Decizia nr. 10974/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)/a1
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10974/2012
Ședința de la 14 D. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE G.-A. N.
Judecător S. Al H.
Judecător M. B.
Grefier A. B.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâții B. M. și B. L. împotriva Sentinței civile nr. 6. pronunțată de T. S. C., în contradictoriu cu intimații creditor M. C.-N., creditor B.-G. S. G. S., creditor I. T. DE M. C., intimat D. G. A F. P. C., intimat SC A. S., intimat SC A. S. PRIN ADMINISTRATOR S. C. F. C., intimat C. R. A. D., intimat SC A. S. - PRIN LICHIDATOR J. C. R. A. D., intimat SC A. S. - PRIN C. S. C. F. C., intimat C. F. C., intimat C. S., intimat C. V., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată (...)/a1 recurs imp.sent.689/16.02.12 (B. M.) - anulare contract de vânzare cumpărare.
Se constată că la data de 13 decembrie 2012 s-au înregistrat concluzii scrise formulate de recurenți, transmise prin fax.
Dezbaterea pe fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 7 decembrie
2012, mersul dezbaterilor și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, pronunțarea fiind amânată pentru termenul de azi.
C.
Prin sentința civilă nr. 689 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S. C. s-a admis, în parte, cererea de chemare în judecată conexată, formulată de lichidatorul judiciar C. R. A. D. în contradictoriu cu pârâții SC A. S. prin curator special C. F. C., C. F. C., B. M., B. L., C. Ș. și C. V. și, în consecință:
S-a anulat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2830 din
26 octombrie 2007, încheiat între pârâții SC A. S., C. F. C., B. M. și B. L.
Au fost obligați pârâții C. F. C., B. M. și B. L. să restituie averii debitoarei suma de 134.000 lei.
S-au respins, ca neîntemeiate, restul petitelor cererii de chemare în judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2830/(...) de BNP I. R. pârâta SC A. S. a înstrăinat pârâților C. F. C., B. M. și B. L., imobilul teren în suprafață de 485 mp, situat în C. N., str. Cosminului nr. 86a, înscris în CF nr.
2. C. N., nr., top. 19385/2, în cotă de ½ parte către asociatul unic C. F. C. și cota de ½ parte către pârâții B. M. și B. L. pentru prețul de 73.200 lei.
Ulterior, prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 575/(...) de către BNP T. A. R., terenul a fost înstrăinat pârâților C. Ș. și C. V., pentru prețul de 134.000 lei.
Față de contractul astfel încheiat, reclamantul a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 80 alin.2 lit. d din Legea nr. 85/2006, însă în expunerea de motive a invocat și aspecte care țin de un dezechilibru contractual, având învedere subevaluarea imobilului, astfel încât, instanța a procedat la analiza cererii și din perspectiva disp. art. 80 alin.1 lit. b, chiar dacă reclamantul nu a indicat în mod expres acest temei legal.
Dispozițiile legale enunțate vizează orice operațiuni comerciale încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, în cadrul cărora prestația debitorului o depășește vădit pe cea primită, fiind astfel în contradicție cu principiul egalității între creditori care guvernează procedura insolvenței, în timp ce lit. d) a alineatului 2, vizează operațiuni comerciale încheiate în aceeași perioadă cu o persoană deținând o funcție de conducere în cadrul societății debitoare.
Probatoriul administrat în cauză, în concret cele două contracte de vânzare cumpărare încheiate, au relevat cu caracter indubitabil asupra împrejurării că la momentul încheierii primului contract de vânzare cumpărare a existat o disproporție vădită între prestația debitoarei și prestația terților dobânditori, respectiv a pârâții de rândul 2 și 3, prin raportare la valoarea obiectului pretins în raport cu prețul achitat de pârâți.
Astfel, tranzacția efectuată în anul 2007, având ca obiect imobilul teren în suprafață de 485 mp, situat în C. N., str. Cosminului nr. 86a, înscris în CF nr. 2. C. N., nr., top. 19385/2, în cotă de ½ parte către asociatul unic C. F. C. și cota de ½ parte către pârâții B. M. și B. L. pentru prețul de 73.200 lei, relevă disproporția vădită dintre prestații, având în vedere faptul că deși condițiile economice din anul 2010 au produs schimbări substanțiale în ceea ce privește tranzacțiile imobiliare, în sensul, cunoscut de altfel, al scăderii importante a prețurilor acestor tranzacții, în anul 2010, același imobil a fost înstrăinat pârâților de rd. 4 la un preț aproape dublu, respectiv 134.000 lei.
Pe de altă parte, judecătorul sindic a reținut faptul că, deși pârâții de rd. 3 au pretins că susținerile reclamantului sunt neîntemeiate, invocând și faptul că au fost de bună credință, au omis faptul că sarcina probei le revenea, întrucât dispozițiile art.85 alin.3 din Legea nr.85/2006 instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile art.79 și
80, putând fi răsturnată de pârâtă.
Din această perspectivă, respectiv a disproporției vădite dintre cele două prestații, actul juridic atacat a fost încheiat în defavoarea vădită a debitoarei și, implicit a creditorilor acesteia diminuând gajul lor general, debitoarea suferind astfel un prejudiciu material.
În ceea ce privește dispozițiile art. 80 alin.2 lit. d din același act normativ, judecătorul sindic a apreciat că și acestea sunt incidente în cauză, întrucât pârâtul C. F. C. a fost administratorul societății pârâte, astfel cum rezultă din lista de control aflată la dosarul cauzei, ipoteza normei legale verificându-se așadar în speță.
În ceea ce privește anularea celui de al doilea contract de vânzare cumpărare încheiat între pârâții de rd. 2,3 și pârâții de rd.4, judecătorul sindic a avut în vedere dispozițiile art. 85 alin.3 teza a III-a, iar în lipsa dovezilor în acest sens, s-a reținut că pârâții au fost de bună credință, impunându-se așadar respingerea cererii sub acest aspect.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs și cerere de repunere în termen pârâții B. M. și B. L. solicitând sa se modifice sentinta recurata si rejudecand cauza pe fond sa se pronunte o hotarare de respingere a actiunii introductive de instanta ca fiind vadit netemeinica.nefondata si chiar nelegala.
Invederează faptul ca au fost impiedicati să exercite calea de atac a recursului, deoarece nu le-a fost comunicata S. recurata decat o data cu somația din D. executional nr. 53/2012 din data de (...) - respectiv la data de (...).
Pe această cale, solicită sa se dispună repunerea in termen, luand in considerare-termenul de recurs - începând cu data de (...) - respectiv data la care le-a fost comunicata sentința-anexată la D. executional nr. 53/2012.
Pe fondul cauzei, s-a relevat, în esență, că soluția dată este nelegală, în contextul în care cei doi pârâți au fost de bună credință la momentul încheierii actului, nefiind incidente textele legale invocate de reclamant.
Solicită instanței sa constate faptul ca în condițiile actuale economice, pretul unui bun este atat de vulnerabil si de aleatoriu încât li se pare inoportun sa se constate o disproporție vădită de valoare-fara a se depune vreo proba concludenta- dupa mai bine de doi ani de la deschiderea procedurii insolventei.
Pe cale de consecinta vazand dispozitiile art. 103 alin. l C.proc.civ. au procedat la formularea si depunerea prezentului recurs - avand in vedere faptul ca de la aceasta data curge si termenul de 15 zile, termen in care legiuitorul a inteles ca se poate exercita calea de atac indicata in dispozitivul Sentintei recurate.
Analizând recursul și cererea de repunere în termen, C. constatăurmătoarele:
Conform dovezilor de comunicare atașate la dosarul de fond la filele 28 și
29, sentința recurată, prin care judecătorul sindic a admis cererea în anulare formulată de către lichidatorul judiciar, a fost comunicată celor doi pârâți- recurenți la data de 20 aprilie 2012, ambele înscrisuri purtând semnătura recurentei B. L., care a semnat atât în nume propriu, cât și în calitate de soție a pârâtului B.
Ca atare, văzând prev. art. 90 alin. 1 și art. 92 alin. 3 și 6 C.pr. civ., C. constată că sentința atacată a fost legal comunicată celor doi recurenți, la data mai sus arătată, procesul verbal încheiat de agentul procedural respectând exigențele impuse de textul art. 100 C. pr. civ. și având valoarea indicată de alin.
4 al aceluiași text legal, împotriva lui recurenții neînțelegând să se înscrie în fals.
Cu toate acestea, prezentul recurs a fost înregistrat abia la data de (...), pârâții formulând și o cerere de repunere în termenul de recurs, pe considerentul că au luat cunoștință de hotărâre abia la (...), când le-a fost înmânată somația din dosarul execuțional întocmit.
Raportat la cele anterior relevate și în lipsa unor alte demersuri întreprinse de recurenți, C. constată însă că în cauză nu se poate reține incidența prev. art. 103 alin. 1 teza finală și alin. 2 C.pr.civ., susținerile conform cărora comunicarea li s-a făcut abia în cursul lunii iunie 2012 neputând fi validate, raportat la cele anterior expuse, iar pârâții neînțelegând să invoce și, mai ales, să dovedească, faptul că au fost împiedicați, din motive independente de voința lor, să exercite calea de atac de reformare în interiorul termenului legal de 7 zile, socotit de la momentul legalei încunoștințări cu privire la soluția dată la fond.
Drept consecință, se impune respingerea cererii de repunere în termen, exigențele procedurale nefiind respectate de către recurenți, iar aceștia neputându-și invoca propria culpă, fiind incidentă, ca atare, excepția tardivității declarării recursului, raportat la data comunicării sentinței, respectiv (...) și la cea a introducerii căii de atac, respectiv 0(...), în acord cu prev. art. 104 C.pr.civ. și în condițiile în care termenul de recurs era de 7 zile de la comunicare.
Astfel, în cuprinsul art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 se prevede că împotriva hotărârilor pronunțate de judecătorul sindic, se poate declara recurs în termen de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
S. civilă nr. 689 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S. C. a fost comunicată pârâților la data de (...) așa cum reiese din dovezile de comunicare de la filele 28-29 din dosarul de fond.
Recurenții pârâți aveau posibilitatea să introducă calea de atac a recursului cel mai târziu la data de (...). În concret recursul a fost declarat la (...).
Potrivit art. 103 alin. 1 C.pr.civ., neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Cum niciuna din aceste situații nu este incidentă în speță, în baza considerentelor mai sus reținute și în temeiul art. 312 Cod procedură civilă și art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, recursul va fi respins ca tardiv, păstrându-se în întregime sentința atacată.
Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, se apreciază de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de recurs privind fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge cererea de repunere în termen.
Respinge ca tardiv recursul declarat de B. M. și B. L. împotriva sentinței civile nr. 689 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S. C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.B./dact.L.C.C./2 ex./(...)/Jud.fond: N. Koșa
| ← Decizia nr. 1058/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 8717/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
