Decizia nr. 1468/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1468/2012
Ședința de la 28 F. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I.
JUDECĂTOR : D. P.
GREFIER : M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta SC S. M. & C. I. PRIN ADMINISTRATOR J. C. R. A. D. împotriva sentinței civile nr.3674 din (...) și a încheierii comerciale nr. 3899 din 14 iunie 2011 pronunțate în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. în contradictoriu cu intimații SC S. M. & C. I. S. PRIN C. S. M. N., D. L., D. A. E., C. DE E. ȘI C. - C. B. S. B. - S. C.-N., având ca obiect acțiune în anulare .
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Albu S.lă L. în reprezentarea intereselor recurentei și av. Gidro I. A. în reprezentarea intereselor intimații D. L. și D. A. E., ambele cu împuternici aflate la dosar filele 16 și 18 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
C.ea, din oficiu, în temeiul art.1591alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.8 din L. nr.85/2006 și constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina. Reprezentanta intimaților depune întâmpinare, un exemplar comunicând și cu partea adversă care solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a fi în măsură să lectureze conținutul întâmpinării. C.ea încuviințează cererea de lăsare a cauzei la a doua strigare. La reluarea cauzei, părțile litigante relevă că nu mai au alte cereri de formulat. C.ea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului. Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului și în principal casarea sentinței recurate cu trimiterea spre rejudecare deoarece nu a fost stabilit în mod corect cadrul procesual. A., față de obiectul cauzei deduse judecății și anume acțiune în anulare reglementată de dispozițiile art. 85 alin.5 din L. nr.85/2006 promovarea unei astfel de acțiuni este în sarcina administratorului judiciar și nu al debitoarei. A. că se impunea legala citare a creditoarei. Se mai arată că în mod obligatoriu în condițiile instrumentării trebuie să existe un raport de evaluare în cauză, cu privire la bunul imobil înstrăinat, lipsa acestui raport este sancționat de dispozițiile L. nr.5. cu nulitate absolută pentru fraudă la lege. Se mai arată că prețul stabilit pe lângă că nu este determinat este cu mult mai mare, de aprox.5 ori decât prețul declarat al tranzacției. Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului ca inadmisibil deoarece nu ne aflăm în prezența unui motiv de recurs ci a unei eventuale erori materiale. În subsidiar solicită respingerea recursului ca nefondat deoarece nu sunt întrunite cerințele de fraudare a intereselor viitorilor creditori. În susținerea poziției procesuale se invocă mențiunile cuprinse în întâmpinare și se solicită acordarea de cheltuieli de judecată, sens în care se depune chitanța fiscală nr. 05761406. C.ea reține cauza în pronunțare. C U R T E A : Prin sentința comercială nr. 3674 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. s-a respins acțiunea formulată de reclamanta S. S. M. & C. I. S. reprezentată prin administrator judiciar C. R. A. D. și prin curator special M. N., în contradictoriu cu pârâții D. L., D. A. E. și C. DE E. ȘI C. C. B. S., S. C.-N., ca neîntemeiată. S-a respins cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită. Prin încheierea comerciale nr. 3899 din 14 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj s-a admis din oficiu cererea de îndreptarea a erorii materiale strecurate în minuta sentinței comerciale nr.3674 din 01 iunie 2011 în sensul menținerii în calitate de reprezentant special al reclamantei a curatorului M. N. astfel: s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC S. M. & C. I. S. reprezentată prin administrator judiciar CII R. A. D. și prin curator special M. N. în contradictoriu cu pârâții D. L., D. A. E. și C. de E. și C. C. B. SA S. C.-N., ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut că potrivit art. 80 alin. 1 lit. c din L. nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, lichidatorul judiciar poate solicita anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale către terți și pentru restituirea de către aceștia a bunurilor transmise prin acte încheiate în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii insolvenței, cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile. Din modul de formulare a textului legal pe care reclamanta își întemeiază în drept acțiunea reiese că trebuie îndeplinite mai multe condiții pentru admiterea unei acțiuni în anulare: operațiunea economică încheiată de debitoare trebuie să fie lezionară, generic vorbind, în sensul existenței unei disproporții vădite de valoare între bunul tranzacționat și prețul plătit, astfel încât să creeze o pierdere financiară însemnată pentru debitoare; ambele părți ale contractului trebuie să fi avut intenția de fraudare a intereselor creditorilor societății debitoare, fraudarea fiind definită de legiuitor prin sustragerea bunurilor de la urmărirea creditorilor sau lezarea drepturilor acestora în orice alt mod. În ceea ce privește prima condiție, privind lezarea drepturilor economice prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare, s-a reținut că la data întocmirii raportului de evaluare ce a stat la baza acordării împrumutului și instituirii dreptului de ipotecă asupra imobilului litigios, d- l expert C. O. a estimat o valoare de piață a acestui imobil de 1.469.183 de lei. E. adevărat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită, (...), prețul de vânzare a fost stabilit de părți pentru 396.000 de lei, însă imobilul vândut era și este în continuare grevat de un drept de ipotecă în valoare de 1.170.000 de lei care îi scade considerabilvaloarea de piață a imobilului. A., susținerile reclamantei care compară prețul de vânzare cumpărare al imobilului din str. T. Vuia nr. 127 cu alte imobile similare în aceeași perioadă și în aceeași zonă nu este una corectă, aceasta neavând în vedere o sarcină foarte oneroasă care, de regulă, face mult mai grea obținerea unui preț avantajos A., în privința prețului lezionar, raportat la dreptul de ipotecă și la înscrisurile depuse la dosar, s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii primei condiții. În aceste condiții, calitatea cumpărătorului de frate cu asociatul unic al societății vânzătoare nu are relevanță. Referitor la dovada efectuării plății prețului prevăzut prin contract, din chitanțele depuse la dosar coroborate cu factura fiscală nr. 58 din (...)( fila 138), pârâții au făcut dovada plății efective a prețului. Neregularitățile invocate de reclamantă privind neînregistrarea în contabilitatea debitoarei a acestei tranzacții vizează aspecte ce țin de evaziunea fiscală imputabile exclusiv societății debitoare, iar nu și cumpărătorilor, putând eventual forma obiectul unei acțiuni privind angajarea răspunderii administratorului în temeiul art. 138 din legea insolvenței. Cât privește intenția ambelor părți de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori, s-a reținut că singurii creditori care ar putea avea interesul la data înregistrării acțiunii, să invoce fraudarea intereselor sunt cei trei creditori bugetari menționați în tabelul de creanțe, fila 119, dintre care raportat la cuantumul modic al drepturilor de creanță pentru ultimii doi, ITM C. și A. Fondului pentru Mediu, se apreciază că doar creditorul D. C. poate reclama o asemenea fraudare. Potrivit art. 1899 alin. 2 Cod civil, buna-credință se presupune totdeauna și sarcina probei cade asupra celui ce aleagă rea-credință. Din nou, reclamanta nu a făcut o asemenea dovadă. A., la momentul încheierii tranzacției, (...), din bilanțul întocmit la (...) nu are relevanță totalul datoriilor cu care figurează debitoarea, ci doar datoriile acesteia către bugetul de stat. Or, la fila 127, este menționat la capitolul date privind plățile restante, obligații restante la bugetul de stat în cuantum de 116 lei, iar la bugetul asigurărilor sociale de stat suma de 2679 de lei. R. la prețul plătit de cumpărător pentru imobilul tranzacționat, o asemenea creanță nu este de natură a justifica intenția de fraudare a creditorului D. C. De asemenea, aspectul privind cesionarea părților sociale la un interval de un an de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu este de natură a atrage anumite prezumții de fraudă, raportat la datele concrete ale acestei spețe. Față de aceste considerente, judecătorul sindic a constatat neîntrunite condițiile prevăzute de art. 80 alin. 1 lit. c din L. nr. 85/2006 și, în consecință, a respins ca neîntemeiată acțiunea. Împotriva sentinței și a încheierii nr.3899/2011 a declarat recurs SC S. M. & C. I. prin ADMINISTRATOR J. C. R. A. D., solicitând în principal: admiterea recursului ca fondat, casarea ambelor hotărâri si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru citarea legală a tuturor părților si după stabilirea corectă a cadrului procesual legal, soluționarea în condiții de contradictorialitate si legalitate a acțiunii promovate de C. individual deinsolvență "R. A. D. pentru anularea transferurilor frauduloase de drepturi patrimoniale ale debitoarei SC S. M. & C. I. S. către terți și restituirea bunurilor înstrăinate; în subsidiar admiterea recursului ca fondat, casarea ambelor hotărâri și după rejudecare, admiterea în totalitate a acțiunii promovată pentru anularea transferurilor frauduloase de drepturi patrimoniale ale debitoarei SC S. M. & C. I. S. către terți și restituireabunurilor transmise, dispunând: anularea contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 178/(...) de B. N. P. D. Ion, încheiat de debitoarea SC S. M. & C. I. S. cu numitul D. L., având ca obiect imobilele: loc de casa in suprafața de 1010 mp, înscris in CF 2. C. N. (provenita din CF 2697 Someșeni), nr. top. 798/1/1/173/1; casa pe fundație din beton armat, planșee din beton, zidărie din cărămida, învelitoare țigla, șarpanta din lemn, compusa din: Corp A - Demisol, pivnița, centrala termica, adăpost protecție civila; P. - sala prezentare, sala protocol, birou, vestiar, 2 grupuri sanitare, oficiu, 2 case de scara; E. - 2 camere, 3 birouri, depozit, baie, 2 balcoane, terasa înscrisa in CF 2. C. N. (provenita din CF 2697 Someșeni), nr. top 798/1/1/173/1 (CAD: CI), si Corp B: parter: depozit, birou, vestiar, grup sanitar înscris in CF 2. C. N. (provenita din CF 2697 Someșeni), nr. top 798/1/1/173/1 (CAD: C2), situata in C. N., str. T. Vuia nr.127; repunerea părților în situația anterioară actului fraudulos si rectificarea in CF; obligarea pârâților care se opun admiterii acțiunii la plata cheltuielilor de judecata. În motivarea recursului a arătat că prin hotărârile atacate judecătorul sindic, ignorând cu desăvârșire prev. art. 85 al(5) din L. 85/2006, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura si înțelesul lămurit al acestuia, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, ce a fost dată cu încălcarea si/sau aplicarea greșită a legii. A., judecătorul sindic practic nu stabilește nici legala investire a instanței, nici cadrul procesual si nici legitimarea procesuală activă si pasivă a pârtilor în cauză, pentru soluționarea oricărei acțiuni în anularea transferului fraudulos, condiție ce creează confuzia existentă în dispozitivul ambelor hotărâri atacate, cu privire la calitatea subscrisului C. individual de insolventă R. A. D. de reclamant-titular al acțiunii promovată în anularea transferului fraudulos. A., conform prev. art.85 al(5) din L. 85/2006, legitimarea procesuală activă pentru promovarea oricărei acțiuni în anularea transferurilor frauduloase este dată doar în dreptul si/sau sarcina administratorului/lichidatorului judiciar si/sau în cea a adunării generale a creditorilor. Din dispozitivul hotărârilor atacate, nici din cea inițială constând în Sentința comercială Nr.3674/1 iunie 2011, dar, nici din cea rectificată constând în Încheierea comercială Nr.3899/14 iunie 2011 nu rezultă calitatea recurentului de reclamant titular al acțiunii în anularea transferului fraudulos. Dimpotrivă dispozitivul ambelor hotărâri atacate revine în mod nelegal si cu aplicarea greșită a legii faptul că legitimarea procesuală activă în prezenta acțiune o deține debitoarea SC S. M. & C. I. S., cu dublă reprezentare, prin administrator judiciar si prin curator special. Sub aspectul motivelor de fond arată că L. 85/2006 la art. 85 alin. (3) arată că dacă sunt îndeplinite condițiile art. 80 se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor. În cazul prezentei cereri de anulare, condițiile prevăzute de art. 80 din L. 85/2006 sunt îndeplinite, fiind vorba de un act fraudulos încheiat de debitor în dauna drepturilor creditorilor, iar, în cauză este evident faptul că în această operațiune comercială prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, actul fiind încheiat cu intenția tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile. Conform actelor prezentate, prețul stabilit prin contractul a cărui anulare se cere pentru un asemenea imobil este un preț derizoriu, prețul apropiat de valoarea de piață din 2008 la momentulbunului imobiliar fiind de cea 5 ori mai mare decât prețul declarat al tranzacției. Lipsa unui raport de evaluare realizat de către un terț evaluator autorizat, cu privire la bunul imobil în cazul înstrăinării lui de către o persoană juridică ce-l deține în patrimoniu este o faptă sancționată si de L. 5. cu nulitatea absolută pentru fraudă la lege. E. evident faptul că prestația debitoarei SC S. M. & C. I. S. depășește vădit pe cea primită din partea pârâților D., acesta fiind fratele asociatului/administrator unic. E. evident si chiar si judecătorul sindic retine faptul că la momentul înstrăinării debitoarea SC S. M. & C. I. S. ascunzând starea reală a societății, astfel că debitoarea știindu-se urmărită de către creditori a înstrăinat în dauna acestora, la un preț dezavantajos, sub evaluat respectivul imobil, fără ca să fi respectat prevederile legale în vigoare, respectiv evaluarea imobilului de către un expert membru A.. Mai mult decât atât datorită faptului că administratorul-curator nu a pus la îndemâna administratorului judiciar sau lichidatorului actele contabile din datele publicate pe site-urile www.recom.ro și www.mfinante.ro se deduce că societatea își mărește valoarea creanțelor neîncasate în anul 2009, deci prețul acestei tranzacții este foarte probabil să nu fi fost încasat în realitate de către debitoare a se S. M. & C. S., chitanțele și documentele contabile "prezentate" de pârâții care nu justifică cum se aflau în posesia lor, e mai mult decât probabil că au fost întocmite in extremis în fals "pro causa" . Rezultatul actului a cărui nulitate o solicită pentru fraudă la lege, constă în insolvabilitatea sau sporirea insolvabilității debitorului, starea de insolvabilitate fiind determinată prin S. comerciale pronunțate în dosarul de insolvență. Actul a cărui nulitate o solicită este rezultatul relei credințe a pârâților D. L. cu soția fratele și cumnata administratorului și asociatului unic al vânzătoarei SC S. M. & C. I. S. la momentul existentei stării de insolvență, care pentru a fi ascunsă au fost cedate fictiv părțile sociale la valoarea nominală în mod fictiv în favoarea cesionarului curator special M. N. după un patent bine cunoscut, ulterior vânzării activelor societății, în condițiile arătate mai sus asociatul unic a cesionat societatea către un cetățean ucrainian M. N., potrivit unui scenariu uzitat destul de frecvent de către cei care doreau sa scape de răspunderea pentru debitele acumulate de societățile comerciale pe care le dețineau. A., la data de (...) prin cererea de mențiune nr. 13284 admisa prin încheierea nr. 2198/(...) a fost admisa retragerea fostului asociat D. A. F. si numirea ca asociat si administrator a cetățeanului ucrainian M. N., data de la care societatea nu a mai desfășurat nici o activitate. De aici reiese si intenția tuturor părților implicate în aceste transferuri de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori. Prejudiciul astfel creat nu poate fi înlăturat numai prin anularea acestui act fraudulos, având în vedere faptul că la această ora debitoarea nu dispune de lichiditățile necesare acoperiri creanțelor înscrise la masa credală. In cauza are relevanta, concludentă si pertinenta si faptul că nici pana la acest moment depozitarul documentelor debitoarei, care se pare a fii unul dintre frații D., nu i-a predat nici până la acest moment actele contabile ale societății, dar, pârâții dispun de ele atunci când consideră ca ele profita propriilor lor interese. Dar, prezumția de fraudă instituită de prevederile legale invocate, nu numai că nu a fost înlăturată, dar, mai multchiar a fost dovedită fără putință de tăgadă chiar si reaua-credință a terțului dobânditor fiind întrunite și cerințele părții finale a art. 83 din L. 85/2006. E. indubitabil că atât debitoarea prin administrator/asociat unic D. F. cât si pârâtul D. L. cu soția au înțeles să fraudeze drepturile creditorilor. A., după ce cu rea credință, administratorul-asociat unic cesionar M. N. a refuzat predarea ștampilei si a tuturor documentelor si actelor societății către lichidatorul numit în cauză, la termenul stabilit pentru luarea interogatoriului nu se prezintă( fiind astfel aplicabile prev. art. 225 C.pr.civ. cu privire la recunoaștere); dar, in extremis, prin intermediul terțului dobânditor D. L. a depus la dosarul cauzei o serie de pretinse copii ale unor acte contabile, neautentice si necertificate de nimeni pentru conformitate cu originalul, în opinia recurentei, produse pro causa care întăresc prezumția de fraudă si dovedesc reaua-credință. E. evidenta pertinenta si suficienta probatoriului administrat in cauza, deoarece, chiar prin documentele în copie necertificate de nimeni pentru conformitate cu originalul este confirmată suspiciunea lichidatorului că vânzarea s-a făcut în frauda intereselor creditorilor. Dar, este evident că acest preț a fost stabilit cu încălcarea prev. art.ll alin.(2) coroborat cu art. 21 alin.(4) lit. "e" din Codul fiscal 2007 (L. nr. 5. actualizata până la 7 sept.2006) (forma aplicabila din 1 ianuarie 2007), care stabilesc rară echivoc faptul că: "(2) in cadrul unei tranzacții intre persoane afiliate, autoritățile fiscale pot ajusta suma venitului sau a cheltuielii oricăreia dintre persoane, după cum este necesar, pentru a reflecta prețul de piața al bunurilor sau serviciilor furnizate în cadrul tranzacției. La stabilirea prețului de piața al tranzacțiilor intre persoane afiliate se folosește cea mai adecvata dintre următoarele metode: a) metoda comparării preturilor, prin care prețul de piața se stabilește pe baza preturilor plătite altor persoane care vând bunuri sau servicii comparabile către persoane independente; b) metoda cost-plus, prin care prețul de piața se stabilește pe baza costurilor bunului sau serviciului asigurat prin tranzacție, majorat cu marja de profit corespunzătoare; c) metoda prețului de revânzare, prin care prețul de piața se stabilește pe baza prețului de revânzare al bunului sau serviciului vândut unei persoane independente, diminuat cu cheltuiala cu vânzarea, alte cheltuieli ale contribuabilului si o marja de profit; d) orice alta metoda recunoscuta in liniile directoare privind preturile de transfer emise de O. pentru Cooperare și Dezvoltare Economica." A., nu s-a depus la dosar o dispoziție și un proces-verbal de evaluare a bunului pentru a reflecta prețul de piață al bunului imobil înstrăinat stabilit în baza unei expertize de evaluare A. întocmită într-una dintre cele trei metode legale de evaluare conf. art. 11 alin.(2) din L. 5., iar, suma indicată nu are legătură cu prețul de vânzare de piață, dar, dovedește că trebuiau chiar și în această condiție să fie stabilite și achitate impozite la bugetul de stat. Dar, pe lângă faptul că prețul de vânzare este mult subevaluat, nefiind stabilit în mod legal la nivelul valorii de piață, nici măcar prețul stabilit în contract nu rezultă că ar fi fost plătite și obligațiile la stat pentru aceste nici măcar la acest moment. A., din probatoriu rezulta fără putința de tăgada faptul ca prețul stabilit era derizoriu în comparație cu prețurile similare de vânzare de la acel moment in situație asemănătoare de pe piața imobiliara, fiind probata totodată "disproporția dintre cele două prestații asumate de părțilecontractante", fapt reținut incorect de judecătorul sindic prin hotărârea recurata. Deci, în speța s-a dovedit cu prisosința atât reaua-credința cât și culpa atât a vânzătorului reprezentat la încheierea actului de D. F. cât și a comparatorilor D., L. cu soția fiind probata îndestulător reau-credința a acestora. Chitanțele de plată astfel depuse la dosarul cauzei, care nu pot fi verificate ca urmare a refuzului de predare a actelor contabile, suspicionând ca au fost realizate pro-causa și nu rezultă că au fost înregistrate în contabilitatea anilor 2008, 2009(nedepus), dar, care cu certitudine acestea dovedesc lipsa de echitate a contraprestațiilor, deoarece și la acest moment familia D. F. cu soția se află în proprietatea și posesia imobilului înstrăinat fraudulos. Dar, în ceea ce privește fraudarea intereselor creditorilor atât a creditorului principal DIRECTIA F. P., -C. cât, interesele acestora au fost fraudate si prin aceea că pentru anul 2009 debitoarea nu a depus nici un fel de raportări contabile, balanță, bilanț, nici la A. F. P., dar, nici la R. O. C. de pe lângă Tribunalul Cluj, ceea ce duce cu gândul la infracțiunea de bancrută frauduloasă. Suspiciunea recurentei sub aspectul întocmirii în fals, pro causa a chitanțelor prezentate este accentuată prin prezentarea de către pârâții D. A. cu soția a actelor contabile ce nu le aparțineau, creând suspiciunea că dispun de actele contabile a societății ce trebuiau predate lichidatorului. În aceste condiții consideră că s-a dovedit fără putință de tăgadă faptul că intenția tuturor părților implicate în aceste transferuri a fost aceea de a sustrage cu rea-credință bunuri de la urmărirea lor de către creditori în frauda intereselor acestora din urmă cu atât mai mult cu cât din Anexele la B. la (...), necertificat de nimeni pentru conformitate cu originalul rezultă că la acea dată debitoarea avea obligații restante la bugetul asigurărilor sociale, iar, debitoarea deși nu a vândut nimic din producția proprie în anul 2008, având o cifră de afaceri egală cu O lei a vândut propriul activ cu un preț derizoriu, în favoarea fratelui D. L. cu soția a asociatului unic si administrator de la acel moment, dar, nu a înregistrat profit pentru anul 2008. Intimații D. L. și D. A. E. prin întâmpinare (f.20-24) au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate și având învedere prevederile art.304, 3041C.proc.civ. C.ea reține următoarele: Sub aspect procedural recurentul C. individual de I. R. A. D. în calitate de lichidator judiciar al debitoarei SC S. M. & C. I. S. a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru stabilirea corectă a cadrului procesual. Se susține că prin hotărârile atacate judecătorul sindic ignorând cu desăvârșire prevederile art.85 alin.5 din L. nr.85/2006 a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul lămurit al acestuia, pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal, ce a fost dată cu încălcarea legii. A., judecătorul sindic nu a stabilit legala investire a instanței și nici cadrul procesual, și legitimarea procesuală activă și pasivă a părților în cauză, pentru soluționarea oricărei acțiuni în anularea transferului fraudulos, condiție ce creează confuzia existentă în dispozitivul ambelor hotărâri atacate, cu privire la calitatea de reclamant a C. de I. R. A. D. - titular al acțiunii promovată în anularea transferului patrimonial. Potrivit art.85 alin.5 din L. nr.85/2006 „legitimarea procesuală activă în acțiunile în anulare reglementată de art.79 și 80 aparține administratorului judiciar și, respectiv, lichidatorului, iar în cazul prevăzut la art.81 alin.2 Comitetului creditorilor";. Recurentul susține că în orice astfel de acțiune administratorul sau lichidatorul judiciar stă în proces în nume propriu și nu în calitate de reprezentant al debitoarei, iar din dispozitivul hotărârii și a încheierii comerciale nr.3899 din (...) nu rezultă calitatea reclamantului de titular al acțiunii. Analizând textul sus menționat în raport de dispozitivul hotărârii atacate și a încheierii, C.ea reține că în speță judecătorul sindic a stabilit în mod corect cadrul procesual, în deplină concordanță cu prevederile art. 85 alin.5 din L. nr.85/2006, acordându-i deplină legitimare procesuală activă lichidatorului judiciar însă calitatea acestuia derivă din numirea sa în cadrul procedurii insolvenței și nicidecum nu acționează în nume propriu așa cum din eroare se susține, fiind vorba de o acțiune soluționată în cadrul acestei proceduri speciale. Si sub aspectul legitimării procesuale pasive în mod corect judecătorul sindic a soluționat acțiunea în concordanță cu disp.art.85 alin.6 din L. nr.85/2006 citând în calitate de pârât pe cocontractantul debitorului, în speță pârâții intimați D. L. și D. A. E. Prin urmare, motivul de recurs invocat cu referire la stabilirea corectă a cadrului procesual este neîntemeiat și prin urmare urmează a fi respins. Sub aspectul motivelor de fond lichidatorul judiciar subliniază faptul că legea insolvenței cuprinde la art.85 alin.3 o dispoziție potrivit căreia în ipoteza în care sunt îndeplinite condițiile art.80 din aceeași lege se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor. În cazul prezentei cereri de anulare în opinia lichidatorului judiciar, condițiile prevăzute de art.80 a L. insolvenței sunt îndeplinite, fiind vorba de un act fraudulos încheiat de debitor în dauna drepturilor creditorilor, iar, în cauză este evident faptul că în această operațiune comercială prestația debitorului depășește vădit pe cea primită, actul fiind încheiat cu intenția tuturor părților implicate în aceasta de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditor sau de a le leza în orice altfel drepturile. În concret, prețul stabilit prin contractul a cărui anulare se cere este în opinia lichidatorului judiciar un preț derizoriu, iar lipsa unui raport de evaluare realizat de către un terț este o faptă sancționată cu nulitatea absolută pentru fraudă la lege. Temeiul juridic invocat de lichidator pentru anularea transferului de drepturi patrimoniale către terți îl constituie prev. art.80 alin.1 lit.c din L. insolvenței. Din modul de redactare a textului legal rezultă că pentru a ne afla în prezența unui act fraudulos care să impună anularea transferului trebuie îndeplinite mai multe condiții: în primul rând operațiunea economică încheiată de debitoare trebuie să fie lezionară în sensul existenței unei disproporții vădite de valoare între bunul tranzacționat și prețul plătit, astfel încât să creeze o pierdere financiară însemnată pentru debitoare și deopotrivă ambele părți ale contractului trebuie să fi avut intenția de fraudare a intereselor creditorilor societății debitoare. La rândul său frauda este definită de legiuitor prin sustragerea bunurilor de la urmărirea creditorilor sau lezarea drepturilor acestora în orice mod. Pentru analiza primei condiții privind lezarea drepturilor economice urmare a existenței unei disproporții vădite de valoare între bunul tranzacționat și prețul plătit C.ea reține că în speță a fost întocmit unraport de evaluare de către expert C. O., ce a stat la baza acordării împrumutului de către C. B. S. C.-N. și instituirii dreptului de ipotecă asupra imobilului litigios. A., valoarea de piață a acestui imobil a fost stabilită la suma de 1.469.183 lei. La data încheierii contractului de vânzare-cumpărare a cărei anulare se solicită, (...) prețul de vânzare a fost stabilit de către părți (debitoarea în calitate de vânzător și pârâții D. L. și D. A. E. în calitate de cumpărători) la suma de 396.000 lei. Nu trebuie ignorat faptul că imobilul vândut la data de (...) era unul grevat de o ipotecă în valoare de 1.170.000 lei care i-a scăzut considerabil valoarea de piață a imobilului iar din însumarea sarcinii cu care imobilul este grevat și a prețului de vânzare, rezultă o sumă egală ca și valoare de estimarea realizată de către expert. Prin urmare, în privința prețului lezionar, raportat la dreptul de ipotecă, și la înscrisurile existente la dosar, nu se poate susține îndeplinirea condiției de disproporție vădită, prețul de înstrăinare al imobilului fiind proporțional cu bunul înstrăinat în raport și de ipoteca înscrisă asupra acestui imobil. Cât privește dovada efectuării plății prețului prevăzut în contract, pârâții au făcut dovada plății efective a acestuia prin chitanțele depuse la dosar coroborate cu factura fiscală nr.58 din (...). Eventualele neregularități invocate de lichidatorul judiciar ce țin de neînregistrarea în contabilitate a acestei tranzacții, sunt aspecte care se răsfrâng asupra debitorului, iar nu a cumpărătorilor, putând eventual forma obiectul unei acțiuni pentru angajarea răspunderii administratorului în temeiul art.138 din legea insolvenței. Cea de-a doua condiție impusă de lege, respectiv intenția ambelor părți de a sustrage bunul de la urmărirea de către creditor, singurii care ar avea interesul să invoce fraudarea acestor interese sunt creditorii bugetari menționați în tabelul de creanță, acre însă nu au reclamat o asemenea fraudare. Prin urmare nu s-a făcut dovada intenției de fraudarea intereselor creditorilor neavând relevanță la data încheierii tranzacției totalul datoriilor debitoarei ci doar datoriile către bugetul de stat, având în vedere că în tabelul de creanțe sunt înscriși cei trei creditori bugetari. Totodată aspectul privind cesionarea părților sociale la un interval de un an de la încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu este da natură a stabili anumite prezumții de fraudă care să atragă anularea unui act. A., C.ea reține că în speță nici cea de-a doua condiție impusă de art.80 alin.1 lit.c din L. nr.85/2006 nu este îndeplinită, așa încât judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre aplicând corect textul de lege în raport de probele administrate. Față de considerentele mai sus expuse, în temeiul disp.art.312 alin.1 C.proc.civ. rap. la art.8 din L. nr.85/2006 recursul declarat de lichidatorul judiciar C. de I. R. A. D., al debitoarei SC S. M. & C. I. S. urmează a fi respins ca neîntemeiat. Debitoarea SC S. M. & C. I. S. prin lichidator judiciar aflându-se în culpă procesuală va fi obligată în temeiul dispozițiilor art.274 C.proc.civ. la plata cheltuielilor de judecată către intimații D. L. și D. A. E. în sumă de 3000 lei reprezentând onorariu de avocat. PENTRU ACE. MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE : Respinge recursul declarat de debitoarea SC S. M. & C. I. S. prin lichidator împotriva sentinței civile nr.3674 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C. pe care o menține în întregime. Obligă recurenta să plătească intimaților D. L. și D. A. E. suma de 3000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 28 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI A. A. I. I. C. P. D. GREFIER ȚÂR M. N.LUNA Red.CI Dact.SzM/2ex. (...)
| ← Decizia nr. 214/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 8301/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
