Decizia nr. 6249/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6249/2012
Ședința din data de 03 septembrie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE : M. S.
JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C. G. : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta T. C., împotriva sentinței civile nr. 284 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimata SC G. H. S. PRIN LICHIDATOR J. C. B. L., având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din L. 85/2006.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este timbrat cu 60 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,5 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că, în data de (...) s-a înregistrat la dosar din partea recurentei, dovada ce atestă plata taxei de timbru datorate, trimisă prin fax și prin poștă ( f. 10 -13)
În data de (...), lichidatorul judiciar a trimis la dosar prin fax, și prin poștă întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și judecarea cauzei în lipsă, însoțită de înscrisuri în argumentarea poziției procesuale ( f.15-49).
Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 din L. nr. 85/2006 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare. C U R T E A Prin sentința civilă nr.284 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr.(...), a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul C. I. de I. B. L. cu sediul în B. M., lichidator desemnat pentru falimentul SC G. H. S. B. M. împotriva pârâtei T. C., în calitate de administrator statutar al debitoarei SC G. H. S. aflată în procedură și, în consecință a fost obligată pârâta să suporte cu averea proprie, pasivul debitoarei falite reprezentând creanțele declarate în faliment, în cuantum de 288.053,72 lei. A fost respinsă cererea cu privire la suma de 534.240,10 lei reprezentând contravaloarea sumelor identificate în balanța contabilă aferentă lunii iunie 2008. Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 902 din (...) pronunțată în dosar nr. (...), Tribunalul Maramureș a admis cererea formulată de creditoarea A. F. P. B. M., a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei SC G. H. S. B. M. C. I. de I. B. L. din B. M. fiind desemnat administrator judiciar. Începerea procedurii simplificate de faliment a fost dispusă prin sentința civilă nr. 902 din (...), administratorul judiciar menționat mai sus a fosat confirmat în calitate de lichidator. Deschiderea procedurii a fost publicată în Buletinul Procedurilor de I. iar pârâta a fost notificată la adresa de domiciliu cu care figurează în evidențele Oficiului Registrului Comerțului M.. În dosarul de faliment s-au înregistrat trei declarații de creanță din partea creditorilor A. F. P. B. M. pentru 287.700 lei, Primăria Baia Mare - Direcția de V. pentru 145.72 lei și Inspectoratul Teritorial de M. M. pentru suma de 208 lei totalul creanțelor fiind de 288.053,72 lei, aspect ce rezultă din tabelul definitiv al creditorilor debitoarei, aflat la fila 33. Din rapoartele întocmite de lichidator rezultă că inițial pârâta nu i-a pus la dispoziție documentele debitoarei și că doar după ce s-a înregistrat prezentul dosar pârâta a predat parțial lichidatorului acte și documente contabile. Conform balanței contabile depusă la fila 19 aferentă lunii iunie 2008, societatea debitoare figura cu bunuri în sumă de 534.240,10 lei constând în construcții în valoare de 4.442 lei, instalații tehnice, mijloace de transport în valoare de 68.469,33 lei mobilier, aparatură birotică și echipamente în valoare de 17.870 lei. Lichidatorului nu i-au fost predate bunurile identificate în balanța contabilă menționată, situație în care constată că pârâta a făcut să dispară unele documente contabile, respectiv a ascuns o parte din activul persoanei juridice aflată în procedură sau a folosit în interes propriu ori al altor persoane fizice și juridice parte din patrimoniul debitoarei, astfel că acesta nu a putut fi valorificat de lichidtor în procedură în vederea acoperirii masei credale. Față de cele arătate, judecătorul sindic a considerat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 138 al. 1 lit. a, d și e din L. 85/2006 privind procedura insolvenței cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, poate dispune ca o parte a pasivului debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitoarei, dacă au folosit bunurile societății în interes propriu sau al altor persoane fizice ori juridice, dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, respectiv au ascuns o parte din activul persoanei juridice. Din perspectiva celor arătate, nu pot fi primite apărările pârâtei invocate în scris prin întâmpinare depuse la dosar cu privire la săvârșirea unor eventuale fapte penale de către alte persoane, angajate ale societății. Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, acțiunea este întemeiată în parte și a fost admisă ca atare, în baza prevederilor art. 11 lit. g raportat la art. 138 al. 5 din legea menționată anterior, obligând pe pârâtă să suporte cu averea proprie pasivul reprezentând creanțele declarate în faliment. Cât privește cererea referitoare la obligarea pârâtei la restiturea contravalorii bunurilor rezultate din balanța aferentă lunii iunie 2008, aceasta nu poate fi primită având în vedere că pasivul debitoarei este reprezentat de masa credală iar răspunderea este antrenată în baza art. 138 lit. a și e, tocmai pentrucă pârâta a ascuns parte din mijloacele fixe și circulante ale societății, respectiv le-a folosit în interes propriu sau al unor terțe persoane fizice sau juridice.. Împotriva acestei soluții a formulat recurs pârâta T. C. prin care a solicitatadmiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulată ca inadmisibilă și nefondată cu cheltuieli de judecată. În motivare se arată că prin S. recurată a fost obligată la plata a întregului pasiv al debitoarei S. C. H. S., în cuantum de 2.,7. Pentru a se pronunța in acest sens judecătorul sindic a reținut că inițial pârâta nu a pus la dispoziția lichidatorului documentele debitoare și că . după ce a început prezentul proces a predat parțial respectivele acte iar din balanța contabilă aferentă lunii iunie 2008, societatea debitoare ar fi figurat cu bunuri în sumă de 534.240,10 lei, constând în construcții în valoare de 4442 lei, instalații tehnice și mijloace de transport în valoare de 68469,33 lei, mobilier, birotică și echipamente în valoare de 17870 lei. Raportat la faptul că lichidatorului nu i-au fost predate aceste bunuri judecătorul sindic a constată că pârâta ar fi ascuns o parte din activul debitoarei sau ar fi folosit în interes propriu patrimoniul acesteia, astfel că acesta nu a putut fi valorificat de lichidator în procedură în vederea acoperirii masei credale. În ceea ce privește fondul problemei nici una dintre prevederile art. 138, alin. 1, lit. ), d) și e) nu sunt incidente în cauză. Starea de fapt reținută se referă la nepredarea unor bunuri mai sus enumerate (a căror valoare însumată nu este de 534.240,10 lei, astfel cum se reține ci de 90781,33 lei). Textele de lege invocate se referă obligarea persoanei care "a cauzat starea de insolvență a debitorului" prin folosirea în interes propriu a bunurilor sau creditelor societății, printr-o contabilitate fictivă sau neconformă cu legea, făcând să dispară unele documente, prin deturnarea, ascunderea activului societății sau mărirea fictivă a pasivului. Nici una dintre faptele invocate nu se regăsesc dovedite în sarcina pârâtei. Pentru a i se așeza în sarcină respectiva creanță era necesar a se face dovada celor două condiții esențiale prevăzute de L. nr. 8. a) săvârșirea faptelor prevăzute de lege; b) acestea să fie cauza stării de insolvență (la care se adaugă condițiile răspunderii civile delictuale). Cu alte cuvinte, legea specială nu instituie o prezumție de culpă. În cazul de față, deși se face referire la anume bunuri cuprinse în balanța de verificare, lichidatorul (deși avea sarcina probei neavând o situație privilegiată față de alți reclamanți) nu a produs vreo dovadă cum că respectivele bunuri ar fi fost folosite de subsemnata, fapt ce ar fi dus la intrarea în insolvență a debitoarei. Concluziile judecătorului sindic sunt „lichidatoruiui nu i-au fost predate bunurile identificate în balanța contabilă menționată, situație în care constată că pârâta a făcut să dispară unele documente contabile (fără a arăta care), respectiva ascuns o parte din activul persoanei juridice aflate în procedură (fără a identifica acel activ) sau a folosit în interes propriu ori al altor persoane fizice sau juridice (fără a identifica acele persoane) parte din patrimoniul debitoarei (fără a spune care este acea parte), astfel că acesta nu a putut fi valorificat de lichidator în procedură în vederea acoperirii masei credale (fapt ulterior deschiderii procedurii și care nu are nimic de-a face cu cauzarea stării de insolvență)". Aceste rețineri sunt vădit inadmisibile în condițiile unui stat de drept, în care prezumția de nevinovăție se aplică atât în materie penală cât și în materie civilă (corespondența material civilă fiind prezumția de bună-credință) iar certitudinea instanței, în acest caz, nu este întemeiată pe un fapt afirmativ, ci pe unul negativ. Bunurile sau creditele la care se face referire în hotărâre nu au fost nici măcar identificate cu acte de proveniență sau cu titluri de proprietate sau de credit, astfel că este de neînțeles cum judecătorul sindic a tras concluzia certă căsubscrisa le-aș fi folosit și nici vorbă de â fi argumentat de judecătorul sindic în ce a constat interesul personal sau al altei persoane în această situație. Practic, instanța fondului consfințește prin această hotărâre o prezumție de culpă în sarcina subsemnatei, prezumție neregăsită în legislația specială după cum am arătat, de altfel fiind interzis a se pronunța o hotărâre judecătorească întemeiată numai pe prezumții. Aceeași situație o regăsim și în cazul pretinsei contabilități fictive. Nu regăsim decât la nivel de afirmație fictivitatea pretinsă și nu se arată în ce a constat aceasta, după cum nu se arată care sunt documentele contabile pe care le-ar fi făcut să dispară și care este textul de legea încălcat în de sub semnata în ținerea contabilității și de unde rezultă. Însuși lichidatorul recunoaște că a pus la dispoziție actele contabile ale societătii. În măsura în care nu era satisfăcut urma să solicite si restul acestora. În schimb lichidatorul, pe baza chiar a actelor depuse de pârâtă, și-a precizat cererea, majorând obiectul acesteia și lărgindu-l cu alte motive. Similar cu cele de mai sus, motivul prevăzut de lit. e) nu este susținut în considerente nici măcar cu privire la specificarea elementului regăsit de instanță din textul în cauză (ascunderea, deturnarea activului sau mărirea în mod fictiv a pasivului), iar din actele aflate la dosar nu regăsim ca dovedit nici unul din aceste elemente. Această acțiune a fost pornită de lichidator pretinzând nedepunerea actelor contabile. Ulterior acestea s-au depus, lichidatorul "găsind " și alte motive de acțiune. T. arătat însă că nedepunerea actelor contabile la care face referire legea specială (art. 28 - L. nr. 85/2006) constituie o împrejurare ulterioară survenirii stării de insolvență, ceea ce exclude posibilitatea considerării că prin aceasta s-ar fi cauzat starea de insolvență. Este evident, deci, că judecătorul sindic a pronunțat sentința recurată pe baza unor prezumții simple generate de rapoartele lichidatorului (care el însuși este reclamant, susținându-și cauza pe baza actelor emis chiar de el în mod unilateral), ceea ce nu este permis de legea procesuală sau de legea specială care reglementează o astfel de răspundere. Prin întâmpinarea formulată de S. G. H. S. se solicită respingerea recursului și menținerea sentinței. În ceea ce privește excepția invocată de către pârâta T. C., respectiv exceptia lipsei calitătii procesuale active a S. G. H. S. prin lichiâaiorul judiciar desemnat, pentru promovarea acțiunii în angajarea răspunderii personale a administratorului statutar arată că această excepție se impune a fi respinsă, relativ la următoarele aspecte: I. de fond, în dispozitivul Sentinței civile nr. 284/(...), recurate de pârâta T. C., statuează: "admite în parte actiunea formulată de reclamaniul C. I. de I. B. L., lichidator desemnat pentru falimentul debitoarei S. G. H. S. Raportat la împrejurarea că I. de fond a considerat, prin hotărârea ronunțată, faptul că, deține calitatea de reclamant în cauză, C. I. de lnsoluentă B. L., în calitatea acestuia de lichida tor judiciar al debitoarei, apreciem că această excepție este neîntemeiată și pe cale de consecință se impune a fi respinsă. In măsura în care cele susținute ar fi înlăturate de I. de control judiciar, apreciează, că în cauză este vorba despre o răspundere contractuală a pârâtei T. C., relativ la faptul că pârâta, în calitate de administrator statutar al societății debitoare, și-a desfășurat activitatea în calitate de mandatar al societății comerciale cu răspundere limitată "G. H. ", mandat acordat administratorului statutar,prin contractul de societate. Raportat la această împrejurare, SC. G. Gosting S., prin intermediul lichidatorului judiciar desemnat pentru administrarea procedurii de faliment, este în măsură să realizeze toate demersurile legale care se impun pentru recuperarea prejudiciului produs acesteia, ( concretizat în masa credală stabilită), prejudiciu produs ca urmare a exercitării mandatului de administrator statutar. Față de cele siaiuate de către I. de fond, prin sentința pronunțată, apreciează că excepția invocată se impune a fi respinsă. Așa cum a arătat și în fața instanței de fond, recurenta a încercat în repetate rânduri să intre în posesia listelor prevăzute de art. 28 alin. 1 din L. nr. 85/2006 privind insolvența, fapt care nu s-a concretizat până la această dată. Prin rapoartele de activitate întocmite de către subscrisa, în temeiul art. 54 și respectiv 59 din L. insoioenței, a arătat și a solicitat depunerea actelor și informațiilor prevăzute de lege, pentru a fi în măsură să le îndeplinească, la randul lor obligațiile stabilite în sarcina acestora prin art. 20 din același act normativ. Ulterior, prin sentința civilă nr. 902/0(...) pronunțată de T. M. în dosarul nr. (...), s-a dispus deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei S. G. H. S., menținându-se în calitate de lichidator judiciar. Prin raportul de activitate nr. 2282 din data de (...), a aratat instanței de fond și a comunicat creditorilor participanți la procedură, faptul că debitoarea a pus la dispozița reclamantei, după demersuri susținuse, următoarele decoumente contabile: balanțe de verificare contabilă pentru anii 2007 _ 2008 și fișe fiscale aferente peroadei 2007 - 2008. De asemenea, prin același raport, a solicitat judecătorului sindic, autorizarea formulării unui denunț penal împotriva pârâtei pentru săvârșirea in fracțiunii de gestiune frauduloasă; ulterior, prin cererea înregistrată la Tribunalul Maramureș în data de (...), a reformulat această cerere, prin înscris separat. Cererea a fost admisă prin încheierea din (...), iar la acest moment formează obiectul dosarului penal 82(P /2012, având ca temei solicitarea reclamantei de cercetare a pârâtei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art. 143 și 147 din L. nr. 85/2006 privind insoloența. Pârâta susține faptul că în mod eronat instanța de fond a admis cererea reclamantei, în condițiile în care bunurile sau creditele la care se face referire în hotărâre : "nu au fost nici măcar identificate cu acte de proveniență sau cu titluri de proprietate sau de credit". Afirmația pârâtei este reală în ceea ce privește neindentificarea bunurilor; nu s-a reușit identificarea bunurilor și a tuturor operațiunilor realizate de către societatea debitoare prin administrator statutar, motivat de faptul că părâta nu a pus la dispoziția reclamantei nici un act de proprietate, nici un document contabil, cu excepția balanțe lor contabile; prin nedepunerea acestor documente și a informațiilor prevăzute de art. 28 din legea insolvenței, nu s-a respectat dispozitivul sentinței de deschidere a procedurii insooenței și nici al sentinței de deschidere a procedurii de faliment, respectiv al sentinței 902/"2010, care stabilea in sarcina debitoarei predarea gestiunii către lichidatorul judiciar pânâ la data de 05.04.20l0, sigilarea bunurilor și îndeplinirea tuturor operațiunilor de lichidare. Pe parcursul derulării procedurii de faliment a debitoarei, la sediul pârâtei s-a primit o solicitare din partea S. Tenoavis S. din Codlea , prin care a solicitat transferul dreptului de folosință asupra numelui de domeniu codlea-info.ro. Prin aceeași adresă, atașată prezentei întâmpinări, i s-a adus la cunoștință faptul că domeniul menționat mai sus este proprietatea debitoarei insolvente S. Grobe H. S., societate la care reclamanta a are calitatea de lichidaior judiciar. Ca urmare a acestei solicitări, căreia reclamanta nu a fost în măsură să iî dea curs, a început demersurile de identificare a obiectului de activitate și a modalității în care s-a desfășurat activitatea societății debitoare; reclamanta a constatat că deși obiectul principal de activitate al societății este consultanta în afaceri și management, în fapt societatea debitoare închiriază domenii de internet către diverși beneficiari; Astfel, pentru a clarifica modalitatea de desfășurare a activității, primul demers realizat a fost de a adresa o cerere către Institutul Național de C. - D. I. pentru a ne pune la dispozițiile domeniile proprietatea S. G. H. S.R.L . În urma acestui demers, s-a comunicat reclamantei o adresă ce conține toate domeniile deținute de către societate, la data de (...); în urma comunicării, s-a constatat că în proprietatea debitoarei figurează un număr de 6.009 domenii de internet, funcționale, care sunt închiriate și la acest moment și produc venituri. Analizând recursul formulat în raport de motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele: Prima critică vizează împrejurarea că acțiunea a fost nelegal soluționată în sensul lipsei calității procesuale active în promovarea acțiunii în răspundere a administratorului reținându-se că aceasta a fost formulată de debitoare prin lichidator. Analiza acțiunii formulate relevă că în fapt titularul acțiunii este lichidatorul judiciar așa cum statuează de altfel și disp. art.138 alin.1 din L. nr.85/2006 legitimarea procesuală a acestuia rezidând în textul legal indicat dar derivând din calitatea acestuia de reprezentant legal pe durata procedurii a debitoarei supusă procedurii insolvenței. Judecătorul sindic a reținut că sunt întrunite elementele constitutive pentru aplicarea disp. art.138 alin.1 lit.a,d și e din L. nr.85/2006 raportat la împrejurarea că lichidatorului i-au fost predate bunurile identificate în balanța contabilă situație în raport de care a constatat de asemenea că au dispărut unele documente contabile respectiv a fost ascuns o parte din activul persoanei juridice aflate în procedură sau bunurile au fost folosite în interesul pârâtei. Aserțiunile recurentei referitoare la împrejurarea că în lipsa identificării cu acte de proveniență sau cu titluri de proprietate ori de credit nu poate subzista concluzia că acestea ar fi fost folosite de administratorul statutar nu pot fi primite întrucât menționarea respectivelor bunuri în documentele contabile existente confirmă existența acestora în patrimoniul debitoarei ori neglijența pentru ipoteza valorificării acestora de operare confirmă prezența faptei prev. de art.138 alin.1 lit.d din L. nr.85/2006. Reținând că în raport de împrejurarea că au fost evidențiate cauzele ajungerii debitoarei în insolvență fiind indicate de către lichidatorul judiciar cu titlu de ipoteză , managementul deficitar al resurselor financiare și neglijarea responsabilităților ce îi reveneau în calitate de administrator statutar, judecătorul sindic în mod corect a reținut și existența raportului de cauzalitate între fapta imputată și starea de insolvență . Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare, care a constituit condiția necesară, adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs . Complexitatea vieții unei societăți comerciale implică succesiunea și împletirea unor fapte și împrejurări între care trebuie decelat care pot îndeplini condiția de a fi considerate cauza insolvenței. Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită, fie nu au împiedicat această desfășurare ,deșiintervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedecând apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditorilor . Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul. Practica a reținut în mod constant premisa coexistenței dintre cauză și condiții, cuprinzând în raportul de cauzalitate nu numai faptele ce constituie cauza necesară,dar și condițiile cauzale, adică faptele care au mediat acțiunea cauzală . În cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a celor două fapte, care nu este cunoscut și care trebuie identificat și probat. Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea. În prezenta cauză, Curtea apreciază că în sarcina pârâtei în mod corect a fost reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceasta nu a predat lichidatorului judiciar toate documentele contabile prevăzute în art. 28 alin.1 din L. nr.85/2006, conducerea contabilității s-a evidențiat a fi neconformă cu prevederile legale, împrejurarea dedusă și din faptul că au fost predate administratorului judiciar așa cum s-a evidențiat prin rapoartele de activitate prezentate judecătorului sindic doar balanța de verificare contabilă și fișe fiscale aferente perioadei 2007 - 2008 și nici un alt act care să îndeplinească exigențele de documente justificative care să reflecte activitatea debitoarei anterior declanșării procedurii de insolvență. Pârâtei recurente, în calitate de administratori îi revenea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art.73 alin.1 lit.c și alin.2 ale Legii nr.31/1990. Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din L. nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective. Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații ceea ce denotă că există un raport de cauzalitate suficient de caracterizat în această ipoteză . În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se confirmă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor, lipsa bunurilor din patrimoniu debitoarei confirmă împrejurarea că acestea nu au fost folosite de debitoare și ca atare este justificat a se reține că au fost folosite de pârâtă sau alte persoane iaromisiunea predării bunurilor administratorului judiciar confirmă ascunderea activului persoanei juridice. Curtea apreciază că în sarcina pârâtei în mod corect a fost reținută săvârșirea faptelor reglementate de art.138 alin.1 lit.a,d și e din L. nr.85/2006, respectiv împrejurarea că a folosit bunurile societății în interes propriu sau al altor persoane, neținerea contabilității în conformitate cu dispozițiile legale în materie, respectiv a ascuns o parte din activul persoanei juridice fapte care au condus la producerea stării de insolvență a debitoarei. Considerentele evidențiate au relevat că recursul formulat apare ca nefondat nefiind prezent nici unul din motivele de recurs invocate astfel că în baza art.312 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta T. C. împotriva sentinței civile nr. 284 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI M. S. C. P. A. M. C. G. V. D. Red.A.M.G./S.M.D. 2 ex./(...) Jud.fond.I. V.
| ← Decizia nr. 3542/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 8431/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
