Decizia nr. 2902/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.2902/2012
Ședința din data de 09 aprilie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. S.
JUDECĂTOR: C. P. JUDECĂTOR: A. M. C. GREFIER: L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta V. A. împotriva sentinței civile nr.4633 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., în contradictoriu cu intimata A. U. I. - lichidator judiciar al debitoarei SC A. P. S. și V. O., având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din L. 8..
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 06 aprilie 2012 recurenta a înregistrat la dosarul cauzei un înscris, transmis pe fax, un înscris la care a anexat copia dovezii ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei.
C.ea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 din L. nr.8. este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4633 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar A. U. I. în contradictoriu cu pârâtul V. O.
A fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar A. U. I. în contradictoriu cu pârâta V. A.
A fost obligată pârâta V. A. să plătească suma de 218.615,37 lei reprezentând pasivul debitoarei SC A. P. S.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința comercială nr. 37/(...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. (...) s-a admis cererea formulată de creditoarea SC A. L. IFN SA și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC A. P. S., fiind desemnat administrator judiciar A. U. I. Prin sentința comercială nr. 1397/(...) s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată a debitoarei. T. preliminar de creanțe în care au fost înscrise creanțe în valoare totală de 218.615,37 lei a fost publicat în buletinul procedurilor de insolvență nr. 3699/(...), iar împotriva acestuia nu au fost formulate contestații.
Din informațiile oferite de Oficiul Național al Registrului Comerțului rezultă că pârâtul V. O. D. a avut calitatea de administrator al debitoarei de la data înființării acesteia și până la data de (...), dată de la care funcția de administrator a fost deținută de pârâta V. A.
În conformitate cu dispozițiile art. 138 lit.a din L. nr.8., judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptul că aceasta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane.
Din înscrisurile de la filele 13-14 din dosar rezultă că, la data deschiderii procedurii insolvenței, debitoarea figurează în evidența Direcției de I. și T. din cadrul Primăriei Mun. T. cu un număr de cinci mijloace de transport, iar din evidența Serviciului P. Comunitar Regim Permise de C. și Î. a V. rezultă că un număr de 3 din aceste mijloace de transport sunt înmatriculate în favoarea debitoarei.
J. sindic a apreciat că nu se poate reține în sarcina pârâtului V. O. D. săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit.a din L. nr.8. deoarece calitatea de administrator a acestuia a încetat la data de (...), iar în urma verificării cererilor de admitere a creanțelor depuse la dosar rezultă că existența acestor creanțe este ulterioară datei la care calitatea de administrator a încetat, starea de insolvență determinată de insuficiența fondurilor bănești necesare pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile intervenind după ce pârâta V. A. a dobândit calitatea de administrator. De asemenea, din înscrisurile existente la filele 13 și
14 din dosar rezultă că la data deschiderii procedurii insolvenței în patrimoniul debitoarei existau mijloace de transport. Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâții nu au formulat nici un fel de apărări cu privire la aceste mijloace de transport, cu excepția autovehiculului marca Iveco, și nu au justificat în nici un fel în ce mod au fost folosite aceste bunuri, respectiv dacă a intervenit o înstrăinare a acestora în perioada în care pârâtul deținea calitatea de administrator.
Astfel, neexistând probe din care să rezulte că starea de insolvență a apărut anterior datei de (...) și că pârâtul V. O. D. ar fi cauzat starea de insolvență prin folosirea acestor mijloace de transport în interes personal, judecătorul sindic a respins cererea formulată în contradictoriu cu acest pârât.
În ceea ce privește cererea formulată în contradictoriu cu pârâta V. A., lichidatorul judiciar a arătat că în patrimoniul debitoarei sunt evidențiate active, activele nefiind predate lichidatorului judiciar în scopul inventarierii și lichidării acestora pentru acoperirea masei credale.
Pârâta V. A. a invocat faptul că autovehiculului marca Iveco a făcut obiectul unui contract de leasing, aspect dovedit prin contractul de leasing nr.
0. încheiat cu SC A. L. ROMÂNIA SA și că acest contract a fost cesionat în favoarea numitului R. V. D., care nu a mai îndeplinit formalitățile necesare preluării contractului de leasing. Î. faptul că acest bun nu a putut fi predat lichidatorului judiciar nu are relevanță în prezenta cauză deoarece, fiind un bun care a format obiectul unui contract de leasing, acesta nu a intrat în patrimoniul debitoarei, astfel încât o eventuală valorificare a acestui bun în cadrul procedurii insolvenței nu era posibilă. Finanțatorul, parte a contractului de leasing, este cel care este îndreptățit să preia bunul din posesia oricui s-ar afla în temeiul OG 51/1997.
În ceea ce privește celelalte mijloace de transport în legătură cu care lichidatorul judiciar a dovedit faptul că se aflau în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței, pârâta V. A. nu a formulat nici o apărare și nici nu a prezentat probe din care să rezulte că aceste bunuri au fost folosite în interesul debitoarei. De altfel, pârâta nu s-a prezentat, în mod nejustificat, la termenul de judecată din data de (...) pentru a răspunde la interogatoriul solicitat de lichidatorul judiciar. J. sindic a apreciat că procedura de citare a pârâților pentru termenul de judecată din data de (...) a fost legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor 7 alin. 31din L. nr. 8. și art. 93 alin 3 c.pr.civ. Motivul invocat de pârâtă în sensul că nu se poate prezenta la termenul de judecată deoarece trebuie să o îngrijească pe mama sa nu este un motiv întemeiat care să fi justificat amânarea cauzei, cu atât mai mult cu cât pârâții au beneficiat de un termen pentru pregătirea apărării. În aceste condiții, coroborând proba cu înscrisuri cu refuzul nejustificat al pârâtei de a se prezenta la termen pentru a răspunde la întrebările din interogatoriu, refuz căruia judecătorul sindic îi conferă valoarea unui început de dovadă scrisă în conformitate cu dispozițiile art. 225 c.pr.civ., lichidatorul judiciar a făcut dovada faptului că pârâta nu a folosit bunurile din patrimoniul debitoarei în interesul societății. Față de cele reținute, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât au existat bunuri, iar după deschiderea procedurii aceste bunuri nu au fost predate lichidatorului judiciar, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din L. nr.8.. Referitor la incidența dispozițiilor art. 138 lit. e din L. nr. 8., judecătorul sindic a apreciat că lichidatorul judiciar nu a dovedit faptul că bunurile debitoarei au fost ascunse. Chiar dacă aceste bunuri nu mai există în patrimoniul debitoarei, acest fapt nu duce la concluzia că bunurile au fost ascunse, astfel că nu se poate reține că pârâta a săvârșit și fapta prevăzută de art. 138 lit. e din L. nr. 8.. Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic a obligat pârâta V. A. la plata pasivului debitoarei în cuantum de 218.615,37 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs V. A., solicitând admiterea recursului si pe cale de consecinta modificarea sentintei, in sensul respingerii cererii de antrenare a raspunderii administratorului ca netemeinica si nelegala. În motivarea recursului recurenta arată că inca inainte de a cunoaste catimea prejudiciului si in mod implicit si legatura de cauzalitate intre fapta administratorilor si prejudiciul existente, lichidatorul judiciar intelege sa promoveze actiune de antrenare a raspunderii administratorilor. Drept urmare in succesiunea procedurala a desfasurarii dosarului de insolventa impotriva SC A. P. S. era necesar parcurgerea urmatoarelor etape: stabilirea tabelului definitiv al creantelor, a catimii pasivului și solutionarea eventualelor contestatii, intocmirea unui raport de catre lichidator care sa stabileasca legatura de cauzalitate intre fapta administratorilor si prejudiciul cauzat reprezentand o parte din pasivul societatii; in baza acelui raport inaintarea cererii de antrenare a raspunderii administratorilor. Rezulta fara putință de tagada ca in mod abuziv lichidatorul inainteaza actiunea fara a avea un pasiv al debitoarei, element esential in calculul prejudiciului cauzat de presupusa fapta a administratorilor circumscrisa art. 138 din L. nr. 8., lichidatorul judiciar cunoscand faptul ca acesta creanta detinuta de CEC B. a fost achitata integral de garantul ipotecar V. O. Sanctiunea prematuritatii introducerii cererii de antrenare a raspunderii administratorilor este respingerea acesteia ca inadmisibila. Din actele contabile ale societatii SC A. P. S., din contul creante clienti, rezulta ca existau creante de recuperat de la cocontractanti. Cu toate acestea lichidatorul judiciar nu a efectuat nici un demers in recuperarea creantelor restante, si nici nu a motivat in vreun mod nerecuperarea acestor sume. Avand in vedere acest aspect, consideră cererea de antrenare a raspunderii administratorilor ca fiind prematura. Sanctiunea prematuritatii introducerii cererii de antrenare a raspunderii administratorilor este respingerea acesteia ca inadmisibila. Pe fond, apreciază sentinta comerciala nr. 4633/2011 pronuntata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr. (...) că este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive: Prin Sentinta recurata a fost obligata suma de 218.615,37 lei reprezentand pasivul debitoarei Sc A. P. SRI, fara suport juridic deoarece creanta solicitata de CEC B., detinuta in baza contractului de imprumut incheiat intre Sc A. P. S. si Cec B., contract incheiat cu o garantie imobiliara, a fost achitata integral, respectiv creditul contractat de Sc A. P. S. de la creditoarea CEC B. a fost achitat integral de garantul ipotecar V. O. Prin urmare la acesta data in mod gresit, fara nici o legitimitate, a fost obligata la plata acestei sume. Mai mult, lichidatorul judiciar cunostea faptul ca acesta creanta in suma de 80.162,65 lei detinuta de CEC B. a fost achitata integral de garantul ipotecar V. O., fapt consemnat si in buletinul insolventei nr. 9.851 din data de (...). Creditoarea CEC B., inscrisa in tabelul definitiv, si-a recuperat integral creanta in suma de 80.162,65 lei detinuta si inscrisa in tabelul definitiv, prin plata efectuata de garantul ipotecar V. O. In aceste conditii, prejudiciul cauzat a fost stins, iar sustinerile din cuprinsul sentintei conform carora "creditorii nu si-au recuperat nici macar partial creantele astfel cum au fost inscrise in tabelul definitiv al creditorilor, creante ce reprezinta prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitarii debitelor", este netemeinic. Asadar faptul retinut de instanta de judecata conform caruia dupa deschiderea procedurii, bunurile nu au predate lichidatorului judiciar, existand prezumtia ca acestea au fost folosite in folosul personal sau al altei persoane iar aceasta fapta se circumscrie dispozitiilor art. 138 lit.a din L. nr. 8., este ne temeinic si nelegal deoarece faptul ca recurenta nu ar fi predat lichidatorului judiciar o parte din documentele contabile ale societatii, nu poate duce la nasterea unei prezumtii, in sensul ca aceste bunuri au fost folosite in folosul personal sau al altei persoane, fara a se stabili o legatura de cauzalitate intre aceasta fapta si prjudicierea creditorilor, conditie ceruta de lege pentru a se putea stabili o raspundere a fostului administrator. In speta, fapta imputata recurentei nu a fost dovedita existand doar o prezumtie, adica o banuiala, in aceste conditii nu poate fi obligata la plata intregului pasiv doar pentru simple banuieli care nu au fost probate. Solicitarea de a preda documentele conform art. 28 alin. 1 din L. nr. 8. s-a facut neprocedural, in fapt nu a primit notificarea, asa cum recunoaste si administratorul judiciar desemnat. Din actele contabile, din contul mijloacelor fixe, cat si din celelalte documente comunicate lichidatorului judiciar, reiese foarte clar ca in patrimoniul firmei Sc A. P. la data deschiderii procedurii insolventei nu existau bunurile despre care face referire lichidatorul judiciar, aceste bunuri din cauza dificultatilor prin care trecea societatea, rand pe rand au fost instrainate. Datele comunicate de D. de I. si T. din cadrul Primariei Mun. T. sunt gresite deoarece datele se repeta si prin urmare este vorba doar de 3 autovehicule inregistrate la D. de I. și T. din cadrul Primariei Mun. T. sunt inregistrate un nr. de 5 autovehicule. Faptul ca aceste a autovehicule nu au fost radiate fiscal din evidentele Directiei de I. si T. din cadrul Primariei Mun. T. nu poate fi imputat recurentei, iar acest fapt sa creeze prezumtia ca a folosit bunurile in folosul personal sau in folosul altor persoane. In cazul de speta, lichidatorul judiciar, prin cererea formulata, a facut numai afirmatii pe care nu le-a dovedit, ori potrivit art. 1169 C civil, cel ce face o afirmatie trebuie sa o dovedeasca. Simpla reproducere a textelor de lege si trimiterea la unele articole din L. 8., nu poate conduce la antrenarea raspunderii patrimoniale a recurentei fara a dovedi cele cuprinse de textul de lege. Fara a se face dovada savarsirii unor fapte si a intrunirii celorlalte elemente prevazute de lege pentru aceasta raspundere, in speta a legaturii de cauzalitate nu se poate atrage raspunderea membrilor organelor de conducere. Desi conform art. 1169 Cod Civil, sarcina probei incumba celui care face o afirmatie in fata judecatii, afirmatia a fost preluata din expunerile lichidatorului judiciar, care insa in nici un raport de activitate intocmit pe cauzele de insolventa si persoanele vinovate nu a aratat ca una din cauzele incetarii de plati ar fi constituit-o folosirea in interes propriu sau in interesul altor persoane a acestor bunuri. De altfel, sustinerea nepredarii actelor solicitate nu conduce in mod automat la concluzia incidentei art. 138 lit a) din lege, fara a se proba ca prin respectiva fapta s-ar fi cauzat sau determinat starea de insolventa a societatii, respectiv raportul de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu. Raspunderea reglementata de art.138 din legea 8. are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Si aceasta forma a raspunderii trebuie sa cuprinda elementele prevazute de art 998 - 999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legatura de cauzalitate dintre acestea si vinovatia, numai ca sunt circumscrise situatiei speciale avute in vedere de L. 8.. Raspunderea administratorului pentru ajungerea societatii in incetare de plati este strict limitata de art. 138 din legea insolventei la savarsirea faptelor enumerate in acest articol, textul de lege sanctionand practic acele fapte care implica o deturnare a activitatii societatii de la scopul comercial in vederea caruia a fost infiintata si o utilizare a societatii in vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terti. Prin urmare in speta nu sunt incidente conditiile legale prevazute de art. 138 (1) lit. a) si nu pot atrage raspunderea recurentei in calitate de administrator al Sc A. P. S. si implicit obligarea la plata a pasivului neacoperit prin lichidarea activelor debitorului SC A. P. S. Pentru a se antrena răspunderea patrimoniala a membrilor organelor de conducere care au cauzat ajungerea persoanei juridice debitoare în stare de insolvență, prin cererea de chemare în judecată trebuie să se dovedească condițiile întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale, respectiv: prejudiciul, fapta ilicită, raport de cauzalitate între faptă și prejudiciu vinovăția persoanelor acuzate. Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și a dispozițiilor art.304 C. proc.civ., C.ea reține următoarele: J. sindic a reținut în sarcina pârâtei - recurente fapta prevăzută de art.138 ali.1 lit.a din L. insolvenței, bunurile prezumate ca fiind însușite de pârâtă fiind mijloacele de transport regăsite în evidențele contabile ale debitoarei. Prin recursul formulat, pârâta a invocat, în primul rând, prematuritatea formulării acțiunii, întrucât la acel moment nu se afișase tabelul definitiv al creanțelor, astfel că nu se cunoștea câtimea pasivului de acoperit, precum și lipsa unui raport care să stabilească legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. C.ea observă că nici un text legal nu condiționează introducerea acțiunii în răspundere de momentul definitivării tabelului de creanțe sau de existența unui raport întocmit de lichidator în care să stabilească legătura dintre presupusele fapte ale pârâților și prejudiciul de acoperit (de altfel, această legătură de cauzalitate este analizată de judecătorul sindic). Definitivarea tabelului de creanțe are relevanță doar cu privire la câtimea din pasivul debitoarei care urmează a fi acoperită și nu are semnificația unui anumit moment/termen până la împlinirea căruia nu se poate promova o acțiune întemeiată pe dispozițiile art.138, astfel că sancțiunea prematurității nu poate fi reținută. De altfel, la data pronunțării sentinței recurate, tabelul definitiv era afișat în BPI, suma din tabel fiind chiar cea la plata căreia a fost obligată pârâta. Al doilea motiv de recurs se referă la stingerea creanței creditoarei CEC B. prin plata efectuată de garantul ipotecar V. O., ceea ce duce la diminuarea pasivului de acoperit cu suma achitată acestei creditoare. C.ea reține că recurenta nu a depus nicio probă în dovedirea acestei afirmații, și nici din înscrisurile aflate la dosarul cauzei nu rezultă această împrejurare, astfel că apreciază că motivul invocat nu poate fi reținut. Mai departe, recurenta a susținut că mijloacele de transport la care face referire lichidatorul nu mai existau în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței, fiind înstrăinate pe rând, datorită dificultăților prin care trecea societatea. C.ea reține că, dimpotrivă, din evidența contabilă rezultă că, la data deschiderii procedurii, existau patru mijloace de transport în proprietatea debitoarei (autovehiculul Iveco face obiectul unui contract de leasing încheiat cu creditoarea A. L. IFN SA, cea care a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoare). Nici până la acest moment aceste bunuri nu au fost puse la dispoziția lichidatorului și nici s-a făcut dovada că au ieșit din patrimoniul debitoarei în mod legal, astfel că legal și temeinic a prezumat judecătorul sindic că pârâta a folosit aceste bunuri în interes propriu. În același sens se coroborează și informațiile primite de la organele fiscale și cele cu atribuții privind înmatricularea vehiculelor cu celelalte înscrisuri - dacă mijloacele de transport ar fi fost legal înstrăinate, pârâta, acționând cu diligența obișnuită a unui administrator, ar fi solicitat radierea acestora din evidențele autorităților competente. Cu privire la legătura de cauzalitate dintre fapta reținută și prejudiciul constând în totalitatea creanțelor deținute împotriva debitoarei, aceasta poate fi stabilită în sensul că, nemaifolosindu-se bunurile în interesul debitoarei, în vederea desfășurării activității sale, s-au acumulat datorii care nu au mai putut fi achitate. Având în vedere considerentele expuse, curtea constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel că, în temeiul art.312 C.proc.civ., va respinge recursul ca neîntemeiat, cu consecința menținerii sentinței atacate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta V. A. împotriva sentinței comerciale nr.4633 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. S. C. P. A. M. C. L. F. Red. C.P./Dact. GC 2 ex/(...) Jud. primă instanță: S. Ivănescu
| ← Decizia nr. 10244/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 4165/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
