Decizia nr. 4165/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

DECIZIA CIVILĂ Nr. 4165/2012

Ședința de la 22 Mai 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE A.-I. A.

Judecător C. I. Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta SC T. S. prin LICHIDATOR J. C. T. C. împotriva sentinței comerciale nr. 3363 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. în contradictoriu cu intimatul M. N., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La data de (...) se înregistrează din partea practicianului în insolvență- concluzii scrise.

Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de

ședință din data de 15 mai 2012 , încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

C U R T E A :

Prin sentința civilă nr. 3.363 din 16 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de către lichidatorul judiciar al debitoarei S. T. S., T. M. C., împotriva pârâtului M. N.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în conformitate cu dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului. C. de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.

Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.

Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. P. de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor. P. de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr.

85/2006, având un caracter colectiv. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.

În speță, a apreciat judecătorul sindic, nu se poate susține că faptele pârâtului ar fi fost dovedite sau că ele săvârșite fiind, se încadrează în prevederile art. 138, lit. a, d din Legea nr. 85/2006. Susținerea că pârâtul ar fi înregistrat în contabilitatea societății lucrări de investiții la imobilul în care a funcționat și brutăria, imobil ce îi aparține lui și unor persoane fizice, fără să se identifice, în concret, ce fel de lucrări ar fi fost făcute și care nu erau necesare funcționării brutăriei, nu poate fi acceptată. Nu are nicio relevanță sub aspectul incidenței în cauză a prevederilor art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, faptul că pentru buna desfășurare a activității comerciale, spațiul în care funcționa societatea, chiar aparținând altcuiva, a fost adus în stare de funcționare.

Omiterea înregistrării în contabilitate a unor facturi, la fel, nu poate antrena răspunderea personală. Chiar dacă acele facturi ar fi fost înregistrate în contabilite, activul societății nu ar fi crescut cu nimic. Important pentru creditori este nu să fie înregistrate în contabilitate facturile debitoarei ci ca aceasta să urmărească recuperarea creanțelor sale. Lichidatorul judiciar nu a arătat, în concret, despre ce facturi ar fi fost vorba și în ce ar fi constat prejudiciul suferit de către creditori, în această situație, pârâtul susținând că o parte dintre aceste facturi ar fi fost până la urmă înregistrate.

În fine, lichidatorul judiciar nu a arătat nici în ce ar consta neconcordanța dintre evidența scriptică și cea faptică a stocului de materii prime și care ar fi valoarea lipsei din gestiunea societății a bunurilor ce ar fi trebuit să existe. Fără o astfel de identificare, ce ar putea, teoretic, atrage răspunderea personală în baza art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, nici judecătorul nu are ce să analizeze. Oricum, toate cele învederate de către lichidatorul judiciar, în susținerea acțiunii, acesta a arătat că au fost preluate dintr-un raport de control fiscal efectuat de către Garda Financiară Cluj- Napoca. Or, pentru a fi antrenată răspunderea personală a fostului administrator statutar, faptele trebuie să fie constatate direct de către lichidatorul judiciar, în urma unei analize proprii a actelor și bunurilor societății.

Proasta conducere a activității unei societăți nu este un motiv de antrenare a răspunderii personale, pentru a fi incidente prevederile art. 138 din Legea nr.

85/2006, trebuind, așa cum s-a arătat deja, ca pe lângă prejudicierea intereselor creditorilor, ce nu a fost dovedită, să existe și intenția prejudicierii acelor creditori, fapt din nou nedovedit.

Împotriva acestei hotărâri, T. C., în calitate de lichidator judiciar al S. T. S., a formulat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea în întregime ahotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de antrenare a răspunderii astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că în urma analizării documentelor financiar-contabile care i-au fost puse la dispoziție s-a arătat că debitoarea și-a încetat activitatea în data de (...), iar documentele contabile aferente perioadei de după (...) nu au fost prezentate. D. a fost supusă unui control fiscal pentru perioada (...) - (...), obiectul inspecției fiscale fiind verificarea modului de calcul, înregistrarea și virarea obligațiilor față de bugetul statului pe perioada (...) - (...) ca urmare a sesizării nr. 28603/(...) făcute de Garda Financiară Cluj-Napoca care a constatat mai multe nereguli modului de calcul, înregistrarea și virarea obligațiilor față de bugetul statului, constatându-se lipsă în gestiunea societății, care a influențat obligațiile fiscale datorate bugetului de stat, în sensul diminuării impozitului pe profit, neconcordanța între evidența scriptică și faptică a stocului de materii prime.

În acest context, a apreciat recurenta, rezultă că administratorul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu, intrând sub incidența prevederilor art. 138, alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, iar acest aspect poate fi explicat prin cheltuielile făcute pentru executarea lucrărilor de amenajare asupra întregului spațiu pe care pârâtul M. N. îl deține în calitate de proprietar. A. cheltuieli se regăsesc în contabilitate și nu sunt efectuate doar asupra acelei părți din spațiu cu destinație de brutărie, unde societatea T. S. își desfășura activitatea, ci au fost efectuate pentru întregul ansamblul. Mai mult decât atât, beneficiarii autorizației de construcție au fost M. N. împreună cu soția acestuia și nu societatea T. S.

Referitor la situația financiară a societății, lichidatorul judiciar a arătat că efectuarea cu știință de înregistrări inexacte, precum și omisiunea, cu știință, a înregistrărilor în contabilitate, având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, se pedepsește conform legii, echipa de inspecție fiscală precizând că vinovat de săvârșirea faptelor menționate se face M. N., în calitate de administrator judiciar al SC T. S.

În aceste condiții, recurenta apreciază că în speță sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 138, alin. 1, lit. d din Legea nr. 85/2006 pentru antrenarea răspunderii administratorului statutar și obligarea acestuia la plata întregului pasiv al debitoarei. Mai mult decât atât, o obligație stabilită în sarcina administratorului statutar al societății conform art. 71 din Legea nr. 31/1990 stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art. 11 din Legea nr. 82/1991 a contabilității prevede că răspunderea pentru organizarea conducerii contabilității revine administratorului.

Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, C.ea reține următoarele:

Atât cererea de chemare în judecată cât și recursul declarat invocă o pretinsă reținere în sarcina pârâtului intimat a faptelor reglementate de dispozițiile art. 138 alin.

1 lit. a și d din Legea 85/2006, în concret ,,au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau în cel al unei alte persoane,, respectiv ,,au tinut o contabilitate fictivă, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea,,.

Pe lângă verificarea condiției faptei ilicite, instanța trebuie să analizeze și îndeplinirea celorlalte condiții ale răspunderii civile delictuale, dintre care o importanță deosebită în analiza noastră are elemental esențial constând în raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu. Trebuie precizat în acest context faptul că angajarea răspunderii persoanei responsabile pentru starea de insolvență a debitoarei se face în condițiile răspunderii civile delictuale, constituind o formă specială a acestei răspunderi reglementată de art. 138 alin. 1 din Legea 85/2006.

În cazul concret analizat, chiar dacă faptele imputate de către titularul acțiunii pârâtului intimat pot fi calificate ca fapte ilicite în condițiile textului anterior enunțat, nueste îndeplinită în opinia instanței condiția raportului de cauzalitate între această faptă și prejudiciul produs, cuantificat prin cumularea creanțelor înscrise în tabelul de creanțe al debitoarei.

Astfel, în ceea ce privește folosirea unor bunuri în folosul unor terți, faptă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006, este real faptul că administratorul statutar a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu, intrând sub incidența prevederilor enunțate, iar acest aspect poate fi explicat prin cheltuielile făcute pentru executarea lucrărilor de amenajare asupra întregului spațiu pe care pârâtul M. N. îl deține în calitate de proprietar. A. cheltuieli se regăsesc în contabilitate și nu sunt efectuate doar asupra acelei părți din spațiu cu destinație de brutărie, unde societatea T. S. își desfășura activitatea, ci au fost efectuate pentru întregul ansamblul. Mai mult decât atât, beneficiarii autorizației de construire au fost M. N. împreună cu soția acestuia și nu S. T. S.

Această faptă este reținută de către organele de control în cadrul raportului de inspecție fiscală (f. 12 dosar fond), constând în achiziția de materiale și servicii pentru investiția realizată la imobilul construit în C.-N., strada S., nr. 1. Însă valoarea totală a acestei investiții este de 33.990 lei, sumă infimă (sub 9 %) raportat la întregul prejudiciu produs de starea de insolvență a debitoarei, cuantificat prin însumarea creanțelor la suma de 374.482, 29 lei, așa încât nu se poate stabili existența unui raport de cauzalitate între folosirea acestei sume în interesul altei persoane și starea de insolvență a debitoarei. A. spus, această faptă nu putea genera, în sine, starea de insolvență a debitoarei.

Referitor la situația financiară a societății, lichidatorul judiciar a arătat că pârâtul intimat a efectuat cu știință înregistrări inexacte, sau a omis, cu știință, să efectueze înregistrări în contabilitate, fapte având drept consecință denaturarea veniturilor, cheltuielilor, rezultatelor financiare, precum și a elementelor de activ și de pasiv ce se reflectă în bilanț, echipa de inspecție fiscală precizând că vinovat de săvârșirea faptelor menționate se face M. N., în calitate de administrator judiciar al SC T. S.

Și aceste aspecte se regăsesc în raportul inspecției fiscale de care se prevalează lichidatorul judiciar, însă similar situației anterioare prejudiciul constatat de organele fiscale este nesemnificativ prin raportare la prejudiciul produs de starea de insolvență a debitoarei, așa încât faptele nu au fost susceptibile să genereze starea de insolvență a debitoarei.

În concret, prin neînscrierea unui număr de 14 facturi în contabilitate, organele de control au calculat un prejudiciu total de 2.790 lei, constând în venituri suplimentare aferente acestor facturi (f. 12). Mai mult, pentru alte neconcordanțe existente între realitatea faptică și cea scriptică, a fost calculat impozit suplimentar pe profit de 867 lei, cu penalități aferente în cuantum de 280 lei (f. 12 dosar fond). Este evident prin prisma celor enunțate faptul că aceste acțiuni sau inacțiuni nu au putut genera starea de insolvență a debitoarei concretizată în datorii totale de 374.482, 29 lei, orice raport de cauzalitate între aceste acțiuni sau omisiuni care au generat prejudicii în cuantum redus și starea de insolvență a debitoarei supusă procedurii fiind exclusă.

În ceea ce privește nepredarea actelor contabile ulterioare datei de (...), instanța de recurs reține faptul că, după cum afirmă chiar recurentul lichidator judiciar, debitoarea și-a încetat activitatea la respectiva dată, actele contabile anterioare acestei date au fost integral predate, așa încât nici această faptă nu a putut să genereze în sine starea de insolvență a debitoarei.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.p.c., instanța va respinge recursul declarat de S. T. S. prin lichidator judiciar C. T. C. împotriva sentinței civile nr. 3.363 din 16 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., pe care o va menține în întregime.

PENTRU A. MOTIVE,

IN NUMELE LEGII D E C I D E:

Respinge recursul declarat de S. T. S. prin lichidator judiciar C. T. C. împotriva sentinței civile nr. 3.363 din 16 mai 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

C. I. D. P. A. A. I.

GREFIER,

M. N. ȚAR

Red.A.A.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: I. Păcurar.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia nr. 4165/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)