Decizia nr. 1057/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D.ZIA CIVILĂ Nr. 1057/2012
Ședința la 14 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. I.
JUDECĂTOR : D. P.
JUDECĂTOR : A.-I. A. GREFIER : M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea recursului declarat de M. A. împotriva sentinței civile nr. 3264 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. în contradictoriu cu intimata SC N. S. - PRIN LICHIDATOR J. C. R. A. D., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L. 85/2006 (...) dos. antr. rasp. - depus de R. A. in dos. (...).
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea lichidatorului judiciar - un script în susținerea poziției procesuale.
C.ea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art.8 din L. nr.85/2006 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza înscrisurilor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința comercială nr. 3264 din (...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. (...) s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorului judiciar C. I. DE I. R. A. D. în contradictoriu cu pârâta M. A.
P. M. A. a fost obligată să plătească suma de 57.070 lei reprezentând pasivul debitoarei SC N. S.
Pentru a pronunța această sentință judecătorul sindic a reținut că prin sentința comercială nr. 2717/(...) pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr. (...) a fost admisă cererea formulată de creditoarea D. C. și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC N. S., fiind desemnat administrator judiciar C. I. DE I. R. A. D. Prin { L. W. "http://bdtrccj/ecris_cdms/document_editare_afisare_doc.aspx?id_dosar=1
28500000000035033&id_sedinta=128500000000006790&id_document=12
8500000000252960&asp_finalizare=document_print_preview.asp&return_t o_page=dosar_sedinta_rezultat.aspx&id_user=41" "O." a * M. | comercială nr. 6105/(...) }s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată și a fost definitivat tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei, în tabel fiind înscrise creanțe în cuantum de 70.609 lei.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.
Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.
Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.
Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din L. nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.
Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.
Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.
Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtei poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din L. nr.85/2006, respectiv că aceasta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane.
P. M. A. a deținut calitatea de administrator al debitoarei SC N. S. începând cu data de (...). Din bilanțului contabil întocmit la data de (...) rezultă că la această dată erau evidențiate în patrimoniul debitoarei stocuri în valoare de 58.573 lei și sume de bani în casierie în cuantum de 497 lei, acestea nefiind prezentate lichidatorului judiciar. P. nu predat lichidatorului judiciar stocul de marfă și sumele de bani evidențiate în casă și nu a justificat în ce mod au fost valorificate stocurile și cum a fost folosită suma de bani evidențiată în casierie, însă în cursul proceduriiinsolvenței a achitat o parte din valoarea stocului de marfă, respectiv suma de 1.000 lei.
Judecătorul sindic a avut în vedere faptul că noțiunea de bun trebuie interpretată în sens larg, incluzându-se aici orice obiect cu valoare economică, inclusiv creanțele.
Lichidatorul judiciar a arătat că în patrimoniul debitoarei sunt evidențiate active imobilizate și circulante, activele nefiind predate lichidatorului judiciar în scopul inventarierii și lichidării acestora pentru acoperirea masei credale.
Utilizarea de către administratorul statutar a bunurilor aparținând debitoarei în interes personal a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, putându-se trage astfel concluzia că bunurile societății au fost folosite în alt scop decât cel prevăzut de lege.
P. nu a predat lichidatorului judiciar nici un bun aparținând debitoarei și nu a pus la dispoziția acestuia nici un document din care să rezulte că sumele evidențiate în bilanțul contabil depus la dosar au fost folosite în interesul debitoarei.
Așadar, față de situația relevată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât au existat bunuri, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din L. nr.85/2006.
Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic a considerat că pârâta se impune a fi obligată la plata pasivului debitoarei în cuantum de 57.070 lei, această sumă fiind rezultatul diferenței dintre totalul activelor (58.070 lei) și suma restituită de pârâtă în contul stocului de marfă (1.000 lei).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs M. A. în calitate deadministrator al SC N. S. solicitând admiterea recursului, modificareahotărârii în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii formulata de către practician insolventa R. A. D., cu cheltuieli de judecata.
Prin cererea formulata de practician in insolventa R. A. D. in dos.nr.1372/128512010, s-a solicitat atragerea răspunderii personale a recurentei, pana la concurenta sumei de 58.070 lei, susținându-se ca aceasta suma reprezintă o parte din pasivul societății debitoare N. S., (58573 lei- stoc de marfa si 497 lei- numerar din caseria debitoarei).
Prin sentința comerciala pronunțata la data de (...) de Tribunalul Comercial Cluj a admis cererea de chemare în judecată formulată de C. I. de I. R. A. D. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC N. S. a dispus obligarea recurentei M. A. să plătească suma de 57.070 lei reprezentând pasivul debitoarei SC N. S.
Hotărârea pronunțata este criticabila in primul rând datorita faptului ca la data de (...) conturile reflecta stocul de mărfuri si casa in lei nu aveau soldurile indicate de către administratorul judiciar. A. cum se observa din balanța de verificare întocmita la data de (...), soldul debitor al contului 371 (care reflecta stocul de mărfuri) era de 7093,71 lei, iar nu de 58573 lei, astfel cum se susține in cererea de antrenare a răspunderii. Totodată, si soldul final al contului 5311 (casa in lei) era mai mic decât cel indicat de către administratorul judiciar, de 283,15 lei.
Aceasta balanța de verificare a fost predata d-nei administrator judiciar, insa nu s-a ținut seama de aceasta. S. de marfa reflectat in balanța de verificare, in cuantum de 7093,71 lei, a existat si exista si acum, aspect care putea si poate fi verificat de către administratorul judiciar. Mai mult, stocul de marfa (in valoare de 7093,71 lei) poate fi pus la dispoziția administratorului judiciar oricând, in vederea valorificării acestuia.
In cursul soluționării cauzei, d-na administrator judiciar a îndrumat recurenta sa vândă stocul de marfa existent si sa ii predea câte 1000 lei lunar. Din pricina situației economice, stocul de marfa nu a fost vândut, acesta existând si in prezent la sediul social al debitoarei (din T. str. R., nr.7, jud.C.), aspect care poate fi verificat.
In luna august a anului 2010, d-na administrator judiciar a solicitat sa ii predea chitanțierul si stampila societății debitoare (odată cu actele contabile), recurenta a achitat o singura data suma de 1000 lei cu chitanța nr.5791929/(...), care poarta semnătura d-nei R., această sumă acoperând suma ce reprezintă casa in lei si o parte din stocul de marfa (care oricum, exista si acum).
Sumele indicate de către administratorul judiciar, si însușite de către instanța, sunt eronate, atât valoarea stocului de marfa cat si numerarul din casa fiind reflectate in balanța de verificare in cuantum mult mai mic decât suma pentru care s-a dispus angajarea răspunderii recurentei. In plus, stocul de marfa (de 7093,71 lei) nu a fost valorificat in nici un fel pana acum, cu atât mai puțin in interes personal, acesta existând si in prezent, putând fi pus la dispoziția administratorului judiciar pentru valorificare.
Răspunderea personala a fost antrenata in temeiul art. 138 alin 1 lit.a) din L. 85/2006.
A. răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicita a administratorului care sa se circumstanțieze în unul dintre cazurile prevăzute la art. 138 al.1 lit.a-g din legea 85/2006, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile si culpa persoanelor a căror răspundere se solicita.
Răspunderea persoanelor prevăzute la art.138 din legea este una speciala, ca forma a răspunderii civile pentru fapta proprie, care poate fi atrasa in aceleași condiții ca si răspunderea întemeiata pe disp.art.998-999
C.civ.
Analizând toate condițiile de admisibilitate a acțiunii pentru atragerea răspunderii recurentei, se observa ca acestea nu sunt întrunite (cu atât mai puțin in mod cumulativ), motiv pentru care soluția corecta ar fi fost aceea de respingere a cererii.
A., angajarea răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta ilicita a administratorului care sa se circumstanțieze în unul dintre cazurile prevăzute la art. 138 al.l lit.a-g din legea 85/2006, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata de către debitorul insolvent a datoriilor exigibile si culpa persoanelor a căror răspundere se solicita.
In privința prejudiciului creditorilor nu se face nici o mențiune, în hotărârea atacata nearătându-se care este valoarea patrimoniului rămas raportat la valoarea totală a creanțelor. In schimb, a fost obligata la plata sumei de 57070 RON fara a se menționa cu ce titlu, ce criterii s-au folositpentru a se ajunge la aceasta suma, de unde rezulta aceasta suma, daca aceasta e valoarea prejudiciului sau nu.
Hotărârea a fost pronunțata in temeiul susținerilor administratorului judiciar, arătându-e ca aceasta suma reprezintă cumulul dintre valoarea stocului de mărfuri si a numerarului din casa, cu toate ca in balanța de verificare a debitoarei întocmita la data de (...) sunt reflectate alte sume: soldul debitor al contului 371 ce reflecta stocul de mărfuri) era de 7093,71 lei, iar nu de 58573 lei, iar soldul final al contului 5311 (casa in lei) era de
283,15 lei.
In consecința, hotărârea pronunțata sub aspectul cuantumului sumei cu privire la care a fost obligata la plata, apare ca fiind neîntemeiata.
In ceea ce privește fapta ilicita a recurentei se face referire lapidar la art. 138(1 ) lit.a din L. 85/2006, fara nici o alta precizare.
Din prezentarea stării de fapt nu se poate deduce ca acțiunile sau inacțiunile recurentei s-ar încadra în acest text.
Reflectarea in contabilitate a unui stoc de marfa si a numerarului din casa nu poate conduce la concluzia ca lipsa acestora s-a datorat împrejurării ca au fost însușite de către recurentă, in lipsa oricărei probe în acest sens.
Pentru a se putea atrage răspunderea in temeiul art.138 alin. 1 lit.a din legea 85/2006, trebuie prezentate in concret elementele faptei ilicite, nefiind suficienta simpla indicare a textului de lege, iar succesul acțiunii presupune dovedirea situației de fapt expusa de către administratorul judiciar. Ori, aceasta dovada nu a fost făcuta în cauza, iar atragerea răspunderii personale nu se poate face doar in temeiul unei prezumții.
Raportul de cauzalitate intre faptele ilicite si prejudiciul care consta in aducerea in stare de insolvența a debitoarei trebuie dovedit în mod clar, el nu se poate prezuma, aceasta dovada nu a fost insa făcuta in cauza, apelându-se doar la prezumții.
Intre fapta ilicita si prejudiciu trebuie sa existe o relație directa, de la cauza la efect, în sensul ca lipsa disponibilităților se datorează faptei prevăzute de lege, neintrând în domeniul «cauzelor» faptele, fie chiar menționate în lege, care au favorizat, iar nu determinat producerea stării de insolvența.
In cauza nu s-a dovedit ca între presupusa fapta imputata recurentei si prejudiciul presupus a fi in valoare de 57070 RON ar exista vreo legătura de cauzalitate.
Având în vedere faptul ca este o condiție sine qua non a angajării răspunderii nu a fost dovedita si in același timp un element in funcție de care se determina întinderea reparației datorate consideră ca hotărârea primei instanțe este netemeinica și nelegala.
Răspunderea întemeiata pe art.138 va putea fi angajata numai daca persoana împotriva căreia se exercita acțiunea a cauzat starea de insolvența a debitorului. S. uneia dintre faptele ilicite prevăzute de lege si existenta unui prejudiciu sunt doua condiții necesare, dar nu sunt suficiente pentru a putea fi antrenata răspunderea. Pentru succesul acțiunii trebuie sa se probeze ca prin săvârșirea faptei de către subiect a fost cauzat un prejudiciu debitorului. D., pentru a putea fi antrenata răspunderea, instanța trebuie sa retina ca insolvența a fost determinata de fapta ilicita a persoanei împotriva căreia este exercitata acțiunea in răspundere civila.
Legătura cauzala este un element obiectiv al răspunderii civile, iar nu unul care tine de vinovăția făptuitorului, de aceea este necesara dovedirea legăturii de cauzalitate intre fapta culpabila și starea de insolvența.
Cabinet individual de insolvență R. A. D. a solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având învedere prevederile art.304, 3041C.proc.civ. C.ea reține următoarele:
Demersul judiciar al lichidatorului judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei SC N. S. a fost justificat prin invocarea dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. a din L. nr.85/2006, arătându-se că judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, neacoperit din bunurile acesteia, să fie plătită de către administratorii statutari.
Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitoarei în insolvență impune existenta unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006, condiție îndeplinită în speță.
După cum rezultă din certificatul constatator eliberat de către ORC
C., pârâta recurentă M. A. este administratorul debitoarei.
Din verificările efectuate de către lichidatorul judiciar a reieșit faptul că debitoarea a depus ultimul bilanț contabil aferente exercițiului financiar întocmit la data de (...), predat de către administratorul statutar lichidatorului judiciar din care rezultă că aceasta are în patrimoniu un stoc de marfă în sumă de 58.573 lei care ar fi trebuit să existe în patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii insolvenței pentru a fi valorificat și numerarul din casierie în sumă de 497 lei.
Prin nepredarea acestor bunuri se poate aprecia că au fost folosite în interes propriu al administratorului statutar fiind incidente prevederile art.138 alin.1 lit.a din L. nr.85/2006.
Potrivit art.138 alin.1 lit.a din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei ajunsă în insolvență să fie suportat de către administratorul societății dacă se dovedește că acesta a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane.
În speță, C.ea constată că bunurile menționate în documentele financiar-contabile ale debitoarei nu mai există și nici nu au fost predate lichidatorului judiciar astfel că se poate susține cu temei că acestea au fost folosite de către pârâta recurentă iar nevalorificarea acestora precum și lipsa unei utilizări potrivit destinației lor au determinat, conform susținerilor lichidatorului judiciar, starea de insolvență a debitoarei.
În timpul procedurii s-a achitat de către recurentă suma de 1000 lei care însă a fost avută în vedere de către judecătorul sindic atunci când a stabilit totalul prejudiciului cauzat creditorilor.
Documentul contabil de referință în analizarea indicatorilor menționați în cerere este bilanțul contabil al debitoarei întocmit la data de (...), predat de administratorul statutar M. A. lichidatorului judiciar, fiind de fapt singurul document financiar contabil semnat de către un expert autorizat CECCAR și respectiv prezentat în procedură.
C.ea relevă că balanța contabilă întocmită la data de (...) de către administratorul statutar și justificată ca fiind un document valabil în recursul formulat, nu poate reprezenta un document pertinent pentru a înlătura răspunderea administratorului statutar. Aceasta deoarece pe de o parte pârâta nu deține cunoștințele necesare și nici pregătirea pentru a întocmi situații financiar contabile fiind persoana care a gestionat în fapt averea debitoarei, iar pe de altă parte balanța de verificare nu este un actopozabil terților, singurul document înscris și publicat pe site-ul M. F. P. fiind ultimul bilanț contabil întocmit la data de (...). Nu este de ignorat nici faptul că debitoarea a intrat în procedura insolvenței generale la data de (...) sens în care lichidatorul judiciar ar fi putut analiza indicatorii eventual în baza unei balanțe contabile privind situația debitoarei al acea dată, iar nu ulterior deschiderii procedurii, respectiv (...).
Nu pot fi reținute susținerile recurentei potrivit căreia stocul de marfă în sumă de 7093,71 lei nu a fost valorificat în nici un fel până acum, existând și în prezent, putând fi pus la dispoziția lichidatorului judiciar pentru valorificare, de vreme ce din probele administrate rezultă faptul că acest stoc de marfă nu a fost predat nici până în prezent lichidatorului judiciar.
Cât privește cuantumul prejudiciului, acesta constă în fapt în suma de 5707 lei fiind rezultatul diferenței din totalul activelor 58.070 lei și suma restituită de pârâta recurentă în contul stocului de marfă 1000 lei, dat fiind faptul că, creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creanțelor și care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor.
Fapta ilicită este de asemenea întrunită în speță întrucât pârâta nu a predat lichidatorului judiciar nici un bun aparținând debitoarei așa încât rezultă că aceasta a utilizat în interes personal bunurile debitoarei, ceea ce a constituit factorul determinant în ajungerea societății în stare de insolvență, ajungându-se la concluzia că bunurile societății au fost folosite de către recurentă în alt scop decât cel prevăzut de lege.
Pentru toate aceste considerente, C.ea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din L. nr.85/2006 îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D.DE :
Respinge recursul declarat de M. A. împotriva sentinței civile nr. 3264 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o menține în întregime.
D.zia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. C. P. D. A. A. I.
GREFIER
ȚÂR M. N.
Red.CI Dact.SzM/2ex. (...)
| ← Decizia nr. 6564/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9977/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
