de proprietate paralel al posesorului de buna-credinta. D. aceste doua titluri, titlul dobanditorului de buna-credinta este preferabil. Nulitatea vanzarii realizate de pârâtul B. A. nu poate prevala asupra acestor dispozitii legale, art. 1909 C. Civ practic paralizand actiunea prevazuta de art. 46 din L. 85/2006. In consecinta, remediul juridic corect este cel al integrarii pretului primit de la recurentă in patrimoniul societatii debitoare, si nu cel al returnarii bunului efectiv in patrimoniul acesteia. Aceasta solutie ar prezenta practic o conciliere a tuturor normelor legale in discutie, protejand in egala masura interesele creditorilor, prin aducerea la masa credala a sumei in discutie, cat si interesele recurentei , devenita proprietar al autoturismului prin efectul prevederilor art. 1909 C. Civ. Prin întâmpinarea formulată lichidatorul judiciar al debitoarei SC V. P. S. a solicitat respingerea recursului . Deliberând asupra cererii de recurs curtea reține următoarele: Prin S. comercială nr. 1507/2009 pronunțată la 23 aprilie 2009 de Tribunalul Comercial Cluj, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei SC V. P. S., fiind desemnata in calitate de administrator judiciar in vederea administrării procedurii si îndeplinirii atribuțiilor prevăzute in art. 20 al Legii 85/2006 S. M. R. L. I. S., iar prin aceiași hotărâre s-a dispus si ridicarea dreptului de administrare al debitoarei. Deschiderea procedurii a fost notificată de administratorul judiciar societății debitoare și asociatului administrator. La 18 ianuarie 2010, debitoarea SC V. P. S. a înstrăinat pârâtului B. A. autoturismul marca Dacia Logan, cu număr de identificare U. înmatriculată sub nr. (...), pentru suma de 4.998 lei (fila 10). Ulterior, la 27 aprilie 2010, pârâtul B. A. a înstrăinat pârâtei SC N. S. S. autoturismul identificat mai sus pentru prețul de 20.000 lei (fila 9). Recurenta SC N. S. S. a invocat dobândirea dreptului de proprietate asupra autoturismului în litigiu pe temeiul art. 1909 C.civ. Prima instanță a invalidat aceste apărări deși prevederile legale anterior citate erau incidente în speță. În materie mobiliară, cu excepția bunurilor mobile care sunt supuse unor formalități speciale de publicitate, posesia are funcția de a asigura opozabilitatea față de terți a actelor juridice constitutive sau translative de drepturi reale. Dispozițiile art.1909 alin.1 C.civ., instituie regula potrivit căreia în materie mobiliară, posesia valorează titlu de proprietate. Î.-o primă accepție, noțiunea de titlu de proprietate are înțelesul de fapt juridic ca mod de dobândire a dreptului de proprietate. În a doua accepție are înțelesul de fapt care trebuie să fie dovedit prin intermediul unei prezumții legale relative. Așadar, norma citată instituie o prezumție legală relativă cu privire la titlul de proprietate al posesorului bunului mobil, având atât o funcție achizitivă, cât și o funcție probatorie. Așa cum s-a relevat în doctrină, ele conțin atât o regulă de fond, cât și o regulă de probă. consacrând în primul rând un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile. În conflictul cu proprietarul deposedat, posesorul de bună-credință care a dobândit bunul de la un non diminus poate beneficia de un act specific de dobândire a dreptului de proprietate. E. achizitiv de proprietate este strâns legat de imposibilitatea revendicării bunurilor mobile cu privire la care sunt îndeplinite elementele ipotezei reglementate de art.1909 alin.1 C.civ. Înmatricularea autovehiculelor, nu este o măsură de publicitate, ci o măsură de poliție administrativă. Prin urmare, formalitățile de înmatriculare nu condiționează transferul dreptului de proprietate. În consecință, bunul mobil în litigiu putea fi dobândit în proprietate pe temeiul art.1909 alin.1 C.civ. C.ea reține că nu numai posesorii care au dobândit bunul mobil de la un detentă precar, pot dobândi dreptul de proprietate în conformitate cu dispozițiile art.1909 alin.1 C.civ., acest beneficiu existând și în privința posesorilor care au dobândit bunul mobil de la o persoană asimilată detentorului precar. În speță, recurenta a dobândit bunul de la un alt posesor. Proprietarul inițial - debitoarea ( Primus) a înstrăinat bunul mobil pârâtului B. A. (S.), acesta din urmă având deci nu doar un titlu precar, ci chiar un titlu de proprietate. S. a înstrăinat la rândul său același bun recurentei (Tertius). Ulterior, titlul de proprietate al pârâtului B. A. (S.) fiind contestat și invalidat pe temeiul prev.art.46 din L. 85/2006, s-a solicitat a se face aplicarea adagiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis și în privința convenției încheiate între pârâții B. A. și SC N. S. Chiar dacă titlul lui S. ,în speță pârâtul B. A., se impunea a fi desființat în mod retroactiv, pe temeiul art.46 coroborat cu art.49 alin.1 lit.b din L. 45/2006, posesia acestuia ca stare de fapt nu putea fi înlăturată. Deși recurenta (Tertius) a dobândit bunul de la posesor, iar nu de la un detentor precar, ea putea invoca în această situație dispozițiile art.1909 alin.1 C.civ. pentru a justifica dobândirea dreptului de proprietate asupra bunului mobil în litigiu. Soluția este impusă de aceleași argumente care justifică aplicarea art.1909 alin.1 C.civ., în cazul în care bunul mobil a fost dobândit de posesor de la un detentor precar, respectiv celeritatea care caracterizează transmisiunile mobiliare și echitatea. Cât timp, posesia de bună credință a terțului dobânditor are un efect achizitiv deși bunul a fost dobândit de la un detentor precar, cu atât mai mult acest efect achizitiv trebuie să fie recunoscut când bunul a fost dobândit de la un alt posesor, iar buna- credință a noului posesor are un temei mai puternic. Proprietarul bunului a încredințat de bună voie autovehiculul unei persoane asimilate detentorului precar. Cel care a transmis bunul către posesor nu a fost un simplu uzurpator în raport cu momentul în care transmițătorul a intrat în stăpânirea materială a bunului. Cât timp, în legătură cu autovehiculele, nu există o dispoziție legală, expresă, care să le excepteze de la dispozițiile art.1909 alin.1C.civ., problema înmatriculării acestora nu privește sfera bunurilor la care se aplică aceste dispoziții legale, ci doar chestiunea bunei sau relei-credințe. Făcându-se aplicarea concepției obiective cu privire la buna-credință, în jurisprudență și doctrină s-a precizat că terțul dobânditor este de bună-credință în măsura în care circumstanțele de fapt nu au fost de natură să îi trezească o îndoială cu privire la dreptul de proprietate al transmițătorului. Conform art.1899 alin.2 C.civ., buna-credință se prezumă. În speță, reclamantul nu a făcut dovada contrară. Circumstanțele de fapt care au stat la baza încheierii convenției dintre Secundum și Tertius, nu au fost de natură să îi trezească recurentei o îndoială legitimă cu privire la dreptul de proprietate al transmițătorului. Recurenta nu putea verifica titlul transmițătorului în condițiile rapidității ce caracterizează operațiunile comerciale. Transmisiunile mobiliare sunt o formă de satisfacere a unor nevoi urgente în raporturile comerciale. În consecință, o verificare a titlului transmițătorilor este de regulă imposibilă, întrucât transmisiunile mobiliare, de cele mai multe ori, nu sunt însoțite de întocmirea unor înscrisuri constatatoare. A admite acțiunea în revendicare ori de câte ori s-ar constata că titlul transmițătorului nu este valabil sau că este chiar inexistent, ar însemna să se pună în pericol însăși siguranța raporturilor comerciale, civile în materie mobiliară. Caracterul oneros al justului titlu invocat de recurentă este incontestabil. Recurenta a dobândit bunul pe baza unui titlu oneros, vânzarea realizându-se la un preț apropiat de prețul pieței, obligația de plată a prețului fiind executată. Proporția vădită dintre valoarea contrapresțațiilor, circumstanțele în care a avut loc încheierea ei ( măsurile de publicitate, intervalul scurt la care s-au încheiat și care putea constitui un motiv obiect al netranscrierea autoturismului pe numele lui S.), faptul că la vânzări de acest tip nu este neobișnuit ca transcrierile să se facă direct pe numele ultimului dobânditor, sunt indicii obiective că la data încheierii convenției nu existau motive care să îi trezească recurentei o îndoială legitimă cu privire la dreptul de proprietate al transmițătorului. Dobândirea proprietatii de catre posesorul de buna-credinta nu este de natura a anula titlul de proprietate detinut de catre proprietarul legitim, ci naste un drept de proprietate paralel al posesorului de buna-credinta. D. aceste doua titluri, titlul dobanditorului de buna-credinta este preferabil. Nulitatea vanzarii realizate de pârâtul B. A. nu poate prevala asupra acestor dispozitii legale, art. 1909 C. Civ practic paralizand actiunea prevazuta de art. 46 din L. 85/2006. In consecinta, remediul juridic corect este cel al integrarii pretului primit de la recurentă in patrimoniul societatii debitoare, și nu cel al returnarii bunului efectiv in patrimoniul acesteia. Aceasta solutie protejează in egala masura interesele creditorilor, prin aducerea la masa credala a sumei in discutie, cat si interesele recurentei ,devenita proprietar al autoturismului prin efectul prevederilor art. 1909 C. Civ. Î.ucât validarea acestor apărări face de prisos cercetarea celorlalte motive invocate, în baza art. 312 C.proc.civ instanța va admite recursul declarat de SC N. S. S., împotriva sentinței civile nr. 6341/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., pe care o va modifica în parte, în sensul că va respinge toate pretențiile care vizează pe pârâta SC N. S. S. Fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții. C.ea, reținând că titularul cererii a exercitat acțiunea în virtutea prerogativelor conferite de L. insolvenței va respinge ca nefondată cererea privind acordare a cheltuielilor de judecată la fond și în recurs, formulată de către recurentă. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de SC N. S. S., împotriva sentinței civile nr. 6341/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Specializat C., pe care o modifică în parte, în sensul că respinge toate pretențiile care vizează pe pârâta SC N. S. S. Menține restul dispozițiilor sentinței referitoare la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, încheiat la data de (...) între pârâtul BA și debitoare, la obligarea pârâtului B. A. la restiuirea sumei de 20.000 lei și la cheltuieli de judecată de 1240 lei, precum și la anularea ca netimbrată a cererii de chemare în garanție. Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată la fond și în recurs, formulată de către recurentă. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 7 decembrie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER G. A. N. S. AL H. M. B. A. B.red.S.Al H./A.C. 2 ex. - 7.o2.2012 jud.fond.G. C.
| ← Decizia nr. 10/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 2902/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
