Decizia nr. 1467/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1467/2012
Ședința de la 28 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-I. A.
Judecător C. I. Judecător D. P. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de C. R. C. împotriva sentinței comerciale nr. 1467 din 22 februarie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. în contradictoriu cu intimata SC C. I. S. PRIN LICHIDATOR J. C. B. R., având ca obiect A. răspunderii conform art.138 din L. 85/2006 .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă recurentul personal asistat de către av. E. V., fără împuternicire avocațială.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu suma de 60 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatului -. C.ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Un exemplar din întâmpinare se comunică cu reprezentantul recurentului care relevă instanței că nu mai are alte cereri de formulat. Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate prin obligarea la plata unei sume mult inferioare față de cea stabilită de către instanța de fond. Nu se solicită acordarea de cheltuieli de judecată. C.ea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința comercială nr. 953 din 22 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C. s-a admis cererea formulată și precizată de către lichidatorul judiciar C. I. DE I. B. R. împotriva pârâtului C. R. C. și, în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească suma de 52.072 lei reprezentând pasiv al debitoarei SC C. I. S. aflată în procedura de insolvență în dosar nr. (...) al Tribunalului Comercial C.. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridică, ajuns în stare de insolventa, sa fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre următoarele faptele expres enumerate de art.138 din L. nr.85/2006, printre care și aceea constând în aceea că a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane (lit.a) și a ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispara unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea (lit.d). Temeiul juridic al cererii formulate de lichidatorul judiciar se fundamentează pe dispozițiile legale anterior citate. Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară și indiferent dacă este individuală sau solidară, este una integrală atât pentru damnun emergens cât și pentru lucrum cessans. Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru falimentul societății când activele sociale sunt insuficiente este circumscrisă categoriei administratorilor în funcțiune la data încetării plăților, directorilor tehnici executivi, când se comportă ca și când ar fi administratori propriu-ziși, iar când consiliul de administrație este organizat ca un consiliu de supraveghere răspunderea revine administratorilor operativi. Obligația subzistă dacă situația care a dus la insuficiența activului a luat naștere în timpul exercitării mandatelor. În speță, administrator statutar al debitoarei este pârâtul C. R. C. care în calitate de administrator avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul și activitatea societății, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a determinat prejudicierea creditorilor și atrage răspunderea acestuia. Judecătorul sindic a apreciat că fapta pârâtului poate fi încadrată în prev. art.138 lit.a din L. nr.85/2006, respectiv că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu. La baza formării acestei convingeri, judecătorul sindic a avut în vedere faptul că societatea debitoare deține diverse bunuri în patrimoniu, care nu au fost predate lichidatorului judiciar. Așadar, judecătorul sindic a apreciat că atâta timp cât au existat bunuri în patrimoniul debitoarei, iar la momentul deschiderii procedurii aceste bunuri nu mai existau în fapt, prezumția că acestea au fost folosite în folosul personal sau al altei persoane este pe deplin justificată, iar fapta se circumscrie disp. art.138 lit.a din L. nr.85/2006. De asemenea, în sarcina pârâtului a fost invocată de către lichidatorul judiciar săvârșirea unor fapte reglementate de art.138 lit.d din L. nr. 85/2006, respectiv ținerea unei contabilități fictive sau ținerea contabilității cu nerespectarea dispozițiilor legale în materie ori dispariția unor documente contabile produsă de administratorul statutar. Judecătorul sindic a apreciat că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care acesta nu i-a predat lichidatorului judiciar documentele contabile astfel cum sunt ele prevăzute în art.28 alin.1 din L. nr.85/2006. Judecătorul sindic a apreciat că pârâtului îi revenea în calitate de administrator statutar obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorul fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile sale reieșind cu claritate din disp. art.73 alin. 1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din L. nr.31/1990 republicată. Astfel, administratorii sunt solidari răspunzători pentru societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței. Totodată, conform prevederilor art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective. În condițiile în care evidența contabilă nu a fost ținută sau nu a fost ținută în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, întrucât corecta ținere a registrelor contabile este o obligație stabilită în sarcina administratorilor societății de L. nr.31/1990, care în art.73 lit.c stabilește că administratorii sunt solidari răspunzători față de societate pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, iar art.11 din L. nr.82/1991 a contabilității republicată prevede că răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținutecorect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. R. de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din L. nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris et de jure nefiind posibil a fi răsturnată prin proba contrară. Faptul că administratorul statutar nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, creează prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii. Lichidatorul a depus la dosar un număr de patru chitanțe care nu au fost înregistrate in contabilitatea debitoarei, ceea ce conduce la concluzia ca aceasta contabilitate nu a fost tinuta in conformitate cu legea si creează prezumtia ca aceasta a constituit o cauza a ajungerii debitoarei in insolventa, fiind vorba despre o fapta omisivă. Faptul că suma de 14.360,75 lei nu a fost predată lichidatorului judiciar, creează prezumția că a fost folosită in interesul paratului, ceea ce se circumscrie prev. art. 138 lit. a), fapta care a contribuit la ajungerea debitoarei in stare de insolventa, prin aceea ca a lipsit-o de sume care erau necesare derulării activității sale si plăților curente. În consecință, s-a reținut că faptele pârâtului prin care acesta a contribuit la aducerea societății în stare de încetare de plăți și la insuficiența activului se circumscriu prevederilor art.138 lit.a și d din L. nr. 85/2006. Considerentele de fapt expuse conduc indubitabil la concluzia că pârâtul în calitatea lui de administrator statutar, prin modul de gestionare a patrimoniului societății, a contribuit nemijlocit la crearea prejudiciului ce constă în insuficiența activului patrimoniului debitoarei falite, ceea ce de altfel nici nu se contestă. Împotriva acestei sentințe, pârâtul C. R. C. a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în ceea ce privește obligarea sa la plata unei sumei inferioare față de cea stabilită de instanța de fond. În motivarea recursului, pârâtul a susținut că instanța de fond a omis îndeplinirea obligației de comunicare astfel cum aceasta rezultă din prev. art. 7 alin. 31din L. nr. 85/2006, aflând despre conținutul hotărârii pronunțate doar ca urmare a primirii unui aviz de plată pentru suma de 52.072 lei în data de (...) trimis de A. C.-N., după care, deplasându-se la biroul lichidatorului judiciar a luat la cunoștință conținutul sentinței recurate, care nu i- a fost comunicată niciodată. Pe fond, pârâtul susține că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, întrucât instanța nu a avut cunoștință de întreaga situație de fapt, respectiv suma datorată pentru care eventual putea fi antrenată răspunderea sa fiind doar în jurul sumei de 14.000 lei. Intimatul C. I. DE I. B. R. a depus întâmpinare în cauză prin care a arătat că din verificarea documentelor contabile ale debitoarei SC C. I. S. suma nejustificată este de 14.860,73 lei Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente, C.ea reține următoarele: Soluția pronunțată de către judecătorul sindic este neîntemeiată în ceea ce privește angajarea răspunderii pârâtului pentru nerespectarea dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. d din L. 85/2006 deoarece face abstracție de ultimul raport de activitate depus de către practicianul în insolvență la dosarul procedurii pentru termenul din data de (...) (f. 17 dosar fond). Prin acest raport practicianul în insolvență a confirmat primirea tuturor actelor contabile, situație în care nu mai subzistă nici un argument în baza căruia să se poată afirma faptul că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea. Din analiza acestor acte contabile lichidatorul judiciar a reținut exclusiv incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit a din L. 85/2006, însă pentru o sumă mult mai mică decât cea care rezultă din însumarea tuturor creanțelor din tabel. Astfel, din verificareaactelor contabile a rezultat un sold de casă în cuantum de 4585, 73 lei precum și un număr de patru chitanțe în sumă totală de 14.775 lei care nu au fost înregistrate în registrul de casă și a cărei destinație nu a fost probată. În total a rezultat astfel un sold de casă în cuantum de 19.360, 75 lei, din care s-a predat lichidatorului suma de 5.000 lei, rămânând astfel nejustificată suma de 14.360, 75 lei. Pentru această sumă se poate naște prezumția că a fost folosită de către recurent în interes personal, în condițiile în care nu s-a făcut nici o dovadă privind vreo destinație legală, prin acte contabile justificative. Recursul declarat de către C. R. - C. are tocmai acest obiect, acela al reducerii sumei la plata căreia a fost obligat de către judecătorul sindic, fără a contesta în sine angajarea răspunderii în temeiul art. 138 alin. 1 lit a din L. 85/2006. Sub acest aspect recursul este întemeiat, chiar lichidatorul judiciar fiind de acord prin poziția procesuală exprimată în cadrul dosarului de recurs. Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 304 alin. 1 punctul 9 C.p.c., instanța va admite recursul declarat de pârâtul C. R. C. împotriva sentinței comerciale nr. 953 din 22 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., pe care o modifică în sensul că va obliga pârâtul recurent C. R. C. la plata unei părți din pasivul debitoarei S. C. I. S. în sumă de 14.860,73 lei. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Admite recursul declarat de pârâtul C. R. C. împotriva sentinței comerciale nr. 953 din 22 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului Comercial C., pe care o modifică în sensul că obligă pârâtul C. R. C. la plata unei părți din pasivul debitoarei S. C. I. S. în sumă de 14.860,73 lei. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, A. A. I. C. I. D. P. GREFIER, M. N. ȚAR Red.A.A.I/ (...). Dact.H.C./3ex. Jud.fond : D.M.D..
| ← Decizia nr. 6690/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 649/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
