Decizia nr. 2056/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)/a1
DECIZIE CIVILĂ NR. 2056/2012
Ședința din data de 13 martie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de debitoarea SC O. C. S. împotriva sentinței civile nr.4244 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. C., în contradictoriu cu intimații SC Ț. L. I. SA și SC O. C. S. PRIN ADMINISTRATOR J. R. I. S. S., având ca obiect procedura insolvenței - societăți cu răspundere limitată - deschiderea procedurii generale a insolvenței.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat avocat M. V. pentru recurentă, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 70 lei și timbru judiciar de 0,45 lei.
S-a făcut cauzei, după care reprezentantul recurentei depune la dosar copia recipisei de consemnare a cauțiunii nr. 735671/1 din (...) emisă de C. SA - S. C., în valoare de 500 lei, originalul urmând a fi depus la R. de valori al instanței și solicită instanței obligarea creditorului SC Ț. L. I. SA la plata cauțiunii de 10% din valoarea creanței pe care au invocat-o față de recurentă, învederând instanței că nu poate preciza cu exactitate dacă a fost formulată în mod expres o astfel de cerere în fața judecătorului sindic, însă nu este vorba de o agravare a situației în recurs iar instanța poate dispune în temeiul art.33 alin.3 din Legea nr.8. obligarea creditoarei la plata unei cauțiuni.
Arată, totodată, că va depune la dosarul cauzei copii după contracte ale recurentei, aflate în derulare care pot fi reziliate, putând duce la falimentul debitoarei.
De asemenea, arată că recurenta nu a fost în imposibilitatea achitării sumelor, că societatea are disponibilități bănești și că a formulat contestație întrucât nu datorează creanța în cuantumul solicitat.
La solicitarea instanței de a preciza dacă înscrisurile au fost prezentate în fața instanței de fond, reprezentantul recurentei arată că nu au fost depuse în fața judecătorului sindic, nefiindu-i predate de către administratorul societății, și depune la dosarul cauzei două contract, unul cu o valoare de peste 100.000 euro și altul cu o instituție cu o valoare de peste 40.000 lei.
C.ea, analizând cererea în probațiune formulată de reprezentantul recurentei privind obligarea pretinsei creditoare la achitarea unei cauțiuni în cuantum de 10% din valoarea creanței invocate, constată că o astfel de cerere în raport de dispozițiile art. 33 alin.2 și 3 din Legea nr.8., apare ca fiind inadmisibilă în această etapă procesuală.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea cererii de repunere în termen, arătând că există și situația ca o societate să nu-și desfășoare activitatea la sediul social, să existe un punct de lucru, fiind lipsit de relevanță dacă punctul de lucru este înregistrat sau nu la finanțe sau la R. C., întrucât în cel mai rău caz societatea riscă o amendă.
Întreaga motivare a instanței de fond a fost pe faptul că administratorul avea domiciliul la adresa unde figurează sediul societății, însă arată că a demonstrat ca acel apartament a fost închiriat în baza contractului de închiriere încheiat la data de (...) între proprietarul imobilului și numitele S. M. și D. M., contract înregistrat la A. C.-N. din (...).
Totodată, reprezentantul recurentei învederează instanței că a indicat domiciliu faptic și în fața instanței de fond.
Reprezentantul recurentei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
C.ea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond .
Reprezentantul recurentei solicită admiterea cererii de suspendare a sentinței civile nr.4244 din (...) pronunțate de Tribunalul Comercial Cluj raportat la dispozițiile art.8 din Legea nr.8., arătând că a făcut dovada condițiilor de admisibilitatea, respectiv existența prejudiciului cauzat societății.
Pe fond, arată că sentința atacată este nemotivată, că în mod greșit instanța a reținut că administratorul societății a semnat ambele contracte de leasing, arătând că cele două contracte au fost semnate în două locuri diferite, unul la F. și altul al Mercedes, că în ceea ce privește contractul la F. acesta l-a semnat pe fiecare pagină, însă celălalt l-a semnat doar pe prima pagină, administratorul societății susținând că i-a fost pus sub nas să semneze un contract, fără să cunoască conținutul.
C.ea pune în vedere reprezentantului recurentului să precizeze care este sancțiunea pentru nesemnarea pe fiecare pagină, iar reprezentantul recurentei arată că este lipsa acordului, forma scrisă este cerută doar ad probațione.
Totodată, arată că a contestat acele prevederi cu privire la daunele interese, că a menționat la momentul încheierii procesului verbal că există 3 rate neplătite conform contractului de leasing, că recurenta plătea ratele de leasing însă firma de leasing făcea compensarea și pe autoturismul F.
La solicitarea instanței de a preciza dacă contestă și starea de insolvență a recurentei, reprezentantul acesteia arată că o contestă, de aceea a depus la dosarul cauzei cele două contracte,arătând că există riscul rezilierii contractelor, riscul pentru un prejudiciu.
Arată că și intimata Ț. L. face referire că nu există nici o probă prin care recurenta să-și fi dovedit insolvența.
La solicitarea instanței de a face dovada sumelor disponibile, reprezentantul recurentei arată că de când s-a deschis procedura insolvenței s- au efectuat plăți de către administratorul societății cu acordul administratorului judiciar, nefiindu-i ridicat dreptul de administrare, că societatea are salariați, că s-au făcut plăți, lucru care poate fi observat și din rapoartele administratorului judiciar.
Faptul că a fost numit un nou administrator judiciar tot din B., deși majoritatea creditorilor au sediul în C. a determinat o procedură mai greoaie cu acesta, societatea nu a putut să funcționeze.
De asemenea, arată că există sume de încasat, că există contracte în derulare și că la ultima încheiere din dosarul de fond se poate observa că s-a dispus sigilarea bunurilor din averea debitoarei și că din aceste contracte rezultă că există o creanță certă, lichidă care urmează să fie încasată.
Arată că recurenta nu este de acord cu creanța invocată de intimata Ț. L., că suma de 143.255,92 lei nu se justifică, că s-a încheiat un proces verbal depredare a mașinii, că la aceea dată societatea nu mai avea de plată decât aproximativ suma de 1600 euro, echivalentul a unei rate și jumătate, nefiind posibilă, astfel rezilierea contractului pentru neplată.
Totodată, arată că pe O.P, pe viramente sau pe celelalte mijloacele de plată utilizate s-a menționat că se achită ratele pentru mercedes însă nu mai este problema recurentei modalitatea în care firma de leasing a împărțit ratele, că nu trebuiau achitate la ford.
De asemenea, arată că recurenta nu a făcut dovada că există lichidități întrucât instanța de fond nu a solicitat să se facă dovada, că s-a discutat doar de existența creanței, că s-a făcut referire că recurenta a formulat tardiv contestația și că intimata și-a dovedit creanța.
Arată că nu se poate admite cu titlu de daune interese ratele de leasing și dobânzile, întrucât firma de leasing a primit bunul înapoi și prin urmare nu poate să plătească dobânda pentru un bun care nu-l mai folosește, pentru care nu mai are posesia, arătând că contestă factura din (...) conținând penalități și dobânzi.
A., arată că înțelege să conteste atât suma de 65.082,80 lei reprezentând diferența ratelor de leasing cât și penalitățile în suma de 32439,96 lei .
Față de toate aspectele menționate în scris și susținute în fața instanței solicită respingerea cererii de deschidere a insolvenței.
Solicită admiterea cererii de suspendare, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare raportat la faptul că este nemotivată, că nu există motive de admitere a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, invocând în susținerea poziției procesuale practica CEDO.
În ce privește cererea de repunere în termen arată că aceeași instanță a admis cererea de repunere pe rol audiind un martor pentru a dovedi data la care administratorul societății a intrat în posesia cererii de deschidere a procedurii insolvenței, pentru ca să vină în alt dosar și să respingă cererea pe același motiv.
Arată că solicită admiterea cererii de suspendare până la soluționarea irevocabilă a cererii de deschidere a procedurii insolvenței întemeiat de dispozițiile art. 33 din Legea nr.8. și art. 8 pct.4 și 5 din Legea nr.8. coroborat cu art. 300 alin. 2 și 3 C.pr.civ.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.4244 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C. s-a respins, ca tardiv formulată, contestația debitoarei SC O. C. S., s-a admis cererea formulată de creditoarea SC Ț. L. I. SA, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei SC O. C. S., a fost desemnat în calitate de administrator judiciar S. R. I. S. S. care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 8. urmând a lua primele măsuri în procedură.
Analizând cererea formulată de creditoare, judecătorul sindic a constatat că aceasta întrunește cerințele formale prev. de art.31 alin. 1 din Legea nr.8., precum și cele de fond prev. de art.3 pct.1 lit.a, pct.6 și pct.12 din același act normativ.
Creditoarea a făcut dovada faptului că deține împotriva debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile.
A., raportat la înscrisurile aflate dosarul cauzei, respectiv titlurile executorii, respectiv contractele de leasing nr. 19822/(...) și 18960/(...) (f.27-43), judecătorul sindic constată că cererea creditoarei întrunește condițiile pentru deschiderea procedurii insolvenței, respectiv creanța solicitată este mai maredecât valoarea prag prevăzută de art. 3 pct. 12 din Legea nr. 8., este o creanță certă, lichidă și exigibilă al cărui cuantum rezultă din titlurile executorii aflate la dosarul cauzei, scadența acestora fiind împlinită cu mai mult de 90 de zile în urmă, putându-se astfel prezuma că debitoarea este în insolvență potrivit disp. art. 3 pct. 1 lit. a din Legea nr. 8..
Sub acest aspect, nu pot fi reținute apărările debitoarei că nu ar fi semnat unul dintre contracte decât pe prima și ultima pagină, întrucât în ședința publică din 30 iunie 2011, reprezentantul debitoarei a arătat că a semnat contractele și ca atare și le-a asumat, iar faptul că unul dintre acestea nu a fost semnat pe toate paginile nu prezintă nici o relevanță juridică și nu este de natură să înlăture obligația de plată a debitoarei care nu a contestat faptul că i s-a transmis folosința celor două bunuri care au făcut obiectul contractelor de leasing și că până la un anumit moment a și achitat ratele aferente celor două contracte, executându-și așadar benevol obligațiile contractuale asumate.
Nu poate fi reținută nici apărarea conform căreia creditoarea ar fi transmis câte două notificări de reziliere pentru fiecare contract, întrucât, deși reală această situație, a fost rezultatul cererii debitoarei, având în vedere faptul că după transmiterea primei notificări, debitoarea a solicitat reactivarea contractului de leasing nr. 18690, iar creditoarea a fost de acord cu această cerere (f.134-
136), iar ulterior a reziliat din nou contractul ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor de plată de către debitoare.
În același sens nu pot fi reținute nici apărările conform cărora creditoarea nu ar mai fi fost îndreptățită să emită facturi, pe de o parte, iar pe de altă parte, debitoarea a arătat că a achitat toate ratele de leasing, susținerile fiind atât contradictorii, cât și neîntemeiate, întrucât ambele contracte conțin o clauză în aceste, cuprinsă în art.15.7, creditoarea fiind așadar îndreptățită la plata integrală a ratelor de leasing, a penalităților aferente și, după caz, a daunelor interese.
A., față de cuantumul debitului, față de împrejurarea că debitoarea nu a făcut dovada faptului că deține lichidități care ar fi în măsură să acopere creanța, judecătorul sindic apreciază că debitoarea se află într-o stare de insolvență prezumată ca fiind vădită, întrucât, după mai mult de 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de creditoare.
Ca atare, în temeiul disp. art.33 alin.6 din Legea nr. 8., se va dispune deschiderea procedurii insolvenței în formă generală împotriva debitoarei.
În temeiul art. 34 coroborat cu art. 11 alin.1 lit. c din același act normativ, modificat prin OUG nr. 1., s-a desemnat în calitate de administrator S. R. I. S. S., care va îndeplini atribuțiile prev. de art. 20 din lege.
La desemnarea administratorului judiciar, judecătorul sindic a avut în vedere dispozițiile legale mai sus citate, precum și disp. art.19 alin.1 din Legea nr.8., ofertele de servicii depuse la dosarul cauzei de către practicienii în insolvență, precum și cererea formulată în acest sens de către titulara cererii de chemare în judecată, având în vedere și disp. art. 11 lit. c din Legea nr. 8..
În temeiul art. 35 din lege, stabilește în sarcina debitoarei obligația de a depune la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin.1 din
Legea nr. 8., în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii.
În temeiul art. 47 din lege va dispune ridicarea dreptului de administrare al debitoarei.
Potrivit art. 18 din Legea nr. 8. s-a dispus desemnarea administratorului special.
S-a stabilit în sarcina administratorului judiciar obligația de a întocmi și depune la dosar un raport asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la aparițiastării de insolvență a debitoarei, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă conform prev. art. 59 din Legea nr. 8..
Potrivit art. 37 din Legea nr. 8. s-a dispus comunicarea prezentei instanțelor judecătorești în a căror jurisdicție se află sediul debitoarei și tuturor băncilor unde debitoarea are deschise conturi, această din urmă obligație fiind în sarcina administratorului judiciar.
Conform art. 44 din lege, s-a stabilit în sarcina debitoarei obligația de a pune la dispoziția administratorului judiciar, toate informațiile cerute cu privire la activitatea debitoarei precum și lista cuprinzând plățile și transferurile patrimoniale efectuate în cele 120 de zile anterioare deschiderii procedurii.
În temeiul art.48 alin.1 din lege, s-a dat dispoziție tuturor băncilor la care debitoarea are disponibil în conturi să nu dispună de acestea fără ordinul judecătorului sindic sau al administratorului judiciar sub sancțiunea prevăzută de art.48 alin.2 din Legea nr. 8..
În temeiul art. 33 alin.7 din Legea nr. 8. s-a dispus în sarcina administratorului judiciar efectuarea notificărilor prev. de art.61 din Legea nr.8..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC O. C. S. solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, admiterea contestației formulate împotriva deschiderii procedurii insolvenței și respingerea ca și inadmisibilă a cererii de intrare în insolvență și faliment întrucât SC T. L. S. acesta nu deține față de recurentă o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 143.255,92 lei.
În motivele de recurs se arată faptul că solicită admiterea cererii de repunere in termenul prevăzut de art.33 alin.2 din Legea nr.8., întrucât raportat la faptul ca a luat la cunoștință despre existenta acestui litigiu, doar in cursul zilei de (...), când administratorul a primit notificarea din partea T. C. C., prin care era înștiințata ca împotriva sa, s-a solicitat deschiderea procedurii insolventei, si ca in termen de 10 zile, de la primirea copiei de pe cererea creditoarei are posibilitatea sa formuleze Contestație împotriva cererii de deschidere a procedurii insolventei, de la un vecin, din același bloc unde are sediul social, întrucât societatea nu-si desfășoară activitatea la acea adresa, iar așa cum se poate observa din dovada de îndeplinire a procedurii de citare, pe procesul-verbal de citare nu apare stampila poștei, ci doar pe procesul-verbal de citare al reclamantei apare stampila poștei, fiind evident ca recurenta nu a primit notificarea in cauza la data menționata in procesul-verbal, existent la dosar.
De asemenea, menționează faptul ca la adresa din C.-N. de pe strada V. nr.8 B., sc1 et.1 ap.4, figureaza doar sediul social al recurentei si ca acest apartament a fost si este si in prezent ocupat de catre doi chiriasi, in baza contractului de închiriere încheiat la data de (...), intre proprietarul imobilului, d- ul M. I. si numitele S. M. si D. M., contract inregistrat la AFP C.-N. din data de (...), contract pe care îl anexează prezentului recurs.
In ceea ce privește argumentul invocat de către instanța de fond cum ca sediul social al societatii este si domiciliul administratorului statutar, considerand astfel ca sustinerile invocate sunt neintemeiate arătând că in fapt recurentul nu mai domiciliază de mai bine de trei ani la aceasta adresa, precum si ca in conditiile in care acest imobil este inchiriat in baza unui contract de inchiriere, inregistrat la A. C.-N., înca din (...), precum si avand în vedere modul în care administratorul a intrat în posesia comunicarii cererii de deschidere a procedurii insolventei, si nu în ultimul rand avand în vedere faptul ca aceasta nu-și desfasoară activitatea la sediul social ci la punctul de lucru, fiind lipsit de relevanta faptul ca punctual de lucru nu este înregistrat la finante sau la R. C. intrucat in cel mai rau caz societatea risca o amenda, iar acest fapt nu este de natura sa înlăture situația reala cu privire la sediul unde-si desfasoaraactivitatea, ori pentru toate aceste motive consideră ca motivatia instantei de fond este nefondata si neîntemeiata si în mod cu totul eronat a respins cererea de repunere în termenul de formulare a C. împotriva deschiderii procedurii insolvenței
Având în vedere ca procedura de citare a recurentei a fost viciata, precum si faptul ca aceasta, prin administrator, a primit notificarea doar în data de (...), solicită repunerea în termenul de 10 zile, prevazut de art.33 alin.2 din Legea 8., în baza prev.art. 103 C.proc.civ.
Menționează faptul ca exista deja cel putin un precedent la nivelul T. C. C., privind repunerea în termen în vederea formularii contestatiei impotriva cererii de deschidere a procedurii insolventei unei societati comerciale în baza declaratiei unui martor, daca acea persoana este cea care i-a comunicat reprezentantului societatii în cauza cererea de deschidere a procedurii insolventei, asa cum este si cazul recurentei. In acest sens invocă cu titlu de jurisprudenta I. pronuntata in dos.nr.(...) a T. C. C., din data de (...) prin care s-a admis audierea unui martor pentru a proba data la care administratorul Sc Milbra S. a intrat in posesia cererii de deschidere a procedurii insolventei, în condițiile in care pe dovada comunicării nu apărea semnătura de primire a administratorului Sc Milbra S., ori acest caz este identic cu cazul recurentei.
Pe fondul cauzei, recurentul învederează faptul că în mod eronat instanța de fond a menționat în considerentele sentinței comerciale nr.4244/2011 din (...), ca administratorul ar fi susținut ca a semnat ambele contracte si ca si le-a asumat pe amândouă în întregime si in forma in care acestea au fost prezentate instanței de judecata de către T. L. I. SA întrucât administratorul recurentei a menționat doar ca a semnat pe toate paginile contractul de leasing nr.18690, contract ce se refera la autoturismul marca F. Transit, contract cu privire la care T. L. I. SA nu a înțeles sa facă uz de aplicarea prev.art.15.7 din cuprinsul acestuia întrucât nu a solicitat cu titlu de daune interese contravaloarea ratelor de leasing restante până la finele contractului ci doar cu privire la contractul de leasing nr.19822 i-a solicitat acest lucru, contract cu privire la care administratorul debitoarei a menționat in mod expres in fata instanței de judecata ca nu a semnat contractul de leasing pe toate paginile acestuia, si in special pe pagina ce conține art.15, si ca cu ocazia semnării acestui contract i s-a pus sub nas un contract de leasing pe care l-a semnat doar pe prima si a opta pagina din cuprinsul acestuia iar restul conținutului contractului nu înțelege sa-l recunoască.
II. Instanta de fond s-a aflat in eroare in momentul in care a retinut ca nu corespunde realitatii faptul ca T. L. ar fi trimis cate doua notificari de reziliere pentru fiecare contract," desi reala situatia a fost rezultatul solicitarii debitoarei" intrucat doar pentru contractul de leasing nr.18690 firma de leasing a fost de acord cu reactivarea acestui contract de leasing, care ulterior a fost reziliat din nou nu si pentru contractul de leasing 19822 privind autoturismul marca Mercedes Benz 280 CDI întrucât cu privire la acest contract de leasing nu exista nicio adresa din partea SC T. L. I. SA prin care aceasta sa fie de acord cu reluarea contractului de leasing, iar cu toate acestea firma de leasing a trimis si a doua notificare de revizuire a contractului de leasing deși cu privire la acest contract de leasing nu s-a reluat colaborarea, ba mai mult la acea vreme mașina era deja predata societății de leasing.
Apreciază că firma de leasing nu mai era îndreptățita sa emită facturi după data de (...) întrucât la aceasta data au trimis notificarea de reziliere a contractului de leasing nr.19822 privind autoturismul marca Mercedes Benz 280
COl iar ulterior acestei date nu exista nicio adresa de reluare a acestui contract de leasing ci doar pentru contractul de leasing nr.18690, contract ce a fostreziliat a doua oara prin notificarea din (...), ori prin cererea de deschidere a procedurii insolventei T. L. nu a solicitat cu titlu de daune interese si plata rarelor de leasing aferente contractului mai sus menționat.
De asemenea, arată că instanța a menționat în considerentele sentinței comerciale atacate in prezentul dosar ca recurenta nu a făcut dovada ca deține lichidități care ar fi în măsura sa acopere creanța solicitata de către T. L. ori pe tot parcursul procesului nu s-a discutat deloc despre acest aspect.
Pe fondul cauzei susține că nu sunt întrunite prevederile art.3 punctul 12, întrucât valoarea creanței invocate de către reclamanta nu depășește pragul de
45.000 lei și consideră că singura creanța pe care T. L. LFN SA o poate invoca împotriva debitoarei este cea de 32.439,96 LEI, suma ce reprezintă ratele restante si aferente contractului de leasing nr.18690 din (...), creanța care este sub plafonul prevăzut de legea 8. in art.3 pct.12.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de (...), creditoarea SC T. L. I. SA solicită respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Prealabil soluționării recursului declarat, C.ea va proceda la soluționarea cererii de suspendare formulată.
C.ea constată că odată cu recursul declarat, debitoarea a solicitat suspendarea sentinței comerciale pronunțate de către judecătorul sindic la data de 07 iulie 2011, până la data soluționării recursului, cererea fiind întemeiată pe prevederile art.8 din Legea nr.8., fără a fi, însă, motivată.
Potrivit art.8 alin.4 din Legea nr.8., prin derogare de la prevederile art.300 alin.2 și 3 C.pr.civ., cu modificările ulterioare, hotărârile judecătorului sindic nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs.
Conform art.8 alin.5 din același act normativ, prevederile speciale, derogatorii de la dispozițiile art.300 alin.2 și 3 C.pr.civ., nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului sindic: sentința de respingere a contestației debitorului, introdusă în temeiul art.33 alin.4; sentința prin care se decide intrarea în procedura simplificată; sentința prin care se decide intrarea în faliment, pronunțată în condițiile art.107; sentința de soluționare a contestației la planul de distribuire a fondurilor obținute din lichidare și din încasare de creanțe, introdusă în temeiul art.122 alin.3 conform dispozițiilor art.8 alin.5 din Legea nr.8..
Coroborând dispozițiile legale amintite mai sus se poate conchide că legiuitorul, pentru a respecta principiile care stau la baza edictării Legii nr.8., a instituit regula în baza căreia hotărârile judecătorului sindic nu vor putea fi suspendate de instanța de recurs, instituind ca excepție de la regula consacrată de prevederile C. de procedură doar ipotezele expres și limitativ menționate în cuprinsul prevederilor art.8 alin.5 din Legea nr.8..
În speță se constată, însă, că ipoteza normei legale impusă de legiuitor prin norme imperative nu este întrunită în cauză, iar cererea debitoarei nu se circumscrie situațiilor de excepție prevăzute de lege. A., se poate observa că debitoarea a solicitat suspendarea hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței, însă, anterior, în fața judecătorului sindic nu a formulat o contestație la cererea creditoarei pentru ca sentința a cărei suspendare se cere să se subsumeze prevederilor art.8 alin.5 lit.a din Legea nr.8..
Pentru toate aceste considerente, C.ea va respinge cererea de suspendare a executării hotărârii de deschidere a procedurii insolvenței debitoarei ca fiind inadmisibilă.
Analizând recursul declarat de către debitoare prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., C.ea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Demersul judiciar al creditoarei vizează deschiderea procedurii insolvenței debitoarei SC O. C. S. pentru recuperarea unei creanțe în cuantum de
143.255,92 lei.
În scopul soluționării cererii formulate de către creditoare, instanța de judecată prin judecătorul-sindic a dispus citarea părților potrivit art.87 și urm. C.pr.civ., art. 7 lit. b și art. 36 alin (1) din Legea nr. 31/1990, art. 22 și 23 alin
(2) din Legea nr. 8.; pentru data fixată pentru soluționarea cererii creditoarei s-a constatat că debitoarea, nu a formulat contestație prin care să conteste caracterul cert și exigibil al creanței creditoarei precum și starea de insolvență.
La o dată ulterioară, debitoarea a formulat contestația fundamentată pe prevederile art.33 din Legea nr.8. contestând creanța creditoarei nu și starea de insolvență, solicitând, totodată, repunerea în termenul de formulare a contestației.
C.ea constată că în mod corect judecătorul sindic a respins cererea de repunere în termenul de formulare a contestației întrucât debitoarea a fost legal citată la sediul cu care aceasta figurează înscrisă la R. C., procedura de citare fiind realizată în condițiile art.87 pct.2 C.pr.civ. cu respectarea dispozițiilor art.921C.pr.civ., susținerile contrare fiind nefondate.
Potrivit art. 379 alin. 3 și 4 C.pr.civ., creanța certă este creanța a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul și este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță (…).
În speță, probele administrate au evidențiat împrejurarea că creanța pretinsă de către creditoare pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii insolvenței rezultă din două contracte de leasing financiar - titluri executorii - cu nr.18690/(...) respectiv nr.19822/(...).
C.ea constată că judecătorul sindic a reținut în mod corect că cele două convenții sunt suficiente pentru a justifica pe seama creditoarei calitatea de creditor îndreptățit, creanța acesteia fiind certă, lichidă și exigibilă iar scadența este depășită cu mai mult de 90 de zile.
Cercetând probele administrate în cauză, se observă că apărările debitoarei referitoare la faptul că nu a semnat unul dintre contracte pe toate paginile nu poate fi reținută întrucât în ședința publică din 30 iunie 2011, reprezentantul debitoarei a arătat că a semnat contractele și că și le-a asumat, nesemnarea unuia pe toate paginile neprezentând relevanță juridică întrucât debitoarea nu a contestat faptul că i s-a transmis folosința celor două bunuri care au făcut obiectul contractelor de leasing și că până la un anumit moment a și achitat ratele aferente celor două contracte, executându-și benevol obligațiile contractuale asumate astfel că obligația de plată a debitoarei nu poate fi înlăturată.
C.ea constată, de asemenea, că facturile au fost emise de către creditoare potrivit obligațiilor contractuale asumate la momentul încheierii celor două contracte de leasing, dispozițiile art.15.7 din contract fiind incidente, creditoarea fiind îndreptățită la recuperarea integrală a ratelor de leasing, a penalităților aferente și a daunelor interese, după caz, susținerile debitoarei fiind nu doar nefondate ci și contradictorii după cum corect a reținut judecătorul sindic.
Cât privește întinderea creanței creditoarei, se poate observa că în mod corect judecătorul sindic a stabilit că aceasta derivă din titlurile executorii - contractele de leasing nr.19822/(...) și nr.18960/(...) - și întrucât nu s-a făcut dovada plății pretins achitate de către debitoare, se poate susține cu temei că valoarea prag impusă de legiuitor este atinsă.
Se poate conchide, așadar, că creanța pretinsă de creditoare reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă în sensul art. 3 pct. 6 din Legea nr. 8. și art. 379 alin. 3 și 4 C.proc.civ. astfel că cererea care vizează deschiderea procedurii insolvenței întemeiată pe existența acestei creanțe apare ca fondată.
Potrivit art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.8., insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficienta fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile; insolvența este prezumată ca fiind vădită atunci când debitorul, după 90 de zile de la scadență, nu a plătit datoria sa față de unul sau mai mulți creditori și este iminentă atunci când se dovedește că debitorul nu va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadentei.
P. administrate în cauză evidențiază împrejurarea că debitoarea nu a făcut dovada faptului că deține lichidități în măsură să confirme că va putea plăti la scadență datoriile exigibile angajate, cu fondurile bănești disponibile la data scadentei.
Susținerile debitoarei potrivit cărora judecătorul sindic nu și-a exercitat rolul activ și nu i-a cerut să facă dovada lichidităților de care dispune apar ca fiind vădit nefondate. A., C.ea reține că debitoarea avea posibilitatea ca potrivit art.33 din Legea nr.8. să conteste creanța sau/și starea de insolvență urmând a face dovada celor afirmate. P. administrate în cauză evidențiază, însă, împrejurarea că debitoarea nu a înțeles să facă dovada faptului că deține suficiente lichidități pentru plata datoriilor exigibile deși doar astfel putea susține cu temei că neplata datoriei către creditoare este rezultatul contestării întinderii creanței și nu a stării sale de insolvență, susținerile contrare fiind nefondate.
Înscrisurile depuse în probațiune în fața instanței de recurs în susținerea poziției procesuale potrivit căreia debitoarea deține suficiente lichidități pentru a plăti la scadență datoriile exigibile nu pot fi reținute la soluționarea cauzei întrucât încheierea unor contracte (fără dată certă) nu atestă existența lichidităților în măsură să asigure plata la scadență a datoriilor exigibile angajate.
C.ea conchide, așadar, că debitoarea este în insolvență și prin urmare, cererea formulată de creditoare se impune a fi admisă.
Pentru toate aceste considerente, C.ea va aprecia recursul declarat de către debitoare ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art.8 din Legea nr.8. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de suspendare.
Respinge recursul declarat de debitoarea SC O. C. S. împotriva sentinței civile nr.4244 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
A. M. C. M. S. C. P. L. F.red.M.S./A.C.
2 ex. - (...)jud.fond.Koșa N.
| ← Decizia nr. 9249/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9605/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
