Decizia nr. 9087/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale (faliment)
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9087/2012
Ședința 06 N. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE D. P. Judecător A.-I. A. Judecător C. I.
Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursurilor declarate de SC I. D. C. S. F. A. prin administrator judiciar C. SE I. R. S., SC I. P. S. prin administrator judiciar C. SE I. R. S. , SC P. A. S.
- S. A. și SC R. P. S. împotriva sentinței civile nr. 1250 din (...) pronunțata de către Tribunalul Sălaj în contradictoriu cu intimații S. S. S. S. ȘIMLEU S., , SC I. D. C. S. F. A., S. S. S. S. ȘIMLEU S. PRIN ADMINISTRATOR J. S. P. I. 2. I., având ca obiect contestație la tabelul preliminar al creanțelor .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 30 octombrie 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 1.250 din 13 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în temeiul art. 73 din Legea insolvenței nr. 85/2006 s-a admis în parte contestațiile formulate împotriva tabelului preliminar de creanțe întocmit la debitorul SC S. S. SA Ș. S. și în consecință, s-a constatat că creditorul M. I. V. R. deține o creanță asupra averii debitorului în cuantum de 260.872,98 lei. S-a dispus administratorului judiciar refacerea tabelului preliminar de creanțe în sensul menționat prin includerea și a creditorului M. I. R. S-au admis acțiunile formulate de lichidatorul judiciar soc. prof. I.
2. I. desemnat la debitorul SC S. S. SA Ș. S. și s-au anulat procesele - verbale încheiate de debitoare, după cum urmează: la data de (...) cu S. I. P. S. A. de recunoaștere a debitului de 72.851,24 lei, la data de (...) cu S. P. A. S. A. pentru suma de 14.664, 28 lei; la data de (...) cu S. R. P. S. pentru suma de 325.811.36 lei și la data de (...) cu S. I. D. C. S. - F. A. pentru suma de 112.627,07 lei. S-au respins ca nefondate contestațiile formulate de SC I. P. SA A., SC P. A. S. A., SC R. P. S. A. și SC I. D. C. S. F. A. S-a admis contestația formulată de debitoare și s-a constatat că SC R. P. S. nu are calitatea de creditor și s-a dispus înlăturarea acesteia din tabelul preliminar de creanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în urma analizării cererilor de creanță, administratorul judiciar a admis în parte cererea creditorului S. R. P. S. A., pentru suma de 68.681, 70 lei și a respins celelalte cereri formulate de creditorii contestatori. Creditorul S. R. P. S. a solicitat înscrierea în tabel cu suma de 637.714,35 lei din care 284.170, 35 lei debit, 11.670 lei dobânzi legale și
341.874 lei penalități de întârziere. E. contabilă efectuată în cauză, acceptată de părți, a relevat faptul că între cele două societăți există datorii reciproce, provenind din derularea raporturilor comerciale. Conform fișei transmise de S. R. P. S. datoria debitoarei S. S. S. către S. R. P. S. era în valoarea de 284.170,35 lei, iar a S. R. P. S. către S. S. S. S. era de 750.077, 41 lei. Compensația este un mijloc de stingere a două obligații reciproce și de aceeași natură existente între două persoane fizice sau juridice, astfel că, fiecare este concomitent creditor și debitor al celeilalte. Conform disp. art.
1144 Cod civil, compensația operează de drept, în puterea legii, și chiar când debitorii n-au știut nimic despre aceasta.
Condițiile pentru a opera compensația legală sunt îndeplinite : obligațiile sunt reciproce, fiecare are calitatea de creditor și debitor al celeilalte, au ca obiect prestația de sume de bani, creanțele fiind certe, lichide și exigibile, adică neîndoielnice, determinate în întinderea lor și pot fi executate silit. Așadar, compensația legală operează de drept, chiar dacă debitorii nu ar solicita expres aceasta. În urma compensării legale rezultă că, S. R. P. S. datorează S. S. S. S. suma de 465.907,06 lei. În considerarea celor de mai sus, judecătorul sindic a respins ca nefondată contestația formulată de S. R. P. S., iar contestația formulată de administratorul judiciar pentru debitoarea S. S. S. S. a fost admisă, iar S. R. P. S. a fost înlăturată din tabelul preliminar de creanțe.
Referitor la contestația formulată de S. I. P. S. A., instanța a reținut următoarele : Între cele două societăți s-au desfășurat relații comerciale începând cu octombrie 2004, în temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1. din (...). Pentru derularea acestui contract, debitoarea S. S. S. S. a plătit în avans S. I. P. S. în perioada august - septembrie 2004 suma totală de 11.517.000.000 (rol). Prin contractul de închiriere nr. 1. din 29.XII.2004 debitoarea S. S. S. S. a închiriat S. I. P. S. mijloace de transport și a vândut acesteia o remorcă și alte materiale. Prin plățile efectuate între cele două societăți, nu au fost nominalizate facturile la care se referă, însă din fișele de cont rezultă că facturile au fost stinse în ordinea vechimii. E. contabilă efectuată în cauză a constatat că începând cu anul 2005, cele două societăți au avut permanent datorii reciproce, certe, lichide și exigibile, astfel că a operat compensarea legală.
Având în vedere, natura juridică a compensării legale în virtutea art. 1144 Cod civil, mai sus prezentată, precum și constatările expertizei contabile efectuate în cauză, instanța de fond a reținut că la data de (...) a operat compensația legală pentru suma de 205.670,40 lei, ce reprezintă datoria S. I. P. S. către S. S. S. S., în condițiile în care S. S. S. S. avea o datorie către S. I. P. S. în valoare de 231.300,56 lei. La data de (...) a operat compensarea legală la nivelul sumei de 242.150 lei, ce reprezintă datoria S. S. S. S. către S. I. P. S., în timp ce datoria S. I. P. S. era de 375.657,19 lei. S-a constat prin expertiza tehnică faptul că datoria S. I. P. S. față de S. S. S. S. a fost mai mare decât datoria S. S. S. S. către S. I. P. S.
Acțiunile în anulare formulate de administratorul judiciar soc. prof. I. 2. I. împotriva proceselor verbale de recunoaștere, încheiate de debitoarea cu S. R. P. S. la data de (...) cu S. I. P. S. la data de (...), cu S. I. D. C. S. la data de (...) și cu S. P. A. S. la data de (...), au foste admise, iar procesele-verbale anulate, pentru următoarele considerente :
Debitoarea S. S. S. S. este reprezentată în toate procesele verbale de directorul societății Bob V., însă acesta nu a semnat aceste procese-verbale, așa cum a declarat în fața instanței. Atât la societățile creditoare - contestatoare cât și la societatea debitoare administrator este d-na M. M.-O., care a recunoscut că a semnat procesele- verbale pentru ambele societăți.
Ținând cont și de faptul că acestea nu au fost înregistrate în contabilitatea debitoarei, procesele-verbale nu pot fi primite ca reflectând realitatea, astfel că, nu produc efectul juridic de întrerupere a prescripției extinctive, cu privire la dreptul subiectiv de valorificare a creanțelor. Nefiind înregistrate la debitoare înseamnă că debitoarea, practic, nici nu a participat la întocmirea acestora, deci nu exprimă voința juridică a acesteia. Procesele-verbale vizează sume de bani ce au constituit datorii reciproce între cele două societăți în legătură cu care a operat compensația legală, cu atât mai mult acestea sunt lipsite de eficiența juridică. În conformitate cu Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii, inventarierea acestora are loc la încheierea exercițiului financiar, astfel că, societateadebitoare, pe de o parte și societățile creditoare-contestatoare, pe de altă parte, aveau obligația să inventarieze creanțele și datoriile reciproce, să prezinte extras de cont care să confirme soldurile debitoare sau creditoare existente între cele două societăți. Or, o asemenea activitate nu s-a efectuat, deși aceasta ar fi corespuns cerințelor legale amintite. În acest context este de subliniat încă o dată că, procesele verbale nu substituie activitățile de inventariere amintite mai sus, deci nu prezintă nicio eficiență sub aspect obligațional.
Cu privire la contestația formulată de S. I. D. C. S. - F. A., s-a constatat prin expertiză că prin evidența contabilă s-a înregistrat extrasul de cont emis de creditoare, prin care se solicita confirmarea soldului în sumă de 122.627,07 lei, format din facturile nr. 2588956 și 2589011. S-a constatat, totodată că, creditorul nu a depus la dosar exemplarul său în original, confirmat de către S. S. S. S. și completat conform normele legală, deși i s-a solicitat expres acest lucru, instanța acordând termen în acest sens, astfel că simpla solicitare de către creditor de confirmare a soldului nu constituie un act de întrerupere a cursului prescripției extinctive. Potrivit art. 16 din D. 167/1958, acest act trebuie să conțină recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută în folosul căruia curge prescripția, în speță recunoașterea trebuia făcută de S. S. S. S.
Contestația formulată de creditorul M. I. V. R. a fost admisă în parte, pentru suma de 260.872,98 lei, însă nu face obiectul prezentului recurs așa încât nu se impune prezentarea acestei părți din sentință.
Împotriva acestei sentinței creditoarele S. I. D. C. S., S. I. P. S., S. P. A. S. și S.
R. P. S. au formulat recurs solicitând instanței admiterea recursurilor.
Recursurile formulate de creditoarele S. P. A. S. și S. R. P. S. sunt întemeiate pe aceleași considerente, acestea solicitând modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea contestațiilor formulate împotriva tabelului preliminat de creanțe, constatarea faptului că societățile creditoarea dețin o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei și obligarea administratorului judiciar I. 2. I. Z. de a le înscrie în tabelul creanțelor debitoarei S. S. S. S. cu întreaga lor creanță, respectiv în sumă de
20.305,89 lei pentru S. P. A. S. și în valoare de 637.713,36 lei pentru S. R. P. S. De asemenea au solicitat respingerea acțiunilor formulate de lichidatorul judiciar și menținerea proceselor-verbal pe care le-au încheiat cu debitoarea S. S. S. S.
În motivarea recursurilor, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041
C.pr.civ., creditoarele au susținut că în mod neîntemeiat instanța de fond a admis acțiunea în anulare formulată de administratorul judiciar I. 2. I. Z. împotriva proceselor- verbale de recunoaște a debitului din data de (...), respectiv (...) pe considerentul că acestea nu au fost semnate de către Bob V. care era directorul societății printr-o delegație în acest sens, ci au fost semnate de către M. M. O., în calitate de administrator statutar al societății, astfel că a considerat că s-ar impune o premisă de nulitate a acestora. Față de aceste statuări ale judecătorului sindic, creditoarele au susținut cu nu au fost avute în vedere prevederile Legii nr. 31/1990 conform cărora administratorii reprezintă legal societate în raport cu terții și conduce cu puteri depline societatea, iar faptul că anumite atribuții pot fi delegate altor persoane nu lipsește administratorul de acest atribut.
Referitor la aprecierea eronată a instanței cu privire la faptul că procesele- verbale nu au fost înregistrate la debitoare, recurentele apreciază că acestea reprezintă acte care exprimă în totalitate voința juridică a societăților prin reprezentații lor legali și că valabilitatea juridică îndeplinește întrutotul forma pentru a aplica prev. art. 16 din Decretul nr. 167/1958. În acest, sens, recurentele au mai menționat că dreptul loc privind încasare debitului a existat și a fost exprimat atât tacit cât și în mod expres prin documente justificative, iar prin documentele semnate bilateral prin care sunt recunoscute aceste sume, au fost îndeplinite cerințele textului legal menționat. Recurenta S. R. P. S. a mai precizat că în privința sa în mod eronat judecătorul sindic, invocând dispozițiile art. 1144 cod civil privind compensația, a considerat că nu arecalitate de creditoare și a dispus înlăturarea sa din tabelul de creanțe, deoarece din înregistrările contabilitatea rezultă că sumele sunt certe.
De asemenea și recursurile formulate de recurentele S. I. D. C. S. și S. I. P. S. sunt întemeiate pe aceleași considerente, acestea solicitând admiterea contestațiilor formulate împotriva tabelului preliminar de creanțe, constatarea faptului că societățile creditoarea dețin o clanță certă, lichidă și exigibilă împotriva debitoarei și obligarea administratorului judiciar I. 2. I. Z. de a le înscrie în tabelul creanțelor debitoarei S. S. S. S. cu întreaga lor creanță, respectiv în sumă de 162.148,33 lei pentru S. I. D. C. S. și în valoare de 602.433,68 lei pentru S. I. P. S. Totodată, au solicitat respingerea acțiunilor formulate de lichidatorul judiciar și menținerea proceselor-verbal pe care le-au încheiat cu debitoarea S. S. S. S.
Adoptând o poziție similară și formulând aceleași critici, întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041C.pr.civ., creditoarele au arătat că procesele-verbale din (...) și (...) reprezintă acte care exprimă în totalitate voința juridică a societăților prin reprezentații lor legali și că valabilitatea juridică îndeplinește întrutotul forma pentru a aplica prevederile art. 16 din Decretul nr. 167/1958. De asemenea, au învederat că sumele scadente și neachitate aferente unor facturi reprezintă debite neachitate, fiind certe și evidențiate în contabilitatea societăților, astfel că administratorul judiciar era obligat să reprezinte cu maximă diligență și imparțialitate interesele celor două societăți pe care le administrează. În opinia recurentelor, administratorul judiciar a solicitat procesele-verbale mai sus menționate în mod abuziv, iar prevederile art. 80 alin. 1 lit. c și art. 80 alin. 2 lit. c și e din Legea nr. 85/2006 invocate în speță, nu pot fi transpuse asupra unor documente semnate în mod legal și în baza unor relații contractuale documentate și necontestate. Mai mult, nu s-a realizat nici un transfer de bunuri cu 3 ani anterior deschiderii procedurii, pentru a fi incidente dispozițiile art. 80 din Legea insolvenței care prevăd în mod expres și limitativ actele și operațiunile anulabile. În sprijinul susținerilor lor, recurentele au invocat și dispozițiile art. 52, art. 46 alin. 2 coroborate cu prevederile art. 3 pct. 8 din Legea nr. 85/2006, din interpretarea cărora reiese în mod evident că administratorul judiciar trebuia să admită creanțele și ulterior, la solicitarea acestuia putea să opereze compensarea prin respectarea strictă a procedurii impusă de legislația specială, respectiv H. nr. 685/(...) care prevede și reglementează o procedură strictă după care se efectuează respectivele operațiuni de compensare între agenții economici. Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele: Soluționarea recursului impune cu prioritate analiza modului în care au fost anulate cele patru procese verbale încheiate între recurente și debitoare având ca obiect recunoașterea creanțelor acestor recurente, pretinsă recunoaștere care în susținerea acestora a produs un efect de întrerupere a termenului de prescripție extinctivă. Anularea acestor procese verbale de recunoaștere a creanței are drept consecință directă anularea oricărui efect de întrerupere a termenului de prescripție al creanțelor invocate de către recurente și în baza cărora creditoarele recurente au solicitat înscrierea la masa credală. Mai mult, anularea respectivelor procese verbale și constatarea prescripției dreptului material la acțiune în privința creanțelor invocate de către recurente are drept consecință lipsa caracterului exigibil al acestora, iar în lipsa acestui caracter al creanțelor este lipsită de temeinicie orice discuție privind compensarea creanțelor reciproce dintre recurente și debitoare invocată în condițiile dreptului comun în materie, art. 1144 Cod Civil sau în condițiile art. 52 din Legea nr. 85 din 2006. Conform probatoriului administrat este legală și temeinică soluția judecătorului sindic care a admis acțiunile conexate formulate de către lichidatorul judiciar I. 2. I. desemnat de către debitorul S. S. S. S. și a anulat procesele - verbale încheiate de către debitoare cu recurentele. Astfel, au fost analizate și anulate următoarele proceseverbale: la data de (...) cu S. I. P. S. A. de recunoaștere a debitului de 72.851, 24 lei, la data de (...) cu S. P. A. S. A. pentru suma de 14.664, 28 lei; la data de (...) cu S. R. P. S. pentru suma de 325.811, 36 lei și la data de (...) cu S. I. D. C. S. - F. A. pentru suma de 112.627, 07 lei. Conform aparenței acestor procese verbale, debitoarea S. S. S. S. este reprezentată în toate aceste procesele verbale de către directorul societății Bob V., însă acesta nu a semnat aceste procese-verbale, așa cum rezultă din coroborarea declarației acestei persoane cu declarația reprezentantului recurentelor, doamna M. M. O.. Această persoană a declarat expres în fața instanței în ședința publică din data de (...) faptul că a semnat în dublă calitate, în numele creditoarelor recurente și în numele debitoarei aceste procese verbale. Astfel, așa cum este consemnat în încheierea de ședință din data de (...) respectivele procese verbale au fost semnate în reprezentarea ambelor părți ale raportului juridic de către aceeași persoană, M. M. O.. În mod neîntemeiat recurentele susțin faptul că, deși persoana care a semnat procesele verbale în numele debitoarei, M. M. O., nu avea calitatea de administrator statutar al debitoarei și în lipsa acestei calități nu putea să reprezinte societatea, totuși, anumite atribuții pot fi delegate și altor persoane decât administratorul statutar în condițiile legii. În realitate, instanța de recurs reține faptul că, dacă anumite atribuții sunt delegate, persoana interesată trebuie să facă dovada respectivei delegări. Mai mult, persoana care pretinde că are împuternicire de a reprezenta societatea comercială trebuie să semneze în nume personal. Or în cazul concret analizat numita M. M. O. nu a dovedit că deținea o astfel de împuternicire și nici nu a semnat procesele verbale în nume personal. Dimpotrivă, a semnat la rubrica ,,director,, fără a deține în realitate această calitate. Așa cum s-a menționat în mod constant pe parcursul derulării litigiului, calitatea de director o deținea numitul Bob V. M. care însă nu și-a asumat prin semnătură recunoașterea expresă a creanțelor recurentelor care ar avea efect întreruptiv de prescripție. Această manieră de încheiere a proceselor verbale nu poate angaja debitoarea într-un raport juridic având ca obiect recunoașterea unor creanțe anterioare și nu poate fi opozabilă acesteia. Independent de înscrierea sau neînscrierea lor în contabilitate, procesele-verbale analizate nu pot fi opuse debitoarei intimate deoarece nu au fost semnate de un reprezentant legal sau convențional al acesteia și nu produc efectul juridic de întrerupere a prescripției extinctive, cu privire la dreptul subiectiv de valorificare a creanțelor. Pentru aceste considerente, instanța de recurs reține faptul că nu a operat întreruperea termenului de prescripție deoarece pretinsele procese verbale de recunoaștere sunt lovite de nulitate absolută pentru lipsa consimțământului debitoarei. T. de prescripție al creanțelor fiind îndeplinit înainte de deschiderea procedurii de insolvență a debitoarei, acestea nu pot fi înscrise în tabel deoarece le lipsește caracterul esențial al exigibilității. Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cpc, instanța va respinge recursurile declarate de creditoarele S. I. D. C. S. A., S. I. P. S. A., S. P. A. S. A. și S. R. P. S. A. împotriva sentinței civile nr. 1.250 din 13 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII D E C I D E: Respinge recursurile declarate de creditoarele S. I. D. C. S. A., S. I. P. S. A., S. P. A. S. A. și S. R. P. S. A. împotriva sentinței civile nr. 1.250 din 13 februarie 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 6 noiembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. P. A. A. I. C. I. GREFIER, M. N. ȚAR Red.A.A.A.I./(...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: D. P..
| ← Decizia nr. 1262/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... | Decizia nr. 9249/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii comerciale... → |
|---|
