Decizia nr. 10680/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)/a1
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10680/2012
Ședința din data de 12 D. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâții T. I. C. și R. C. împotriva sentinței civile nr. 3583 din data de (...) pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...)/a1, în contradictoriu cu intimata SC D. E. S. PRIN LICHIDATOR J. C. R. A. D., având ca obiect - A. raspunderii conform art.138 din L. 85/2006.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată recurs.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferent demersului promovat.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din L. nr.85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. C.ea constatând că până la acest termen recurenții T. I. C. și R. C. nu au făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 60 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, datorat pentru recursul declarat, deși au fost legal citați cu această mențiune, așa cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 8 și 9 din dosar, în temeiul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ., coroborat cu prevederile art. 20 al.1 și 3 din L. nr. 146/1997, invocă din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului declarat, iar în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată. C.EA Din examinarea actelor dosarului constată următoarele: Prin sentința civilă nr.3583 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...)/a1 al Tribunalul Comercial Cluj a fost admisă cererea formulată de lichidatorul judiciar C. R. A. D. și în consecință au fost obligați pârâții T. I. C., și R. C. să plătească, în solidar, suma de 51.437 lei reprezentând pasivul debitoarei SC D. E. S. aflată în procedura de faliment în dosar nr.(...) al T.ui Specializat C.. Pentru a dispune astfel instanța a reținut ca la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolventa, sa fiesuportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele faptele expres enumerate de art.138 din L. nr.85/2006, printre care și aceea constând în aceea că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit.a) și a ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea (lit.d). Temeiul juridic al cererii formulate de lichidatorul judiciar se fundamentează pe dispozițiile legale anterior citate. Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans. Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi. Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor. În speță, administratori statutari ai debitoarei sunt pârâții T. I. C. și R. C., care în calitate de administratori aveau obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acestora. Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâților poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din L. nr.85/2006, respectiv că aceștia au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu. La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că societatea debitoare deține diverse bunuri în patrimoniu și sume de bani în casierie, care nu au fost predate lichidatorului judiciar. Așadar, judecătorul sindic apreciază că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei și sume de bani în casierie, iar la momentul deschiderii procedurii aceste active nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din L. nr.85/2006. De asemenea, în sarcina pârâților a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din L. nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorii statutari. Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâților poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceștia nu i-au predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din L. nr.85/2006. Judecătorul sindic a apreciat că pârâților le revenea în calitate de administratori statutari obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce le-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din L. nr.31/1990 republicată. Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundereîmpotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective. În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din L. nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. R. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din L. nr.85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară. Faptul că administratorii statutari nu au depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâții nu și-au îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii. Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâților poate fi reținută săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei. În consecință, se reține că faptele pârâților prin care aceștia au contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.a și d din L. nr. 85/2006. Considerentele de fapt expuse conduc indubitabil la concluzia că pârâții în calitatea lor de administratori statutari, prin modul de gestionare a patrimoniului societății, au contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite, ceea ce de altfel nici nu se contestă. Împotriva soluției arătate au declarat recurs pârâții susținând că nu au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al altei persoane; documentele contabile aferente anului 2011 nu se mai regăsesc în patrimoniu societății iar neîndeplinirea obligatorie de predare a documentelor nu poate fi asimilată neținerii contabilității în conformitate cu legea. Verificând regularitatea sesizării la (...) în temeiul art.137 C.pr.civ. coroborat cu art.20 din L. nr.146/1997, art.9 din OG nr.32/1995 C.ea a pus în discuție excepția anulării ca netimbrate a recursului. În acest sens se reține că în conformitate că cu dispozițiile art.11 din L. nr.146/1997 s-a stabilit în sarcina recurenților obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei iar conform art.1 din OG nr.32/1995 timbru judiciar de 0,15 lei. În temeiul art.20 alin.2 din L. nr.146/1997 recurenți au fost înștiințați să achite sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997. Prin art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunea și cererile introduse la instanța judecătorească sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ. Aceste taxe sunt datorate atât de persoanele fizice cât și de persoanele juridice și ele se plătesc anticipat. Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurenții nu s-au conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de (...) (f. 8,9 dosar), lipsind 60 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată urmează să dea eficiență disp. art. 20 alin. 1 și 3 din L. nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și să dispună anularea recursului ca netimbrat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Anulează ca netimbrat recursul declarat de pârâții T. I. C. și R. C. împotriva sentinței civile nr. 3583 2 oct 2012, pronunțată în dosarul nr. (...)/a1 al T.ui C. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 12 XII 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI F. T. M. H. D. M. GREFIER D. C. Red.F.T./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.D. D.
| ← Decizia nr. 8299/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 8181/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
