Decizia nr. 1946/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR.1946/2012
Ședința de 12 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S. JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea SC C. S. prin administrator special C. D. D. împotriva sentinței civile nr.463 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. C., în contradictoriu cu intimații SC C. S. prin administrator judiciar R. & P. S. și M. B., având ca obiect contestație la tabelul preliminar.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat S. E. S. pentru recurentă și avocat M. Ț. pentru intimata B. M., lipsă fiind administratorul judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
R. promovat nu este legal timbrat, lipsind taxa judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 09 martie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinarea din partea intimatei B. M. SA.
Reprezentanta recurentei depune la dosarul cauzei dovada ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de
0,15 lei și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond, învederând instanței că a invocat inadmisibilitatea recursului ca o apărare de fond și nu ca o excepție.
C.ea, din oficiu, verificând competența generală, materială și teritorială potrivit dispozițiilor art. 1591alin.4 C.pr.civ astfel cum a fost modificată prin L. nr. 2., constată că este legal investită raportat la dispozițiile art. 8 din L. nr. 85/2006 și constată că recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei și timbru judiciar de 0,3 lei. Reținând că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, C.ea apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond . Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și admiterea contestației formulate, pentru motivele expuse pe larg în scris și susținute în fața instanței, fără cheltuieli de judecată. În susținere se arată că problema care se pune constă în natura juridică a dobânzilor penalizatoare cuprinse în contractul de credit pe care le apreciază ca fiind o clauză penală. Din modul de redactare rezultă că o clauză penală este o dobândă penalizatoare care se aplică la orice sumă, că potrivit art. 1069 C.civ. clauza penală este o compensație a daunelor interese. Arată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de L. nr.313/79 precum și art. 966 coroborat cu art. 968 C.civ și art.5 C.civ. fiind vorba de o obligație fără cauză, de o cauză nulă. În ce privește dobânda de 25% pe an, se arată că acesta depășește daunele interese și prejudiciul băncii. Totodată, arată că acesta apare ca o veritabilă clauză leonină dar și o clauză abuzivă. Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată. În susținere se arată că atât recursul formulat cât și contestația au ca temei de drept dispozițiile art.73 din L. nr.85/2006. Cu toate acestea, din argumentele dezvoltate în cadrul recursului și al contestației în anulare rezultă că este o cerere în constatarea nulității absolute pe motiv că ar fi o clauză penală sau leonină. Prin urmare, apreciază că recursul formulat este inadmisibil raportat la temeiul de drept invocat, întrucât apreciază că verificarea unei creanțe izvorâtă dintr-un contract de credit poate să privească doar cuantumul. În ce privește interdicțiile prevăzute de L. nr.313/79 și O. nr.9. arată că nu se aplică, limitările și modul de calcul al dobânzilor sunt stabilite prin norme speciale, dobânzile au fost stabilite prin contractul de credit iar instanța supremă s-a pronunțat în sensul neaplicării interdicțiilor. C U R T E A Deliberând reține că, Prin sentința civilă nr.463 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C. s-a respins contestația la tabelul preliminar de creanțe formulată de administratorul special C. D. D. în contradictoriu cu debitoarea SC C. S. prin administrator judiciar R. & P. S. și creditoarea SC M. B. SA. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între debitoarea SC C. S. și creditoarea SC M. B. SA s-a încheiat contractul de credit ipotecar nr. 683/(...) având ca obiect acordarea de către bancă a unor facilități de credit în sumă de 2.301.116 euro, cu o dobândă anuală variabilă EURIBOR la 1 lună plus o marjă de 4,25%. Prin contractul de credit semnat, în cuprinsul anexei 1, art.8, a fost strecurată o clauză privind așa numitele dobânzi penalizatoare la o rată egală cu 25% pe an, rată ce urma să se aplice la orice sumă neplătită la scadență, indiferent de modul de determinare a scadenței și indiferent de natura juridică a debitului principal. Având în vedere faptul că administratorul special a indicat la termenul de judecată din 26 ianuarie 2011 ca temei juridic al contestației ca fiind dispozițiile art. 73 din L. nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, raportat și la dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, judecătorul sindic a analizat cererea în limitele indicate de către contestator. Potrivit art. 66 alin. 1 din legea nr. 85/2006, cu modificările ulterioare, toate creanțele vor fi supuse procedurii de verificare prevăzute de prezenta lege, cu excepția creanțelor constatate prin titluri executorii, iar potrivit art. 120 din OUG nr. 99/2006 contractele de credit încheiate de o instituție de credit constituie titluri executorii, totuși modul de calcul al dobânzilor precum și cuantumul creanței poate face obiectul unei contestații la tabelul preliminar în temeiul art. 73 din legea nr. 85/2006. Analizând incidental contractul de credit încheiat între părți cu privire la motivele de nulitate absolută invocate de către contestator, judecătorul sindic a reținut că părțile au convenit o dobândă anuală variabilă EURIBOR la 1 lunăplus o marjă de 4,25%, iar subsecvent, în cazul în care debitoarea nu își achită debitele scadente va datora o dobândă de 25% pe an, rată ce urma să se aplice la orice sumă neplătită la scadență, indiferent de modul de determinare a scadenței și indiferent de natura juridică a debitului principal. Potrivit art. 967 Cod civil, legea prezumă faptul că există cauza în fiecare act juridic și că aceasta este valabilă, revenind contestatorului, în cauza de față, să facă dovada nevalabilității acesteia, dovadă pe care însă acesta nu a administrat-o în prezentul dosar. În ceea ce privește natura juridică a dobânzii penalizatoare, dobândă pe care administratorul special a calificat-o drept clauză penală, judecătorul sindic a reținut că potrivit doctrinei juridice clauza penală este o prevedere contractuala, prin care părțile stabilesc de comun acord, anticipat si prin apreciere, cuantumul despăgubirilor ce vor fi datorate de partea in culpa, in cazul neîndeplinirii ori împlinirii necorespunzătoare a obligațiilor asumate, ori în prezenta cauză dobânda penalizatoare are natura juridică a unei dobânzi contractuale și nu a unei daune moratorii stabilită prin clauza penală, astfel că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 3.. Mai mult, potrivit art. 10 alin. 1 din O. nr. 9., dobânzile percepute au un caracter derogator de la dispozițiile acestui act normativ. A., având în vedere faptul că părțile în mod liber și de comun acord au convenit cuantumul dobânzilor aplicabile raportat la comportamentul de plată al debitoarei, având în vedere și considerațiile de mai sus, raportat și la dispozițiile art. 969 Cod civil, judecătorul sindic a respins contestația la tabelul preliminar de creanțe formulată de administratorul special C. D. D. în contradictoriu cu debitoarea SC C. S. prin administrator judiciar R. & P. S. și creditoarea SC M. B. SA. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea SC C. S. admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației formulate de debitoare în sensul diminuării creanței cu care creditoarea M. B. a fost înscrisă în tabelul preliminar de creanțe în sensul înlăturării sumelor reprezentând dobânzi penalizatoare în cuantum de 152.117,34 euro, respectiv 662.060,29 lei calculați la cursul BNR valabil la data de (...). Apreciază că sentința comerciala nr. 463/2011 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, a fost pronunțata cu greșita aplicare a textelor legale in vigoare. Problematica supusa analizei rezidă în natura juridică a clauzei privind "dobânzile penalizatoare" inserata în contractul de credit. A., administratorul special a apreciat ca aceasta are natura unei clauze penale, făcând obiectul controlului judiciar din prisma dispozițiilor Legii 3., precum si ale art. 966 coroborat cu art. 968 Cod civil, art. 5 Cod civil. Poziția administratorului judiciar a fost una neutra: pe de o parte a apreciat ca este vorba de o "despăgubire" la care este îndreptățit creditorul in cazul neîndeplinirii exacte a prestației debitorului, pe de alta parte insa s-a limitat la a constata existenta unui contract care sa susțină aplicabilitatea acestor despăgubiri. In mod contrar si eronat, s-a exprimat judecătorul sindic, însușindu-si ad literam argumentele intimatei, B. M., conform căreia "dobânda penalizatoare are natura juridica a unei dobânzi contractuale si nu a unei daune moratorii stabilite prin clauza penala." In realitate, "dobânzile penalizatoare" sunt, fără doar și poate, așa cum rezultă din chiar denumirea acordată, daune moratorii stabilite prin intermediul unei clauze penale. menite a acoperi presupusul prejudiciu adus creditorului. Consideră că judecătorul sindic a reținut sau interpretat in mod greșit conținutul clauzei 8 din C. de credit: "in cazul in care debitoarea nu își achita debitele scadente va datora o dobânda de 25% pe an, rată ce urma sa se aplica la orice suma neplătita la scadenta, indiferent de modul de determinare a scadentei si indiferent de natura juridica a debitului principal." Dimpotrivă, așa cum reiese din lecturarea clauzei în discuție, aceasta "dobânda penalizatoare" se aplică doar la sumele scadente, pana la momentul plății integrale. "Orice suma care nu este plătita la scadenta (fara deosebire dupa cum scadenta este cea specificata in Contract sau rezulta din accelerare sau in alt mod), indiferent daca aceasta reprezintă suma principala, dobânda, comisioane, costuri sau speze conform C.ui sau în legătura si indiferent in ce cont al I.atului se reflecta, va atrage plata de dobânzi penalizatoare, pentru perioada începând cu data Scadentei si pana la data plății integrale, la o rata egala cu 25% pe an fără ca aplicarea unor asemenea dobânzi penalizatoare sa prejudicieze alte drepturi sau remedii conferite Băncii în temeiul C.ui si legislației aplicabile." Mai mult, faptul ca aplicarea acestei "dobanzi penalizatoare" vizeaza inclusiv debite constand in dobanda, comisioane, costuri sau speze, este un argument in plus pentru interpretarea acestei clauze ca una penala, si nu per a contrario. Judecatorul nu este tinut de denumirea data de parti clauzei ci de continutul intrinsec al acesteia. Pe cale de consecinta, sustinerile partii adverse, formulate in cadrul intampinarii depuse, conform carora "dobanzile penalizatoare din contractul de credit ipotecar au calificarea juridica de dobanzi sub conditie" sunt judicioase, dar nefondate si irelevante sub raportul caracterizarii clauzei analizate. A., "mascarea" neexecutarii sub forma unei așa zise conditii-eveniment nu poate cu siguranță păcăli filtrul legal al judecătorului ce este ținut a se raporta la definiția legală a clauzei penale, precitată. Pe cale de consecinta, fiind vorba de o clauza penala, solicită controlul judiciar al acesteia din prisma următoarelor temeiuri de drept: art. 966 coroborat cu art. 968 Cod civil, art. 5 Cod civil. Subliniază faptul ca aceste norme sunt pe deplin aplicabile si in domeniul comercial, conform art. 1 Cod comercial. Pe cale de consecinta, devin aplicabile si dispozitiile art. 1084 cod civil "D. - interese ce sunt debite creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit", iar potrivit art. 1086 cod civil: " .. în cazul când neexecutarea obligației rezultă din dolul debitorului, daunele-interese nu trebuie să cuprindă decât aceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutării obligației", conform cărora orice solicitare privind pierderile financiare ale creditoarei trebuie dovedita. Pe de altă parte, chiar daca ar accepta o astfel de interpretare a clauzelor contractuale, acestea apar ca o veritabilă clauză leonină în care finanțatorul a prevăzut o contra prestație în favoarea sa cu mult mai mare decât beneficiul cocontractantului său, care dezechilibrează serios egalitatea părților contractante, dar și o clauză abuzivă, fiind inclusă într-un contract dinainte redactat de finanțator și pe care debitorul nu a avut posibilitatea să o negocieze. In acest sens în care s-a exprimat și Curtea Constituțională prin D. nr. 1., publicată în Monitorul Oficial partea 1, nr. 549/(...) cu privire la operațiunile de leasing. De altfel, dacă s-ar accepta contrariul celor mai sus consemnate, ar însemna să se anuleze, practic, principiul îmbogățirii fără just temei în folosul creditoarei. P. dobânzilor penalizatoare în cuantumul stabilit de bancareprezintă în fapt o sarcină evident excesivă impusă debitorului, ajungându-se la situația în care este mai profitabil pentru B. să nu se grăbească în executarea contractului, ci să prelungească perioada de întârziere, cât mai mult, deoarece astfel ar obține, pe lângă restituirea sumei împrumutate si dobânzile negociate, substanțiale sume cu mult peste prejudiciul provocat prin întârzierea achitării debitului principal. Susține, de asemenea, că câtă vreme art. 1 al Legii 3. ce stipulează în mod expres nulitatea clauzei penale inserată în contractul de împrumut, nu face distincție sub aspectul naturii juridice a actului încheiat (contract civil, comercial sau bancar), apreciază contestația sa ca întemeiată sub acest aspect. (A se vedea si Dec. Nr. 1839/2004 a I., Sectia comerciala) În ceea ce privește dezechilibrul semnificativ între drepturile și obligațiile părților, apreciază că acesta este evident în cazul de față raportat la obligarea recurentei la plata unor penalități in cuantum de cel puțin 4 ori mai mare decât dobânda contractuala, penalități aplicate asupra tuturor sumelor scadente, fie ele debit principal, dobânzi sau alte costuri. A., apreciază că eventualul prejudiciu real adus creditoarei prin depășirea scadenței de rambursare a creditului este net inferior sumelor solicitate. Iar considerentele Deciziei nr. 2395/2009 pronuntata de I. in dosarul nr. (...) cu privire la aceste aspecte, citate in sustinerea intampinarii partii adverse, au fost prezentate complet rupte de context, neinterpretarea clauzei de exigibilitate inainte de termen in cazul incalcarii unor obligatii contractuale (mai exact, instrainarea unor garantii) drept o clauza penala neavand nimic in comun cu interpretarea ca atare a unei clauze contractuale cu caracter evident de compensare a unor daune interese datorate ca urmare a neexecutarii la scadenta a obligatiei contractuale. Arată că aceasta solutie a fost imbratisata si de C.ea de A. C. I. de pe langa C. de C. si I. a R. (Rev. de drept comercial nr 4/2000, pg. 125-127), stabilindu-se faptul ca "in conditiile in care partile contractante au stipulat penalitati de intarziere in plata prețului care duc la o disproportie certa intre prejudiciul cauzat si reparația solicitata, aceasta situatție nu poate fi acceptată întrucât dezechilibrează vădit raporturile dintre parti; or, in concepția legiuitorului roman, contractul nu poate fi transformat, prin clauze abuzive, intr-un instrument de specula a unei parti catre cealalta." Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de (...) SC B. M. SA a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței recurate. Consideră că recursul este inadmisibil raportat la temeiul de drept al C. si la motivele invocate pentru susținerea C. si a R.ui. R. ce face obiectul prezentei cauze, precum si Contestatia initiala, au ca temei juridic dispozițiile art. 73 din L. nr. 85/2006, privind Contestatiile la T. P. Cu toate acestea, din argumentele dezvoltate in cadrul C. si al R.ui, rezulta ca prezenta cauza se grefeaza de fapt pe o cerere in constatarea nulitatii absolute a unei clauze din C. de C. I. incheiat intre debitoare si subscrisa B. M., pe motiv ca ar fi o clauza penala sau o clauza abuziva. Or, conform art. 66 alin. (1) din L. nr. 8512006 creantele constatate prin titluri executorii sunt exceptate de la procedura de verificare a creantelor prevazuta de lege. A. analiza legalității unei clauze contractuale are caracterul unei acțiuni de drept comun si excede cadrului procesual al unei veritabile contestații la creanța prevăzute de art. 73 din L. nr. 85/2006. In mod judicios judecătorul sindic a reținut faptul ca aceste C. de C. I., fiind titlu executorii cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 66 alin. (1) din L. nr. 85/2006, pot face obiectul unei Contestații la T. P. numai in sensul analizării modului de calcul al dobânzilor precum si al cuantumului creanței si nu in sensul analizarii legalitatii clauzelor ce prevad cuantumul acestor dobanzi contractuale. In consecinta, apreciază ca analizarea caracterului abuziv sau nelegal al unei clauze din C. de C. excede cadrului procesual al unei Contestații la T. P. prevăzute de dispozițiile art. 73 din L. nr. 85/2006, context in care se impune respingerea recursului ca inadmisibil. In mod judicios judecătorul sindic a apreciat ca în prezenta speță nu sunt aplicabile interdicțiile prevăzute de art. 1 si art. 2 din L. nr. 3. si în O. nr. 9.. Dobânzile penalizatoare prevăzute in C. de I. izvorât dintr-un raport juridic bancar au caracterul unor dobânzi contractuale, si nu al unor penalități de întârziere percepute "pe lângă dobânda contractuala convenita sau pe lângă dobânda legala"". Limitările cu privire la dobânzi cuprinse in L. nr. 3. si in O. nr. 9. nu se aplica C.ui de C. I. pentru următoarele considerente: i) Limitările si modul de calcul al dobânzilor practicate de instituțiile de credit sunt stabilite prin reglementari specifice, emise de legiuitor si de B. N. a R. care supraveghează si modul in care acestea sunt respectate, așa cum se arata in mod expres in cuprinsul art. 10 alin. (1) din OG 9.: "Dobânzile percepute sau plătite de B. N. a R., de bănci, de C. de E. și C. CE. C - S., de organizațiile cooperatiste de credit și de Ministerul Finanțelor Publice, precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementări specifice". Conform art. 1 din L. nr. 3. "Clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestațiuni în natură, este și va rămâne anulată, [. . .]. Judecătorul, În caz de Î., va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzută de art. 15891 din Codul civil, sau, În caz de alte obligațiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil". Conform art. 2 din aceeasi lege "Dacă clauza penală nu va fi stipulată direct, ci va fi deghizată sub o altă formă, sau va rezulta din condițiunile actului, judecătorul va aprecia și va putea anula din contract aceea ce ar avea caracterul de clauză penală, putând aplica, după cazuri, art. 1589 sau art. 1084 din Codul civil" D. nr. XI din 24 octombrie 2005 pronuntata de I. in R. in interesul legii, publicata in Monitorul Oficial nr. 12312006 - M. Of. nr. 123/9 feb. 2006 . ii) In conformitate cu prevederile art. 117 alin. (2) teza 2 din O.U.G. nr. 99/2006 privind institutiile de credit si adecvarea capitalului orice dobanzi, penalitati, comisioane si speze bancare practicate de acestea trebuie prevazute in C.le de credit. Mai mult, in conformitate cu dispozitiile art. 12 din L. nr. 190/1999 privind C.ul I., lege in baza careia a fost acordat creditul debitoarei "C. de exigibilitate înainte de termen, precum și cazurile în care urmează să fie aplicabile aceste clauze trebuie prevăzute în contractul de credit ipotecar pentru investiții imobiliare într-un articol distinct". Susține recurenta că, în respectarea dispozițiilor sus menționate si în aplicarea corespunzătoare a acestora, a reflectat cuantumul dobânzilor în C. de C. I., inclusiv cuantumul dobânzilor penalizatoare. Intr-o speță asemănătoare, I. C.e de C. si J. a statuat asupra faptului ca "in speta, clauza de exigibilitate inainte de termen, precum si cazurile in care se aplica aceste clauze, trebuiau prevăzute in C. de C. ipotecar pentru investii imobiliare, asa cum este impus prin art. 12 din L. nr. 190/1999 privind creditulipotecar pentru investiții imobiliare" (D. nr. (...) pronuntata de I. C.e de C. si J. in D. nr. 2.). iii) Dispozitiile art. 1589 alin. (1) Cod Civil (Ia care fac trimitere limitarile aduse de L. nr. 3.) nu sunt aplicabile, intrucat rata dobanzii a fost stabilita de parti prin C. de C. lpotecar". Instanta suprema a interpretat in mod constant dispozitiile legii, in sensul neaplicarii interdictiilor prevazute de L. nr. 3. si de O. nr. 9. in cazul C.lor de C. I. A., in interpretarea dispozitiilor legii, instanta suprema a retinut urmatoarele: a. ,,[. .. } tribunalul a reținut că prevederile de la pct. 8 și 10 din contract respectiv clauza de exigibilitate înainte de termen nu constituie o clauză penală, așa cum susține reclamanta, și nu sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 3. pentru anularea clauzei penale din oricare din contracte și nici dispozițiile OG nr.9. privind dobânda legală, așa cum a susținut reclamanta în precizarea de acțiune";. Consideră că, în mod judicios judecătorul sindic a apreciat că în prezenta speță, dobânzile penalizatoare din C. de credit ipotecar au natura juridică ale unor dobânzi contractuale. Dobânzile penalizatoare stabilite de părți la momentul încheierii contractului de credit ipotecar nu au o cauză ilicită, astfel cum în mod greșit susține recurenta, ci, reprezintă dobânzi contractuale ale căror cuantum se modifică în cazul în care intervine condiția prevăzută în mod expres în contract și anume, neplata la scadență a debitului restant. Analizând recursul declarat de către administratorul special al debitoarei SC C. S. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., C.ea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente: La data de 01 aprilie 2008, între debitoarea SC C. S. și creditoarea SC M. B. SA s-a încheiat contractul de credit ipotecar nr. 683 având ca obiect acordarea de către societatea bancară a unor facilități de credit în sumă de 2.301.116 euro, cu o dobândă anuală variabilă EURIBOR la 1 lună plus o marjă de 4,25%. Potrivit contractului de credit semnat de către părți, anexa 1, art.8, în cazul în care debitoarea nu își achită debitele scadente va datora o dobânda de 25% pe an, rată ce urma a se aplica la orice sumă neplătită la scadență, indiferent de modul de determinare a scadenței și indiferent de natura juridică a debitului principal. În speță se constată că debitoarea nu și-a îndeplinit obligația contractuală asumată astfel că creditoarea a solicitat înscrierea acesteia la masa credală a debitoarei și cu sumele calculate potrivit dispozițiilor contractuale amintite anterior. Debitoarea, prin administratorul special, a contestat în procedura reglementată de art.73 din L. nr.85/2006 tabelul preliminar de creanțe al debitoarei. Potrivit dispozițiilor legale enunțate anterior, debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/. în tabelul preliminar de creanțe. C.ea constată că în mod corect judecătorul sindic, în limitele investirii sale a analizat contestația formulată statuând că doar în ceea ce privește modul de calcul al dobânzilor și cuantumul creanței din această perspectivă poate face obiectul contestației în raport de împrejurarea că creanța creditoarei derivă din titluri executorii potrivit art.120 din OUG nr.99/2006. Pornind de la această analiză, se poate observa că judecătorul sindic în mod corect s-a investit cu cercetarea pe cale incidentală a valabilității clauzelor contractuale, excepția inadmisibilității contestației fiind astfel nefondată. C.ea va achiesa statuărilor judecătorului sindic potrivit cărora clauza inserată de părți la art.8 din anexa 1 a contractului de credit încheiat reprezintă o dobândă contractuală și nu o clauză penală prin care părțile să stabilească anticipat și prin apreciere cuantumul despăgubirilor datorate de partea în culpă, în cazul neîndeplinirii sau a îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor asumate; din modul de redactare al clauzei rezultă că dobânda astfel stabilită de părți nu are caracterul unor penalități de întârziere percepute pe lângă dobânda convenită de părți ci reprezintă o modalitate de sancționare a debitorului ce nu va restitui la scadență sumele împrumutate, al căror cuantum se modifică în cazul în care intervine condiția prevăzută expres în contract respectiv neplata la scadență a debitului restant. Cât privește cuantumul acestor dobânzi și posibilitatea stabilirii acestora pe cale convențională, C.ea reține că această posibilitate este asigurată de prevederile art.10 din OG nr.9.. În speță nu se poate vorbi de cumulul dobânzii convenționale cu penalități de întârziere - ipoteză interzisă prin decizia XI a I. - întrucât există o singură dobândă contractuală al cărei cuantum se modifică convențional în cazul neplății la scadență a debitului restant. Rezultă, așadar, că dobânda convențională, penalizatoare are caracterul unei dobânzi aflate sub condiția suspensivă a neplății la scadență a debitului restant și nu poate fi calificată drept o clauză penală. Se poate conchide, prin urmare, că în mod corect a statuat judecătorul sindic că în speță nu sunt incidente prevederile art. 1 și 2 din L. nr.3. ci cele din O. nr. 9.. Mai mult, C.ea constată că prevederile art.117 alin.2 teza a doua din OUG nr.99/2006 potrivit cărora instituțiile de credit nu pot pretinde clientului dobânzi, penalități, comisioane ori alte costuri și speze bancare dacă plata acestora nu este stipulată în contract au fost respectate, părțile inserând în convenția lor toate costurile și cheltuielile aferente creditului acordat. C.ea constată, de asemenea, că probele administrate în cauză nu confirmă susținerile administratorului special al debitoarei referitoare la condițiile încheierii convenției, corespondența comercială derulată între părți evidențiind că anterior încheierii contractului de credit cu debitoarea s-au purtat veritabile negocieri iar clauzele contractuale inserate în convenție sunt rezultatul acestor negocieri, susținerile contrare nefiind fondate. Nefondate sunt și susținerile potrivit cărora clauzele contractului de credit în litigiu sunt abuzive sau leonine. C.ea constată că dobânzile penalizatoare stabilite de părți la momentul încheierii contractului de credit ipotecar nu au o cauză ilicită, astfel cum în mod greșit susține recurenta, ci, reprezintă dobânzi contractuale ale căror cuantum se modifică în cazul în care intervine condiția prevăzută în mod expres în contract respectiv, neplata la scadență a debitului restant, această clauză contractuală fiind stabilită de părți încă de la momentul încheierii contractului. Este cunoscut faptul că clauza leonina este definită ca fiind o dispoziție contractuala a cărei executare urmărește să asigure avantaje exorbitante unor contractanți în detrimentul celorlalți. În speță, C.ea constată că nu suntem în prezența unei astfel de clauze întrucât dispoziția contractuală contestată de debitoare prin administratorul său special nu urmărește să asigure avantaje exorbitante unor contractanți în detrimentul celorlalți ci stabilește plata unor dobânzi contractuale al cărorcuantum se modifică în cazul în care intervine condiția prevăzută în mod expres în contract respectiv, neplata la scadență a debitului restant. Pentru toate aceste considerente, C.ea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.8 din L. nr.85/2006 raportat la art.312 alin.1 C.pr.civ. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de debitoarea SC C. S. prin administrator special C. D. D. împotriva sentinței civile nr.463 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. C., pe care o menține în întregime. D. este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. M. C. M. S. C. P. L. F.red.M.S./A.C. 2 ex. - (...)jud.fond.G. C.
| ← Decizia nr. 8814/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 03/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
