Decizia nr. 6798/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
Nr. 6798/2012
Ședința 18 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I.
Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta H. I. M. împotriva sentinței civile nr. 1781 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. în contradictoriu cu intimații SC M. P. S. Z. PRIN LICHIDATOR J. I & O I. S., SC M. P. S. Z., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L. 8. .
La apelul nominal, făcut în cauză, la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat nu este legal timbrat lipsind taxa judiciară de timbru în valoare de 60 de lei și nu are aplicat timbru judiciar în valoare de
0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea practicianului în insolvență- întâmpinare.
La data de (...), prin fax se înregistrează din partea recurentei- cerere de amânare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.8. constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Totodată, reține că deși legal citată recurenta cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 aferente judecării cererii formulate nu și-a îndeplinit această obligație. Motiv pentru care, invocă din oficiu, în temeiul art.137 C.pr. civilă coroborat cu art.20 alin.3 din L. nr.146/1997 excepția nelegalei timbrări și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții, cu mențiunea că această excepție primează oricărei cereri de amânare formulate. C u r t e a , Prin sentința civilă nr. 1781 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. s-a admis acțiunea precizată a lichidatorului judiciar I&O I. S., a fost obligată pârâta H. I. M., să suporte pasivul societății debitoare SC M. P. S., în sumă de 121.663 lei. În considerente se reține că lichidatorul judiciar al SC „. P. - I & O I. S. Z. solicitat judecătorului sindic că prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să oblige pe pârâta . I. M. al debitoarei, să suporte pasivul debitoarei, în cuantum de 55.703 lei. Lichidatorul judiciar a arătat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 138 lit. e din L. nr. 8., pentru angajarea răspunderii materiale a pârâtei, aceasta neprezentând administratorului judiciar activele în valoare de 55.703 lei, formate din stocuri de 17.968 lei și disponibilități de 38.030 lei evidențiate în bilanțul contabil la data de (...). Din analiza documentelor contabile, respectiv copia registrului de casă (cont 5311) pe luna iunie rezultă că, în luna iunie 2010 pârâta a retras din societate suma de 150.000 lei reprezentând aport asociați, deși aportul acesteia era de numai 22.113 lei. Conform balanței contabile la (...) rezultă că, societatea debitoare deținea un stoc de marfă de 21.906 lei. Acest stoc nu a fost predat lichidatorului judiciar. Potrivit art. 138 alin. 1 din L. nr. 8. privind procedura insolventei, „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte : a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți; g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori";. Coroborând starea de fapt anterior reținută cu dispozițiile legale amintite judecătorul sindic a constatat că fapta pârâtei de a nu preda lichidatorului judiciar sumele de bani ridicate din casieria societății și stocurile de marfă se încadrează în categoria faptelor ilicite prevăzute de lit. e) a art. 138 din L. nr. 8., anterior citat. Prin săvârșirea cu vinovăție a acestor fapte ilicite de către pârâtă, în patrimoniul societății debitoare s-a creat un prejudiciu evident reprezentat de cuantumul datoriilor acumulate de către societate în sumă totală de ..663 lei, între cele două fapte ilicite, prejudiciu și starea de insolvență a debitoarei existând un raport de cauzalitate, prin ascunderea bunurilor debitoarei, administratorul contribuind în mod direct la agravarea stării de incertitudine privind situația juridică a societății, imposibilitatea identificării activului și pasivului societății, a tuturor creditorilor și debitorilor acesteia și în cele din urmă la insolvență. Constatând că, în privința pârâtei sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. e) din L. nr. 8., respectiv art. 998 cod civil privind angajarea răspunderii patrimoniale a acesteia, în temeiul art. 11 lit. g) din L. nr. 8. și a textelor de lege amintite, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului șia obligat pârâta să suporte din averea proprie pasivul debitoarei, în sumă de 121.663 lei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs H. I. M., solicitând admiterea recursului casarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivarea recursului se arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și nelegală deoarece așa cum rezultă din Raportul final în procedura de insolvență a debitoarei SC M. P. S. notificarea trimisă de lichidator la sediul debitoarei a fost restituită, deoarece la sediul firmei nu a fost găsit nimeni. Societatea are mai multe puncte de lucru, dar nu a fost citată de la aceste adrese. Prin această notificare debitoarea SC M. P. S. a fost notificată să depună documentele prevăzute de art.28 din L. insolvenței și să prezinte documentele contabile pe ultimii 3 ani. Având în vedere faptul că notificarea nu a fost preluată de nimeni, administratorul societății a aflat de procedura falimentului abia după ce s-a introdus acțiunea pentru angajarea răspunderii administratorului când întâmplător un vecin i-a comunicat citația. Cu alte cuvinte administratorul societății nu s-a conformat notificării deoarece nu a avut cunoștință de notificarea respectivă. Nu se poate susține că administratorul societății nu a condus contabilitatea societății și nu a predat lichidatorului actele societății în condițiile în care nu a fost citat legal. De asemenea nu se poate dispune ca administratorul societății să răspundă de pasivul societății din moment ce acest pasiva fost stabilit fără a respecta procedura prevăzută de L. 8.. Pe parcursul judecării cererii lichidatorului, administratorul societății s-a prezentat în instanță și a predat actele contabile lichidatorului, acte care și în momentul de față se află la lichidator. La data predării actelor contabile însă raportul final era redactat fără să se țină cont de actele contabile. Recurentul apreciază că întreaga procedură trebuie să fie refăcută având în vedere faptul că nu era îndeplinită procedura de citare cu administratorul societății și lichidatorul nu avut în vedere actele contabile și nu s-a încercat vânzarea stocului de marfă existent la această dată pentru a recupera o parte din datoria existentă. Examinând recursul, curtea reține următoarele: Dovada de îndeplinire a procedurii de citare confirmă împrejurarea că recurentei i-a fost adusă la cunoștință obligația de achitare a taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în conformitate cu dispozițiile art.19 din L. nr.146/1997. Acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești [...] sunt supuse taxelor judiciare de timbru, prevăzute în prezenta lege, și se taxează în mod diferențiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani potrivit prevederilor art. 1 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Dispozițiile art. 11 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru statuează : Cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din: taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabila în bani, soluționată de prima instanță. Taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrăriiacțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determina o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. In cazul când se micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune sau în cerere, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioara. Neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii în conformitate cu prevederile art.20 alin 3 din L. nr 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. CURTEA CONSTITUȚIONALĂ prin D. nr. 935 din 18 octombrie 2007 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a statuat că accesul liber la justiție nu înseamnă că acesta trebuie să fie în toate cazurile gratuit și în acest sens s-a reținut că art. 21 din Constituție nu instituie nicio interdicție cu privire la taxele în justiție, fiind legal și echitabil ca justițiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfășurată de autoritățile judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De asemenea, Curtea a constatat că dispozițiile Legii nr. 146/1997 nu aduc atingere statului de drept, democratic și social, demnității omului, drepturilor și libertăților cetățenilor sau altor valori supreme garantate prin L. fundamentală. Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește, în cauza Weissman și alții contra România, că nu a negat niciodată că interesul unei bune administrări a justiției poate justifica impunerea unei restricționări financiare a accesului unei persoane la un tribunal (Tolstoy-Miloslavsky, citat mai sus, pag. 80-81, §§ 61 și următoarele, și Kreutz). Constatând că recurenta, deși legal citată cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, nu a îndeplinit obligația de plată până la termenul stabilit, astfel că urmează a se aplica sancțiunea anulării recursului în conformitate cu prevederile art. 20 alin. 3 din L. nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L E G I I D E C I D E : Anulează ca netimbrat recursul declarat de H. I. M. împotriva sentinței civile nr. 1781 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. I. ANDEI C. I. D. P. M. N. ȚÂR Red. D.P. dact. GC 2 ex/(...) Jud.primă instanță: D. P.
| ← Decizia nr. 10876/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 3582/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
