Decizia nr. 10876/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Decizii și sentințe comerciale (faliment) - Curtea de Apel Cluj (2012)

Dosar nr. (...)/a1

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ Nr. 10876/2012

Ședința publică de la 14 D. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. Al H.

Judecător M. B.

Judecător G.-A. N.

Grefier A. B.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta V. C.-V. împotriva sentinței civile nr. 3295 din (...) pronunțată în dosar nr. (...)/a1 al T.ui S. C., privind și pe intimat SC E. C. S. PRIN LICHIDATOR J. C. D. A., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată (...)/a1 antr.rasp.dep.de CII D. A.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat ana M.

Budișan în reprezentarea intereselor recurentei, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut { F. |referatul} cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că la data de 11 decembrie 2012 s-a înregistrat la dosar întâmpinare prin care se solicită respingerea recursului.

C.ea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 159^{1alin 4}

C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.

Reprezentanta reclamantei depune la dosar chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei, precum și dovada că s-au comunicat prin poștă către lichidator toate actele societății.

La întrebarea instanței dacă a fost sau nu operată casarea bunurilor în discuție, reprezentând active imobilizate și stocuri, reprezentanta recurentei arată că acestea au fost casate, fapt ce rezultă din actele contabile aferente anului

2011. Nu deține momentan procesul verbal de casare, dar se obligă să îl depună dacă instanța va considera necesar.

C.ea apreciază că nu se impune administrarea acestei probe.

Constatând că nu sunt alte cereri de formulat sau probe de propus, C.ea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.

Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii, fără cheltuieli de judecată.

C.ea reține cauza în pronunțare.

C.EA

A fost obligată pârâta la plata sumei de 124.800 lei reprezentând pasivul debitoarei SC E. C. S.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 893/(...) pronunțată de T. S. C. în dosarul nr. (...) a fost admisă cererea formulată de creditoarea D. C. și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC E. C. S., fiind desemnat administrator judiciar CII D. A. Prin sentința civilă nr. 1449/(...) s-a dispus intrarea debitoarei în faliment în procedură simplificată, iar la termenul de judecată din data de (...) a fost definitivat tabelul de creanțe împotriva averii debitoarei, la masa credală fiind înscrise creanțe în valoare de 124.880 lei.

Conform dispozițiilor art.138 din L. nr.85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.138 lit.a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat - cuprins în actul constitutiv - atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.

În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de L. nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.

Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.

Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art.3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Constatarea stării de insolvență constituie o condiție pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate textul legal, dispozițiile art.138 din L. nr.85/2006, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi.

Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților. Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni.

Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art.138 din L. nr.85/2006. Răspunderea poate fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.

Răspunderea administratorului este angajată în orice situație în care contractul de mandat este încălcat printr-o faptă culpabilă.

Culpa administratorului se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate de unde derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.

Conform art. 138 lit. a din L. nr.85/2006 o parte a pasivului debitorului ajuns în insolvență poate fi suportată de membrii organelor de conducere din cadrul societății care au cauzat starea de insolvență prin faptul că au folosit bunurile sau creditele societății în folosul propriu sau al altor persoane.

Din indicatorii economici înscriși în bilanțul aferent anului 2009 rezultă că debitoarea figurează cu active imobilizate de 3.136 lei și cu active circulante de

27.970 lei (f.8). Pârâta, în calitate de administrator al debitoarei, nu a predat lihidatorului judiciar aceste bunuri și nici nu a justificat folosirea acestora în interesul societății, fapt ce duce la concluzia că pârâta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau in folosul unei terțe persoane.

Așadar, față de situația relevată de actele contabile depuse la dosarul cauzei de către lichidator, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât nu există probe care să justifice modul în care au fost folosite activele debitoarei, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie dispozitiilor art.138 lit.a din L. nr.85/2006.

În cazul în speță, în sarcina pârâtei au fost invocate de către lichidatorul judiciar și săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din L. nr.85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar.

Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtei poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceasta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 din L. nr.85/2006. Mai mult decât atât, instanța a apreciat că atâta timp cât, legiuitorul a înțeles să sancționeze neținerea contabilității în conformitate cu legea, cu atât mai mult sancționează neținerea contabilității. Or, în cauză pârâta se face vinovată de neținerea contabilității anterior deschiderii procedurii, lista bunurilor debitoarei, lista creditorilor și contul de profit și pierdere sunt determinate de lipsa acestora, întrucât nu s-a ținut evidența contabilă la zi.

Judecătorul sindic a apreciat că pârâtei îi revenea, în calitate de administrator statutar, obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din L. nr.31/1990 republicată.

Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.

În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea, există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din L. nr.82/1991 a contabilității republicată prevede cărăspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului.

Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.

În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea, se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, pasiv care, dată fiind natura creanțelor înscrise în tabelul definitiv și anume, creanțe bugetare, în condițiile ținerii contabilității societății debitoare, putea fi substanțial mai mic întrucât debitele principale nu ar fi atras penalități și majorări de întârziere.

Astfel, faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.

Așa fiind, judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtei poate fi reținută și săvârșirea faptei reglementate de art.138 lit.d din L. nr.85/2006, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, faptă care a condus la producerea stării de insolvență a debitoarei.

Întrucât creditorii nu și-au recuperat nici măcar parțial creanțele astfel cum au fost înscrise în tabelul definitiv al creditorilor, creanțe care reprezintă prejudiciul cauzat acestora urmare a neachitării debitelor, judecătorul sindic a considerat că pârâta se impune a fi obligată la plata pasivului debitoarei în cuantum de 124.880 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta V. C. V. solicitând ca prin hotararea ce se va pronunta in baza probelor de la dosar sa se dispuna admiterea recursului si modificarea in totalitate Sentintei civile nr.3295/2012 pronuntata de T. S. C. in dos.nr.(...)/al în sensul respingerii cererii de angajare a raspunderii personale a pârâtei V. C.-V. F. cheltuieli de judecata.

Solicită admiterea recursului si modificarea in totalitate a hotărârii pronuntata de instanta de fond, in cauza fiind incidente motivele de recurs prevazute de art. 304 pct.8 si 9 Cod proc.civ., pentru urmatoarele considerente:

In considerentele hotararii atacate, instanta de fond arata ca, in conformitate cu prevederile art. 138 din L. 85/2006, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoana juridica ajuns in stare de insolventa sa fie suportata de o catre membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului.

Cazurile de responsabilitate sunt limitate la prevederile art 138 li t. a-g, iar natura raspunderii este determinata de sursa obligatiei incalcate (in cazul incalcarii contractului de mandat cuprins in actul constitutuiv suntem in prezenta unei raspunderi contractuale, iar in situatia incalcarii vreunei obligatii legale suntem in prezenta unei raspunderi delictuale).

Instanta de fond mai arata faptul ca antrenarea raspunderii membrilor organelor de supraveghere si conducere presupune constatarea indeplinirii conditiilor raspunderii civile, respectiv prejudicierea creditorilor, existenta raportului de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si respectiv culpa personala a celui fata de care se antreneaza raspunderea.

De asemenea, in ceea ce priveste raportul de cauzalitate, textul legal. special, respectiv disp.art.138 din L. nr.85/2006, mai impune o conditie speciala si anume conditia ca fapta membrilor organelor de supraveghere si conducere orifapta oricarei alte persoane sa Îi contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa, prejudiciind astfel. societatea si indirect creditorii sai.

Lichidatorul judiciar a solicitat angajarea raspunderii personale a pârâtei

V. C. V. pentru savarsirea faptelor prevazute de art .138 li t. a si d din L. nr.85/2006. In realitate insa, pârâta nu se face vinovata de savarsirea niciuneia dintre faptele prevazute de aceste temeiuri legale.

Astfel, pârâta nu se face vinovata de art.138 lit.a din L. nr.85/2006, "folosit bunurile sau creditele persoanei propriu sau in cel al altei persoane".

Instanta de fond, la cererea lichidatorului judiciar, a retinut aceasta fapta in sarcina pârâtei pornind de la o prezumtie si anume aceea ca atata timp cat in bilantul contabil aferent anului 2009 figureaza active imobilizate de 3.136 lei si active circulante de 27.970 lei si atata timp cat nu exista probe care sa justifice modul in care au fost folosite activele debitoarei, prezumtia ca acestea au fost folosite in folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificata.

In realitate, pârâta nu a folosit aceste active in folos personal sau al unei alte persoane, aceste active constand dintr-un mobilier vechi din anii 1998-1999

(active imobilizate) si dintr-un stoc de imbracaminte veche nevanduta si degradata, ramasa dupa incetarea activitatii societatii (active circulante) au fost casate, intrunind conditiile legale de casare, aspect care se reflecta in balantele si bilanturile contabile aferente anilor 2010, 2011. Pârâta a depus intre timp la d-na lichidator actele contabile ale societatii, conform dovezilor anexate (Adresa de inaintare, B. de inventar, chitanta postala) si va mai depune tot ceea ce este necesar pentru a proba cele invederate.

Actele contabile rastoarna, așadat prezumția reținută de catre instanta de fond, facand dovada deplină că pârâta nu a folosit în interes propriu sau al altei persoane activele societății.

In ceea ce priveste fapta prevazuta de art. 138 li t. d din L. nr.85/2006, pârâta a comunicat intre timp d-nei lichidator, asa dupa cum a aratat si mai sus, actele contabile ale societatii, conform B.lui de inventar anexat, din care se poate observa ca nu s-a tinut o contabilitate fictiva sau nelegala si nu au disparut documente contabile, astfel ca nu se face vinovata de faptele prevazute de art. 138 li t. d din L. nr. 85/2006. Realitatea este ca din cauza ca activitatea acestei societati a incetat de cativa ani, a fost mai complicat sa se ia legatura cu fosta contabila si sa se obtină toate actele contabile solicitate, astfel ca și-a indeplinit aceasta insarcinare mai greu, dar in prezent actele au fost predate catre d-na lichidator.

Sub aspectul laturii subiective, consideră ca nu poate fi retinuta nici o culpa personala in sarcina pârâtei in ceea ce priveste intrarea societatii in insolventa. Realitatea este ca societatea a desfasurat activitatea de comercializare imbracaminte in magazinul "Minicenter" situat in spatele Magazinului "Central". In acest spatiu functionau mai multe magazine de comercializare imbracaminte, insa, in urma deschiderii mallurilor in C.-N., fluxul comercial a scazut din ce in ce mai mult la aceste magazine, activitatea a scazut tot mai mult, magazinele fiind inchise pe rand, astfel ca in final a ramas numai doua magazine sa suporte toate costurile.

Aceasta situatie a determinat cresterea costurilor comparativ cu incasarile care scadeau ajungandu-se in final la intrarea in incapacitate de plata. Se poate observa de altfel si din bilantul contabil aferent anului 2009 ca societatea a ajuns sa functioneze in pierdere.

In conditiile in care este de notorietate ca deschiderea mallurilor in mun. C.

-N. a afectat vadit activitatea tuturor magazinelor de imbracaminte situate in centrul orasului, unde costurile de functionare sunt mari si avand in vedere sisituatia de criza economica pe care o traversam, consideră ca nu a existat nici o culpa personala a pârâtei in incetarea activitatii magazinului.

In ceea ce priveste conditia speciala impusa de art .138 alin.1 din L. nr.85/2006, indicata mai sus, consideră ca rezulta cu prisosinta, data fiind situatia reala iterata mai sus, ca nu faptele pârâtei au contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa, ci concurenta mall urilor si situatia economica concreta a acestei perioade.

Raportat la toate aceste motive, solicită sa se admită recursul asa cum a fost formulat si sustinut.

In drept, s-au invocat prevederile: L. nr.85/2006, art.299 si urm.Cod proc.civ.

In probatiune: proba cu inscrisuri.

În apărare, C. D. A. ANA în calitate de administrator judiciar al debitoarei SC E. C. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului - fila 14.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, C.ea constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3295 din (...) pronunțată în dosar nr. (...)/a1 al T.ui S. C. s-a admis cererea formulata de lichidatorul judiciar C. I. DE I. D. A. în contradictoriu cu pârâta V. C. V. A fost obligată pârâta la plata sumei de 124.800 lei reprezentând pasivul debitoarei SC E. C. S.

Se retine in mod gresit de catre judecatorul sindic ca in cazul administratorului culpa se apreciază după tipul abstract - culpa levis in abstracto, si din aceste motive aflându-se în fața unei culpe prezumate derivă și obligativitatea administratorului de a răsturna prezumția de culpă, sarcina probei aparținându-i.

F. a incerca sa explicam natura juridica a raspunderii administratorului in raport de statutul fata de societatea aflata in dificultate - trebuie totusi observat ca ne aflam in prezenta unei forme de raspundere subiectiva (intemeiata intotdeauan pe culpa administratorului), raspundere care prin conditiile speciale impuse de legiuitor (art 138 din L. nr 85/2006) conferă acesteia caracterul unei răspunderi speciale delictuale. F. a-i ignora pe partizanii temeiului contractual

(mandatul special) al răspunderii administratorului, rămâne de observat că întrunirea condițiilor speciale ale răspunderii prevăzute de art 138 din L. nr

85/2006 sunt în sarcina reclamantului, altul decât pârâtul administrator. Faptul că judecătorul trage prezumții simple din conduita dovedită culpabilă a administratorului nu duce automat la răsturnarea sarcinii probei. Nu orice greșeală de gestiune duce automat la angajarea răspunderii, cu numai ipotezele speciale și prin urmare limitativ prevăzute de art 138.

Cererea de antrenare a răspunderii a fost întemeiată pe dispozițiile art 138 lit a și d. In ce priveste lit a se retine ca potrivit bilantului contabil, la (...)debitoarea avea active circulante (stocuri) in valoare de 27.970 lei si active imobilizate in valoare de 3.136 lei. Fostul administrator statutar nu a predat nici inscrisurile si nici bunurile respective prezumând o folosirea a acestor bunuri in interes propriu. In ce priveste lit d se arată că prin nedepunerea bilanțurilor pe anii 2010 si 2011 se prezumă că fostul administrator ar fi ținut o contabilitate fictivă si ar fi făcut să dispară unele documente contabile. In cauză aceste prezumții simple ce se pot trage în mod rezonabil nu au fost confimate de alte probe, mai mult din restul probațiunii administrate s-au răsturnat prezumțiile simple invocate.

In realitate activele imobilizate si cele circulante au fost casate, asa cum rezultă din procesul verbal depus la dosarul cauzei, si in acest fel s-a facut dovada că recurenta pârâtă nu le-a folosit în interes propriu. Mai mult s-a făcut dovada predării actelor contabile către practicianul în insolvență precum și împrejurarea că în evidențele contabile aferente anului 2011 au fost operate aceste operațiuni astfel că nici ipoteza literei d nu poate fi reținută. Abuzul de bunuri prevăzut de lit a a articolului 138 impune realizarea unor acte pozitive, a unor acțiuni din partea administratorului - acțiuni ce se constituie în plan juriidc în acte dispoziție materială sau juridică cu privire la acele bunuri. Ori câtă vreme nu au fost dovedite aceste acțiuni nu poate fi incidentă ipoteza reglementată de art 138 lit a. In ceea ce priveste articolul 138 lit d acesta presupune trei modalități alternative de săvârșire a faptei ilicite imputabile:

- ținerea unei contabilități fictive

- dispariția unor documente

- neținerea unei evidențe contabile conforme cu legea

Pentru oricare dintre aceste modalități de săvârșire a faptei ilicite trebuie să existe raport de cauzalitate intre intrarea debitoarei in incapacitate de plată și fapta anterior menționată. C.ea examinând modalitățile alternative prevăzute de art 138 lit d din L. nr 85/2006 reține că niciuna dintre acestea nu se regăsesc în cauză și nu îi pot fi imputate fostului administrator statutar.

Ținerea unei contabilități fictive presupune că evidențele contabile s-au întocmit sau au fost completate prin consemnarea unor date nereale fie prin omisiunea înscrierii unor operațiuni reale. În cazul existenței unei acțiuni ilicite

(de consemnare a unor date nereale în contabilitate) - aceasta presupune că date sau împrejurări nereale au fost introduse în contabilitate, cu intenția falsificării evidențelor și pentru ca aceste evidențe nereale să fie folosite în vederea producerii de efecte juridice (de regulă aceste efecte sunt reprezentate de denaturarea veniturilor). Omisiunea (inacțiunea ilicită) presupune alterarea adevărului prin neînregistrarea unor date sau împrejurări (exemplu neînregistrarea unor mărfuri), neînregistrare care afectează evidențele contabile, făcându-le să exprime o altă situație decât cea adevărată.

Ori se poate observa cu ușurință ce ceea ce i se impută recurentului nu se circumscrie nici consemnării unor date nereale și nici omisiunii înregistrării unor date reale cu intenția falsificării evidențelor contabile.

De asemenea curtea observă că nu suntem nici în prezența unei dispariții a unor documente, dispariție care să se concretizeze în acte de sustragere sau de distrugere a evidențelor societății. Nu i s-a imputat administratorului statutar luarea și mutarea unei părți din evidența contabilă sau alterarea unor asemenea înscrisuri - operațiuni care ar fi fost realizate cu scopul modificării realității evidențelor contabile.

Noțiunea de neținere a contabilității în conformitate cu legea deși foarte vagă și generală, cuprinde potrivit jurisprudenței, omisiunea unor înregistrări în contabilitate, greșelile de scriere sau de calcul, ori încălcarea altor reguli ale contabilității - încălcări care trebuie să fie realizate cu intenția de a ascundeactive sau datorii. În cazul unor omisiuni voite de înregistrare a unor operațiuni contabile aceste sunt expresia unei contabilități fictive. Neținerea contabilității este în mod cert o operațiune continuă și nu se referă la acte singulare. Tocmai perpetuarea în timp a unei conduite dă caracter ilicit acesteia. Ori din probatoriuul administrat nu se decelează o „neținere"; a contabilității în conformitate cu legea - faptă continuă care să fi fost săvârșită cu intenția alterării evidențelor contabile. De regulă „neținerea"; rezultă din neprezentarea documentelor contabile, atunci când acestea sunt solicitate fostului administrator statutar de către practicianul în insolvență. Ori în cauză nu suntem în ipoteza unei „nețineri"; - întrucât actele contabile solicitate au fost predate.

Față de cele ce preced, curtea potrivit art 8 din L. nr 85/2006 raportat la art 312 si 304 pct 9 cod pr civ va admite recursul declarat de V. C.-V. împotriva sentinței civile nr. 3295 din (...) pronunțată în dosar nr. (...)/a1 al T.ui S. C., pe care o va modifica în sensul că va respinge acțiunea formulată de către lichidatorul judiciar CII D. A. în contradictoriu cu pârâta V. C.-V. privind obligarea pârâtei la plata sumei de 124.800 lei reprezentând pasivul debitoarei SC E. C. S.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE

Admite recursul declarat de V. C.-V. împotriva sentinței civile nr. 3295 din (...) pronunțată în dosar nr. (...)/a1 al T.ui S. C., pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de către lichidatorul judiciar CII D. A. în contradictoriu cu pârâta V. C.-V. privind obligarea pârâtei la plata sumei de

124.800 lei reprezentând pasivul debitoarei SC E. C. S.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din (...).

{ F. |

Președinte,

S. Al H.

Judecător,

M. B.

Judecător,

G.-A. N.

Grefier, A. B.

}

Red.G.A.N./dact.L.C.C.

2 ex./(...)

Jud.fond: S. Ivănescu

← Decizia nr. 1251/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale...		Decizia nr. 6798/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... →

Decizia nr. 10876/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Decizia nr. 10876/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)