Decizia nr. 8717/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8717/2012
Ședința din data de 31 O. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR D. M.
GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta SC D. T. S. împotriva sentinței civile nr. 6599 din data de (...) pronunțată de T. S. C. în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta H & B I. S. ÎN C. DE LICHIDATOR J. al SC B. L. S. și pârâta SC B. L. S. - PRIN C. S. M. T., având ca obiect - acțiune în anulare (...) dosar actiune in anul - depus de H B I. in dosar nr. (...).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul formulat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 60 lei, conform chitanței aflată la fila 31 din dosar și timbru judiciar de 0,3 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) lichidatorul judiciar H & B I. S. a depus la dosarul cauzei note de ședință, în două exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
C.ea, din oficiu, în temeiul art. 1591al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.8 din Legea nr. 85/2006 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., C.ea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar. C U R T E A : Prin sentința civilă nr. 6.599 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C. s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar S. H & B I. S. C. N., în cadrul procedurii insolvenței debitoarei SC B. L. S. în contradictoriu cu pârâtele SC B. L. S. prin curator M. T. și SC D. T. S. S. și, în consecință, s-a anulat vânzarea încheiată între pârâte, la data de 27 mai 2009, având ca obiect autovehiculul marca Mercedes Benz Atego 1228, serie șasiu WDB9702581K713990, cu nr. de înmatriculare (...) și autovehiculul marca Panav (...), serie șasiu TKPTV10L025900054, cu nr. de înmatriculare (...), iar pârâta SC D. T. S. a fost obligată să restituie averii debitoarei bunurile mai sus descrise sau valoarea acestora la data transferului, respectiv suma de 41.142,61 lei. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 27 mai 2009, conform facturii nr. 340, pârâta debitoare a înstrăinat pârâtei SC D. T. S., autovehiculul marca Mercedes Benz Atego 1228, serie șasiu WDB9702581K713990 cu nr. de înmatriculare (...) și autovehiculul marca Panav (...) serie șasiu TKPTV10L025900054, cu nr. de înmatriculare (...), cu suma de 4.998 lei (f.7), în condițiile în care acestea au fost achiziționate la data de (...) cu suma de 25.000 euro (f.8), echivalent în lei 88.162,50 lei și au fost amortizate până la valoarea de 47.019,89 lei, astfel cum rezultă din balanța de verificare aferentă lunii mai 2009 (f.17). Față de tranzacția astfel încheiată, reclamanta a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. 80 alin.1 lit. b din Legea nr. 85/2006, precum și cele ale art.83 alin.2. Dispozițiile legale enunțate vizează orice operațiuni comerciale încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, în cadrul cărora prestația debitorului o depășește vădit pe cea primită, fiind astfel în contradicție cu principiul egalității între creditori care guvernează procedura insolvenței. Așadar, analiza operațiunii încheiate se impune a fi efectuată din perspectiva acestor dispoziții legale. Astfel, dispozițiile legale mai sus expuse evocă ipoteza anulării actului, care se dovedește a fi dezechilibrat din perspectiva prestației debitorului și a prestației corelative a terțului dobânditor, pârâtul de rândul 2, în speță. Dispozițiile legale relevate, legitimează administratorul judiciar sau lichidatorul să exercite acțiunea în anulare a actului perfectat de debitoare, în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii pe considerentul dezechilibrului vădit între prestația efectuată de debitor și cea primită. Probatoriul administrat în cauză, în concret factura care probează realizarea tranzacției, actele de proveniență ale celor două bunuri și înregistrările contabile, au relevat cu caracter indubitabil asupra împrejurării că la momentul încheierii tranzacției, a existat o disproporție vădită între prestația debitoarei și pretinsa prestație a terțul, respectiv a pârâtului de rândul 2, prin raportare la valoarea cu care au fost achiziționate bunurile și valoarea de înstrăinare a acestora net inferioară, inclusiv valorii rămase neamortizate din contabilitatea debitoarei. În ceea ce privește pretinsele reparații, ca urmare faptului că cele două bunuri nu ar fi fost în stare de funcționare, invocate în apărare de către pârâta de rd.2, din înscrisurile depuse în probațiune, respectiv devize de reparații și factura nr. 202826/(...) (f.32-40), judecătorul sindic a reținut faptul că toate piesele enumerate în factură și devizele de lucrări sunt consumabile, iar înlocuirea acestora rezultă din folosirea normală a autovehiculelor. Mai mult decât atât, instanța de fond a apreciat ca relevant faptul că bunurile au fost înstrăinate în cursul lunii mai 2009, iar factura și devizele cuprinzând consumabile precum filtre de ulei, garnituri, set segmenți etc, datează din septembrie 2009 și respectiv februarie, martie, aprilie 2010, astfel încât, rezultând astfel că piesele înlocuite au fost uzate în procesul normal de folosință a bunurilor. În ceea ce privește pretinsa avariere rezultată din procesul verbal seria CC 0065304, instanța de fond a constatat că acesta este ilizibil, neputând astfel verificate susținerile pârâtei de rd.2, sub acest aspect. Din această perspectivă, respectiv a dezechilibrului dintre prestații și nu în ultimul rând chiar a lipsei prestației pârâtei de rd.2, judecătorul sindic a constatat că actul juridic atacat a fost încheiat în defavoarea vădită a debitoarei și, implicit a creditorilor acesteia diminuând gajul lor general, debitoarea suferind astfel un prejudiciu material din cauza disproporției vădite dintre contraprestații. Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. D. T. S. A. a declarat recurs, solicitândinstanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acțiunii lichidatorului judiciar S.&B I. S. ca neîntemeiată pentru neîndeplinirea condițiilor prev. de art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006 actualizată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea recursului,întemeiat pe dispozițiile art. art. 304 pct. 9 corob. cu art. 312 alin. 2 C.pr.civ., pârâta a arătat că pârâta a susținut că pentruadmisibilitatea cererii de chemare în judecată formulată de către lichidatorul judiciar, trebuia să subziste prezumția legală relativă de fraudă care operează în contra debitorului S. B. L. S. și prezumția de complicitate la fraudă a terțului dobânditor, respectiv pârâta, la data de încheierii contractului, (...). Astfel, pârâta arată că într-adevăr a achiziționat autoutilitara și remorca, însă acestea nu erau în stare de funcționare, fiind avariate, astfel cum rezultă din copia procesului verbal seria CC nr. 0065304, pe numele șoferului care a avariat autovehiculele. Pe de altă parte, pârâta consideră că nu s-a făcut dovada intenției de fraudă a contractului din partea părților, fiind greșită interpretarea instanței în sensul că înstrăinarea bunurilor s-a făcut în scopul de a frauda interesele creditorilor, în condițiile în care aceste bunuri nu putea fi valorificate la prețul pieței, tocmai pentru că erau avariate. De asemenea, nu s-a făcut dovada faptului că vânzarea a avut o cauză ilicită, respectiv a fost efectuată fie în vedere procurării de lichidități prin mijloace ruinătoare, fie în vederea deturnării bunurilor de la urmărirea de către creditorii de bună-credință. Mai mult, susținerile pârâtei sunt confirmate și de concluziile raportului de expertiză tehnică-auto extrajudiciară efectuat asupra celor două bunuri, unde s-a stabilit că prețul acestora ar fi fost în cuantum de 14.141 euro dacă erau funcționale, iar valoarea ansamblului la data contractării, având în vedere defecțiunile existente era de maxim 5.891 euro. În acest sens, pârâta consideră că disproporția între prețul de piață și prețul de vânzare la momentul încheierii contractului, respectiv (...), nu este una vădită, dacă nu atinge un procent de cel puțin 25 % din prețul de piață estimat de un observator profesionist, cum este cazul în speță. În concluzie, pârâta susține că în speță nu sunt întrunite condițiile privind anularea vânzării, respectiv nu s-a făcut dovada dezechilibrului vădit în detrimentul debitorului și vădita disproporție între presatația debitorului contraprestația pârâtei-cumpărătoare rap. la art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006. Lichidatorul a depus întâmpinare (f.22) în care a arătat că procedura falimentului debitoarei a fost închisă prin sentința civilă nr. 1658/(...) a T.ui S. C.. Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, C.ea reține următoarele: În raport de probele administrate în fața instanței de fond, C.ea reține că sunt incidente dispozițiile art. 80 alin. 1 lit. b din Legea nr. 85/2006. În condițiile art. 85 din același act normativ, pe lângă prezumția legală relativă de fraudă, în fața instanței de fond s-a dovedit și complicitatea la fraudă a terțului dobânditor. C.ea constată că probele se impun a fi administrate în mod direct și nemijlocit de către instanța în fața căreia se soluționează litigiul, fiecare dintre părți având posibilitatea de a propune probele pe care le consideră necesare pentru dovedirea susținerilor sale. Expertiza extrajudiciară realizată în perioada de soluționare a recursului nu are calitatea de probă administrată nemijlocit de către instanță. Mai mult, proba cu expertiza este inadmisibilă în materia recursului așa cum prevede art. 305 C.pr.civ. Existența unei diferențe între prestațiile reciproce ale părților poate determina anularea actului juridic încheiat de către părți și existența acestei diferențe reprezintă un temei al constatării intenției părților de fraudare a intereselor creditorilor. Nu prezintă relevanță aspectul plății prețului înscris în factură de către debitoarea-vânzătoare, atât timp cât prețul menționat în acel act nu reprezintă valoarea reală a bunului ce a făcut obiectul vânzării. S-a dovedit cu probele administrate în fața instanței de fond disproporția dintre prețul stipulat în factură și valoarea reală a unui bun de natura celui menționat în acțiunea introductivă. În consecință, față de cele menționate anterior, se va respinge recursul și se va păstra în întregime hotărârea atacată. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursul declarat de pârâta S. D. T. S. A. împotriva sentinței civile nr. 6.599 din data de (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. C., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința din 31 octombrie 2012. Red.D.M./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: N.Koșa.
| ← Decizia nr. 10974/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 10975/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
